comentarii

compunere cu titlu biblioteca mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
biblioteca "mea"... adica de la mine de-acasa - de Honey in the Sunshine la: 04/01/2008 01:31:58
(la: Mushte strivite pe lentila ochelarilor)
ar putea fi impartita in mai multe categorii:), de exemplu cea din romania si cea din italia. cea din romania contine multe carti mostenite de la bunici si matusi, cartile de SF din studentia tatalui meu, romanele de dragoste din studentia maica-mii, cartile cumparate de ai mei inainte de '89 (in general carti de specialitate si beletristica in functie de gusturile lor), cartile cumparate de ai mei la inceputul anilor '90 (extrem de multe si unele extrem de proaste) cuprinsi de un fel de fervoare fata de nou, ce se intampla in lume si parerile unora sau altora despre situatia Romaniei in tranzitie... nenumarate carti de basme si alte povesti pentru copii cumparate odata cu mine, cartile pe care le-am cumparat eu "pentru la scoala" (pe vremea aia cumparam ce-mi trebuia si imprumutam de la biblioteca ce-mi placea).
Biblioteca din Italia cuprinde cateva editii romanesti cumparate second-hand (aveam deja o editie acasa dar vroiam s-o las acolo) a unor carti de care nu m-as putea desparti: Patul lui Procust, Intunecare, La tiganci, Sonata Kreutzer, Nunta in cer, Huliganii, Minulescu, Barbu, Mann...... dupa care a inceput o etapa de colectionare a cartilor citite de la biblioteca pe care nu le aveam: cam tot de Dostoievski, Bulgakov, Un veac de singuratate, Virginia Woolf etc. Cumpar si titluri noi, din curiozitate, dar nu prea mult pentru ca inca am o lista de carti intarziate pe care vreau sa le citesc de multa vreme. Mai am si "esentialele" italienesti (Divina Commedia, Il canzoniere, Decameronul, Alfieri, Il principe, I promessi sposi, ceva Pirandello, poezii de Foscolo si Ungaretti), le numesc esentiale pentru ca desi din necesitate am citit literatura italiana n-am prins niciodata gustul, inafara de cativa autori.

Ehh... asta e:) merci cosmac ca mi-ai dat ocazia sa rememorez ce am prin rafturi si sa-mi dau seama ca desi cartile astea nu ma reprezinta neaparat pe mine, reprezinta multe alte lucruri legate de familia mea si de vietile noastre.

#270296 (raspuns la: #270264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Permiteti-mi sa deschid subiectul - de LMC la: 12/04/2004 16:41:12
(la: Fratia pre-rafaelita)
Am dat peste acest forum si binenteles subiectul mi-a atras curiozitatea pentru faptul ca arta Pre-Raphaelita este favorita mea. Ma consider dotata in acest domeniu din moment ce am studiat istoria artei si arta plastica pentru mai mult de sase ani in cadrul universitar al Californiei. In biblioteca mea personala am un numar de carti despre Pre-Raphaeliti in general cit si despre anumiti pictori Pre-Raphaeliti. Deci stiu despre ce vorbesc...

Undeva in forum cineva a scris:

"Gasesc ca pre-rafaelitii nu te fac sa gandesti, ci mai degraba sa visezi. E foarte multa poezie in tablourile lor. "

Tin sa va contrazic, Pre-Raphaelitii sint poate cei mai mari stimulatori al gindirii, nu contenesti niciodata sa te gindesti la simbolurile si la temele care ei incerc sa-ti redea, fie intr-un mod direct sau subtil. Dante Gabriel Rossetti, favoritul meu pictor dintre toti care i-am studiat, are o Pictura numita "Veronica Veronese". In aceasta pictura, daca te uiti bine si de aproape observi o multime de flori, un canar, o vioara, etc etc. Fiecare dintre aceste lucruri au o insemnatate enorma, un simbol al unei cauze, simboluri care-ti spun totul despre aceasta Veronica si motivul pentru care ea pare asa de ginditoare, s.a.m.d. La fel vei gasi si in alte picturi Pre-Raphaelite care nu sint doar imagini de vis, ele au un mesaj anume, temele si subiectele lor sint alese intr-un mod decisiv, nu doar pentru a unmple un tablou si ai creia o estetica. Tineti in minte ca acesta miscare sau curent artistic cind a aparut pe "piata" cum s-ar zice a fost foarte revoltatoare. Cititi istoria lor, poeziile, proza dar mai mult cititi scrisorile lor si veti intelege mai mult de ce au pictat aceste imagini si care a fost scopul acestui curent artistic.

