comentarii

compunere descriptiva cu cu titlul drumul meu spre scoala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Este drumul meu de sfarsit/ O voi cauta la infinit. - de ccm37 la: 07/12/2009 11:43:36
(la: "Poezia" cu care m-am trezit azi in cap)
E dimineata la tine... La mine e ora 05.30 AM, trebuie sa plec la Roma diseara.
Ce am visat... ce nu imi da pace.

Ma uit la cer si vad ca nu are culoare,
Privesc in jur si ochii tai nu zaresc.
De sub nameti rasare o floare,
Nu-m cui sa i-o ofer, aici nu te gasesc.


Pornesc intr-o calatorie fara nici un stop,
Dar cu un singur scop;
Pe tine sa te gasesc,
Esti drumul iubirii pe care ma ratacesc.

Copila a lunii ,
Din inaltul cer coborata pentru mine,
Nu ma lasa sa ma distruga ura lumii,
Urmeaza-ma sau ucide-ma, tu sti cum e bine.

Frumoasa mea.
Ratiunea mea.
De vei vedea ca o stea se stinge in mare,
De vei vedea ca un fluture din zbor moare,
Si cand te vei opri sa asculti al izvorului framant,
Sa sti, ca eu atunci am sa-ti cant.

Urmeaza-ma sau ucide-ma
Oamenii sunt simpli calatori,
Urmeaza-ma sau ucide-ma,
Vom vedea viata cum este,
Nu ma lasa singur intre nori.

Si se pare ca am fost ucis
Incet incet cu fiecare al meu vis
Pierzandu-mi timpul cu aceste nimicuri
Visand la ale ei saruturi
Astazi pe vechile carari as vrea sa mai revin
Dar pe cine de mana sa mai tin?

O dedic unei femei. Ea este mai importanta decat viata mea. Iubire nerealizata, un suflet ucis.

Ok. O noua saptamana de munca, trebuie sa prind ceva contracte:) Succes si tie! Tuturor!
#505036 (raspuns la: #504988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de lipici la: 03/09/2005 16:26:23
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
nu mai stiu daca ti-am mai raspuns.
Tot ceea ce se vorbeste aici (si tine de subiectul pe care l-am propus) se numeste estetica.
Cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice este o intrebare la care multi esteticieni incearca sa dea raspunsul.
Problema este ca sunt esteticieni teoreticieni ai artei, care oricat vorbesc, nu sunt "auziti" de cei care practica arta, si cea de a doua categorie, esteticienii practicieni ai artei, care daca vorbesc despre cum ar trebui sa fie arta, nu pot fi decat subiectivi.Ei vorbesc despre ceea ce doresc ei sa faca si incearca sa convinga ca au dreptate.
Despre ceea ce ai spus mai sus, ... nici mie nu-mi place sa stau pe spinarea cuiva, dar nici sa ma abat de la drumul meu in scopul de a vinde.
Dorinta de a avea de care vorbesti tu se gaseste in oameni de multa vreme.Bricolaj este termenul care defineste acest lucru in arta, cand in curentul "Noul Realism Francez", artistul bricoleur arhiveaza obiecte din realitate, si le asambleaza, creind o noua percepere asupra realitatii.
Chestiile tale frumoase fara mesajul profund de transmis umanitatii se numesc, dupa parerea teoreticienilor artei, OBIECTE ESTETICE.
Dar o opera de arta se compune din doua "chestii" si anume :- partea care se adreseaza simturilor (indeosebi al vazului in cazul nostru), si cea care se adreseaza spiritului.In cazul in care cea de-a doua lipseste, lucrarea devine obiect estetic.
#69486 (raspuns la: #68883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar ai siguranta ca filtrul t - de latu la: 06/11/2005 23:51:14
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Dar ai siguranta ca filtrul tau automat de culori nu-i inselator?
Nu intreb fiindca mi-as dori sa combat ce-ai spus (sunt, in principiu,de-acord), ci pentru ca, din perspectiva cunoasterii binelui/ raului, uneori cred ca nuantele-s periculoase, in sensul ca-ti permit acele circumstante atenuante pe care ti le-ai refuza daca ai sti sa privesti cu curaj in alb-negru.


Automatismul consta in exercitiul mental de a nu prelua prejudecata celorlalti cu privire la drumul in alb/negru, convins fiind ca eu pot vedea culori acolo unde altii nici nu le ghicesc. Poate ca nu am dreptate si drumul nu se compune intr-adevar decat din alb-negru, dar eu am dat amintirii sansa de a se naste si culorilor sansa de a exista.
In concluzie, drumul meu are acelasi parcurs, "filmul" se rezuma la punctele in alb si negru si problema de a refuza sau nu circumstantele atenuante nici nu se pune pentru ca fiecare are ce asteapta.

