comentarii

compunere depre flori


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
apa de toaleta de flori mirositoare - de Coralie la: 07/11/2003 06:55:08
(la: De ale doamnelor si nu numai!)
trebuie luate flori care miroase : lavanda, jasmin, trandafiri englezesti
pui sa macereze florile cu alcool de 60-70° cumparat la farmacie, cca 2-3 saptamani, pui in congelator 24 de ore, apoi filtrezi (filtru de cafea)
pui in sticla si infunzi sticla bine
Sir Lawrence Alma-Tadema Vs. Thomas Kinkade - de LMC la: 13/04/2004 13:00:49
(la: Fratia pre-rafaelita)
Domnul Firimita spunea:

"Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie...."

Comparatia intre Kinkade si Alma-Tadema mi se pare o exagerare a analizei critice. Eu cred ca Kinkade face parte dintr-o grupa de "artisti" complect diferita decit cea a lui Alma-Tadema. Kinkade si-a gasit o sursa de venit de care se tine cu dintii pina cind inca mai poate si pina cind acest "bubble" ii va exploda in fata. Omul este destul de destept in marketingul lui pentru ca se pare ca a gasit un drum paralel care il urmeaza mai agale fara a se strofoca prea mult.

Vezi:
http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.catalog.web.tk.CatalogServlet?catalogAction=Product&categoryId=640&productId=62304

Aceste Plen-Airs sint probabil mult mai demne de un respect artistic, desi in multe cazuri ramin sub un nivel de fircaleala inutila.

Despre Alma-Tadema, nu pot sa-i gasesc nici un element negativ in lucrarile lui. Precizia, compozitia, studiul, culoarea, toate sint extrem de frumos imbinate si controlate. Nu uitati ca in acelasi timp Ingres, Delacroix, Gerome si multi alti pictori erau fascinati de aceeasi "genre" al Orientalismului. Aceasta fereastra inspre o fantezie Orientala, inspirata de colonizarile Orientului Mijlociu, era o moda al societatii inalte, rivnita de la cel mai mic la cel mai mare. Din ea sa nascut Simbolismul care la rindul lui a dat nastere la alte curente in arta. Comparatia intre cei doi artisti mi se pare asa cum am zis exagerata, pentru ca nu pot sa imi imaginez arta lui Kinkade intr-un muzeu de arta, sau o carte care sa-l mentioneze ca fiind un artist important dintr-o miscare artistica care a revolutionat arta.

Deci "with all due respect" domnule Firimita va contrazic punctul de vedere bazata pe faptul ca contextul in care pictorul Alma-Tadema a pictat era altul decit cel care il traim astazi. Sintem asa de obisnuiti cu imaginile Post-Modernismului si Avant-Gardismului care ne inconjoara incint atunci cind ne izbim de calmul si frumusetea acestui "vechi" curent il explicam a fi kitchism. Alma-Tadema nu a copiat ceea ce alti pictori au facut asa cum Kinkade il copie pe Thomas Moran, Albert Bierstadt, si altii ca ei. Temele lui erau inspirate din poezie, mitologie si imaginatie dar erau compuse cu o precizie maxima. Studioul lui nu era plin cu imaginile altor artisti ca sursa de inspiratie, era plin de flori, plante exotice, obiecte aduse din Orient etc etc. El nu compunea trupul uman dintr-o revista de desen ci isi platea modele vii pe care le studia intr-un mod academic si precis. Aratati-mi unde este evidentiat acest lucru in arta lui Kinkade?!

In incheiere vreau sa precizez ca miscarea aceasta al Orientalismului si-a Pre-Raphaelismului a fost o ridicare impotriva Academiei si-a Neo-Classicismului, era asa cum intr-un mod paralel Mininalismul a fost o forta impotriva Abstractului Expresionist. Deci pe vremea aceea era tot la fel de scandaloasa asa cum astazi sintem scandalizati de imaginea Madonei pictata in excrement de animal. Nicidecum nu era privita ca o forma de kitch.
#13782 (raspuns la: #13753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
flori - de cosmir la: 21/10/2004 19:43:07
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
-Draga mea , in ultimul timp sotul meu s-a transformat total. In fiecare zi vine de la servci cu un buchet de trandafiri
-Si ce e rau in asta ?
-Dar ma pune apoi sa stau cu picioarele in sus !
- Dar voi nu aveti o vaza de flori in casa ?
Florile - de LMC la: 22/10/2004 20:12:09
(la: Trancaneala Aristocrata)
Belle, sa stii ca poate ai tu dreptate cu frigul din apartamentele din Romania. Imi aduc aminte acuma ca la socrii mei acasa aveau si ei o multime de muscate si alte plante prin casa. Si la ei tineau florile peste iarna in casa.
#25979 (raspuns la: #25974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
flori - de Mariana Ignatov la: 23/11/2004 18:15:29
(la: Par / Impar)
eu de obicei cand ofer un buchet de flori nu dau importanta la nr florilor ci la frumusetea lui. asa ca superstitia nr impare cred ca este mai mult o obsesie. a darui un buchet de flori demonstreaza prietenie, dragoste, afect, recunostinta ... lucruri care nu se masoare cu nr florilor.
Flori perechi - de (anonim) la: 24/11/2004 10:10:33
(la: Par / Impar)
Am citit pe undeva ca florile in numar par se dau persoanelor de care esti foarte apropiat si prin asta transmiti mesajul:esti a mea (al meu)!
Inafara mesajului care poate fi comentat, cred ca la noi(Ro) a duce persoanei iubite flori asa este periculos.
George
covorul rosu, florile si fanfara?!... - de Dr Evil la: 20/02/2005 16:35:00
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
Cind am ajuns in "Occident" am fost foarte surprins ca la aeroport nu asternusera covorul rosu, nu ma astepta nimeni cu flori, iar fanfara?!... probabil avea zi libera...
Mi-am adus aminte ce imi spunea o asistenta medicala, cind imi faceam vizita medicala pentru viza:"Draga tinere, vad ca esti inginer... Eu stiu pe cineva inginer ca si tine care de zece ani sapa santuri... si plinge ca a plecat din tara"...
La care eu am raspuns:"Multumesc doamna, dar de unde stiti ca este inginer ca si mine???"
Nu stiu de ce am raspns asa, si nici nu stiu foarte bine ce am vrut sa spun cu asta... cert este ca s-a facut rosie la fata si a trebuit sa plec. Sa vin in alta zi cind era altcineva de serviciu ca sa-mi fac medicalele...

Am ajuns in Occicent, am muncit greu... tot felul de munci, pina ce am reusit sa invat limba si sa cunosc cerintele societatii in care incercam sa ma integrez.
Acum, multumesc lui Dumnezeu, toate eforturile au fost rasplatite din plin.
Dar am vazut si destui care nu au reusit pentru ca nu s-au putut desprinde de "BALCANISM".
Proverbul cu "calul bun se vinde din grajd"... aici nu tine. Trebuie sa iesi din "grajd" si sa arati ce poti.


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#36982 (raspuns la: #36497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florile... - de ampop la: 17/03/2005 07:47:16
(la: Rewind)
Parintii mei erau intelectuali "repartizati" la tara. Profesoara si inginer agronom...cea mai veche amintire este gradina de flori de la tara unde florile imi depaseau inaltimea (aveam vreo doi ani). Anul care a urmat cand parintii m-au dus din nou la casa lor (stateam in restul anului in oras cu bunica) ma asteptam ca florile sa creasca la fel de mari...dar eu eram mai inalt decat ele...:). Era 1963 cand lumea dansa "twist" si rock and roll si JFK a fost asasinat. Imi aduc aminte si stirile de la radio...si plansul mamei, caci JFK fusese catolic. Sarmana de ea...Doamne odihneste-o in pace!
Mario
linkul de flori, poze facute azi dimineatza... - de Jimmy_Cecilia la: 13/04/2005 15:53:30
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
astea-s florile de care vorbeam, belle, dar zuuut,
ca-s in msn..., ti le trimit in canalul 3...pt tine.. :))

http://groups.msn.com/Plantesfleursetfruits/delaminedingradina.msnw
#43316 (raspuns la: #43315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Targul de Florii - de Dinu Lazar la: 25/04/2005 07:16:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca de obicei, nu am ilustrat atmosfera evenimentului, ci m-am orientat spre detalii."

Pai altceva nici nu se putea face; ce atmosfera, unii care vind pe jos si pe ziduri niste chestii, unele de sorginte mai populara, unele nu.

Tirgul asta era sa stirneasca dihonie si zinzanie intre mine si nevasta-mea si amicele ei; ele ca vor la tirg, eu ca ce tirg, ati inebunit, nu e nimic anul asta, uite aici la dor de duca nu scrie nimic, pe situl Muzeului tzaranului roman nu scrie nimic, pe situl Muzeului satului, nimic. Deci nu merg nicaieri, ce tirg, nu e nici un tirg, daca ar fi, ce sunt astia prosti sa nu anunte pe sit???
Sigur ca atunci cind a dat la tembelizor un reportaj de la tirgul de florii un gind dragastos si tandru am indreptat imbecililor de webmasteri de la siturile muzeelor amintite ca si impotentei in arta comunicarii a conducerilor respective, platite din banii mei, la urma urmei. Asta este.
Am ratat-o.
Si asa mi se pare o mare gogomanie sa existe doua muzee cam cu acelasi subiect.
In plus, nu mica mi-a fost caderea psihica atunci cind am vazut... pai ce sa vad... o fotografie facuta de mine, jmanglita, si copiata fara rusine si pusa pe situl Muzeului Satului. Pe prima pagina.
Ditamai muzeul, cu bugete de zeci sau sute de miliarde de lei, nu are altceva mai bun de facut decit sa jmangleasca poze de la fotografi.
Tipic romanesc si de tot risu plinsu.
Ministeru` cuculturii e in spatele muzeului...
Asa ca fratilor nu mai puneti poze mari pe net ca se fura, si cei mai mari furaciosi sunt aia care ar trebui sa nu o faca.

Altfel imaginile domnului Dipse de la tirg sunt ceea ce ar trebui sa fie; cadraje si lumini interesante, cautari stilistice de tot felul.
Astfel din imaginile de la 4-5 tirguri se poate face un portofoliu bun pe tema data.
#45366 (raspuns la: #45320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Flori - de fefe la: 13/07/2005 19:36:20
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Hihi, uite-l pe popix!

Eu nu mai tin minte daca am mincat vreodata. Stiu ca vad la TV tot timpul pe unul si pe altul preparind chestii din astea. In Europa se poate ca se mai gasesc chestiuni din astea, mai ales in Italia unde este ceva care se foloseste mai des. In bucataria italiana stiu ca florile se prajesc pur si simplu in ulei de masline si se dau cu sare si usturoi. E adevarat popix?

florile - de popix la: 01/08/2005 12:31:00
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
exista pe terasa retea de irigatie.dar nu ajunge.vine proprietarul si le uda.oricum, cu aceasta caldura terasa a avut de suferit, din pacate.astept anul viitor sa vad flori frumoase:(((
nu rupeti florile copii ca s - de Horia D la: 08/08/2005 21:47:29
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
nu rupeti florile copii
ca si ele este vii
cum voi este pui de om
ele este pui de pom
#64135 (raspuns la: #64133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se spune ca florile sint frum - de Cassandra la: 25/09/2005 21:14:22
(la: Ce este frumosul?)
Se spune ca florile sint frumoase. Ca sa se poata reproduce, plantele cu flori au nevoie sa atraga insecte si animale. Ca urmare, frumusetea vizuala si parfumul florilor au evoluat astfel incit sa poata fi percepute in mod subiectiv ca senzatie placuta de catre aceste fiinte (printre care se pare ne aflam si noi). Darwin spunea ca florile nu ar fi putut sa apara inaintea aparitiei ochiului (care sa le vada) pe scara evolutiva. Dupa parerea mea acesta este doar unul din exemplele care sugereaza ca in natura exista frumusete cu finalitate biologica aparuta ca urmare a selectiei naturale si exista fiinte sortite sa fie atrase in mod inexorabil de anumite aspecte ale naturii, printre care noi oamenii :)
:) - de maan la: 12/02/2006 18:45:43
(la: truisme)
Toti au fost, sunt si vor fi fericiti atunci cand ii intrebi.
:))
eu n-am fost niciodata fericita-n azi, iar, dac-am fost, n-am constientizat-o decat mult mai tarziu, cand totul devenise deja spatiul amintirii.
nu m-a deranjat niciodata, atata timp cat gasesc inca multe lucruri pline, in 'ieri'.

Am fost fericit si am aflat lucrul asta abia dupa ce nu am mai fost.

voilà!
sau iata de ce am simtit ca-i cazul sa comentez in timp ce citesc.

Nu cred, ci mai degraba sunt convins ca erau elemente de firesc, de stare normala ce convietuiau cu cele care compuneau anormalitatea acelor timpuri. La nivel individual fiecare incerca sa „tricoteze” cu ele astfel incat sa supravietuiasca spiritual.

incerc sa-mi schitez in suflet viata mea de-atunci si amarul de pe cerul gurii imi sugereaza neputinta.
aveam 16 ani in '89 si n-am inteles decat mult mai tarziu cat noroc am avut ca s-a sfarsit si ce-nsemna bucuria cu care-mi aruncam ghizdanul in aer fiiindca nu mai facem geografia ca 'se luase iar lumina'.
aberant, adoram mirosul de petrol si bucuria de-a citi la lumanare ma coplesea.

trandafiri (urasc florile astea)

din adancuri, si eu.

Incerca sa ne transmita intr-un fel acea fericire de a fi acuplat mental cu idolii progresului socialist.

membra-n MAN, acelasi om, profesor de bilologie, mi-a cerut in prima zi de dupa revolutie, sa incep ora cu 'tatal nostru'.
i-am zis ca nu stiu.
de-atunci n-am mai invatat nimic la bilologie.

Odele de preainaltare ale muzicantei nu au nici o legatura organica cu Dumnezeu. El stie prea bine asta, dar e prea gentil ca sa-i spulbere schiloada fericire.

mmm...

Evident, acum mintea mea a mai incretit un pic si incep sa realizez ca nu are nici un rost sa ma mai privesc in oglinda dimineata, intrebandu-ma cat de fericit sunt si eventual ce trebuie sa mai fac ca sa prelungesc acest extaz.

mi se-ntampla, inconstient, de ceva vreme.
da-mi spun ca, daca-i semn de incretire, de ce nu-i loc de optimism ca s-o numesc pe-nfundate razand deja - intelepciune...:))))

te-am citit cu incantare.
sperand ca mai rezisti p-aici,

Limbajul florilor - de goanga la: 14/02/2006 23:38:18
(la: Limbajul florilor)
Ai dreptate ca un buchet numai din cimbru si ferigi nu e mare lucru, insa daca mai agaugi cateva ,,buruieni" sa vezi ce frumoas poate fi. Nu cred ca un buchet care valoreaza cateva sute de mii poate intrece in frumusete un buchet de flori de camp sau mai stiu eu ce alti scaieti aranjati cu putin gust.
Dar daca totusi ai primi un asemenea aranjament il poti folosi pentru ceai la o adica; putin cimbru e foarte bun si la friptura. Vezi tu.
#105972 (raspuns la: #15623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
8 Martie = flori - de om la: 08/03/2006 18:27:28
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
iar la voi in casa intru
si din nou va respect legea!
versul sa imi fie hatru
cand imi pun pe el urarea.

pentru fetele de aici
le mai pun si cyber-flori
imparfumate de pupici
cand primavara da fiori

8 MARTIE fericit frumoaselor!

Dau acum sa ies din casa,
politetea numa lasa!
ah, mai sunt ceva "berbanti"
musculosi, frumosi, galanti...

va dau mici pupici curati,
daca sexul il schimbati!
cum conditia e dura,
va las sa ganditi o tura ;)

Va'ntind mana, scutur capul
ies pe usa precum racul :))
#110268 (raspuns la: #110263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de florii - de Dinu Lazar la: 13/03/2006 13:20:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Acu` sa vedem cafegii la organizare.
Fotoclubul de Bucuresti ar putea si el sa dea ceva pe ecsiva.
Ultimul mesaj de la prietenii de peste Prut este:

-----------------
Incercam sa ne programam sa venim pe 15 aprilie, de florii.
------------------
Cine vrea sa-i contacteze: Anatol Poiata [vice@voiaj.md]

O facem lata sau nu?
#111234 (raspuns la: #111195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florile pe are le-am privit n - de maan la: 31/03/2006 13:07:10
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Florile pe are le-am privit n-au avut niciodata caliciu, corola, stamine si pistil. Nici frunzele n-au avut vreodata alcatuiri.
Mugurii-s pretexte de-a privi stejarul, rost de-nsurubari in sine – un ‘io’ care nu mi-e nici azi pe deplin cunoscut si care, fara sa exercite asupra-mi vreo fascinatie, ma obliga-n fiecare-nceput de-anotimp la o nesfarsita intoarcere.
m-a deconcertat multimea de lucruri pe care deja le-ai facut si-n a caror explorare mi-ar trebui o mie de vieti.
Nimic din ce m-a fascinat vreodata nu si-a pierdut intensitatea, nimic si nimeni din ce-am iubit nu s-a destramat prin maine.
Ciudat cum constanta asta nu-mi da senzatia de limitare prin redundanta – intotdeauna-mi scapa ceva la un mugure, o zbatere de pleoapa ma cheama inapoi catre un chip uman, un flurure pe-o margareta-i in fiecare primavara altul.
Vorbele lui, scrise-n mine, rasuna altfel azi, caci eu nu sunt ce-am fost acu’ un ceas, cand el nu mai e de mult ce n-a promis.
Nu stiu ce-i aia blazare poate fiindca nu cunosc nimic perfect, pentru ca orice lucru peste care m-am aplecat si-a pastrat un fir de taina.
O fi pentru ca singura m-am oprit ?
O fi pentru ca-s convinsa-n adancuri ca orice dezvelire-i sinonima distrugerii si ca iubirea-i mister, iar nu posesiune, nu anatomie, nu contract, dar duium de greseli?

Daca nu te mai uimeste nimic, inseamna oare ca nimic nu mai simti ?
Numesc ‘a simti’ tresariri imperceptibile-ale constiintei care-ti induc senzatia de sange viu...
De ce-as incerca sa uimesc un om care-arunca ‘uimeste-ma’ ca pe-o sfidare, iar nu ca pe un strigat de durere ?
De ce-am avut senzatia ca ce prezinti i-o stare acceptata in care te complaci, gata oricand de lupta : ‘si ? crezi ca asta-mi zice ceva ?’
Pai n-o sa-ti zica nimeni ‘ceva’, daca nu vrei s-asculti.
Orgoliul asta cum ca stiu_totul am_trait_totul, se plateste, asa cum plateste sufletul meu zbaterile din fiecare tipat al florii pe care mi-au rupt-o.
Asa cum platesc c-aud pietre vorbind, ca lumea-mi striga ‘nebuno, tu cand mai cresti ?’.
Asa cum platesc fiecare-ntoarcere cu pumunu-n ochiul celui pe care-l iubesc, cand crapa-n mine-atatea voci, de nu le mai pot gandi.
Asa cum, in final, platim fiecare: io, pentru c-am ramas plod, tu, pentru ca nu te mai poti intoarce.


Am scris din carti (aha !) pe care lumea nu le mai citeste, dar pe care, culmea ! vrea-n taina sa le traiasca.
Scrie mare, pe ele, ‘Povesti’.
Poti trai ceva-n care nu crezi ?
Pi ... nu !

Candva am incercat sa-nvat un om sa creada, fara dovezi, pana la capat.
Primul. Ultimul. Cel mai bun.
Is neputincioasa, nu’sh cum se face, am dat chix.
Azi ii alung pe toti.
Fara discernamant.
Stiu ca nu-s buna sa fac oamenii sa creada si n-am nici bunatatea de-a le tot aduce dovezi.

Iti pun un pumn de tzarna-n palma.
Strange mana si nu-i da drumul, oricati ti-or zice ca-i rahat, oricat ti-ar duhni a minciuna.
Strange pumnul si dintii fiindca EU zic asa! Numai eu !
Intr-o zi, pumnul tau se va face copac si vei putea sadi tu insati padure.

Ai timp ?
Ai rabdare ?
Crezi ?
Nu !
Si-atunci in desert vine ploaia.


#114605 (raspuns la: #114563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...