In momentul de fata pe pereti camerelor noastre sint expuse tablourile din colectia lucrarilor mele, si cinci picturi originale, una al unei pictorite foarte recunoscuta din Romania, altul este un tablou mic care l-am cumparat intr-un magazin de antichitati in Timisoara, nu stiu cine-i artistul, nici nu pot distinge semnatura, dar seamana foarte mult cu ceva care ar fi fost facut de oricare dintre Pre-Raphaeliti. Celalalte trei le-am cumparat de la un pictor care isi vindea schitele pe strada in Timisoara ca sa-si faca bani de tren. Mi-au placut foarte mult pentru ca erau facute la Garana, un sat nemtesc dincolo de Resita, un loc care niciodata nu ma plictisesc sa-l vizitez. Atit. As vrea sa-mi mai adaug la colectie dar nu am loc unde sa le pun. Toti peretii sint ocupati.
Pentru Anita47 - de Florin si atat la: 30/06/2004 18:07:20
(la: Ozzy vs LMC)
Cometariul tau catre ikoflexer incearca sa irite. Nu-i asa ca omul cind este nervos isi descarca sufletul (anti-semitismul)?...:) Si daca nu incerci nu aflii...:)

Anita47, hai sa o lasam mai moale cu comentariile la adresa evreilor.
Ikoflexer doar a incercat sa traduca un text, nicidecum sa-si puna un punct de vedere politic.
Omul si-a explicat greseala dar se pare ca nu esti satisfacut.

Daca cumva esti agentul 'Anita47' care lucreaza pentru Mosad, te sfatuiesc sa citesti doar mesajele, raportezi ce vrei tu...:). De fapt nu conteaza ce raportezi. Prea stai cu biciul in mina.
Stii foarte bine ca textul sau poezia tradusa indeamna la reflectie.

Daca esti in acest forum pentru alte motive, de exemplu de prietenie sau pur si simplu pentru conversatie, te rog sa-ti dai cu parerea la subiectul propus de mine sau cel putin la cele deviate din subiect. Cometariile sarcastice/ ironice, mai ales cu privire la evrei, nu duc la nimic.

Pe alta nota...Din biblioteca mea, iti dau mai jos doua strofe din poezia scrisa pe W.H.Auden, poezie intitulata 'Refugee Blues':

'Went down the harbour and stood upon quay,
Saw the fish swimming as if they were free:
Only ten feet away , my dear, only ten feet away.

Walked through the wood, saw the birds in the trees;
They had no politicians and sang at their ease:
They weren't the human race, my dear, they weren't the human race.'

Ai auzit de scriitor sau poezia asta? Poti sa-mi scrii urmatoarea strofa? Cit de renumit este W.H.Auden in Israel?

Numai bine.

#17068 (raspuns la: #17066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E simplu ca 'buna ziua' - de kedi la: 26/10/2005 22:38:25
(la: „De la monocultură la interculturalitate“)
Am inceput sa citesc textul fara sa-mi arunc privirea asupra vreunui comentariu de-al vostru. Evident, m-am impotmolit. Am luat-o de la capat si-am parcurs 3 cuvinte in plus fata de prima data. Am fost neagra de invidie. Adica daca ei pot, inteleg, gusta, comenteaza, eu de ce n-as putea? Hai ca pot! .....o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale. Domnule autor, imi venea sa calc DEX-ul in picioare si sa fac foc de tabara din toate cartile citite, care m-au mintit cum c-ar fi scrise de oameni culti.
Biblioteca mea va multumeste voua, celor ce-ati incercat sa descifrati misterul textului de mai sus.

to live is to die, to love is to lie
tavonetzu - de rembrandt la: 03/11/2005 23:41:31
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)

am si eu o intrebare. ai scris in titlu 'iubirea mea tarzie'. de ce... 'tarzie'?