Cred ca unul din riscuri este tentatia de a incerca sa incetinesti ritmul pasilor proprii, de dragul culorilor, in timp ce ceilalti isi marsaluiesc pasii numarati, mai departe in ritmul lor alb-negru. In acest caz, "filmul" se termina, adeptii sai se vad ajunsi la capatul drumului si iti demonstreaza zambind triumfal cu aratatorul intins spre rola goala, ca ei au dreptate. Si nu-i poti combate, pentru ca drumul intr-adevar nu-i mai lung decat a fost filmul, iar tu te vezi in obligatia de a invoca circumstante atenuante. (Tuturor in afara de tine, bineinteles).

Ai dreptate cand scrii ca e nevoie de curaj pentru a privi in alb/negru. Dar eu n-am invatat niciodata sa renunt la culori. Ceea ce am invatat insa - si inca mai invat cu fiecare experienta noua - este sa ajustez ritmul pasilor pe parcursul drumului, in asa fel incat punctele de sosire sa coincida ca timp si ca numar.

Ce-mi da asta?
Poate convingerea, ca momentul ezitarii impus de automatismul descris va decide in momentul decisiv, asupra declansarii raului din mine - si implicit asupra reactiei aratatorului de pe tragaciul din tabloul schitat de tine.
Si poate ca mai imi da sentimentul de a nu ma fi lasat privat si de ultima dintre libertatile necumparate: aceea de a vedea culoarea unui drum pietruit cu bolovani de rau.
Last but not least: Pretul de a privi in alb-negru nu mi se pare a fi dobandirea curajului necesar, ci captivitatea intr-o lume bidimensionala, care m-ar lipsi nu numai de culoare ci si de multitudinea de forme care este proprie lumii tridimensionale. Unde mai pui, ca nimeni nu cred ca mi-ar putea garanta, ca dupa un anume timp as mai avea puterea de a ma reintoarce in lumea culorilor: Prea mare ar putea fi tentatia simplului dintre alb si negru...

Cine nu-i ca maan ar putea sa fie doar diferit si chiar mai bun.
uneori e posibil sa-i pese de mine, daca-mi sade atat de zanatic impotriva si-ncearca sa-mi demonstreze cat gresesc.

Cine nu-i ca maan este sigur diferit de maan. Si poate e intr-alt fel bun. Pentru a spune ca e mai bun decat maan, ar trebui sa aibe aceeasi lungime de unda cu maan.
Sigur ii pasa. Pentru ca nu-i este indiferent nici drumul si nici telul. Altfel nu si-ar bate capul mai mult decat eventual ii dicteaza politetea.
Dar ce te faci, daca drumul si telul asa cum crede el ca ar trebui sa le vezi tu, nu sunt drumul si telul tau? Ce te faci, daca telul este acelasi dar drumul difera? Cine - si cu ce argumente - are dreptul sa te convinga sa schimbi ritmul pasilor?

Continuand cu ce-ai spus, mi-e greu sa cred ca sunt oameni insensibili la tentatii.
Modul in care stii sa le faci fata e doar victorie asupra ta si, in celasi timp, o rana-n plus, cu-atat mai mare cu cat dorinta s-a opus mai aprig constiintei.
Dorinta s-a opus constiintei in cazul in care tu esti de partea dorintei. Eu am privit intotdeauna constiinta ca pe aliatul meu, sau cel putin ca pe un sistem de alarma...

Sigur, e fain cand stii clar la ce-ai renuntat.
Dar cand nu?

Cand nu? Atunci cred ca ajuta sa stii clar, la ce n-a trebuit sa renunti...




#85372 (raspuns la: #85210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragul meu prieten... - de Lady Allia la: 06/10/2007 23:12:52
(la: Povestea unei Mame...)
Iti multumesc!
Iti multumesc inainte de toate pentru ca existi si pentru ca am avut fericirea "sa-mi ating" sufletul de sufletul tau in drumul meu prin viata.
Categoric aceasta intamplare sau nu, a schimbat multe in sufletul si viziunea mea despre oameni, viata si prieteni, iar asta nu poate decat sa ma bucure.

"Esti frumoasa, Lady."
Depinde de sufletul si ochii celui care ma vede.
Se spune ca vedem oamenii dupa cum suntem noi.
Si tu esti frumos draga prietene!

"Ramai asa, pentru cei doi ai tai. Ei sa-ti fie singurii si tu lor singura."

