comentarii

compunere casa visurilor mele


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Amintiri despre eugenie - de Nanina la: 20/12/2005 00:32:11
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Copilarie in buricul targului;mama-casnica,tata lucra in tipografie si nu erau bani suficienti. Primeam 2 lei din care imi cumparam braga si eugenie.Desfaceam cu rapiditate ambalajul, dupa care urma un adevarat ritual;cei doi biscuiti erau despartiti,cu dintii dezveleam biscuitele care detinea crema si apoi ii rontaiam nostalgic.
In clasa a IV a, m-am indragostit de un baiat mai mare decat mine cu vreo trei ani; se numea Eugen. Tata, un om vigilent si doritor de cumintenie in casa lui, a descoperit interesul meu pentru baiatul visurilor mele.Hotarat sa nu ignore principiile care l-au calauzit toata viata,mi-a spus:
-Ia acesti 100 de lei, cumpara-ti eugenii, si cand vei mai creste atunci sa te gandesti la Eugen.
Nu am luat banii,nu mi-au mai placut eugeniile, am ramas constanta in sentimentele mele pentru Eugen pana am obosit sa ma lupt cu propriile ganduri, cu diferenta de varsta dintre noi- de loc avantajoasa pentru mine.Florin Bogardo canta:la multi ani zana padurilor/ hai incepe copilarestete....,Eugen trecea impreuna cu iubita lui prin dreptul ferestrei mele, iar eu plangeam.
Dupa un timp am descoperit inghetata pe bat, am instituit un nou ritual si m-am indragostit ceva mai tarziu.
Cred ca de atunci am ramas cu pasiune- dulciuri si pasiune-barbati, bineinteles pastrand proportiile.Pasiune-dulciuri>pasiune-barbati.
De la tata mi se trage.
Adaug cu mult drag,sper sa placa! - de Alexia la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
"FLACARI"
Virgil Carianopol

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...


"TARE-AM FOST"...
Virgil Carianopol

Tarea-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo,unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, atat cat eram mic.
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind


#1537 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
manele manele - de (anonim) la: 07/04/2004 23:44:19
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Anul trecut de Craciun m-am intors, dupa 5 ani, in casa copilariei mele, un apartament intr-un bloc unde vecinii au imbatranit ca o familie, aceeasi de cand m-am nascut, si culmea ne limitam doar la buna ziua si ... buna seara! Odata cu trecerea timpului au aparut si noile generatii de care manelele s-au prins ca negrul de drac. Craciunul meu in familie a fost incununat de o atmosfera tiganeasca, mizerabila, bine conturata de manele si urlete de extaz la fiecare la fiecare tremur al podelei de sub noi. Si de parca nu ar fi fost indeajuns, a tinut si pana la 7 am!!!
Unde traiesc eu in prezent exista o lege care e foarte clara, poti sa petreci cum vrei tu DAR pana la ora 11pm. dupa aia SHHHHH! vecinii pot sa doarma.
In Romania legea e ca nu poti deranja vecinul la nici o ora din zi si din noapte....si? o respecta cineva?!? Nimeni!!
Adica nu cred ca e bine sa bagi pumnul in gura cuiva, cred ca trebuie sa cazi undeva la mijloc astfel incat sa dai satisfactie ambelor parti.

Printii mei au chemat politia o singura data dupa o mie de ani de "poluare" sonora. Organul de forta a fost total frustrat ca nu a putut face nimic dupa ce au fost luati la rost ce cauta acolo si li s-a inchis usa in nas.Singura lor solutie: amenda 2mil. pentru "manelitzi" Rezultat: muzica a ramas la fel de tare in seara cu pricina, si a a doua zi si mai tare!

Poti sa crezi asa ceva! Vecini de atata timp, nu se poate ajunge la nici un compromis! Dumneata ce sa mai zici?

Parintii mei se muta la anul! dupa 35 de ani! ... la curte...la 25km de oras!

Nesimtirea este inca la putere, este un atu, nu uita! Daca nu poti sa fii CEL mai nesimtit atunci esti CEL mai prost, si ca sa nu fii prost trebuie sa te faci nevazut vreo 4 generatii pana se taie maioneza politica si circul din politie...ahem militie!
a fi invingator - de lexa la: 19/05/2004 21:45:04
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
permiteti-mi sa adaug un citat care spune
multe despre a fi invingator..