P.S. - informativ numai - si sa nu crezi ca te batjocoresc in vreun fel - ai zis-o magistral aici :

'Adica ca sa o spun pe romaneste s-a curvit.'

chiar tre' sa facem stampile si insigne cu fraza asta!


________
keep it simple
picky, - de oberon la: 16/02/2006 19:46:45
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
De cand ma stiu am citit doar ceea ce mi-a placut, cu exceptia lecturilor scolare obligatorii (Nicoara Potcoava, Fratii Jderi, etc) si nu ce a fost la un moment dat la moda sau "dadea bine" in anumite cercuri. De exemplu de Coelho n-am citit decat Alchimistul si m-am lamurit cum sta treaba. Nu am citit Dan Brown (am rasfoit nitel dintr-o carte de-a sa, dar mi s-a parut slab) si deloc Sandra Brown. Sunt un consumator de carte, dar nu de literatura de consum.
Eu cred ca valoarea unui scriitor, care este proportionala cu "fragmentul" pe care il adauga la edificiul culturii universale, nu are legatura directa cu vechimea perioadei in care a trait.
Scriitorii contemporani, cei aproape unanimi recunoscuti ca valorosi, sau macar o parte din ei, vor fi clasicii generatiilor viitoare de cititori, nu?
In biblioteca mea stau laolalta si se simt bine impreuna: Marquez si Sun Tzu, Tutea, Cartarescu, Gogol, Kuprin, Turgheniev, Hemingway, Capote, Faulkner, Steinbeck, Dostoievsky, Cehov, Melville, Shakespeare, Flaubert, Daphne de Maurier, Hugo, Zola, Thomas Mann, Poe, Mark Twain, Marin Sorescu, Blaga, D'Anunzio, Pavese, Lampedusa, Eco, E. M. Remarque, Kafka, Musil, O. Henry, J.K. Jerome, Hasek, Ilf si Petrov, Asimov, Herbert, Ursula K. LeGuin, Phillip K. Dick, A. E. Van Vogt, R. R. Martin, A. C. Clarke... si asa mai departe. Nu este un amestec deloc omogen, dar eu il consider valoros. Pentru ca am ramas cu "ceva" dupa fiecare carte scrisa de ei.
Oare trebuia sa-i fi citit neaparat si pe antici? Chiar daca nu ma atrag deloc? Ar trebui sa ma consider inferior fata de cei care i-au citit?
Marturisesc ca n-am auzit de Flavius Josephus, dar nici nu sunt ACUM curios sa citesc ceva scris de el. Sunt destule alte carti pe care le consider interesante, le am in vizor, si asteapta sa fie citite.
Apar tot timpul carti noi, si printre ele carti bune, iar zestrea literaturii universale a crescut exponential in ultimile doua secole incat cred ca cel mai important lucru a devenit arta de a selecta! Oferta este uriasa.

*** - de juli la: 03/01/2008 11:22:48
(la: Mushte strivite pe lentila ochelarilor)
"...citind lista te titluri va puteti da seama despre caracterul, trairile, nivelul proprietarului?"

da, caracterul format in timp poate fi dat si de cartile citite.Stii cum e cu samanta si solul fertil :)
da, trairi de-o clipa,daca patrunde ceea ce a citit,
:)cu nivelu-i discutabil,depinde cu ce s-a ales in urma lecturarii...

:( cartile din biblioteca mea stau impachetate in cutii de carton(pana la vara,cand termin renovarea casei)carti de valoare alaturi de maculatura(nume celebre alaturi de anonimi la fel de celebri sau pur si simplu un nume pe-o carte)Nu ma-ndur sa arunc nimic,fiecare carte in parte sunt particica din viata mea, ...renuntari pentru a le cumpara,amintiri..., fiecare carte cu povestea ei si-a mea impletite.

rolia
Le Roi se meurt - de alex andra la: 19/05/2008 15:34:23 Modificat la: 19/05/2008 15:36:14
(la: ora de des-compunere)
ades compun legende despre moartea mea
învăluit în giulgiu de silabe
vineţii depravate parfumuri de tămâie
machiază ora neştiută am să plec
eu care mor singur fără căpătâi
în boccea o partitură de bocet strident si rece ca dimineţile boreale
vă las vouă împărăţia cerului şi a pământului sterp
uter al nenăscătoarei
nimicniceşte-mă încet şi cu metodă
până la atom şi mai departe...
Cand se va ajunge la sfarsitul alfabetului aceasta confa va fi finita! - de Areal la: 20/07/2008 11:43:49
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
EDUCATIE
Inteleptul invata din propria-i gandire, oamenii obisnuiti invata din experienta, cei prosti invata de nevoie, iar cei rai invata din instinct.

Practica duce la perfectiune, dar ai grija ce practici!

Educatia este ceea ce ne ramane dupa ce am uitat tot ce-am fost invatati.

Inima educatiei este educatia inimii.

Procesul de invatamant are ca scop sa-l ajute pe elev sa ajunga sa se descurce fara ajutorul profesorului.

Adeseori, cea mai buna metoda de indreptare a copiilor nostrii este sa ne corectam exemplul personal pe care li-l dam.

Afis pus deasupra usii unei Biblioteci: "Farmacie pentru suflet".

O diploma nu strica nimanui, cu conditia ca posesorul ei sa vrea sa mai invete ceva si dupa absolvirea scolii.

Sub providenta lui Dumnezeu, viitorul unei natiuni nu depinde atat de mult de nivelul academic al scolilor ei, ci de nivelul educatiei crestine predate copiilor.

Cel ce cumpara ieftin ca sa faca economie seamana cu cel care a cumparat ceasul ca sa faca economie ... de timp.

Am auzit odata pe cineva spunand ca nu poti spune daca un parinte
si-a facut datoria sau nu, decat dupa ce vei vedea ce fel de oamenii vor fi nepotii lor.

Socrate a zis: "Ma voi sui pe cel mai inalt loc din Atena si voi striga: "Concetateni, cum de sunteti gata sa munciti pe branci, sa spargeti chiar si pietre ca sa ajungeti bogati, dar nu va preocupati deloc de copiii carora le veti lasa toate acestea drept mostenire?"

Esenta intelepciunii este sa stii ce sa faci cu ceea ce cunosti.

Diferenta dintre critica si educatie este atitudinea in care sunt facute.

Cel ce are convingeri de nestramutat in probleme neclare da dovada de mediocritate.
De obicei, cei ce vor sa para cei mai intelepti se comporta si cel mai prosteste.

Fericirea vietii tale depinde de calitatea gandurilor tale.

Mai bine sa intelegi putin, dar bine, decat gresit si mult.

Cel care este stapan pe adevar, n-are de ce sa se ingrijoreze ca nu vorbeste convingator.

Cei care au gandit indelung asupra artei de a conduce popoarele au ajuns invariabil la concluzia ca soarta unei natiuni depinde de educatia care li se da celor tineri.

Ce sapam in marmura, piere cu timpul, ce turnam in bronz se macina, temple pe care le zidim vor ajunge odata ruina, dar ce scriem pe coala nepieritoare a sufletului, principiile vesnice ale temerii de Dumnezeu si ale iubirii fata de aproapele, va straluci si in viata de acum si in cea viitoare. - Daniel Webster

Un om intelep este ca acul: nu-l lasa capul sa mearga prea departe!

Invata de parca ar trebui sa traiesti o mie de ani si traieste frumos de parca ai muri maine.

Niciun om nu poate fi considerat needucat, daca stie Biblia si nici un om nu poate fi considerat suficient de educat, daca nu o cunoaste.

Tine minte mereu ca un om nu este rasplatit pentru ca are creier, ci pentru ca il foloseste.

Nimeni n-ar trebui sa mearga la scoala ca sa ajunga sa castige mai multi bani. Adevaratul scop al educatiei nu este sa castigam mai mult, ci sa stim mai bine ce sa facem cu ceea ce castigam.

Scopul nostru este sa construim in aceasta tara o societate umana, nu un sistem economic.

Un copil care invata doar la scoala este un copil fara educatie.

Nu da voie studiilor sa-ti stea in calea educatiei.

Educatia ar trebui sa insemne dezvoltarea mintii, nu doar incarcarea memoriei.

Adevarata educatie incepe in leagan si se termina la mormant.

Radacinile educatiei sunt uneori amare, dar fructele ei sunt dulci.

Mintea functioneaza ca si stomacul: nu conteaza cat pui inauntru, ci cat poti sa "digeri".

Multi sunt in stare sa rezolve probleme mari la servici, dar nu pot da un raspuns problemelor mici de acasa.

Se poate sa inveti despre tine mai mult de la un dusman, decat de la un prieten.

Marele fizician rus P.I.Lebedev era un mare dusman al eruditiei sterile.
"Biblioteca mea - obisnuia el sa spuna -stie mai multe decat mine. Totusi ea nu este fizician, in timp ce eu sunt."

Un gram de experienta, face uneori cat o tona de cunostinte sterile
#327457 (raspuns la: #327292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma mut in spatele lui pana-mi revin - de Cri Cri la: 09/10/2008 17:09:28
(la: Calculatorul, bata-l vina!)
si-ar trebui sa fi iesit la pensie, sa ma fi lasat de scris si de citit (ca biblioteca mea nu-i tocmai "Biblioteca Nationala"), sa-mi fi pierit si cheful de a vedea filmele inainte de lansare
toate deodata
ce mai, sunt vai mama mea si nicio sansa
Ady - de impreuna2006 la: 19/10/2008 14:24:51
(la: O ZI DE TOAMNA AURIE CU HAMLET)
Mă vedeam cu-n craniu în mana dreaptă, ţipând de mama focului : "A fi sau a nu fi..." pe scena populara a vechiului parc, încercând să cuceresc inima frumoasei Ileana

a fi sa nu indragostit:)presupun ca Ileana a fost prima iubire...apoi locul ales..Cismigiul,daaaaa...ramane un loc in care indragostitii isi soptesc de generatii cuvinte dulci...

te citesc cu placere,te urmaresc in continuare,asezand cu grija fiecare capitol in biblioteca mea virtuala...
Cele doua picaturi de ulei - de Tot Areal la: 01/09/2009 14:56:24
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Îmi amintesc cum, în 1982, şedeam acolo cu soţia mea, Christina, privind întâia dată la un continent, Africa, de peste o întindere îngustă de apă. La acea vreme nici nu visam că momentul tihnit de după-amiază va inspira o scenă din cea mai cunoscută carte a mea: „Alchimistul“. Aşa cum nici istorioara de mai jos, auzită în maşină, va servi drept un excelent exemplu pentru toţi aceia dintre noi care caută echilibrul între pedeapsă şi compasiune.
Un negustor şi-a trimis fiul să înveţe Secretul Fericirii de la cel mai înţelept om de pe lume. După ce a rătăcit patruzeci de zile prin deşert, tânărul a ajuns la un castel falnic, înălţat pe vârful unui munte. Acolo trăia înţeleptul în căutarea căruia pornise tânărul. Dar, în loc să-l întâlnească pe omul cel sfânt, eroul nostru a nimerit într-o încăpere ce forfotea de lume; negustori care veneau şi plecau, lume adunată pe la colţuri, muzică plăcută urechilor şi o masă întinsă, încărcată cu cele mai alese feluri din partea aceea a lumii.
Înţeleptul vorbea cu fiecare dintre cei prezenţi, aşa că tânărul a aşteptat două ceasuri până să-i vină şi lui rândul la audienţă. Înţeleptul a ascultat atent şi cu multă răbdare motivul pentru care se afla tânărul acolo, dar i-a răspuns că, pentru moment, nu are timp să-i explice Secretul Fericirii. I-a sugerat în schimb să se plimbe prin castel şi să se întoarcă după două ceasuri.
„Înainte însă, vreau să-ţi cer o favoare“, a adăugat el, înmânându-i tânărului o linguriţă în care a turnat două picături de ulei. „Plimbă-te fără să verşi uleiul din linguriţa asta“.
Tânărul a început să urce şi să coboare scările castelului, având tot timpul ochii aţintiţi la linguriţă. La capătul celor două ore, s-a înfăţişat din nou înţeleptului.
„Ei bine“, a întrebat acesta, „ai văzut tapiseriile persane atârnate pe pereţii sufrageriei mele? Ai admirat grădina ce i-a luat zece ani mai-marelui grădinarilor s-o creeze? Ai observat frumuseţea pergamentelor din biblioteca mea?“.
Încurcat, tânărul a mărturisit că nu a văzut nimic, singura lui grijă fiind să nu verse picăturile de ulei încredinţate de înţelept. „Atunci, mergi înapoi şi uită-te la minunile din lumea mea“, i-a spus acesta. „Nu te poţi încrede într-un om, dacă nu-i cunoşti şi casa“.
Ceva mai liniştit, tânărul a luat linguriţa şi a plecat să se plimbe din nou prin castel. De data aceasta, a fost atent la toate operele de artă ce împânzeau încăperile din tavan în podea. A văzut şi grădina, şi munţii din jurul palatului, a admirat delicateţea florilor şi rafinamentul cu care fiecare operă de artă era plasată pe locul ei. Reîntors la înţelept, i-a povestit în detaliu tot ce văzuse. „Dar unde sunt cele două picături de ulei pe care ţi le-am încredinţat?“ a întrebat bătrânul.
Uitându-se în linguriţă, tânărul şi-a dat seama că vărsase uleiul. „Ei bine, acesta e singurul sfat pe care ţi-l dau“, i-a spus înţeleptul înţelepţilor. „Secretul Fericirii constă în puterea de a observa toate minunile lumii fără a uita vreodată de cele două picături de ulei din linguriţă“.

Paulo COELHO
#477205 (raspuns la: #476649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Felicitari ! - de anticena la: 18/10/2010 16:02:02
(la: Lansare de carte)
Ma bucur mult ca pentru tine s-a implinit acest vis, oricum tu esti speciala si foarte sensibila; gandesc ca si cartea va fi la fel si m-as bucura sa o am in biblioteca mea;
este putin probabil, fata de programul meu ce e stabilit deja, sa pot veni la Adjud (am vazut ca e duminica), desi nu ne despart chiar asa multi kilometri dar ma voi gandi la tine oriunde as fi in acea zi;
mai exact tot pe valea Trotusului voi fi, dar pe partea Moinestiului, de pe acele meleaguri e sotul meu;

Iti doresc ca totul sa fie bine, sa fie un succes, sa iasa asa cum iti doresti si toti cei dragi tie sa fie linga tine!
juli - de zaraza la: 09/10/2011 21:33:09 Modificat la: 09/10/2011 21:33:28
(la: mor castanii iubite)
nu te supara, dar pomii sunt plante perene, nu mor toamna.

asta-i prima reflectie pe care mi-o trezeste poezia ta, inca de la titlu. parerea mea e ca ar trebui schimbat.
VS - de proud la: 21/12/2013 23:54:49
(la: Craciun, again and again...)
Yeah, ma uit la Singur Acasa a 16-a oara si ma gindesc la voi.

nu-s in stare sa ma uit de mai multe ori la un film. ma plictiseste ingrozitor sa anticipez fiecare imagine. :) Am insa o carte pe care am recitit-o cu multa placere de multe ori. Joia Dulce - John Steinbeck. Printre putinele pe care le-am recuperat din biblioteca mea ...
#648870 (raspuns la: #648852) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donq, - de proud la: 04/02/2014 12:28:00
(la: Suflet, spiritism si nascociri)
tot ce spui aici stiam si eu in momentul cand mi-a ghicit tiganca. :)

Te asigur ca habar n-avea cine sunt, nu aveam nici bijuterii si nici poseta la mine. Am mai scris aici ca nu port poseta, probabilitatea sa obtina un avantaj material era nula. Pe de alta parte nici informatii 'subtile' n-a obtinut, pentru ca n-am comunicat nici verbal nici din ochi si nici mesaje din reactii 'involuntare' n-avea de interpretat. La ora aia nu era google, dar te rog sa ma crezi ca eram toba inca din copilarie citisem tot despre chiromantie, grafologie, expresie faciala. Sa nu-ti mai zic de forma unghiilor, lungimea degetelor si alte tampenii. Printre putinele carti pe care le-am salvat din biblioteca mea, este si aia de chiromantie si de reflexologie. Le am undeva la subsol.

De altfel ma indoi profund ca tiganca respectiva ar mai putea sa-si aminteasca ceva din persoana mea, asa cum imi amintesc eu de ea. Pentru simplul motiv ca eram mult mai atenta eu la ea decat ea la mine.:) Stiu si piatra pe care s-a asezat, si culoarea ochilor si forma inelului ba chiar si vocea si cuvintele si toalele. :)

Nu v-am spus cum a facut dezlegarea de boala. Avea o sforicica pe care a facut primul nod luand masura palmei, apoi alte noduri si murmura. Eu o priveam cu multa indoiala. Hai ca despre chiromantie citisem dar chiar descantece d'astea nu inghiteam. :) Si totusi, dupa ce ca mi-a spus si diagnosticul exact, pe care atunci, chiar nu l-am inteles doar mult mai tarziu. Cum ziceam, la analize ioc boala. Incredibil dar adevarat! De prisos sa-ti spun ca nu eu m-am dus in intampinarea ei, ca nu credeam. Ea a venit la mine. Si nici de atunci nu m-am mai dus sa caut eu insami dezlegari.

m-a distrat sa scriu postarea asta.
#650061 (raspuns la: #650060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian Bejan - de RSI la: 26/02/2014 09:50:12
(la: Inginerie constructala)
Cartea lui Bejan "Advanced Engineering Thermodynamics" a fost tradusa si publicata in Romania de Ed. Tehnica in 1996 sub titlul "Termodinamica tehnica avansata".
Se gaseste la loc de cinste in biblioteca mea. Mi-a placut abordarea moderna si neortodoxa a acestui domeniu clasic, care din pacate la noi mai este tratat/predat ca acum 40-50 de ani.
Doamne ajuta in Noul An, Tavi.

Ortodocsii si catolicii si protestantii si neoprotestantii si si si se cearta de nu stiu câta vreme. Au scris biblioteci întregi unii contra altora. Puteti sa le gasiti. Pe mine aceste dispute si "argumentari" nu ma intereseaza aici. Credinta e altceva: e în primul o încredintare interioara, o convingere interioara, venita dintr-o experienta vie a vietii cu Domnul tau.

Stiu ca poate fi frustrant, dar eu în aceste limite aleg sa pot aceste discutii. Imi pare rau, nu asteptati un raspuns din partea mea aci. Sunt alte forumuri unde o puteti face:

  • http://groups.yahoo.com/group/dialogevanghelicortodox/
  • http://groups.yahoo.com/group/religieteologiespiritualitate/
  • o lista puteti gasi în http://dmoz.org la subcategoria "World: Română: Societate: Religie şi spiritualitate: Creştinism: Ortodoxism: Forumuri, grupuri, liste de discuţii"

As dori totusi sa repet ceva ce am mai spus pe acest forum, relativ la Biblie si Traditie.

De la moartea Mântuitorului si pâna la compunerea primelor scrieri inspirate, învatatura crestina s-a transmis prin viu grai. Din aceasta transmisie orala s-a nascut ceea ce mai apoi numim Noul Testament (Evanghelistul Luca zice in prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus ce a putut gasi). Care va sa zica, Noul Testament s-a nascut din aceasta Traditie. Traditia este aceasta învatatura a Mântuitorului, a Apostolilor si a urmasilor lor fideli care s-a crezut dintotdeauna, de catre toti si pretutindeni. Iar Noul Testament face parte din ea. Sigur, în timp Parintii Bisericii (au explicat într-un alt mesaj ce sunt "Sfintii Parinti ai Bisericii"...) au explicitat anumite lucruri, fara sa se îndeparteze de la spiritul predicii Mântuitorului si a Apostolilor. Fara de îndoiala ca în unele explicitari ale Sfintilor Parinti sunt lucruri ce le putem numi "pareri teologice". Dar ceea ce, în decursul timpului, consitiinta Bisericii a primit, aceea este pentru noi Sfânta Traditie (pentru altii, treaba lor).

Toate cele bune!

pr Iulian

#7583 (raspuns la: #7552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu Adevarat Marcata - de LMC la: 13/04/2004 17:11:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cind am inceput scoala, mamica imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamina sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abea asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi sa parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(tzi)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns....



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: