comentarii

compunere despre trecerea anilor gimnaziu


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cu virsta treci de la cautare - de cico la: 03/09/2005 23:06:07
(la: Curiozitate)
Cu virsta treci de la cautare la formularea de conceptii proprii, care la multi capata forma de dogma, sint imuabile, de necontrazis. E semn de batrinete cind nu mai esti deschis la alte ipoteze si teorii, decit in masura de a le combate. Daca in anii de inceput citesti deopotriva Biblia si cartile stiintifice, teoriile materialiste si idealiste, in cautarea sinelui si a celor dupa care poti sa-ti ghidezi viata, odata ce le-ai gasit si adoptat pe cele care iti convin, vei deveni subiectiv. Un ateu va citi textele religioase cu sensibilitate deosebita in depistarea erorilor, iar religiosul vede ca brese in stiinta teoriile ce contravin dogmelor deja adoptate. Cu trecerea anilor, felia curiozitatii se ingusteaza mai mult.

Desigur, mai sint si factorii deja mentionati: blazare, rutina, oboseala, ocuparea timpului cu exercitiul cerebral la servici, responsabilitati casnice, lipsa de timp, apartenenta la un grup sau altul, deschiderea (sau inchiderea) celorlalti la parerile proprii...
___________________________________
"Stiinta evolueaza logaritmic" ;)))
(un uom)
ani de liceu.... - de alaska la: 30/01/2006 10:37:45
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Salut Stefane

Trec anii ca nori lungi pe sesuri...dar..uite ca se iveste si soarele...nu stiu unde rasare al tau...al meu este aici pe plaiuri mioritice..
Ce faci si pe unde...te poarta acum pasii?

At colega

Doina

e-mail: alaska.bu@gmail.com sau dbucur@gmail.com
*** - de nyx la: 26/04/2011 11:16:04
(la: e sau nu?)
Ce inseamna "iti da cu virgula"? E un fel de medie intre "nu ti se raspunde" si "ti se raspunde cum nu te astepti"? Ori, daca primsesti un raspuns ironic se cheama ca "ti-a dat cu virgula"? Chiar nu pricep...

era vorba despre reactiile interpretate drept negative pe forum.
spuneam ca ele nu-s in mod necesar un atac la persoana (in ce ma priveste niciodata nu sunt), ci, atunci cand se inmultesc, semne de incompatibilitate cu spiritul locului.
oricat de toleranti am fi, nu putem convietui cu anumite persoane, taman fiindca nu suntem compatibili, fara sa fie vina cuiva anume.

daca publici o conferinta iar lumea se distreaza pe seama vreunei fraze, complet neinteresata de intrebarile pe care le-ai pus, e semn ca-si bate joc de tine sau ca n-o intereseaza subiectul?
atunci cand ai de-a face cu oameni complet necunoscuti, posibilitatea ca aia sa se distreze pe seama ta e aproape nula, din moment ce reactiile vizeaza ce-ai spus, nu ce esti.
vei cauta asadar subiecte mai interesante, sau vei decide din prima ca n-ai ce cauta aici.
a cauta vinovati e o atitudine paguboasa si tradeaza lipsa de profunzime.


ti se spune ca n-ai ce cauta acolo" Cine-i in masura sa faca asta? Am inteles ca aici nu-i democratie si ca doar adminul "face legea", prin urmare doar el are "dreptul" sa faca asta...Sau, nu?

ai luat ad litteram ce-am scris.
as fi putut foarte bine sa spun 'ti-ai dat seama'.
si e vorba de interpetarea gesturilor si atitudinilor nu a frazelor clare.
n-o sa vina nimeni la tine sa-ti spuna 'cred ca nu ne potrivim', ci vei realiza singur asta, la un moment dat.
repet: asta nu face din tine un om mai bun sau mai rau fata de grup.

"evident, mai e o varianta, pentru mine inacceptabila, aceea de a imprumuta obicieurile si valorile locului, pentru ca grupul sa te poata asimila."

am zis deja ca nici eu nu cred dar exista personalitati cameleonice care, pentru un timp, pot mima diferite trasaturi atunci cand interesul o cere.
unii is inteligenti si malefici, altii-s de-a dreptul oi.

Si grupul care trebuie sa te "asimileze" din cine-i format aici? Din toti cei care-l compun pana la venirea ta? Din cei care au inclinatii asemanatoare cu ale tale (spre poezie, spre arta fotografica etc)? Din cei mai activi?

cafeneaua, ca majoritatea lucrurilor vechi are un spirit al ei.
asta, evident, variaza odata cu trecerea anilor pentru ca nici oamenii nu raman aceiasi.
nu spun aici ca e un spatiu plin de vibratii pozitive, nu spun ca e un loc in care sa-ti doresti sa ramani.
vorbesc la modul general.
nu te duci in vizita la o familie ca sa te-apuci a comenta caracterul oribil al plozilor sau modul in care te-a servit gazda.
nu te mai duci a doua oara sau, daca alegi sa mergi, incerci sa te obisnuiesti, nu? ma gandesc ca, daca ai anumite interese sa repeti vizita, accepti ca plozii iti toarna dulceti in galosi si te concentrezi pe sarmalele alea bune pe care-ai venit sa le mananci.
altfel, daca sarmalele nu se ridica peste neplacerile celelalte, n-ai fi un idiot sa repeti experienta?
n-ai fi, de asemenea, cretin sa te-apuci sa le faci educatie copiilor sau sa le tii predici adultilor despre cum sa-i creasca?
n-ar fi o tampenie colosala sa te raliezi cu oaia neagra a familiei care te-ar putea folosi sa le dea alor lui peste bot, pentru ... doua sarmale, si-alea furate de respectivul pentru a-ti castiga increderea?

lucrurile is banale, de alfel si neam complicate: daca ce obtii aici e mai putin decat ce oferi, e cazul sa-ti vezi de drum fiindca nu castiga nimeni nimic.

iar, daca vrei sa te impui intr-un grup, prima conditie e sa incerci sa-l intelegi sa-l faci sa te accepte si-abia apoi sa-ncerci a-l influenta.
daca demersul nu-i asta, vei fi eliminat sau te vei autoelimina.
nu ca e mai puternic grupul ci fiindca asa-s legile care-l guverneaza.
problema e de fiecare data a individului care nu se cunoaste destul si nu stie ce-si doreste.
altfel, nu si-ar dori sa fie acceptat intr-un loc nepotrivit lui.

#609894 (raspuns la: #609670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mărturisirea Marianei Gheorghiu-Bădeni - de zaraza sc la: 29/11/2011 11:08:30
(la: Imagini de la expozitia -Ierburi de leac- a Marianei Gheorghiu-Badeni)
Pe pliantul de la expoziţie în posesia căruia am intrat de curând, scrie aşa:

"În loc de concept-Mărturisire

"Au spus-o mulţi înaintea mea: Arta este o continuă mărturisire a artistului, despre cine suntem, de unde venim, cărei familii de spirite îi aparţinem.
Pe măsură ce trec anii, mă gândesc tot mai intens la obârşii, ale artei, ale omenirii, ale mele.
Îmi amintesc de anii copilăriei mele moldave peste care se suprapune mai târziu o zestre transilvană. Acea privire ce vine din copilăria mea filtrează lumea, obiectele şi relaţia cu natura înconjurătoare. Mă ajută să descopăr mistere, îmi păstrează nealterată, sper, starea de uimire.
Ea îmi stârneşte în continuare curiozitatea, dorinţa chiar ghiduşă uneori, de a dezvălui o lume ascunsă, de a pătrunde în una secretă, mă determină să calc pe graniţa unor teritorii interzise, mă face să cos şi să descos efemerul, să construiesc "castele", (numite azi instalaţii), să retrăiesc şi să compun acele prime senzaţii şi contacte cu forme generoase, cu senzualitatea rotunjimilor.
Astfel descopăr un Paradis haşurat cu sute de kilometri de fire şi fibre textile, descopăr aurul în pulberea ierburilor fânate. Simt acest imbold de a dărui celorlalţi bogăţia pe care o văd dincolo de vălul lucrurilor şi materiilor umile.
Amintirile şi trecutul, tradiţia, îmi vorbesc, iar lumea vegetalelor se animă prin ele, se decupează şi se reordonează după alte criterii.
În lucrări sunt depănate povestiri despre credinţe şi ritualuri româneşti, despre arhetipuri ce ne guvernează.
Seminţe hipertrofiate şi elemente ale naturalului şi organicului se multiplică şi generează o lume nouă de început, de noi rodiri."

Eu găsesc în aceste rânduri sursă de inspiraţie, ceva ce vine de dincolo de secole, din originile omenirii, parcă din basme şi legende. Mi se par minunat scrise, din adâncul inefabil al sufletului.
Şi de aceea am vrut să ofer aceste rânduri vouă, internetului...

!!!!!!! - de dogmatic la: 01/10/2003 06:37:38
(la: Viata gay romaneasca)
Mai Papel tata, uitam sa-ti spun...facand apel la clasici (Rene Descrates) nu faci altceva decat sa etalezi neputinta de a debita ceva original. "De-a dreptul revoltator" ar fi in opinia ta sa afli ca cei mai luminati filosofi in domeniu AU FOST GAY! Haaaaai ...ca' poti mai mult ce naiba! In speranta ca vei dobandi un plus de intelepciune odata cu trecerea anilor....iti doresc numai bine! ;)
#607 (raspuns la: #598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
profesia = pasiune ??!! - de dorinsz la: 25/10/2003 16:44:47
(la: Practici profesia visata?)
Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la cinexa cu "larga" experienta de viata... - de ufo strengaritza la: 02/01/2004 10:48:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
m-am gasit cea mai potrivita sa va sfatuiesc in probleme de legate timp..doar am muuuulta experienta... :)
daca tot e vorba de timpul asta care "Tace si trece"... va mai zic niste versuri ale mele "timpul trece pe langa noi si fara noi"... va invit sa vizitati si blogul "intelepciunea saptamanii" in care am adaugat o colectie de maxime dedicate timpului...ce ziceau vechii intelepti despre timp.
sa va intreb inca o chestie... daca nu avem timp sa ne traim viata si aceasta trece repede..de ce ne plictisim? si sa-mi zica cineva ca nu s-a plictisit niciodata ca nu il cred.
si totusi...si mie mi se pare ca trece timpul repede...cand eram mai mica...ii admiram pe cei din clasele a 7-a 8-a ...oaaa...ce mari sunt! uite ca sunt la liceu...mai am cateva zile pana la majorat si ma gandesc ca... asa de mari mi se pareau cei care implineau 18 ani... imi ziceam..uite ma ce mari sunt astia...uneori nici eu nu imi amintesc cum am trecut asa repede prin anii de scoala...
mi-a zis fratele meu cand a terminat liceul, atunci eu il incepeam...sa vezi fata ce repede trec anii de liceu...ca trenul prin gara..si acum vad ca a avut dreptate..parca ieri mi-a zis chestia aia si uite ca azi-maine termin si eu...si daca acum mi se pare ca trece repede...nu stiu ce sa zic...pentru ca parintii nostri zic ca si mai repede trec anii dupa ce vom fi mai mari...
totul se bazeaza pe perceptia noastra...imi amintesc o replica dintr-un film..nu mai stiu care...dar stiu ca Bruce Willis zice despre perceptia timpului ca : atunci cand tii in mana o cratita fierbinte, timp de o secunda,ti s-a parut ca ai tinut-o mai bine de o ora iar daca isi petrece noaptea alaturi de ceva bucatica buna, noaptea intreaga i se pare o secunda!
depinde si de perceptia fiecaruia...
dar ce mi-a placut cel mai mult din acest blog a fost lista acelei doamne,pe care ar trebui sa si-o intocmeasca fiecare!trebuie stabilite prioritatile,dupa cum ziceau mai multi,si apoi vom avea timp de toate...e ca si cum umpli un borcan...cu pietre mari,mici si nisip.nu poti baga nisip la inceput,ca nu mai intra pietrele alea mici...ce sa mai zici de alea mari!!!
nu am vazut filmul - de alin la: 26/02/2004 08:18:36
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
eu nu pot vedea canalul Arte in Canada.

Daniel a postat un articol din Jurnalul lui Tuca (unde, cand a vazut Tuca sau cei de la J. acest film, inainte sa fie difuzat?), am citit ce am gasit online pe Jurnalul.ro la acest subiect (filmul si 'teoria') si am incercat sa comentez.

In decembrie 89 am fost in cateva puncte fierbinti, sau mai reci (Jilava), si poate ca am ramas cu un interes personal pentru ce s-a intamplat atunci.

Nu stiu daca odata cu trecerea anilor ne apropiem de aflarea adevarului sau ne departam.
Pana la urma suntem cu totii responsabili de ceea ce stim (sau nu stim) despre acele evenimente si ce a urmat.

Felul in care ne raportam ca indivizi si colectivitate la ce s-a intamplat atunci, nevoia noastra de 'a afla', cred ca defineste un pic evolutia Romaniei din ultimii 14 ani si explica ce s-a intamplat in cei 20-30 de ani dinainte...
#10682 (raspuns la: #10657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Core - de Hypatia la: 03/03/2004 11:24:48
(la: Te Iubesc)
Macar pentru faptul ca stau toata ziua printre adolescenti, ma fac avocatul trairilor lor... Poate ca tocmai trecerea anilor si tabacirea inimii din cauza prea multor greutati, devenim asa acizi cu trairile altora. Dar cautati sa va amintiti: nu ati trait niciodata senzatia aceea de fericire, care sa va faca sa strigati tuturor despre fericirea voastra? Eu cred ca autorul textului si-a manifestat din plin bucuria pentru viata lui. La limita, e un text mai bun decat cele dadaiste:)))
Cat despre regionalism, ca sa fiu la ordinea zilei, va imaginati pe Baba Dochia spunand altfel decat "stuchiti?" Pe la noi suna mai bine decat autenticul "stupiti", atat de aproape, oare numai fonetic?-de "stupizi":))
Hypatia
#11231 (raspuns la: #9985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inca una... - de Radu63 la: 16/08/2004 19:11:16
(la: Pavel Stratan)
SECA
----

La club diseară
cînd se termină discoteca fetele pleacă, rămîn băieţii
să joace seca, sub scări la club
începe jocul, iară sponsor general in seara asta-i polobocul
fiecare care are bani şi nu vrea să se culce
are voie să rămîie, cine n-are bani, se duce
tăte uşile se-nchid, din toate părţile
banii se aud foşnind, se taie cărţile

dar eu
mă uit la bani şi tac
mitel , dar banii d-amu îmi plac
şi chiar de n-am atîţia ani
aici îi chestia numa-n bani

Ai bani, bine, joci cît vrei,
pui bani, cu gîndul bani să iei
da' banul îi ochiul dracului...
toţi vor ca să cîştige-un joc,
vor toţi, dar nu au toţi noroc
te doare, dar iară scoţi şi pui

Din mînă-n mînă
îmi plac cum banii se-nvîrtesc
de la chiron se duc la cota de colo jos, grămadă cresc văzînd cu ochii,
grămăjoara creşte mare, tot mai mare, oare cine o să puie mîna pe-aşa onoare
mă uit la Ghiţă,
cum lîngă bani se dă alături, gînduri grele îi ascut dinţii, ochii fug în lături
el presimte cum de parcă banii tăţi la dînsul d'amu-s,
cred c-aşa prezicere fixă nu avea nici Nostradamus

dar eu
mă uit la bani şi tac
mitel, dar banii tăţi îmi plac
şi-aş vrea, pe banii de la cărţi,
să pot să pun mîna pi tăţi

cîţi bani tu n-ai avea, mai vrei,
dar cînd îi pierzi îi vrei măcar pe-ai tăi să-i ai
degeaba la dînşii tu te rogi
acolo-n buzunar la tine iară-s mulţi
tu iar îi vrei pi tăţi dar de ai tăi tu uiţi
asta-i treaba, cu banii cînd te joci...

Canistra-i goală, dar aicea nimeni nu pierde timpul
fiecare punem cîte-o rublă, şi tăt îi simplu,
cineva se duce după vin, dar altul vine, totu-i bun da tăt mai bine îi,
cînd...cînd e mai bine, arată unde
ai mai făcut vreodată-n viaţă
de la ora zece seara pîn' la... pîn' dimineaţă
atîţia bani, cît cineva ar trebui să scoată sfeclă
în un an de zile, aşa-i c-aici numa, numai la seca,

se mai întîmplă, şi cîteodată cînd pierzi,
tu scuturi buzunarele şi-ţi tremură mîinile cînd vezi,
şi banii tăi lucraţi de-un an cînd pleacă dar tu rămîi pi ai
şi vrei să faci ceva, dar ce să faci, nu ai ce face

pe unde numa' n-am jucat seca, şi-n pod, la baie,
în toaleta şcolii, tot, şi-afară-n ploaie,
pe scări la primărie, în casă la Balaban,
şi-n beci la Fon, la staţia de autobuz
şi chiar la Fîrlea în şopron

îmi place seca,
şi-ntotdeauna am să joc, şi chiar de nu se întîmplă întodeauna
să am noroc, îmi place hazardul care în atmosfera jocului se face
îmi place jocul care-l joc tot cu băieţi care le place,
vor trece anii, cum au trecut şi pîn-amu
da' îs o sută de procente că nime n-a să zică nu
dacă diseară ne întîlnim la club şi iară scoatem banii
tăiem cărţile, le dăm şi ne întoarcem iar în anii

unde eu... mă uit la bani şi tac,
mitel, dar planuri mari îmi fac,
şi chiar de nu-mi ajunge-n cărţi
un tuz , oricum i-aştept pi tăţi

hai tăţi cu tăţii la Nişcani ,
unde seca-i fabrică de bani
dar viaţa şi noaptea merge-n toi
unde tăţi joacă seca şi cinstesc
unde tăţi banii se-ngrămădesc
unde sfoara ne dă speranţe noi

hai tăţi cu tăţii la Nişcani,
unde seca-i fabrică de bani
dar vinul se dă uşor pe gît
unde tăţi joacă seca şi cinstesc
unde tăţi banii se-ngrămădesc
unde sfoara ne dă speranţă cît
cît banii îs în bancă....
sa murim...sanatosi - de mya la: 17/08/2004 10:08:57
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
Salutare la toata lumea (tineri si batrani...;-)),

Parerea mea e ca omul poate sa traiasca si pana la 120 de ani, daca traieste echilibrat. Ce-i aia echilibrat? Pai pentru fiecare altceva...fireste. Unul care fumeaza 4 pachete de tigari pe zi - si cand le taie (dupa eforturi sustinute)la un pachet - isi zice ca de-acum...traieste si el echilibrat, etc.

Ideea e ca o data cu trecerea anilor, organismul incepe sa dea inapoi (stiu toti asta!), intra in regres. Nu mai are nevoie de tot atat de multa mancare (evident), ARE nevoie de mai multa miscare (scade masa musculara puternic daca nu faci nimicuta, deh!) si, cel mai important are nevoie de creier (stiti...daca nu-l folosesti - rugineste repede!). Vezi ramolismentul in procent mare la batrani (dar nu numai...;-))

De ce se recomanda persoanelor la pensie sa-si ocupe timpul cu cat mai multe chestii noi, care sa le solicite creierul (sah, invatat o limba straina, citit intens din diverse domenii, mesterit..etc.)?! Exact din cauza asta. Cititi studiile de specialitate (vezi Google).

Acuma...unii ar vrea sa traiasca chiar pana la 120 de ani (ca sa-si faca de cap, sa-si traisca viata domne' heeei!), altii nu (ca sunt destul de plictisiti de ea inca de acum, din tinerete, sunt satui pana in gat de dramele si nenorocirile ei, ufff, o porcarie zau asa!). Fiecare ar vrea altceva si din alte motive, mi se pare normal, nu?

Eu zic ca cel mai bine (din puctul meu de vedere, evident) e sa faci in asa fel (daca esti responsabil, la cap!) incat sa mori ... sanatos ca sa zic asa...Prevenirea sa fie mama ta. Asa cum esti atent cand conduci masina - la drum si nu la cai verzi pe pereti (la modul ideal) asa si cand mananci, respiri, vorbesti (greu...stiu ;-)), gandesti, scrii, intr-un cuvant traiesti...trebuie sa te gandesti la ceea ce faci in momentul ala si la implicatiile din viitor.

Nu poti sa bagi in tine/fumezi/zaci/o arzi aiurea (timp pierdut cu aberatii)o viata intreaga (fiind cica fericit tare de tot..."Domne' heiii, mi-am trait viata asa cum am vrut!") si pe urma cand ajungi o leguma...sa zici" Ce ghinion am avut, uite ce-am ajuns...o fosila, uff...urata-i batranetea!". Legile fizicii sunt fara gres aici (ca doar totul pe lumea asta e energie, nu?) - orice actiune isi are reactiunea ei...stiti e ca un perpetuum-mobile.

D-aia inchei zicand :
Sanatate taica si noroc!


religie pt.anonim-a - de rangi la: 14/09/2004 20:21:03
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Sint total de acord cu tine,numai ca credeam ca poate eu bat cimpii,in orice caz in interiorul meu am convingerea ca intredevar suferinta este necesara exact asa cum ai spus tu ,pentru a putea sa ne bucuram cu adevarat,prin contrast de fericire,sau mai degraba de lipsa suferintei.Dar daca dumnezeii sintem chiar noi,care ne imbunatatim in aceste trupuri ale noastre,sufletele,adica pe noi insine,facind sa moara inca din momentul in care ne-am nascut ,minut dupa minut ,tot ceea ce ne impiedica sa fim pe deplin ceea ce sintem cu adevarat?In viata mea am remrcat ca intradevar nu exista rau sau sau bine caci orice rau l-am trait ,sau orice persoana care a avut vreun rol negativ in viata mea s-a dovedit dupa trecerea anilor a fi profund pozitiv,planul pare alcatuit indeamanuntul si mereu in favoarea noastra,in ciuda suferintelor pe care le avem de trait,iar daca discutam de cele finale, ai observat vreodata linistea si siguranta ca totul este total perfect pentru cei care ramin,precum si pentru cel in cauza,pe care acela o simte putin inainte de a parasi aceasta viata.Eu am avut privilegiul,desi eram in suferinta la acel moment,am remarcat asigurarile tacute .In plus nepasarea aparenta a celor care pleaca,fata de cei care ramin,mi-o explic prin faptul ca acolo unde sint ei,in afara timpului,totul este deja.Nimic nu lipseste,nici macar noi.
Sper sa putem discuta in continuare pe acest subiect,plin de obtimism! Numai bine!
#22270 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentarii la comentarii - de desdemona la: 11/10/2004 12:23:35
(la: O noua limba de circulatie internationala)
pentru Jimmi si Florin

Parerile mele: nu e neaparat necesar sa traiesti in tara respectiva ca sa inveti o limba, daca ai suficient contact cu ea poti sa te exprimi bine in ea si inainte de-a fi calcat acolo. Sunt multi tineri romani fluenti in limbi straine daca au avut profesori buni, daca au citit carti si urmarit filme in limba respectiva. Eu inainte de 99 n-am calcat deloc in tzari anglofone, iar in franta fusesem doar zece zile (vreme la care deja eram fluenta). Am fost insa avid cititor de romane si BD in franceza si engleza; dinainte de 14 ani. Colegii mei erau tot cam la fel (nu toti, ci doar cei mai dotati). In privinta exprimarii n-am avut nicicand probleme, viteza de conversatie fiind aproape ca-n limba materna. Mai greu era cu intelesul, cel putin in UK, fiindca unele accente locale britanice sunt rrrradical diferite fata de amero-engleza de la TV. Mi-a trebuit putin timp pana mi s-a 'calibrat' urechea la noul accent. Dar si acum sunt accente greu de inteles: vezi filmul 'snatch' sau 'oh, brother, where art thou ?' Iti trebuie cam 10 minute de acomodare (sau, mai sigur, subtitraj pentru surzi).

Sigur, cum trec anii, daca nu folosesti o limba, incepi sa uiti, mai ales vocabularul. Dar daca bazele sunt bune, poti sa 'reinvii' o limba citind cateva carti. Daca nici atunci nu merge deloc, inseamna ca n-ai 'stiut bine' limba niciodata.
Dar ce credeti de italiana si spaniola ? Am mai multe prietene care au invatat aceste limbi de la televizor, urmarind telenovele sau canale in limbile respective. Fara sa mearga la un curs, eventual cu un dictionar, vorbesc fluent si destul de corect. E norocul nostru ca romana e inrudita cu ele, si ca romanii prezinta filmele in V.O. (versiunea originala, adica nu dubleaza vocile actorilor ci pun titraj textual). In Anglia si mai ales in Franta primeaza dublarile, si ca urmare ei tare greu invata limbi straine.

Desdemonita
Vacanta ce mi-o doresc - de Isis la: 05/11/2004 19:39:45
(la: vacanta ce mi-o doresc)
Îmi doresc o vacanta în genul celor ale CIRESARILOR. As porni cu mult entuziasm si spirit de aventura, în cautarea Castelului celor doua cruci sau a coloanelor albe...O "vacanta arheologica", alaturi de niste oameni precum CIRESARII...Iata un vis din adolescenta, care nu tine cont de trecerea anilor.
Oare cine mai viseaza la o astfel de vacanta?
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Parerea mea... - de (anonim) la: 17/12/2004 07:57:53
(la: dragostea la distanta este posibila?)
Parerea mea e ca...indiferent cat de greu le-ar fi,REZISTA doar daca intr-adevar se iubesc.Probabil ca au cu-adevarat motive intemeiate sa nu poata fi impreuna pt.o perioada,(doua persoane care se iubesc de la distanta),insa atat timp cat exista certitudinea ca intr-o zi vor fi impreuna si isi doresc cu-adevarat acest lucru,...atunci vor reusi...kiar daca vor trece ani.Cand iti doresti ceva cu-adevarat si lupti pt.acel lucru...reusesti.Totul e sa lupti!Eu traiesc pt.a ajunge ziua cand voi fi impreuna cu cine-mi doresc!Increderea,Sinceritatea sunt cel putin 2"amanunte"necesare ...acestei iubiri.Ne iubim,suferim in acelasi timp din cauza distantei...insa ne incurajam reciproc si comunicam.Doare...dar ce-ar fi fost sa fie totul simplu...???Viata uneori e nedreapta dar odata ce simti ca ti-ai gasit jumatatea ar fi mare pacat sa o lasi...sa o pierzi,indiferent cat de complicat sau greu ti s-ar parea totul.Cine traieste toate acestea ...stie despre ce vorbesc,cu siguranta!Lupta-ti pt.iubirea voastra,indiferent la ce distanta se afla si pt.cat timp!!!Daca simti ca ea e persoana pe care ti-ai dorit-o din totdeauna...MERITA!Nu spune niciodata..."NICIODATA"!Dragostea la distanta este foarte posibila!Orice e posibil daca-ti doresti cu-adevarat!
homosexuali - de spinroz la: 28/04/2005 19:52:15
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) Nu mi se par aceptabile sectele satanice, dimpotrivă le cosider drept o pegră a crediţei a căror conducători exploatează sufletele nevrotice (anxioşi ce trăiesc drama unei frici neconştientizate), dar cu certitudine poligamia şi nu ,,poliganismul’’ din ţările arabe, da, fiindcă poligamia este în consens cu predispoziţia biologică a bărbatului ( masculului), care ca orice mascul din regnul animal vrea să aibă o ciurdă de femei. Bărbatul are cu deosebire tendinţe poligame şi femeia monogame. Cât de bine a surprins Schopenhauer acest lucru, nu vă mai spun, vă las să aflaţi. De aici şi două morale contrare care genereză conflicte insurmontabile între bărbat şi femeie, cea a iubirii pure a femeii şi cea sexual erotică a bărbatului. Nu poţi impune bărbatului ,,moral purity'' la care aspiră orice nevastă. O femeie trebuie să cunoască încă de la începutul căsniciei, că bărbatul suferă de aşa numita ,,morală a şoarecelui'', aceea că până şi acest mic animal, care are multe asemănări cu omul, se satură la un moment dat de aceeaşi gaură, ca să mă exprim în limbaj popular. În această idee, cred că religia musulmană (sunt creştin ortodox şi nu subscriu la legile Coranului) este mai realistă decât cea creştină; morala şi religia nu ar trebui să fie contrare predispoziţiei genetice a fiecărui sex, altfel generează fără îndoială o falsă credinţă, o morală micinoasă, face din bărbaţi nişte farisei şi induce comportamente ipocrite. A accepta ideea că bărbatul este un poligam trebuie să-i pună femeii problema cum să-l determine la monogamie. În acest sens dacă femeia îşi iubeşte cu adevărat bărbatul trebuie să dea dovadă de măiestrie şi să facă din iubirea conjugală o artă ca să-l lege pe soţ şi să-l determine astfel să nu caute la alta ceea ce acasă nu găseşte. Ce vrea bărbatul de la femeia lui? Căldură sufletească şi sex. Cu trecerea anilor, mai cu seamă după apariţia copiilor, femeia îi oferă tot mai puţin ... Reproşurile , criticile, certurile din nimic, dar mai cu seamă manifestarea în varii conjucturi a superiorităţii faţă de soţ, punerea mai mult sau mai puţin conştientă în inferioritate pe bărbat de faţă cu alţi masculi, îl alungă din patul conjugal. Bărbatul caută atunci, în afara căsniciei, femeia care să-i redea dacă nu cu adevărat puterea, cel puţin iluzia puterii masculine. El găseşte puterea, de obicei la femei inferioare soţiei sale, dar care posedă marea artă de a-i induce bărbatului iluzia ei.
De regulă femeia răspunde re-activ la descoperirea infidelităţii bărbatului şi nu reuşeşte prin atitudinea sa acuzatoare decât să înrăutăţească şi mai mult situaţia familiei: infamul trebuie pedepsit cu orice preţ. Nevasta nu-şi pune niciodată problema dacă nu ea este principala vinovată atunci când bărbatul a evadat din închisoarea căsniciei: toată vina e a lui. Iubesc trădarea dar nu iubesc trădătorii: asta e morala femeii. Prin toată conformaţia ei fizică, psihică, mintală şi spirituală femeia este predestinată realizării unităţii, a legăturii rupte. Or, prin re-acţia ei vehementă, escaladează conflictul, uneori până la despărţirea definitivă şi irevocabilă şi aruncarea în haos a vieţii progeniturilor. Cât priveşte homosexualitatea pe care o vedeţi la fiica sau fiul ( intuiesc teama şi îngrijorarea dvs. de mamă, vă e teamă de fiul sau fiica dvs să nu apunce asemenea căi) cred că este o formă extremistă de sexualitate şi se datorează în mare parte conflictelor părinteşti care au devalarizat până la a fi repudiată iubirea conjugală, familia în general, celula de bază a societăţii(ca să ne folosim de o expresie consacrată a invicibilului limbaj de lemn). Pentru copii infidelitatea unuia dintre părinţi, a tătului este percepută catastrofal de fiică, a mamei catastrofal de fiu, în parte şi gleozieii inconştiente generată cf. psihanalizei lui Freud de ,,complexul Electra, respectiv al lui Oedip’’.
#46188 (raspuns la: #45649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri? - de jo la: 29/04/2005 10:35:14
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
iubirea nu are virsta si totusi...

femeia care se casatoreste sau are o relatie cu un barbat mai tinar (10 ani in sus) traieste sub un stres continuu, cum arata in comparatie cu el

barbatul cu femeie tinara, e stresat si el, ce va face cind trec anii etc

educatia de ambele parti, interesele comune, respectul si dragostea conteaza enorm in relatie, cred eu, mai ales in relatia de o viata

dupa o perioada lunga de convietuire, partenerii imprumuta comportamente unul de la altul, ati observat?

la o relatie trebuie pus suflet si ea trebuie intretinuta (sa te gindesti mai mult la el/ea decit la tine, de exemplu) si asa cum a mai zis cineva, nu bazata exclusiv pe sex, fie el si oral, ca sa dureze, parerea mea
Cred totusi ca cel care spune - de gigi2005 la: 13/05/2005 03:38:29
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Cred totusi ca cel care spune ca se simte bine singur se insala si vrea sa ne insele. Dualitatea exista : alb-negru, bine-rau, adevar-minciuna, yin-yang, el-ea...
Sti cand cred eu ca omul se simte cel mai singur? Odata cu trecerea anilor, cand bate batranetea la usa si faci bilantul: treci din viata fara sa-si mai aminteasca nimeni de tine, fara sa te regrete nimeni. Oare nu traim sa lasam ceva care sa aminteasca lumi trecerea noastra prin aste vremi?
Cu bine!gigi



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...