Asa am sa raman pentru ca nu ma vreau si nu stiu sa fiu altfel. Ii iubesc din suflet si tot ce este mai curat, mai frumos, mai bun din mine...pentru ei este, iar ei ... stiu!

"Poate bate-vor si la usa voastra umbrele, dar atata timp cat voi nu va veti deveni umbre, nu aveti a va teme, caci ele vor fi cele invinse dintru inceput."

Locul umbrei este mereu in spate, in urma, iar intr-un final aceasta dispare.
Umbre vor fi mereu si au fost, dar intotdeauna am stiut sa nu ma tem de ele si sa le infrunt. Umbrele nu fac altceva decat sa ne arate ca exista soare!
Fara soare sau lumina ele nu ar putea exista!
Fac parte din viata si important este sa stim ca viata ne apartine si doar noi insine putem cu adevarat sa tinem directia dorita.

Am primit cu drag gandurile si grija ta prieteneasca si sincera.
Primeste-le si tu pe ale mele. Sunt din suflet!
#240830 (raspuns la: #240766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
drumul - de mazariche la: 05/06/2009 14:26:24
(la: Alfabetarul cu foto)
drumul spre necunoscut
ingerul meu si-a facut coc si a aparut in pragul cerului cel de toate zilele - de irma la: 25/07/2011 18:03:07
(la: Concurs foto IULIE)
ingerul meu si-a facut coc si a aparut in pragul cerului cel de toate zilele
drumul nostru cel de toate zilele - de irma la: 25/07/2011 18:24:00
(la: Concurs foto IULIE)
drumul nostru cel de toate zilele
toleranta - de (anonim) la: 30/10/2003 11:17:25
(la: Romani in strainatate)
daca ai ocazia citeste cateva carti despre psihologia emigrantilor..;ai sa intelegi poate ca cei pe care i critici atat de dur sunt oameni care trec prin momente dificile si care "se apara" , incearca sa faca ordine in haosul din capul lor. Nu e usor sa lasi in urma neam si tara, si sa vii leledescalecator la paris...aici trebuie sa supravietuiesti...trebuie sa decizi ce pastrezi din traditiile tale, ce alegi din cele noi;;;e ca si cum ti ai alege o alta piele:::
Eu sunt de cativa ani aici;;;si pentru a ma sustine in facultate a trebuit sa lucrez...sa suport istericalele unor frantuzoaice, ingimfarea unor prunci, ipocrizia, avaritia, etc...dar nu generalizez.. nu toti francezi sunt asa...au am dat peste aia naspa care angajeaza numai la negru si au un mare scop sa ciupeasca cativa centi...noa da asta este..mie mi a prins bine si tipul asta de oameni, ca cei corecti nu m ar fi angajat pana nu aveam actele in regula;;si pana sa am eu actele in regula a durat cateva luni...si de nu erau fripturisti puteam spune adio unui an de facultate...
cu roamani ma intalnesc rar;;nu din cauza fumurilor;;ci pentru ca pe cei care nu se descurca nu am cum sa i ajut iar cei care fura si fac cioace ma pot vara in damblale..iar cei care nu intra in astfel de categorii sunt mai greu de gasit pe aici.dar cand ii intalnesc ma bucur;;;cred ca nu putem generaliza totul;;nu putem imparti totul in alb si negru,,caci viata e mai mult gri;;;si cred ca nu este in masura noastra sa i judecam nici pe roamni nici pe straini;;nici ca si colectivitate nici luati individual;;;fiecare om are o poveste a lui;; n am de unde sa stiu de ce fura roamnul din metrou;;poate acasa are o mama bolnava, poate altceva nu a invatat de la viata;;poate;;;;
eu ii multumesc lui dumnezeu in fiecare zi pentru ca ma ajutat sa merg drept pe drumul meu;;;si daca pot sa i ajut pe cei din jurul meu o fac;;daca nu, macar nu i judec;;
#2731 (raspuns la: #2565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ipostaze si implicare - de Madalina la: 15/11/2003 10:53:10
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Cred ca pe Dumnezeu il putem "vedea" in trei ipostaze: bun, rau si indiferent. Desigur e important si la ce ne raportam cind facem asta...
Dumnezeu rau e...non-sens, dar Dumnezeu indiferent e cea mai dureroasa ipostaza!
Caci practic, noi nu avem nevoie ca Dumnezeu "doar sa existe" ci sa se si implice! Permanent!
Daca ceva sta in puterea mea sa fac si prin asta as schimba o stare de lucruri in mai bine, si totusi nu o fac, simt ca ma fac,de fapt, partasa la raul care exista!
E ca si cum as veni seara tirziu spre casa si undeva in drum vad scena unui viol si aud victima strigind ajutor, dar trec mai departe si imi vad de drumul meu...Si nu fac nimic! Atunci, cred ca sunt la fel de vinovata ca si violatorul insusi!

Pe de alta parte, Dumnezeu, in cele mai multe situatii actioneaza prin oameni...Intrebarea e citi dintre noi sunt gata sa raspunda chemarii? Citi dintre noi s-ar duce in Burundi, de exemplu, sa participe la alfabetizarea copiilor de acolo? Citi fac donatii in scopuri caritabile, citi se implica, citi ajuta, citi se sacrifica pt. scopuri nobile, pt. altii?
Pentru Alice - de Adina D la: 07/01/2004 21:29:12
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga Alice

Acum chiar ca mi-am amintit de acasa; injuriile tale, tonul de jelanie agresiva si neputinta care razbate din cuvintele tale mi-au recreat tabloul post-comunismului. Eu nu am luat nimic cu mine cind am pleacat, inafara de imbratisarea parintilor mei. Nu am plecat ca sa denigrez nimic, nu am plecat sa fiu umilita si apoi sa reusesc, ca sa dovedesc cuiva din Romania ca pot. Am plecat pentru ca eram datoare fata de mine sa imi traiesc viata in demnitate. Umilintele pe care voi le percepeti ca umilinte din Romania, aici in Canada nu sint considerate injositoare. Am muncit tot felul de munci cu zimbetul pe buze, am progresat si mai progresez inca. Dar cel mai important este ca la jumatatea vietii nu sint blazata, nu sint descurajata si drumul meu spre mine insami inca nu s-a terminat. Ma simt linistita, sint respectata si nu denigrez Romania. Am avut dreptul sa aleg si am ales unde vreau sa traiesc, nu trebuie sa dau socoteala nimanui.
Puterea pe care ne acuzi pe toti ca am fi 'furat-o' la plecarea din Romania, la mine a venit din dragostea parintilor mei. Si din prieteniile pe care le-am legat, cu romani, cu englezi, cu americani, canadieni, rusi, francezi, belgieni.

Injuriile tale vin din neputinta, dintr-un suflet sfarimat. Eu inteleg, si tolerez.
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Tigrii tineri: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 06:03:50
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Hei, am gasit niste tigri tineri in
www.poezie.ro!
Si il cunosc si pe Eugen SUMAN: uite un poem de Eugen:

Alte lumi
poem de
Eugen SUMAN


afara huruie camioane oameni se închina umili
un carturar scrie istoria religiilor viitoare
în care
Blimunda si sfântul Sapte-Sori se plimba
fericiti prin Baator sau asa presupun eu fiindca
în asemenea conditii câta fericire poti duce
si totusi stirpea umana e produs de export
spre alte lumi mi-a soptit cineva ca vointa
e un nor negru n-am crezut întotdeauna am
vazut vointa ca un animal mic si sprinten
ca un soi de nevastuica azi aici mâine dincolo
inconstanta ca si lumea azi asa mâine altfel
ma întreb daca n-ar trebui sa dorm cumva
o sa-mi cumpar un camion si o sa-mi fac adepti
îmi voi închiria visele pe bani frumosi pe metale
oxidate mai poate spune cineva ceva televizorul
a-nceput sa se agite pe masuta sa cafeaua
da în foc pâna si cerul s-a întunecat o fi sarit
siguranta iubitele nu mai construiesc decât haos
daca le arat un vitel de aur ma vor urma oare
pe drumul meu lipsit de finalitate peretilor
le cresc unghii ciudate în special fiindca sunt
lipsite de degete ca sa nu mai vorbesc de
mâini brate capete ochi urechi suflete si oase
orasul a înviat tocmai când toti îl credeau
un hoit zdrobit la marginea drumului
justitie divina striga preotii înainte de a-si
pierde capetele chelnerii se tânguie
cu ce va servim domnule
afara urla Camioa. Neoameni se închina umili.
Care dintre voi doi..? AlexM - de Jimmy_Cecilia la: 22/04/2004 03:50:38
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Care dintre voi doi, tu Alex sau bunicul tau, e asa de dat naibii?? :))
Stai amice linistit.. ca-ti aprinzi paie in cap...

Lasand gluma la o parte, toate controversele astea cu evreii, ma fac curioasa.
Ce stim in fond despre viata lor acolo in Israel? Despore ce traiesc zi de zi?
Doar ce este in ziare si media...si depinde de orientarea autorilor...

Tare ma bate gandul sa ma duc sa vad, dar n-am chef sa dau peste un camicaz in drumul meu... ceea ce ma franeaza.. ca tare sunt curioasa sa vad cu ochii mei ce se intampla in realitate, sa ma documentez.

Mi-ar place sa ma intalnesc si cu Anita pe-a colo, asa cum as vrea s-o intalnesc si pe Veronica Rosinger, va mai amintiti de ea?
Sa discutam o zi in treaca, sa ne certam, sa ne tragem de par daca-i cazul... dar la fatza locului, dupa ce o sa vad si constat cu ochii mei...

Poate sa ma duc la Marea Moarta... s-ar parea ca acolo ar fi mai putin risc, sau de loc, de a intalni bombe ambulante...
Tot ma bate gandul sa fac o thazaloterapie pentru mentinerea formei...
se pare ca e super pe acolo...

Poate este cineva ce-mi poate da indicatii ?
S-au unde sa ma adresez?
#14292 (raspuns la: #14281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Desdemona - de Little Eagle la: 10/05/2004 17:02:31
(la: Cine sunt eu ?)
Un subiect tare dificil de raspuns la el si analizat.De fapt eu as fi adaugat alte doua intrebari la el:"de unde vin?"si "unde ma duc?".Cred ca toate 3 au acelasi numitor comun.
Tu ai in tine o spiritualitate profunda si sint de acord cu cele ce ai scris.
Stiu ca pot discuta cu tine multe lucruri spirituale.

Sa-ti dau un ex. personal(iar vorbesc despre mine...),cind am cunoscut pe sotia mea,inca eram "murdar" inauntrul meu,stiu ca intelegi ce spun,ea era inca din 1979 o devotata in credinta in Avatar Meher Baba.Am vazut multe carti dictate de el ce le-a adus cind s-a mutat la mine acasa.Mereu faceam misto de Baba!Il luam in deridere si faceam glume(proaste)pe seama lui.
Marilyn avea si citeva video-uri cu Baba si intr-o zi am pus unul de curiozitate(fiind singur acasa)sa vad care-i treaba cu el.
Se numeste"O Parvardigar"doar de 10 min. cu diverse clipuri din viata lui in India,spalind leprosii cu miinile lui si apoi inchinindu-se lor si alte imagini cu el si discipolii lui,ori spalind picioarele saracilor si apoi sarutindu-le si dindu-le haine si mincare.Un film f. interesant si miscator dar si real caci Baba in adevar a facut cu sufletul astea si in India cind umbla pe strazi lumea se inchina lui si spunea"Avatar Meher Baba ki jay".
Muzica acestui film a fost scrisa special de Pete Townshend(compozitorul si leaderul grupului Who)un Baba lover el insusi.Cintecul e colosal si e pe cuvintele rugaciune scrise de Baba in numele lui Dumnezeu=Parvardigar,de fapt unul din cele 101 nume ale lui Dumnezeu cunoscute in istoria omenirii.
M-am uitat deci la film si din senin m-a apucat plinsul!In hohote,fara sa am idee de ce,dar plingeam din mine din inima mea,am simtit asta atunci si de fapt din acea zi de cite ori vad sau citesc ceva despre Baba pling...un om azi la 48 ani!!!De fapt pling cind vad o pasare sau animal moarte calcate pe strada de masini,pling cind ma uit la natura si imi pare rau cind vad o albina moarta....
Daca ai citit deja cele scrise de mine despre mine si viata mea trecuta iti poti da seama ca sint din acel moment in urma cu 12 ani un alt om schimbat total
cu 360*.Si Marilyn nu m-a fortat cu nimic sa devin asa,nu mi l-a bagat pe git pe Baba sa zic asa.Apoi am inceput sa citesc multe despre Baba(nu confunda cu...Sai Baba),Baba in indiana=tatic sau prieten.
Am fost de 3 ori cu Marilyn la Myrtle Beach(So.Carolina)unde este un centru construit in numele lui inca din 1950)si altadata iti voi scrie cum e acolo si ce fel de oameni sint the Baba lovers.
Acolo si mai mult m-am transformat,am inceput sa fac Yoga si meditatii cu sotia,ea de ani si ani practica Yoga.

Da Desdemona,de 12 ani de cind sint un baba lover mereu ma analizez si treptat incerc sa ma descopar si mai mult.
Stiu ca ceea ce voi scrie acum va stirni contradictii si opinii impotriva gindirii mele,dar stiu cine sint.
Stiu de unde am venit si stiu unde ma voi duce.Stiu pt. ca simt in mine asta
insa la fel de bine stiu ca sint si departe de punctul final si imi vor trebui inca multe vieti sa trec prin ele in viitor pt. a fi real constient ca sint Dumnezeu.
Acum in viata asta karma m-a adus doar la cunoasterea mintala cine sunt datorita lui Baba care nu intimplator am ajuns la el si de fapt nu intimplator am cunoscut pe Marilyn!Si la fel nu intimplator am ajuns si in USA!
Baba m-a adus pe caile lui anumite la el si ma pregateste pt. viitor.
Sa-ti spun adevarul,unii il vor respinge,e opinia lor si nu ma supar deloc:
Fiecare din noi este Dumnezeu!La fel,fiecare animal si planta si insecta si firul ierbii,priveste o floare vazind in ea pe Dumnezeu caci este in ea.
Crezi oare ca un copac nu sufera cind e taiat?Nu exista lume materiala sau imateriala,nu traim intr-un decor de carton pictat intr-o piesa de teatru.
Drumul este insa lung si cu greutati spirituale dar nu pt. toti va fi acelasi!
Fiecare isi are karma lui si sanskarele lui de eliminat din vietile trecute,e f. dificil dar nu imposibil,dar de aceea exista creatia,sa dureze la infinit.

Datorita lui Baba am renuntat la droguri de orice fel,chiar si marijuana,m-am simtit vinovat in mine ca acum cu 8 luni am fumat,tras doar 2 fumuri fiind la o petrecere,pt. ca Baba a fost mereu impotriva oricaror droguri.
Atunci a fost ultima oara si am incheiat definitiv cu ele si la fel si cu bautura,f. rar la ocazii mari doar si putin.
Tot de la Baba am invatat sa iubesc si incerc sa iubesc chiar si pe cei care nu ii agreez si sint impotriva lor,asta e cel mai greu lucru de realizat,stiind ca Baba este si in ei!
Incerc zilnic si nu mai sint nervos ca inainte ci calm si incerc sa fiu mereu calm si sa-mi admit greselile si sa-mi cer iertare,lucruri ce inainte nu le faceam deloc.
Sint alt om dar inca am f.f.f. multe de facut nu-s un perfect master,am inca atitea si atitea de facut sa ma descopar si sa ma schimb si mai mult si recunosc asta,dar am facut mari progrese ce au venit de la sine si nu fortate de nimeni,ci prin mine insumi si consider ca sint pe un drum bun,in viata urmatoare voi incerca si mai bine pina voi ajunge la telul suprem:God realization,sa devin in mod constient ceea ce am fost inca din stadiul de piatra:Dumnezeu.

Acum desigur ma astept la critici si la termeni de genul blasfemie,ori ca e numai un singur Dumnezeu si acela e Iisus,ca Dumnezeu nu revine in creatia lui sub alte forme umane decit cea a lui Iisus ca visez ca sint nebun etc. etc.
Fiecare ginditi cum doriti si simtiti si credeti.Eu stiu ce cred si am drumul meu
nu impun nimanui gindirea mea si mai mult de atit sa fac o propaganda in numele lui Baba.
Crezi in Iisus,e f.f.f bine,incearca insa sa-i duci viata,va fi enorm de greu.
Am invatat sa iubesc dar inca ma intreb daca este real iubire adevarata?
Nu pot spune deloc sigur ca iubesc real pe Dumnezeu pt. ca e f.f.f greu!
Incerc pe zi ce trece,nu pot spune cu certitudine ca iubesc pe Baba sau pe Iisus ori Buddha de ex.pt. ca e greu sa duci viata lor,doar atunci cind faci ceea ce spui nu doar pt. tine dar pt. oricine in lume poti zice ca iubesti real pe Dumnezeu si a merge la biserici,temple si moscheie nu ta va invata decit sa te iubesti doar pe tine insuti sa te gindesti doar la tine si familia ta apropiata si sa faci matanii si sa crezi ca vei ajunge in rai sau nirvana ori la Allah.
Pe Dumnezeu nu-l vei gasi in astfel de edificii pt. ca nu este acolo,ci in jurul tau acolo unde de fapt nu-l ...vezi si gindesti si mai mult cauta-l in tine caci este chiar rasuflarea ta,e-n inima ta dar doarme,trebuie sa-l trezesti.

Desdemona,Dumnezeu este prietenul tau si cel mai bun companion.

Love&peace,
Ozzy
.......................................................................................................................

"...the more a person becomes spiritually minded or advances towards God,
the more tolerant he becomes and the less differentiation he sees"

" live a sincere life;be natural,and be honest with yourself"

"I have not come to teach but to awaken"

Avatar Meher Baba
......................................................................................................................





























































































































Pt.Destin - de Little Eagle la: 01/08/2004 02:03:25
(la: Impotenta nationala)
My friend destin,

Inca odata,am fost mereu copiat si uneori persecutat si injurat,mi-am vazut de drumul meu,soarta mea.
Cand te arunci in lac sa faci baie nu te bagi in namol ci stai la suprafata ori cercetezi adancurile dupa specii de pesti si plante dar nu te bagi in namol,n-am auzit pe nimeni facand asta!

Nu stiu daca iti aduci aminte de o scena colosala din filmul la fel colosal"Apocalypse Now",in care Martin Sheen si cei de pe micul vas cu motor se dau jos si patrund in jungal unde multe li se intampla incat la revenire pe vas,Martin scrie in jurnalul lui"You should never get off the boat."
Esti om inteligent si desigur iti dai seama ce vreau sa spun acum.
Si apropo de Martin,eram acum vreo 4 ani in N.Y. in Grand Central si aiurea vad venind de la un tren pe...Martin Sheen si sotia lui,cu bagaje in brate,sa stii ca el e micut de statura,poate 5'6" si ea si mai mica.
Si merg in dirfectia lor in sens opus si cand sunt aproape sa-l ating pe umar ii zic exact asa:
"Martin,you should never get off the boat."Imi zambeste si mergand intoarce capul razind si zice"Yeah my friend,you're right".Mi s-au parut niste momente fantastice,cateva secunde in care iti dai seama ce om colosal de bun ca suflet poate fi Martin Sheen.

Nu-ti face probleme cu nici un Angel,he'll get off the boat and get lost in his own jungle my friend.

Pe curand si acum stii ca am revenit pt. ca voi incheie ca de obicei in ceea ce cred si as dori ca toata lumea sa creada la fel:
LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"()in limba Lakota_sioux/cuvintele lui Lame Deer,great chiuef and medicine man):"We are all related"

















#18719 (raspuns la: #18715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































Ptr. Ozzy Osbourne - de samadhi la: 23/11/2004 20:21:48
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)

Mult ai scris dar crede-ma ca mi-am luat timp si am citit totul pana la capat, ca sa vezi ca nu te tratez decat asa cum esti ca o unitate.
Tot ce-mi spui nu e nimic nou pentru mine, dar sper sa le prinda bine la altii care nu stiu si care sunt inca in faza de experimentare, in faza de trezire....
Spui :„Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!“ Daca stii ce e samadhi ar trebui sa stii si ce fel de experienta as avea, si mai ales ca ai observat ca nu aiurea am denumirea asta.Daca mi-as fi dat numele, m-as fi indentificat cu un ego, acest lucru nu l-am facut, ar fi trebuit sa observi si asta.
In multe picam in acord chiar si cand spui:“Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.“ Stiu la ce te referi  si iti doresc succes.E minunat sa spui dar si mai minunat sa traiesti acesta... deci sunt poate 2 sacrilegii deja!Iar ceea ce spui nu e o iluzie, iluzie e pana ajungi la asta.
Frumos formulat si adevarat:“viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si visata de suflet.“
Iti voi raspunde si la intrebarea:“crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?“ eu stiu ca in 1593 am fost ucisa, si eram copil mic.Acest lucru e greu de acceptat, stiu dar acum e oricum trecut.
Tema care am deschis-o era pentru voi, (altii) si nu pentru mine, eu am dezbatut asta mult, si imi cunosc si reincarnarile asa ca nu vad sensul ....
Dar oricum apreciez ca mi-ai scris si astept noutatile tale, si pe mai departe.... incearca sa cauti ceva ce nu stiu... ok.?!
Mediteaza si ne mai auzim... si in continuare.

#29594 (raspuns la: #29577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mid-life crisis - de marcopolo36 la: 10/12/2004 23:34:12
(la: Mid-life crisis)
Am auzit de multe ori in jurul meu discutii referitoare la acest subiect, mid-life crisis. Prima intrebare insa la care simt nevoia unui raspuns este: ce este de fapt mid-life crisis ?
Daca sti raspunsul la aceasta intrebare probabil ca pasul urmator e riscant de usor, poti determina relativ repede daca ai atins acest vulnerabil moment in viata ta.
Cand rutina isi pune amprenta pe activitatile zilnice, cand toate zilele din saptamina incep sa intre in acelasi sablon si devin greu de individualizat, cand toate lucrurile majore scrise pe lista la inceput de drum par realizate, scoala, meseria, cariera profesionala, siguranta financiara, familia, copii, dragostea si satisfactia in partenerul de viata, oare asta e inceputul crizei ?
Pentru uni poate, dar cred ca pentru altii acesta e idealul in viata.
Refuz sa cred ca am atins acest punct in existenta mea, arunc o privire "rapida" la lista mea si constat ca nu am marcat tot in lista, lipseste dragostea, satisfactia unei familii, copii, deci inca nu sunt in mid-life crisis, poate nu voi fi niciodata.
Si totusi intrebarile care isi fac loc in subconstient ma ingrijoreaza, as vrea sa le alung, intrebari legate de scopul meu, de rolul meu, de valoarea, semnificatia existentei mele, acelor din jurul meu.
.. e doar o zi mai proasta, trece, o vizita la gym, apoi rastatul prelungit in cada cu apa fierbinte, si inevitabil .. incet incet .. lucrurile incep sa prinda mai multa culoare, viata pare mai interesanta, intrebarile dispar si apar ideiile, nevoia de face altele.
Astea sunt pe scurt, impresii despre viata mea .. la mijloc de viata.
Crapiscum, - de rangi la: 11/01/2005 16:40:46
(la: FILOSOFUL)
Hmmmm,eu acum! ma-ntreb ce zodie oi fi? E gluma.In ce priveste furia ta,nu ma intristeaza caci stiu ca va trece.
Subiectul despre care zici,nu l-am citit,e drept.Dar daca si el a fost scris la furie,pot sa-mi imaginez.Furia asta care te incearca,am convietuit si eu cu ea,ani de-a randul.Si are radacini mai vechi,caci ,cum spune Osho


"In this vast one-fourth of humanity, for ten thousand years it was believed that the woman had no soul, she was as soulless as your furniture. Hence, if a husband killed his wife, there was no crime, he had simply destroyed his property. It was nobody else's concern to come into it. Thousands of women were killed by their husbands, but the court, the law, did not accept it as killing, because how can you kill somebody who has no soul? "
http://www.osho-holics.com/osho.html

Iti dau aici un link (nu e un link pt femei :)),daca nu cumva ai cartile lui,si poti sa citesti de exemplu la Ask Osho,raspunsuri la multe intrebari puse de oameni obisnuiti,care poate te vor ajuta si pe tine cateodata invreun fel
Cat despre drama mea personala,multumesc lui Dumnezeu,nu este,insa multe femei o au si,mi-am pus intrebari caci observ ca alegerile lor deasemenea se indreapta catre cariera
Este cum a fost la tine,ai fi preferat sa asa zis te sacrifici in cazul unui copil,cand eu consider a fi un privilegiu pentru femeie,de a putea trai in acest fel in familia ei
Ce cred altii despre mine,nu prea m-a interesat ,sau mai degraba nu a influentat deciziile mele.

Ai putea vorbi despre tine,mai mult,stiind ca vorbesti cu cineva care nu asteapta nimic de la tine,ci doar prietenie!
Asa ceva nu strica nimanui,nu-i asa? Mai ales ca sunt mai mare decat tine poate,si ,cine stie,chiar daca ti se pare ca bat campii,este o parere
dictata de stresul pe care-l traiesti acum,spre deosebire de linistea pe care o traiesc eu.Insa si eu sunt plecata de acasa de foarte muti ani acum,si multe intamplari inedite si surse de furie ,umilinta,singuratate,neintelegere, am trait pe drumul meu.Poate iti pot fi de vreun ajutor pana chiar si eu!
Sa sti ca laude meriti,talentul tau in versuri il apreciez,spontaneitatea si sinceritatea sunt foarte pretuite de mine in orice caz.
Probabil ca iti este greu acolo unde te afli,din diferite motive,insa oricum,in momentele tale libere,cit de mici ar fi ele,ar trebui sa renunti la a mai fi judecator al tau,caci nimeni de fapt altcineva nu te judeca.Pe mine cititul m-a ajutat enorm,si multi sunt autorii care m-au ajutat sa gasesc raspuns la intrebari.
Ei si in final,este un simplu dialog intre doi oameni oarecare,care a inceput din intamplare,si care nu trebuie neaparat sa continue,nici n-are importanta poate.Viata are prioritatile ei,nu?
Exista situri romanesti unde ai putea publica cu mai multa atentie din partea confratilor,unde te-ai destinde poate,caci versurile tale merita citite.
Nimeni nu-i mai breaz decat celalat,asa ca cu sentimentele de vinovatie,nu ajungi departe.Budismul aici spune o gluma buna,
despre gresala care este deja in trecut.Doar sa invatam din el e bun trecutul,in rest el deja nu mai e,dupa cum nimele-i o spune.
dar banuiesc ca firea-ti este sa treci totusi repede peste judecati si sa intri-n actiune.
Pe oricand ,cu placere
#33160 (raspuns la: #33123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...