"INVINGATOR

Sunt un invingator.
M-am luptat ca sa ajung unde sunt acum.
Am simtit ceva durere de fiecare data cind am facut un
pas inainte, insa am stiut cu fiecare pas pe care l-am
facut inapoi, ca a renuntza nu este pentru mine. Am
simtit goliciunea despartirii cind am luat-o intr-o
directie gresita.
Am invatat arta persistentei, tenacitatii si
dedicatiei. Stiu cum e sa privesc propria mea lume si
visurile mele spulberate in milioane de bucatele la
picioarele mele. Stiu cum e sa fugi pina n-a mai ramas
nimic in tine si apoi sa continui sa fugi inca.
Stiu cum e sa fii iubit, si stiu cum e cind dragostea
se raceste.
Stiu cum e sa fii cind esti fericit. Stiu sa zambesc
si sa raspindesc fericire in vietile celor din jurul
meu cu acelasi zambet.
Am invatat ca o conversatie poate distruge sau poate
face fericit un suflet fragil, de aceea am invatat sa
imi aleg cuvintele cu grija.
Stiu ca entuziasmul este cheia spre orice si stiu si
cum e sa te simti lipsit de orice entuziasm.
Am invatat ca a cistiga nu e totul, dar uneori pare ca
e lucrul cel mai important. Am invatat ca celelalte
culori exista numai ca sa faca albastrul mai dulce.
Stiu ca primul meu adversar sunt eu insumi.
Stiu ca uneori tot ce am eu mai bun in mine nu e
destul pentru ceilalti si ca oamenii pot fi cruzi.
Stiu ca uneori pot fi frustrat cu mine insumi, in
special cind ceilalti sunt frustrati de mine.
Am trait mania si furia, insa am iesit din furtuna ca
un supravietuitor.
Stiu cum e sa iubesti. Stiu cum e sa raspandesti
bucurie si sa o gasesti chiar si in cele mai
intunecate situatii.
Stiu ce e sperantza, si ma bazez pe ea ca pe un ultim
refugiu al meu. Stiu ca intunericul trebuie sa existe
doar ca sa faca acele mici puncte de lumina sa para
mult mai stralucitoare.
Stiu ca succesul il faci cu mana ta, si ca norocul e
un termen relativ.
Stiu ca sunt puternic.
Stiu ca miracolele exista, ingerii ne gasesc cu
adevarat in ora in care avem nevoie de ei, si ca
exista intotdeauna ceva in spatele meu care ma impinge
inainte.
Cred in mine oricind, chiar si atunci cind nu cred, si
cind nimeni altcineva nu crede.
Stiu cum e sa te simti pierdut. Stiu cum e si sa fii
ales dintr-o multime. Cum e sa fii invingator, si cum
e sa fii pentru o clipa vedeta spectacolului.
Si mai presus, stiu ca toate acestea m-au facut sa fiu
ceea ce sunt.
Stiu ca a fi invingator nu inseamna a invinge in
oarecare cursa de moment. Recunosc ca inving doar prin
faptul ca ma stradui in fiecare zi si ma trezesc in
fiecare dimineatza, simtindu-ma binecuvantat de ziua
care ma asteapta.
Prin acestea inving in cea mai importanta cursa in
care am intrat de la nastere, cursa pe care o numim
Viatza.
(Amy Huffman)



#15631 (raspuns la: #15015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
Nu pot sa nu ma bag si eu in seama - de LMC la: 26/10/2004 20:09:37
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Okay, okay, okay! Hai acuma sa va spuna fetitza ce si cum vede ea!

Cica eu, pe vremea cind eram mai tinara si prostuta ziceam: "Eu sa ma duc in Romania sa ma marit cu unul care sa-l tin eu in America? Unul care sa nu stie nici limba, nici meserie, nici de-ale casei? Nicidecum! Eu in Romania nu ma duc si cu asta basta!" Dar altele au fost datele povestei mele. Am ajuns in Romania si fara sa planuiesc nimic, nici macar o intilnire, vine Fat Frumos din lacrima, imi fura inima iar eu ma indragostesc lulea de el. Baiatul, nu numai ca-i frumos, dar e si destept, si romantic, si smecher, si tot ce vrei si ce nici nu crezi ca ai putea gasi intr-un om. Pe deasupra vorbeste 4 limbi si intelege 7. Fain frumos facem cununia civila, vine in America, si la 2 saptamini este angajat pe post de inginer. Vaaaaleeeu, mi-o pus Dumnezeu mina direct pe cap!!! Nu trece mult timp si-mi dau seama si mai mult ce om bun mi-am luat (el spune :) :) ca el m-a luat pe mine). Spala vase, spala rufe, face curat (asta daca il las eu, ca eu mi-s foarte pretentioasa la facut curat) face 1001 de feluri de mincare, intretine masinile, si multe altele care sint prea multe sa le listez. Ce sa va mai spun, este visul visurilor visurilor mele! Dar cel mai mult pentru mine stiti ce conteaza? Faptul ca ma iubeste si ma respecta, faptul ca daca cumva ne certam (da, ne certam) isi cere iertare (si eu la fel), faptul ca pentru el, eu sint numarul unul. Gaseam eu un American mai bun ca el? Nici in ruptul capului! Si asta va spun din experienta mea proprie. Cine mai vrea explicatii pot revenii oricind.
O vacanţă precum cea imaginată de Isis - de Anca Tudor la: 07/11/2004 13:05:48
(la: vacanta ce mi-o doresc)
Asta aş alege. Eu am ambiţii mai puţine, mi l-aş dori doar pe soţul meu cu mine şi să mergem în Maramureş, unde n-am reuşit să ajung (cu toate că am văzut, de exemplu, multe din castelele Franţei). Sau, pur şi simplu, să mergem prin satele Moldovei de Sus sau ale Transilvaniei, ori pe mal de Dunăre până la Porţile de Fier. Mi-aş dori un foc zdravăn într-o sobă veche, să miroasă puţin camera a fum şi a zarzavat întins la uscat, cum mirosea în casa ultimei mele bunici, care s-a dus şi ea anul acesta... Mi-ar plăcea să-mi iau câinele şi să-l duc să zburde pe un tăpşan verde, plin de flori, să-l văd cum face tumbe de fericire...
SMS de noapte buna - de Chrysilla la: 10/02/2005 15:40:18
(la: De Dragoste)
Noapte buna, Chani a mea, craiasa visurilor mele! Sper sa fiu si eu macar un sclav al viselor tale, iubita mea!
Furnici - de irma la: 28/07/2005 12:10:40
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
N-am mancat si nici n-am vazut pe nimeni mancand.
Sa va povestesc ce faceau copiii mei. In casa bunicii mele erau niste crapaturi in podea de unde ieseau furnici. De cata ori mergeam in vizita, copiii mei erau absolut fascinati de ele. Si dupa fiecare masa aveau grija sa le puna si lor cateva firimituri de paine pe langa crapaturi. Dragii de ei, le era frica sa nu moara furnicile de inanitie :))...Cu greu am convins-o pe bunica sa mature firimiturile de pe jos doar dupa ce plecam noi!
#61887 (raspuns la: #61846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eram sigur zaraza - de rac la: 17/08/2005 21:56:30
(la: Dezgolirea femeii)
ca extragi din context, chiar ma intrebam cand ai sa intervii. N-am sa dezvolt o polemica, din cate am citit asta nu duce la ceva bun. Am sa explic, totusi, ca sa nu creada cineva ca am venit aici sa arunc conotatii negative - cum zici tu.

Cele patru motivatii propuse de mine nu se refera la de ce s-ar imbraca o femeie sexy (oricum, nu despre asta e vorba in conferinta) ci de ce s-ar imbraca o femeie sexi, pentru ca apoi sa-si acopere goliciunile - ceea e cu totul altceva. Asta era atitudinea neinteleasa de plic, asta scrie in conferinta, despre asta am vorbit.

Probabil ca interventia ta ar fi reclamat din nou explicatii, dar ma opresc aici, cei care vor sa inteleaga, pot intelege si altele din ce am scris in intreg textul meu anterior.
Desi presimt ca vei veni din nou cu nedumeriri si interpretari, promit sa nu aprind "focul".

Ca sa raspund, totusi, ceva si la intrebarea ta, anume "cum arata femeia visurilor tale, si mai ales, cum o vezi imbracata intr-o seara romantica, cand o scoti in oras la cel mai chic restaurant din bucuresti?", desi nu are legatura cu nedumeririle lui plic incluse in discutia propusa de el, am sa spun totusi ca femeia visurilor mele arata ... foarte frumos (nu stiu cum sa ma exprim altfel), iar in ceea ce priveste tinuta pe care si-o alege pentru o iesire, nu obisnuiesc sa ma amestec, asta e treaba ei. Oricum, de regula, are gusturi. Pacat ca iesim atat de rar.
Multumita?
la steaua care-a disparut... - de Intruder la: 18/08/2005 11:51:41
(la: "Academia Cafeavencu")
de la Boghita citire...

Publicat de Boghita la 26/08/2004 - 07:36 la Eseuri

Astept sa se insereze sa te pot vedea. Ai aparut , in sfarsit, esti din nou acolo pe bolta cereasca si stralucesti , asa cum faci in fiecare noapte. De ce nu vrei sa cobori la mine? Da, am inteles, nu poti. Nu poti pentru ca tu apartii acelei lumi, lumea stelara, o lume, poate, lipsita de griji, o lume indepartata, unde nu exista raul, lacomia, razbunarea, unde nu exista razboaie, foamete, coruptie, unde totul e un paradis, unde toti sunt fericiti. Dar TU vezi totul, absolut totul este invers decat in lumea ta si cred ca esti foarte dezamagita de tot ce se intampla aici. As vrea sa-ti vad chipul mai de aproape, dar nu e posibil si sa vin la tine iara nu se poate, pentru ca esti foarte departe si nu voi putea ajunge la tine niciodata. Dar ti-am dat deja un chip si te-am asemuit cu cineva, cu cineva care imi e foarte drag si pe care-l iubesc, desi nu am vazut-o niciodata, si sunt foarte fericit ca pot vedea prin tine pe EA, persoana pe care o iubesc. Dar, dar ce se intampla? Aaaaa……….. da se face dimineata, iar TU trebuie sa pleci. Dar nu mi-e frica, pentru ca o sa apari iara la noapte, in acelasi loc si atunci o sa o vad iar pe EA si iar voi fi foarte fericit.
Astept sa se faca iara seara, astept si…………in sfarsit…….iar te vad, TU esti, ce bine imi pare ca iar ai venit. Esti foarte stralucitoare in noaptea asta. Vezi, mi-am dat seama de cum ai aparut. Acum o vad si pe EA. Da intradevar e foarte frumoasa, dar ce se-ntampla, plangi? De ce? Doar nu esti o stea cazatoare. Si asta o sti bine. A….. nu. Mi s-a parut. Credeam ca plangi. Dar m-am inselat. Inseamna ca EA plange? Probabil ca e nefericita , dar si eu sunt nefericit, ne desparte distanta mare dintre noi. De ce oare nu ne-am intalnit pana acum? Cum as putea sa dau timpul inapoi? Trebuie sa privim realitatea , dar sa ne gandim si la viitor din cand in cand. Poate ca timpul le rezolva pe toate. Oare EA plange? Nu cred, nici ea nu ar avea de ce plange, e plina de viata, chiar daca realitatea e altfel. Vreau ca TU sa nu dispari niciodata de pe cer pentru ca odata cu disparitia ta va disparea si EA si nu vreau asta. Te rog. Ea poate nici nu-si da seama cat de mult o iubesc si cat de mult tin la ea. De ce te-am ales pe tine? Poate pentru ca mi-ai placut si poate pentru ca esti putin mai retrasa decat celelalte si poate ca TU stralucesti mai tare decat celelalte si poate ca tie ti se potriveste cel mai bine chipul EI si pentru ca steaua mea (cea pe care mi-am ales-o demult) se pare ca va apune si pentru ca trebuia sa-mi gasesc o alta stea care sa fie a mea si a ei, o stea doar pentru mine si ea. De aceea te-am ales pe tine si nu te-as mai schimba niciodata cu alta stea si nici pe EA cu alta fata. Vreau ca TU sa fi steaua NOASTRA si sa ne calauzesti pasii.
Poate ca toti ar trebui sa avem cate o stea a noastra.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/2124
___________________________________________________________

De la nenea Iancu citire...

(...)
Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun...
(...)
Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.
(...)
Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr şi nefericit, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire.
(...)
Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate! M-ai întrebat să-ţi spui cine sunt, ţi-am spus. Mă întrebi să-ţi spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original?
(...)
Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece ceasuri la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastra că se micşorează lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ţi repet că te iubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.
(...)
Tu eşti angelul visurilor mele, tu eşti steaua, pot pentru ca să zic chiar luceafărul, care străluceşte sublim în noaptea tenebroasă a existenţii mele...


(I. L. Caragiale- O noapte furtunoasa, actul II, scena II-a)

sursa online: http://www.scriptorium.ro/carti/caragiale/o_noapte_furtunoasa-cadru.html
aaa... - de maan la: 17/10/2005 23:49:27
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
asa se-ntampla cand ei popozitia si-o strivesti...sufera sensul!
cand ai spus ca INTENTIONAT ai eleborat mesajul ca sa-MI provoci o confesiune m-am simtit magulita ca m-ai bagat in sama si-atunci n-a mai contat ca am fost insuficient de abila (=proasta) sa-mi dau seama ca am picat intr-o cursa...
de-aici a rezultat fraza: "ma-ngrijoreaza faptul ca ma simt flatata, de ce se pare ca mi-a demonstrat inc-o data prostia"...

nu-mi era deci a mirare daca te ingrijorai in acelasi sens.
dar, cum zici ca n-ai priceput, ma ingrijorez si mai mult ca-i posibil sa te fi ingrijorat in altul, pe care nici macar nu-l intrevad.:)

1. fiindca io-n genere nu obisnuiesc sa raman datoare, am plusat la randu-mi ("n-am inteles niciodata pragmaticii care-si inchipuie visul ca pe lux, judecandu-i pe cei care nu le seamana prin prizma desprinderii totale de realitate.")
caci vroiam si eu sa vaz ce te framanta.;)
(mai pe romaneste, picasi si mata in ce-ai intins, cu gratie, recunosc, un mesaj doua mai la vale - nu te supara...)
2. ai spus "lunatic" - sa-ti dau linkul?:)
n-am vazut nici un 'pragmatic' invidios pe visurile mele.
sunt tentati mai curand sa acuze, pretinzand ca drumul lor e cel drept si-al meu e calea sinuoasa spre dezechilbre si depresii de tot felul...

mai mult, 'a visa' nu-i un privilegiu, ci o necesitate.
asa-s facuti unii, s-o ia brambura pe aratura, in timp ce restul face scheme logice - intre noi fie vorba nici unii si nici ceilalti nu-s capabili sa-si rezolve problemele.
de-aceea iti dau dreptate cand zici:
b) "noi doi intr-adevar nu parem a avea prea multe asemanari... desi-n mod total ilogic(?), relationez mult mai frumos cu cei ca tine decat cu cei ca mine, cu care-mi pot scoate ochii din mult prea mult avant.

am sa consider intrebarea PUSA, intrucat daca nu voiai raspunsul chiar n-o scriai.:)
"De unde stii ce simte un pragmatic care bea bere in miezul verii...?
"
...eram la munte acum o luna, doua, cu un grup de amici si, pe cand ei jucau carti pe-o miriste, eu pozam ganganii zumuindu-le la maximum.
unul dintre ei, mi-a strigat sa-ncetez cu tampeniile si sa vin sa-mi pied timpul cu folos, sa viu sa ma racoresc adicatalea, caci da el o bere buna si chiar o sa ma-nvete wist.(mai, ciudat, de cate ori joc, desi habar n-am, ii bat de-i zvant)
omul ala, desi ma stie de cinci ani, nici acum nu pricepe ca-n ochii mei a bea o bere e pierdere de timp.

"atunci cand am descris motivul cu chiria neplatita, am avut mai mult pe aceia in vedere, care nu-si POT plati chiria. Daca vrei, si acesta poate fi un motiv pentru care visatori (inca odata: termenul nu are nimic negativ in el) sunt constransi sa viseze in dimensiuni pragmatice..."

nu mai incerc de mult sa conving, dar explic decate ori cineva imi ofera ocazia: de cand ma stiu mama ma sfatuieste sa-mi "bag mintile-n cap" si sa ma maturizez prevazand ca altfel voi muri de foame.
cei de care vorbeai tu nu-s doar visatori ci si LENESI, adica niste putori, niste trantori.
la cei de care vorbeam eu visul e supapa: unii mesteresc prin curte, altii croseteaza, unii fac sex.
io ma trantesc in buruieni si ma uit la soare: ZAC, asa, minunandu-ma ca sunt, ca exista inca in ciuda atator rautati atata frumushatza-n lume.

ce fac in rest? pai muncesc de-mi sare camesa, sa nu ma fac dracului de ras si sa fiu mandra de ce-mi ramane-n urma.
sfinte-doamne, ca macar chiria s-am din ce-o plati, basca ratele la camera foto care-o costat si ea niste bani, c-am vrut-o sa zumuiasa furnicili.:)

in sfarsit, iti multumesc ca am stat de vorba, incredintandu-te ca mi-a facut o deosebita placere.
#79510 (raspuns la: #79232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"A doua, o viata scurta (inca - de om la: 09/11/2005 16:08:05
(la: Biofictiune)
"A doua, o viata scurta (inca citiva ani) dar plina de schimbari, in care vi se implinesc toate visurile ..." undeva este un non-sens, in opinia mea. Unul din visurile mele este sa traiesc matusalemic ca sa vad cu OCHII mei progresul (ce, cum , unde, etc)...deci din cauza curiozitatii mele...trebuie sa ma autoexclud din aceasta conferinta :((
Ivy - de om la: 18/11/2005 22:41:30
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
si eu ma retrag in visurile mele.
Hai pa copii si WE bun acolo pe unde sunteti!
#88831 (raspuns la: #88829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sărută-mă - Magda Isanos - de silver la: 25/01/2006 19:36:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.



" ... rebegit, la un pas de seninatate, ma cuprinde un ultim vârtej ..."
hai noapte buna - de om la: 27/01/2006 01:28:26
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
eu ma retrag in visurile mele...si poate, poate o sa strecor o Spanie pe traseu'...pentru un moment nu am toate "datele" ;)
#102417 (raspuns la: #102413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ati zis glume? - de Andre29 la: 04/04/2006 07:59:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Sarmale si acadele nu am dar am 3 lectii pentru viitorii manageri ;) Cine doreste poate lua si notite, diseara dam test :D

Lectia 1


Un tip intra sub dus exact in momentul in care nevasta sa iese din cada. Subit, se

aude soneria apartamentului. Dupa o discutie scurta care decide care dintre ei sa

mearga sa raspunda, femeia iese, se inveleste intr-un prosop de baie, coboara

scarile si deschide usa de la intrare. Era Bob, vecinul de palier. Inainte sa poata

spune un cuvant, Bob o intrerupe:

- Iti dau $800 pe loc daca lasi sa cada prosopul de baie cu care esti acoperita.

Putin mirata, femeia ezita cateva secunde, dupa care desface prosopul si ramane

goala in fata lui Bob. El o priveste din cap pana-n picioare, dupa care ii intinde 8

bancnote de $100. Surprinsa de aceasta intamplare, dar multumita de mica avere pe

care tocmai o facuse in mai putin de 2 minute, femeia urca si intra din nou in baie.

Sotul sau, care era inca sub dus, o intreaba:

- Cine-a fost?

- Bob, vecinul nostru de palier.

- Ah, perfect. Ti-a dat cei $800 pe care mi-i datora?



Morala: Daca impartasiti la timp partenerilor dumneavoastra informatiile critice

relative la credit si la riscuri, puteti evita o proasta publicitate.









Lectia 2


La volanul masinii sale, in drum spre biserica, un preot trece pe langa o calugarita

care mergea pe jos. Se opreste si se ofera sa o duca pana la manastire. Ea accepta,

urca in masina si, incrucisandu-si picioarele, lasa la vedere niste coapse superbe.

Preotul nu se poate abtine si tot fixand picioarele tinerei calugarite, pierde

pentru cateva momente controlul autovehicolului. Dupa ce reuseste sa stapaneasca

din nou masina, pune dintr-odata mana dreapta pe picioarele maicutei.
Ea il priveste
si spune:
- Parinte, va amintiti Psalmul 129?

Rusinat, preotul se retrage subit si-si prezinta scuzele. Putin mai incolo, sub

indemnul tentatiei, profita de schimbarea vitezei pentru a incepe din nou.
Si
maicuta, il apostrofeaza prompt:

- Parinte, va amintiti Psalmul 129?

Parintele roseste din nou din cap pana-n picioare si retrage din nou mana de pe

picioarele pasagerei, balbaind:

- Imi pare rau, sora, trupul imi este foarte slab.

Ajung la manastire, calugarita coboara din masina fara sa spuna un cuvant, si-i

arunca o ultima privire plina de intelesuri. Preotul se grabeste catre prima
Biblie pe care o gaseste si cauta Psalmul 129:

"Mergi mai departe, cauta intotdeuna sus si-ti vei gasi gloria. "




Morala: La munca, fiti intotdeauna bine informati pentru ca altfel riscati sa

ratati ocazii unice.












Lectia 3


Un agent, un angajat la birou si un director de personal ies impreuna de la munca la

pranz si, cum mergeau ei catre un mic restaurant sa ia masa, gasesc intr-un morman

de gunoaie o lampa cu ulei veche. O freaca si un duh iese la lumina.

- De obicei eu implinesc 3 dorinte dar cum voi sunteti 3, am sa va
implinesc cate una la fiecare.

Angajatul de la birou intra repede in fata gesticuland:

- Eu, eu! Vreau sa fiu pe o plaja alba din Bahamas intr-o vacanta care sa

nu se termine niciodata si fara sa am griji care sa ma impiedice cumva sa ma bucur
de frumusetea vietii.

Nici nu termina bine si puf! angajatul dispare imediat. Agentul iese si el in fata:

- Eu, eu! Eu vreau sa savurez o "pina colada" pe o plaja din Tahiti
impreuna cu femeia visurilor mele.

Si puf! si agentul dispare.

- E randul tau, spuse duhul uitandu-se la directorul de personal.

- Vreau ca astia doi sa fie inapoi la birou pana se termina ora de masa.




Morala: Lasati intotdeauna superiorul (ierarhic) sa-si exprime primul dorintele






____________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '
sa mori in ro.. - de eugenyca la: 24/04/2006 10:26:56
(la: Sa mori in Romania, azi)
in ultimii citiva ani buni am auzit mereu :
"sa nu cheltuim pentru cutare sau cutare sa avem bani de inmormantare"
nu intelegeam sau nu voiam sa ma gandesc serios la semnificatia cuvintelor.
Eu locuind in casa soacrei mele care ,ultimile 3 luni a fost imobilizata la pat, spitalele nu au vrut sa o primeasca asa ca am chemat acasadoctori, asistente, perfuzii tratament, pina nu a rezistat si aplecat in lumea umbrelor.

Ea a scapat de suferinta, in schimb eu am ramas sa ma gandesc ce cit cum cheltuiesc , si sa avem grija sa ajunga de inmormantare.
Nu stiu ce_i bine de facut azi in romania?
Sa traiesti fara sati pese de ceva;
sau sa mori ,se vor descurca in vreun fel cei ce raman, cu inmormaintarea ta!

continuare la Opinie-A fostAdolf Hitler.... - de Nanina la: 17/05/2006 22:41:17
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
Din amintirile mamei, nemtii incartiruiti in casa bunicii mele- casa aflata intr-un orasel moldovenesc,erau ,,spilcuiti'', politicosi,seriosi. Cand au primit ordin de retragere, au parasit casa in timpul noptii fara ca cei din casa sa simta ceva. Au lasat pe taban(prispa)conserve si ciocolata pentru cei mici.Bunica era vaduva si avea 4 copii.
Cand au intrat rusii in oras, oamenii au fost nevoiti sa-si ascunda copilele in clopotnita bisericii, unde le duceau de mancare noaptea.
Rusoaicele luptatoare erau si mai crude dacat colegii barbati. Stateau la rascruce de strazi, cu automatele la piept, cu picioarele departate pregatite sa traga in orice nu le convenea.
Concluzia mea la povestirea mamei, e ca bunica a avut noroc de soldati nemti cumsecade.
Si mai gandesc ca daca iti doresti sa mergi pe teritoriul vecin cu arma un mana, primesti exact ce ai adus dar unde nu iti place.
In ceea ce priveste imperiul pe care ar fi putut sa-l creeze nemtii in caz ca ar fi castigat razboiul, imperiu in care ar fi curs lapte si miere, propun sa fiim maturi.
Omul iubeste libertatea- o dovedeste istoria si ceea ce simtim fiecare.
Mi se pare interesant ca dupa 60 de ani, perioada in care se presupune ca am evoluat pe toate planurile, cei carora le place sa se razboiasca ataca oameni nevinovati, obiective civile in numele a ce le convine lor.
Deci indiferent de epoca :,, a la querre comme a la querre''.
Si nu afirm ca este bine.







______________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: