comentarii

compunere cartea mea preferata


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ultimele 5 carti citite...?... - de ariadne la: 17/08/2005 19:12:44
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
1. Gabriel Garcia Marquez-Toamna Patriarhului
2. Paulo Coelho-Diavolul Si Domnisoara Prym
3. Martin Page-M-am Hotarat Sa Deven Prost (care a devenit si cartea mea preferata)
4. Somerset Maugham-Robie
5. A.J. Cronin-Castelul Palarierului
Cartea mea preferata - de Tofan Ana Isabella la: 29/09/2005 08:33:35
(la: Cartea mea preferata...)
"Amintiri in dialog"de Tudor Vianu si Matei Calinescu,o carte despre comunism,colarationism ,cultura,copilarie,adolescenta maturitate,scrisa intr-un stil epistolar unic....
"Muntele vrajit" Thomas Mann,si chair si " Pe drumuri de munte " a lui Hogas.Imi plac mult cartile in care abunda descrierile...
melodia mea preferata acum - de princess la: 27/01/2007 19:44:07
(la: Ce melodie iubiti acum?)
In momentul de fata,melodia mea preferata este''L'amour c'est pour rien''-Enrico Macias.E destul de veche,dar...deocamdata o ascult de cateva zeci de ori pe zi.Mesajul ei este cat se poate de adevarat!
paulo coelho - de (anonim) la: 19/07/2004 00:32:06
(la: Paulo Coelho?)
Eu am citit majoritatea cartilor ale sale si pot spune cu absoluta certitudine ca e un scriitor fara pereche. Stilul sau e simplu si complex in acelasi timp.. Intri intr-o lume din care nu ai vrea sa iesi prea curand. De fapt.. e o intreaga lume, fantasticul se amesteca usor cu realitatea.
Cartea mea preferata: "Diavolul si domnisoara Prym".
#18052 (raspuns la: #780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din cartea mea preferata - de Yuki la: 01/10/2005 14:01:00
(la: Concurs)
" ' Speak roughly to your little boy,
And beat him when he sneezes:
He only does it to annoy,
Because he knows it teases.' "
picky - de Yuki la: 19/02/2006 12:15:49
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
n-am citit nimic de Nina Berberova, poate imi recomanzi tu ceva.
In topul preferatilor mei este John Fowles; este autorul care reuseste sa ma surprinda mereu cu ceva, iar cartea mea preferata a lui nu este Magicianul.
Problema mea era cu termenul " calsic", " clasici". eu nu sunt de acord cu canonul, cu " daca e in carte ( i.e. manual) inseamna ca e si bun, sau bun pt mine.
Eminsecu e clasic nu, pt noi ramanii. dar daca treci granita la bulgari el nu mai e nimic.
#106839 (raspuns la: #106522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da - de For ever la: 07/07/2006 21:01:49
(la: Marea iubire...prima carte...)
Daca dragoste nu e nimic nu e....Cel mai iubit dintre pamanteni,cartea mea preferata
#132109 (raspuns la: #128720) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un subiect cam complicat...uh - de maan la: 27/01/2007 12:49:18
(la: Cartea mea preferata...)
un subiect cam complicat...uhm...cartea mea preferata "Veronika se hotaraste sa moara".
coelho asta, mare golan.
ce idee a avut el sa se faca sandra brown cu tichie de filosof.
alio, ce m-o pacalit cu 'alchimistu'...io chiar credeam ca el vrea-n mod censtit sa indemne omu' nepriceput intru instruire, ca face un fel de "miturile, pe-ntelesu' la toti", unde toti e aia cari habar n-au (da stii, deloc) de literatura.

si cand colo...el vrea bani de pe urma gospodinelor furibunde.
a facut bani?
si-are sa-mi mai faca.

traiasca impostorii!
zaraza - de lafemme la: 04/12/2008 10:42:24
(la: Cum te-ai apucat de citit?)
da maaaaaaaaai. asa e... facui confuzie

vai!!!! muc cel mic! inima de piatra!!!! califul barza!!!

maaaaaai! deci aia e cartea mea preferata de povesti! uitasem :D doamne ce-mi mai placeau. le stiam pe dinafara. este pusa la loc de pret... si o sa i le cetesc pe toate gusterului meu :) yum yum! de aba astept.
#368953 (raspuns la: #368950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de Knulp_2 la: 04/11/2009 20:42:13 Modificat la: 04/11/2009 20:43:55
(la: Literatura in ziua de azi)
clasicele sunt de succes pentru ca au fost ecranizate si\sau celebre. Si pentru ca se invata in scoala. Si pentru ca sunt puse si 'din auzite', adica s-a auzit ca ar fi faine. Sau 'hai sa zic ca asta e cartea mea preferata ca sa par si eu interesant.

Cu literatura de consum e alta chestie.

Si nu sunt de acord cu afirmatia de mai sus, afirmatie auzita prea des, cum ca se citeste prea putin si ca ce mare drama e asta.
In primul rand se citeste exponential mai mult decat oricand. In al doilea rand faptul ca nu se citeste 'in general' imi pare la fel de putin important ca cel ca nu se mai merge la teatru. De ce sa se citeasca? De ce e atat de necesar sa se citeasca literatura??? Sau crezi cumva ca oamenii inteligenti asculta Stravinski, citesc Proust, merg la balet, iar prostii asculta pop, se uita la filme si merg la meciuri? Daca mie imi place mult sa citesc, trebuie sa consider ca e cel mai important lucru? Prin asta oare nu fac altceva decat sa imi dau mie importanta?
acum proaspat - de Apoll la: 22/03/2010 19:09:42
(la: iertare, am pacatuit)
am remarcat urmatoarele cautari:
-"casa an flacari"
-"mam suparat"
-"compunere vaca mea preferata"
-"vi-i"
-"pene negre"
-"calacat pe coada"
:)
#532321 (raspuns la: #531948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza la: 01/06/2010 23:30:39
(la: admin)
adevarul e ca uneori cautarile astea ma intriga la maxim. de ex:

"vaca mea preferata".

WTF? e a tzshpea oara cand vad cautarea asta, pe bune! exista in programa scolara tema la compunere "vaca mea preferata"? si daca nu exista, cine poate cauta asa ceva, des si repetat, aproape zilnic?
#546791 (raspuns la: #546781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
deci carti, deci frumos subie - de agatha strange la: 03/04/2005 18:59:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
deci carti, deci frumos subiect, cel mai frumos si mai util din toata lumea asta plina de subiecte utile si frumoase

carti care ne-au marcat existenta?

intr-un fel sau altul fiecare carte pe care am pus mana m-a sedus si m-a schimbat intr-un anumit fel, a ramas undeva subconstient, de unde ma mai influenteaza si acuma fara sa imi dau seama. e trist dar cititorii sunt produsele cartilor pe care le-au citit. nu in mod evident, dar, hai sa fim seriosi si sinceri si sa recunoastem...

totusi as vrea sa amintesc de un scriitor pe care nu multa lume il gusta si il intelege in profunzime, vorbesc de henry miller. eu zic despre el ca este un fel de filosof al sexului si al trotuarului, un filosof al vietii nu hedoniste ci al vietii uimitor de simple si concrete in care carnalul si spiritualul se amesteca...mai bine zis, carnalul este atat de savuros de carnal incat devine spiritual...

sa lasam ipocrizia laoparte si sa ne exploram tot ce tine de umanul din noi, intelgand prin asta si supraumanul...cam asta e mesajul lui h miller si pentru optimismul lui si pofta lui de viata si vraja pe care o tese in descrierile lui cred ca el o sa ramana cartea mea de capatai (am senzatia ca el insusi nu e altceva decat o carte gigantica din care si-a tot revarsat preaplinul pana cand nu a mai putut, fizic, nu intelectual)...

sa va zic ceva carti?TOATE!
stai sa vad cartea mea - de Jimmy_Cecilia la: 23/08/2005 23:04:48
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
ce grup am eu..:))
habar n-am, dar am cartea tot timpul in portmoneu...
daca un accident..

yuiàààààà, ca-s O, rhesus +
#67501 (raspuns la: #67495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartile care m-au marcat nu s - de Honey in the Sunshine la: 23/09/2005 13:59:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile care m-au marcat nu sunt neaparat cartile mele preferate... Presupun ca autorul thread-ului se referea la cartile care au schimbat ceva in noi.Pentru mine astea sunt :
"Despre dragoste si alti demoni" - Garcia Marquez"
"Umiliti si obiditi" - Dostoievski
"Siddharta" - Hesse
"Der Zauberberg" - Thomas Mann
"Magicianul" - John Fowles
"Un uomo finito" - Giovanni Papini
"The bell jar" - Sylvia Plath

Astea nu sunt cu siguranta cele mai bune carti pe care le-am citit... Cred ca au fost doar cele a caror mesaj a fost mai aproape de sufletul meu.

P.S.: Unele titluri sunt in original pentru ca nu stiu cum au fost traduse in romana si n-am vrut sa aproximez.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
Cafeaua Mea - de fefe la: 08/11/2005 23:07:05
(la: Cum se prepara o cafea buna?)
Cafeaua mea preferata este cafeaua Colombiana. Dar, daca as avea posibilitatea si buzunarul deschis sa-mi cumpar o cafea veritabila mi-as lua numa cafea Blue Mountain, care se produce in exclusivitate in Jamaica.

Cafeaua neaparat trebuie luata si pastrata in forma de boabe, iar pastrarea de lunga durata se face la frigider sau congelator.

Cind iti faci cafea ti-o macini inainte de folosinta. Macinatul se face dupa dorinta tariei care o vrei din cafea. O cafea mai tare se macina mai mult, o cafea mai putin tare se macina mai putin.

Eu prefer cafeaua tare. Nu-mi place sa beau apa colorata.

De obicei folosesc masina de cafea normala, dar am folosit reteta rac-ului cind vroiam sa ma desfat cu o cafea buna. La masina de cafea folosesc filtru de aur, in America se gaseste peste tot, nicidecum de hirtie.

cartile mele preferate - de un nasture la: 20/01/2006 00:18:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
1) Tot ce a scris Mircea Eliade nu pot alege o carte , toate mia-u placut la fel de mult
2)Dostoievski -Adolescentul
3)Marquez
4)Castaneda
5)Jurnalul fericirii-Steinhard
6)Camus -Ciuma ,si altele
7)James Joyce
8)Imre Kertesz-Kadis-pentru copilul neneascut
9)Gide-Falsificatorii de bani
10)Kundera-Nemurirea
11)Murakami-La sud de granita , la vest de soare
12)Isidore isou si multi altii
Dintre poeti: Nichita Stanescu ,Blaga , Sorescu,Ana Blandiana, Arghezi, Barbu , etc
Exista strada Piersicului - de Andla Andre la: 17/03/2006 10:21:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
la 13 ani dupa ce-am am citit prima data cartea lui margaret mitcahel,, destinul m-a dus, absolut intamplator, in atlanta, orasul lui scarlet si-al noptilor mele pierdute "pe aripile vantultui"; si da, sudeul este asa cum era descris in carte si casele sunt din caramida rosie si exista strada piersicului, e principalul bulevard din atlanta; am plans de fericire si amintiri rascolite cand m-am vazut pe strada piersicului.
Nu am crezut ca exista si n-am crezut ca voi ajunge vreodata sa vad unde a locuit eroina mea preferata. Si e adevarat ca personajele din carte au corespondent in viata reala, pentru ca nu stiu de unde a aparut un r. buttler in viata mea, tocmai acum dupa ce ce m-am casatorit. Simt ca se reia povestea, la alte dimensiuni, in alte timpuri si cu alte personaje, dar se reia. Si doare, nu stiu de ce, dar doare si n-am cui sa ma destainui.


#111800 (raspuns la: #95840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...