comentarii

compunere in limba romanacu o casa bantuita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
am primit ceva pe mail, poate stiti de ea, dar se potriveste cu - de Yuki la: 25/03/2006 13:55:04
(la: Cele mai bune filme)
...DIN FILMELE AMERICANE

Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu "lectiile" date de filmele americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor. Despre ce este vorba? Sa vedem:

Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.


Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.


Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.


Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.


Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.


Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.


Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.


Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.


Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.


Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.


Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.


Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.


O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.


Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.


Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.


Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.


Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.


Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.


Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi - dar numai in cele mai transparente desuuri - sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.


Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier text nu va avea cursor, dar va spune in-totdeauna: "Introdu parola".


Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.


Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.


Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.


Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.


In timpul tuturor investigatiilor politiei, detectivii viziteaza obligatoriu, cel putin o data, un club de stiptease.


Toate numerele de telefon din America incep cu 555.


Majoritatea cainilor sunt nemuritori.


Daca esti urmarit prin oras, poti sa te ascunzi intr-o parada de ziua Sfantului Patrick indiferent de anotimpul in care se petrece actiunea.


Sistemul de ventilatie al unei cladiri este locul perfect in care sa te ascunzi. Nimeni, nici o data, nu se va gandi sa caute in locul in care poti sa te deplasezi dintr-o parte a cladirii in cealalta fara nici o greutate.


Cand platesti un taxi, nu te uita la portofel. Apuca o bancnota la intamplare si sigur va fi suma exacta ce trebuie achitata.


Orice rasa extraterestra poate sa lase insarcinata o pamanteanca.


Bucatariile nu sunt echipate cu intrerupatoare. Cand folosesti o bucatarie noaptea, trebuie sa lasi frigiderul deschis pentru a avea lumina in incapere.


Un singur bat de chibrit aprins, este suficient pentru a ilumina o camera de marimea unui stadion.


Toti oamenii din vechime, indiferent de epoca, au dinti perfecti.


Cu toate ca in secolul XX este posibil sa tragi cu o arma intr-un obiect aflat in afara razei vizuale, oamenii secolului XXIII vor pierde aceasta abilitate.


Nu este necesar sa saluti atunci cand incepi sau termini o convorbire telefonica.


Cand sunt singuri, toti strainii prefera sa vorbeasca in engleza unul cu celalalt.


Orice incuietoare poate fi deschisa cu o carte de credit sau o agrafa in cateva secunde. Exceptie fac cazurile cand dincolo de usa este un copil amenintat de un incediu.


Toate buletinele de stiri contin materiale care te afecteaza direct si sunt difuzate in momentul in care tu deschizi televizorul.


Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.

Nu a trebuit sa fie o decizie - de (anonim) la: 06/02/2004 18:14:22
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.
#9064 (raspuns la: #5551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Generalizare rautacioasa,fara o analiza ratzionala... - de Jimmy_Cecilia la: 05/10/2004 11:52:05
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Aedot, ar trebui, inainte de orice generalizare, sa judeci, sa analizezi...
ma alatur la cele spuse de LCM si as pune cateva intrebari in plus :
care ti-e vechimea in occident, ce nationalitate iti are consortul (a), ce limba vorbesti in casa, ai multi prieteni bastinashi??? ai români in preajma ta? vorbesti româneste des?
pe ce baze iti construiesti generalizarea, pe ce experientze???
Alexu' - de thebrightside la: 15/09/2006 14:20:25
(la: Viata nu glumeste cu darurile)
Bun s'asa. :)
Bright e-o casa bantuita azi.

Bine ca n-am omorat pe nimeni!
intruder - de Honey in the Sunshine la: 30/01/2009 15:19:46
(la: ''Vai via, sei rumeno!'')
nu asta vroiam sa spun ca mesajele alea.

ci ca majoritatea celor care scriu articole jignitoare sau isi compun "striscioni" cu "vai a casa, rumeno", ar da inapoi imediat ce i-ai acuza vadit de rasism.

trateaza foarte superficial problema si nu se gandesc la consecinte.
#399897 (raspuns la: #399894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Justița - de picky la: 21/02/2009 18:47:50
(la: Ludica)
Cu durere-n coate, tre' sa te refuz. Nu-mi treb'e casa bantuita!
#408974 (raspuns la: #408965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine in casa au vorbit si - de Ly la: 05/11/2003 00:49:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
La mine in casa au vorbit si altceva decit romaneste. Nu m-au invatat asa ca acum trebuie sa invat singura. Asta peste limbile straine clasice - engleza si franceza !!!

Din experienta personala daca in casa e cel putin un parinte sau bunici ce vorbesc alta limba este bine pt. copii sa invete acea limba.

Asa ca in cazul meu - nu e discutie. Orice copil din casa va invata romaneste. Daca nu vrea aplicam programul ...submarin si il trimitem intr-o vacanta luuungaaa undeva unde nu are de ales decit de vorbit romaneste. Nu vorbeste, nu se intelege cu nimeni !!!

Adevarat ca in caz de copil decis putem gasi in loc, la sfirsitul exercitiului submarin, localnicii vorbim engleza sau franceza dar in principiu daca avem un numar suficient de localnici nevorbitori de alte limbi si copil rezonabil de mic ar trebui sa mearga !!!!

Programul submarin poate fi aplicat pentru mai multe limbi straine si diferite culturi.
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
Alice si a ei casã - de AlexM la: 27/07/2004 14:41:55
(la: Despre Limba)
Aliciul zise:
-------------------------------------------------------------------
io gandeam sa spun "casuta postala a Jimmy-Ceciliei", da' ce te faci ca as spune 'casuta postala a Anei-Maria', daca m-ar chema asa?
noroc ca la mine-i simplu': "casuta lu' Alice".
chiar asa, Alice de ce n-are casuta?
s-o fac altminteri, ca sa nu gresesc: "Alice-casutza postala"
--------------------------------------------------------------------

iaca vezi ? intr-o zi românul bãgã de seamã cum cã neshte pãrtsi carili ajutau la declinare devin tot mai slabe si mai slabe si se pierd oarecum pe drum. Dintr-o datã vazu iel ca nu mai e nici o diferenta intre acusativ si nominativ dar pentru asta l-a scos pe "pe" din buzunar si a rezolvat cu acuzativul( a propos, de ce o fi "pe" masculin? de ce adicatelea nu e "a scos-o pe pe din buzunar"?). La genitiv insa a dat-o in barã si asta din pricina faptului ca aparura nume noi dupa ce lua si el contact cu alte neamuri. S-a incuscrit cu ala, cu aia si vrand nevrand, i-a aparut in familie, in sat nume ca Veronica, Ildico, Alice, Ana-Maria s a m d. Amu, a trebuit el sa faca in asa fel incat sa nu strice numele la femei cand zicea "a ei". Ca atare nu putu sa zica un "veronikei" si el zise "Veronici". Celui care statea si pazea bostanaria, omul ala de la Academie, nu i-a placut ca a bagat pe "ci" acolo asa ca a spus ca forma corecta ar fi "Veronicãi". La Ildico, Ildicãi ( ca sa nu iasa Ildici) , la Alice l-o lasat asa ca oricum era "ce" in nume , deci Alicei/Alicii. La numele compuse e cu bai , eu unul sincer spunand ca nu stiu daca exista o norma aici sa acordam prima sau a doua parte a numelui sau amandoua ( Anei-Maria, Ana-Mariei, Anei-Mariei): Din burta , tsaranul din mine ar spune "Anii-Marii" dar presupun ca omul de la Academie o sa sara'n sus ca ars.
Necazul cel mai mare pare ca veni de la numele de femeie luate din alte limbi care , dupa modul lor de a suna, pentru român ar fi nume masculine. Ca sa scape omul de beleaua aceasta a inventat si el un lucru nou facand un mixaj , taind "i" de la masculin si lansand expresia "a lu". Expresie care a prins si cu care nici omul de la Academie nu prea stie ce sa faca. De sunat nu suna pe gustul sau dar nici nu o poate scoate afara din casa. Ca atare o tolereaza si ne atentioneaza mereu ca de fapt este "lui" si "ei" iar acolo unde ceva suna masculin dar e de fapt feminin, atunci zice probabil si el bogdaproste ca stramoshul sau a inventat acel "a lu".
Interesant ar fi de vazut cand a aparut invetia asta? Pai cica demultisor , inca din perioada de formare a limbii române dat fiind ca acest "a lu" ar trebui sa vina din Latinescul "ad illo" cu sensul "de la el".Noa, asa o fi? Stim bine ca inainte de a se introduce numele de familie in România, oamenii la sate se stiau dupa prenumele parintelor. Daca erau doi de Ion atunci unu era Ion a lu Petre si altul era poate Ion a lu Zâna.
Pentru un strain care ar incerca sa scrie acest mod de apelare la români, in momentul in care-i sint prezentati "copchii" el o sa scrie:
AluIon, AluZâna, AluPetre pentru ca el nu are de unde sa stie ca "a lu Ion" sint de fapt 3 lucruri intr-unu.
Bun asa, o sa ziceti Dv. Da ce-i cu asta? Care este legatura la ce pricepe strainul si cum scrie el si cu lb româna? Pai nu e chiar asa de simplu de vazut. Trebe sa aducem aminte ca neshte greci au povestit ce s-a intamplat hãt, hãt acu fro 2 mii de ani pe aceste meleaguri ale noastre. Si s-a intamplat sa scrie si ei niste nume ale unora ce-i intalnira eu. Si iaca asa , avem o lista de nume de prin "Carpati si Balcani", nume inregistrate cu mult timp inainte de Christos care sint in lista grecului . Curiosi de astfel de nume?
Aluporis, Aluzenis, Alucentus s a m d, sint peste 30 de astfel de nume parca.


Revenind la Alice si a ei casã, io nu m-as necajit daca scrii "Casuta postala a Alicei" sau "Casuta postala a lu Alice". Poti incerca si cu "Alice, casuta postala a ei". Totusi cred ca avand un nume din asta mai nou care nu prea face casa buna cu limba Româna, aplica si tu regula stramosului si zici simplul "Casuta Postala a lu Alice". Te asigur ca nici omul de la Academie nu o sa mârâie nimic:-)


AlexM
#18445 (raspuns la: #18435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 12/05/2005 15:15:48
(la: iubire? acum serios vorbind...)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

in loc sa faci comentariu la comentarii pe gratis, ca tot nu te-a rugat nimeni, mai bine scrie ceva si publica, dar nu filozofie si ia mai intai ceva lectii de scris ca sa nu imbirligi creierele celor care au rabdare sa te citeasca

cit despre iubire, daca nu poti iubi asa cum am descris eu (din biblie, de la Creatorul nostru care a inventat iubirea nu de la mine cetire) e ok, esti tinar si mai ai timp

fa-te critic literar daca te tine cureaua si poti, ca vad ca-ti place dupa ce inveti sa scrii romaneste bineinteles (limba literara)
#48267 (raspuns la: #47829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 19/06/2005 09:14:22
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

tot ceeace s-a scris despre canada e adevarat. nu oricine se poate adapta emigrarii si vietii de emigrant, am observat si eu in cei 24 de ani de cind am emigrat

cercetatorii romani si cei supra specializati nu trebuie sa paraseasca tara fara un contract de munca asigurat daca nu vor sa se aventureze in necunoscut

doctorii, inginerii si cei cu phd care spala pe jos sau lucreaza sub nivelul lor de calificare sunt sau delasatori sau nu vor sa mai dea examene sa invete si sa astepte prilejul, de aceea se multumesc sa faca orice si nu se mai straduiesc sa ajunga la pozitia la care au fost

cercetatorii in ale emigratiei spun ca unui emigrant ai trebuiesc intre 5-8 ani sa ajunga la acelasi standard de la care a plecat sau chiar la un standard mai bun

dar noi oameni suntem si unora nu le mai arde sa dea examene, sa invete si sa se lupte sa ajunga la standardul dorit

mai exista si efectul pendulului, pendulum effect, care se manifesta la unii emigranti si anume oscileaza dintr-o tara in alta si nu le mai place niciunde sau nu-si mai gasesc locul ptr ca atunci cind au emigrat si-au pierdut identitatea

eu cred ca daca pleci din tara trebuie sa pleci cu gindul ca te poti astepta la orice si ca trebuie sa nu dai inapoi de la nimic ca sa poti sa ajungi la o pozitie similara cu cea pe care ai avut-o sau mai buna

mai conteaza enorm si cu cine pleci si ce fel de caracter ai de felul tau

daca vezi numai nedreptate peste tot, te simti superior sau vrei neaparat sa fi acceptat in cercurile si cluburile bastinasilor sau crezi ca poti face ilegalitati ca sa faci bani fara consecinte, mai bine sa stai pe loc si sa nu pleci nicaieri

daca crezi ca viata inafara e la fel ca cea din romania, cu concedii lungi, prieteni pe care te poti baza, cercuri in care esti cineva si nu poti sa traiesti fara acestea atunci iarasi e mai bine sa stai pe loc

depinde cit de prietenos esti, cit de pregatit esti sa faci primul pas in relatiile cu oamenii, daca poti sa traiesti fara prejudecati, fara sa-i judeci pe altii, ce ai de oferit si daca esti multumit cu putin cind nu ai si cu mult cind ai si esti in general multumit

am citit comentariul unora care si-au facut afacerea lor, e ok, dar asta presupune talent la asa ceva, munca pe brinci, relatii pe care sa le cultivi, cunoasterea la perfectie a legilor a pietii etc. nu oricine poate sa faca afaceri profitabile sau sa treaca de la una la alta cu flexibilitate si s-o tot ia de la inceput

eu am vazut ca viata de emigrant este incomparabil mai grea si mai daunatoare decit cea a romanilor care stau in ro

nu vreau sa descurajez pe nimeni dar cred ca trebuie sa te analizezi bine inainte de a face acest pas iar daca l-ai facut sa nu te lasi si sa lupti cu viata oriunde te afli

dintre cei pe care i-am intilnit eu, si am intilnit foarte multi in 24 de ani, in 3 tari, numai barbatii crestini au ramas intregi la cap, femeile suporta emigratia mai bine decit barbatii si copii de emigranti de cele mai multe ori nu se mai considera romani si se identifica cu societatea in care traiesc

ps in australia s-a dat o lege in ianuarie 2005 in care esti primit cu rezidenta permanenta si toate drepturile daca stii limba engleza si ai o meserie cautata in australia (au ei o lista la ambasada)

odata venit, diplomele de profesori sunt recunoscute, ceilalti trebuiesc sa mai dea niste examene si posturi se gasesc, nu te pune nimeni la munca de jos

inalta societate si cluburile lor nu le-am frecventat dar nici nu le simt lipsa, nu m-au interesat

in toate orasele mari din australia exista comunitati romanesti mari cu care daca vi in contact poti afla multe lucruri de folos si care te pot ajuta la inceput daca esti om cinstit

in rest cu concediile si cu felul de viata trebuie sa te pregatesti sufleteste sa te adaptezi unui mod de viata complect diferit cu cel in care ai trait inainte de a emigra
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 30/06/2005 20:55:22
(la: Adevărul o fundatură , minciuna un alt labirint - file de jurnal)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

simona,

da frumos mai scrii, mi-a placut enorm

eu iti prezic ca peste citiva ani vei scrie superb carti in germana, ca tot nu se aude accentul, de o sa-i lasi pe nemti cu gurile cascate ptr ca ai talent cu carul, limba se invata, talentul ba

nu e numai superb si interesant cum scrii dar e si foarte adevarat si toti care am plecat simtim cu tine si ca tine dar nefiind scriitori nu ne putem exprima asa frumos

incaodata felicitari si da-ne si noua titlurile cartilor pe care le-ai scris si unde le gasim, daca se poate te rog
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 07/07/2005 11:58:36
(la: Credeti in Dumnezeu?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

swamy,

marea majoritate a oamenilor nu au convingeri bine stabilite si neschimbatoare tocmai ptr ca sunt oameni

cum spui tu >O persoana ori crede tot timpul ori nu crede> ar fi idealul, dar din pacate realitatea este alta

de exemplu un filozof care nu credea in existenta lui Dumnezeu se confrunta cu un crestin pe aceasta tema

crestinul l-a ascultat cu atentie un timp apoi deodata, fara nicio introducere, l-a privit drept in ochi si i-a spus linistit

si ce te faci daca totusi exista Dumnezeu

filozoful a fost mai tulburat de aceste cuvinte decit de toate dovezile pe care le auzise pina atunci, si-a dat seama ca este in primejdie si s-a intors la Dumnezeu, simtind ptr prima data cit este de dator fata de un Dumnezeu real

unii oameni cred in Dumnezeu, altii nu cred. unii spun altora sa creada, altii le spun sa nu creada. unii merg si mai departe, incearca sa sileasca pe altii sa creada iar altii ai silesc sa nu creada.

nu incerca sa gasesti un raspuns simplu cu privire la existenta lui Dumnezeu. daca ar exista un raspuns simplu, problema aceasta ar fi fost demult rezolvata.

exista limbi primitive in care nu se poate spune Dumnezeu este dragoste sau este sfint. aceste triburi nu au cuvintele dragoste si sfint. in limba aborigenilor din australia Duhul Sfint este tradus "'vrajitorul cel dragut din cer''. ca urmare a acestui fapt ei cred in Tatal, Fiul si Vrajitorul cel dragut.

Eschimosii nu inteleg ca Dumnezeu se afla in discordie(cearta) cu pacatosii. la ei nu exista cuvintul cearta, ei nu risca sa se certe sa nu faca pneumonie

pina nu demult, vocabularul chinezesc folosea acelasi semn ptr el si ptr ea. este Dumnezeu el sau ea? am auzit aceasta teorie si la o colega profesoara

doar cei cu o vedere clara pot distinge adevarul, insa majoritatea poarta ochelari fumurii, sunt legati la ochi si nu pot distinge nimic

chiar daca inlaturam ochelarii fumurii mai este nevoie de ceva, ca ochii sa fie vindecati. Isus a spus te sfatuiesc sa cumperi doctorie ptr ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. numai ochiul sanatos poate percepe realitatea

ptr a ajunge la adevar trebuie sa ne ferim de capcana unor simple opinii si de cursele gindirii rele.

vino cu argumente si exemple si roagate ptr cei care nu cred sau care acum cred si maine nu
#58435 (raspuns la: #58025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia si limba romana, strofa unu versul trei - de Dinu Lazar la: 04/08/2005 10:30:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Alexandru Bogdan Munteanu, un impatimit si un atent critic, a completat materialul sau despre avatarurile limbii romane contemporane cu un text lucid, bine scris, in care descrie exact o situatie generala observata de dinsul pe forumurile foto din Ro.
Im permit sa citez aici citeva rinduri din cele scrise de domnia sa - si nu pot decit sa-i dau dreptate mie in suta.
Deci, spune - excelent - domnul Munteanu:

Foarte multe domenii tehnologice au fost influentate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce in ce mai mult niste minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apasarea butonului de declansare a captarii imaginii dorite. Faptul ca toate reglajele pot fi facute automat a facut ca utilizarea aparatelor foto sa fie la indemina oricui, aproape indiferent de virsta sau de pregatire. Asta nu inseamna ca toti cei care fac fotografii se transforma automat in fotografi profesionisti, dar faptul ca ei practica fotografia le permite sa doreasca sa abordeze subiecte din acest domeniu sau pur si simplu sa comenteze impreuna cu altii gradul de îndemînare la care au ajuns. O mare parte din fotografii amatori au dorinta de a invata mai mult si de aceea se indreapta catre sursele de informare pe care le au la indemina. Exista bineinteles carti de specialitate in limba romana dar ele sint percepute ca fiind foarte scumpe, desi de cele mai multe ori continutul lor le justifica pretul. Si atunci cei mai multi dintre fotografii amatori se indreapta catre internet, unde informatiile sint abundente si mai ales gratuite, insa de multe ori calitatea lor nu se apropie de cea din cartile tiparite.

Ei bine, pe cit de folositor este internetul prin multitudinea de informatii care sint puse la dispozitie gratuit, pe atit este el de "nociv" din cauza faptului ca marea majoritate a acestor informatii exista intr-o singura limba, cea engleza. Practic asistam nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea anglo-saxona) la nivel mondial, dar si la dominatia covirsitoare a limbii engleze, care tinde sa isi impuna vocabularul de termeni in toate domeniile activitatii umane, de multe ori fara a tine cont de existenta unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabila. Ramine sa ne punem intrebarea ce este de facut in aceasta situatie pentru a salva culturile sau limbile nationale, atit de vulnerabile in fata tavalugului cultural-stiintific de limba engleza. Metoda cea mai la indemina in ceea ce priveste internetul este sa crestem numarul de materiale originale care sint scrise in limba pe care nu dorim sa o lasam sa dispara sau sa se transforme intr-o limba vasala celei engleze. Eventual se poate apela si la traduceri ale materialelor scrise in original in engleza, dar in aceasta situatie trebuie bineinteles obtinut acordul autorilor.

Insa internetul nu contine numai informatie fixata in articole, ci si informatie oferita prin intermediul forumurilor sau listelor de discutii. In viata reala limba vorbita (folosita pentru comunicare directa) influenteaza in cele din urma limba literara, acest lucru fiind valabil si pentru lumea virtuala a internetului, unde limba folosita pe forumuri tinde sa se impuna ca "limba oficiala" a internautilor, in special in ceea ce priveste terminologia folosita in domeniile pe marginea carora se discuta (calculatoare, fotografie, muzica, etc.). Spre deosebire de limba folosita in articole sau carti, cea folosita pe forumuri nu pune aproape nici un pret pe modul de prezentare a informatiilor, accentul fiind pus exclusiv pe continut. Deci este perfect acceptabil in vizunea majoritatii forumistilor ca un mesaj care contine o cantitate de informatie utila sa poata fi deficitar la capitolul exprimarii corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Aceasta atitudine toleranta a fost propice pentru aparitia unui limbaj propriu forumurilor romanesti care este întesat cu barbarisme provenite din engleza. De exemplu in domeniul fotografiei au ajuns sa se foloseasca englezismele "viewfinder" si "lightmetru" in loc de termenii romanesti consacrati de multa vreme, anume "vizor" si "exponometru". Situatia este complicata de cele mai multe ori de faptul ca englezismul este folosit ca atare sub forma sa din limba engleza, fara a se incerca o adaptare la cerintele gramaticale ale limbii romane. Pur si simplu se ia un cuvint englez (substantiv, verb, etc.) care este apoi este cirpit dupa nevoie cu sufixe (terminatii) legate cu cratima in functie de modul in care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Inca si mai grav este faptul ca aceste sufixe sint inventate "dupa urechea" forumistului si astfel se ajunge ca un anumit englezism sa faca flexiunea in mod diferit dupa persoana care il foloseste. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul englez "to host" ("a gazdui") care apare atit in forma " a host-a" cit si in cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana intii ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc". A incerca sa se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corecta a limbii romane de catre forumisti este probabil una din cele mai grele incercari care sta in fata celor preocupati de destinul limbii romane. Si asta pentru ca forumurile sint niste comunitati care si-au creat in timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legata de limbajul folosit. Iar cine incearca sa ocoleasca aceste reguli va fi mai devreme sau mai tirziu admonestat daca nu se pliaza regulilor si eventual fortat sa se retraga din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum romanesc despre "fir de discutie" si nu despre "thread" inseamna a te expune ridicolului public, desi cuvintul "thread" este un barbarism care nu are ce cauta in romana, nefiind un termen tehnic ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este ca limbajul vorbit pe forumuri are tendinta de a se auto-intretine si de a se degrada din ce in ce mai mult, pe masura ce apar internauti din generatiile mai tinere, pentru care limba romana nu a reprezentat niciodata o preocupare. Persoanele responsabile cu mentinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori si moderatori) nu descurajeaza in mod explicit folosirea unui limbaj incorect de catre forumisti, tocmai pentru ca acest lucru ar duce la scaderea numarului de participanti la discutii, deci a numarului de vizitatori, in functie de care se incaseaza venituri din publicitate. Asta nu inseamna ca situatia forumurilor este disperata, doar ca va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu functii de raspundere in asa fel incit acestea sa inteleaga necesitatea emiterii daca nu a unor norme, cel putin a unor recomandari (sustinute cu exemple) referitoare la folosirea corecta a limbii romane.

In societatea actuala este foarte mult apeciata fluiditatea informatiilor, noutatea lor si din aceasta cauza atit internetul cit si revistele au un avantaj fata de carti, de aici rezultind si influenta lor mai mare asupra celor care cauta sa isi imbogateasca bagajul informational într-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar si evident ca ofera un continut mult mai proaspat (dar nu neparat mai bun) decit cartile, pentru care pot fi scoase editii noi cel mult odata la citiva ani. Rezulta ca numarul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfectionare este mai mare decit al celor care folosesc cartile. Ca urmare limbajul scris folosit in reviste tinde sa se impuna in fata celui folosit in carti, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii romane. Redactorii care scriu la reviste nu se vad decit eventual in postura de profesionisti ai domeniului despre care scriu, nu si in cea de profesionisti ai limbii romane, asa cum ar trebui sa fie cazul. O persoana care utilizeaza zi de zi in scris limba romana pentru a-si asigura existenta ar trebui sa devina interesata cu timpul de pastrarea in stare cit mai buna a "uneltei" care ii permite sa supravietuiasca. Acest lucru nu se intimpla insa din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivitati crescute, care se combina cu anumit grad de delasare intelectuala si de nepasare pentru starea limbii romane. Redactorul care trebuie sa scrie citeva articole pentru numarul lunar al revistei se documenteaza de obicei pe internet si in mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseste ca referinte sint scrise in limba engleza. Fie ca este presat de timp, fie ca nu, redactorul nostru nu va cauta de cele mai multe ori sa vada daca nu cumva unii din termenii straini (englezesti de obicei) pe care el ii include in articol au deja corespondenti in limba romana al caror uz este deja incetatenit de multa vreme in rindul specialistilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor sa devina familiarizat mai degraba cu termenul englezesc pentru un anumit element (actiune, dispozitiv, etc.) decit cu cel romanesc, care este uneori aflat in folosinta specialistilor de citeva zeci de ani. Un barbarism preferat de multi redactori este "layer", folosit pentru a desmna unul din straturile care compun o imagine digitala. Sonoritatea muzicala a acestui termen a avut probabil un rol important in adoptarea lui, insa nimeni nu ia in seama constructiile grotesti care trebuie facute in cazul in care cuvintul este acceptat, de exemplu "layer-izat" in loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie sa inteleaga faptul ca are o responsabilitate fata de limba romana si ca urmare trebuie sa puna la punct o politica editoriala care sa implice folosirea de catre redactori a unui limbi romane in care barbarismele sa nu-si mai gaseasca locul.

Situatia actuala a limbii romane ar trebui sa ingrijoreze multa lume, de la simplii cetateni pina la profesionistii scrisului, specialistii in lingvistica si chiar autoritatile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii romane si restabilirea prestigiului ei. O prima masura ar putea fi realizarea unui dictionar de traducere a termenilor tehnico-stiintifici din engleza in romana, care sa fie publicat pe internet, in asa fel incit el sa poata fi consultat gratuit de oricine doreste sa scrie corect articole in romana, indiferent daca o face pentru situl propriu sau in cadrul obligatiilor de servici. Dar acest dictionar nu pot fi opera unei singure persoane, ci el trebuie sa fie un efort colectiv realizat prin conlucrarea dintre persoane cu pregatire de specialitate in domenii variate si a unor filologi, de exemplu in cadrul unui proiect colaborativ de tip WIKI. Se va putea astfel pune la dispozitia internautilor un dictionar englez-roman care sa cuprinda termeni din informatica, medicina, chimie, inginerie, etc. O alta masura ar putea fi impunerea de catre autoritatile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator sa aiba obligatoriu in oferta si tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii romane.

Nu trebuie uitat ca gindirea noastra s-a nascut si traieste in interiorul limbii romane, deci cu cit pastram limba mai curata si mai conforma cu esenta sa originara, cu atit gindirea va putea sa se dezvolte mai bine si sa fructifice potentialul de creativitate existent in fiecare din noi.

#63225 (raspuns la: #63188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
" dar vedeti ca aduc ghinion - de niculae la: 31/08/2006 08:58:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
" dar vedeti ca aduc ghinion, si cu cealalta "asociatie"
s-au intamplat lucruri ft. ciudate si bantuite de toti dracii,
doveditoare ca inca nu a sosit momentul sa se intample
si in RO. Nasol ce s-a intamplat, ce sa va spun, sunt cativa
martori chiar aici pe lista, dar cel mai graitor exemplu este
faptul ca a disparut ca inghitit de valuri un domn simpatic si ofertant
ce vroia sa ne puna la dispozitie casa ptr. sediul asociatiei.
La scurt timp dupa semnarea statutului in fata notarului, acesta nu a
mai fost de gasit, apoi totul s-a prabusit si nimeni nu mai stie
nimic despre nimeni si nimic, eu insa continui sa platesc
gazduirea site-ului asociatiei, poate, poate ........"

- Mai asta iarna am "petrecut" si eu vreo cateva zile pe la intalnirile viitoarei "asociatia fotografilor",citind statute si diverse discutii pe site-uri si sperand ca nasterea desi lunga sa fie macar cu folos.Se pare ca n-a fost sa fie,fiindca atunci cand mai era (sau parea ca mai e) putin,adunarea a hotarat ca nu e nevoie de toti cei vreo 19-20-22 cat am reusit sa ne adunam,ca asta ar complica nu stiu in ce fel lucrurile si sa ramana ? 15 sau 17? nu mai tin minte.
- Cum copiii aia hotarati,pareau ca se cunosc si se inteleg foarte bine intre ei,eu fiind ceva mai varstnic, mai dinafara si chiar mai putin fotograf, (poate si cu mai putin timp liber) am zis sa nu ma bag ca magarul printre oi si sa fiu unul dintre cei care trebuiau sa renunte pe moment.Urma ca cei ce nu eram necesari atunci,sa ne inscriem mai tarziu in organizatia deja infiintata.
- Cand a venit discutia adresei pentru sediu,a exisat o propunere,nu foarte ferma la inceput,pentru apartamentul nou cumparat (parca)al unui tanar domn acolo prezent,undeva intr-un cartier,strada sau alee, blocul, scara, etajul. Desi nu cred ca e prea importanta chestia asta am spus ca asa de fason ar da mai bine o adresa simpla;strada si numarul undeva mai in centru si am propus o alternativa,pe strada Batistei (Intercontinental, Ambasada Americana,Curtea Suprema,alte Comitete si Comitzii ) unde exista chiar si un mic birou cu cutie de posta si internet si care ar putea prelua si o eventuala corespondenta pana la rezolvarea definitiva a problemei.Nu a fost nimeni prea convins,preferandu-se cealalta adresa.Am pus alegerea pe seama aceluiasi fapt ca pe mine nu ma cunosteau prea bine si cum cealalta alternativa nu era chiar usoara si presupunea ceva umblatura din partea mea,nu am insistat,anuntand doar ca la nevoie oferta ramane valabila.Ne-am despartit urmand sa aflam de pe internet sau din mesaje pe mail-uri si telefoane cand se va naste copilul sa venim sa ne inscriem cu totii.O vreme am crezut ca se progreseaza cumva,pe urma m-am mirat de ce nu se mai aude nimic,dar,luat cu valurile problemelor de fiecare zi si care nu au fost chiar putine,problema asociatiei a primit incet un alt numar de ordine.
- M-am mai uitat o vreme pe site si n-am vazut nimic nou,nici o vorba ,nici un comentariu,nici un fel de semnal,m-am gandit ca poate m-am bagat eu unde nu era cazul,poate copii aia vroiau ceva mai tineresc, mai dinamic,mai pentru varsta lor,desi parca nu "mirosisem" nici o retinere sau rezerva mai mult decat era firesc la o prima vedere.Initial mai fusesera niste tineri care s-au simtit cumva ocoliti de la hotarari,pe urma parea ca s-au lamurit,ca nu e chiar asa.Ma rog,eu nu sufar de boala asta cu banuielile.Daca am o suspiciune intreb si astept ca si ceilalti sa se exprime clar.Cine nu se exprima il priveste.
- Recunosc insa,in principal lipsa timpului si un sir consistent de probleme m-au facut sa nu revin cu intrebari,ma stiam foarte ocupat si fara prea mult timp de oferit si iarasi recunosc ca ma asteptam la mai multa,sustinuta si organizata insistenta din partea generatiei lor.Oricum contactele erau,comunicasem deja si daca era cazul se stia cum putem fi gasiti.
- Cu riscul sa atrag o gramada de reprosuri sustin ca generatia tanara (oare chiar asa de tanara ? 18-20-25-30 sunt ani cand energia trebuie sa mute muntii ) nu da pe dinafara la capitolul entuziasm si mobilizare.
- Ar fi o discutie asa de lunga ca nici nu-mi vine sa o pornesc.
- Vad aici si peste tot in jur un cor nesfarsit de plangeri,justificate si indreptatite in mare parte,dar,.....o sa va citez ( sa nu radeti )o "strigatura" din Piata Universitatii: - Daca nu NOI (voi) atunci cine ? Daca nu ACUM atunci cand ?
- Nu m-as hazarda in discursul asta ce poate parea patetic, daca nu ar fi vorba de niste tineri destepti (nu vreau sa va flatez,dar,din preocupari si din ce expuneti pe aici in mare parte se poate deduce)sensibili, meditativi, putin filozofi,(putin,macar putin,artisti daca nu mai mult) cu atitudine,cu punct de vedere propriu,preocupati si de altceva decat de mode (in sens general) poate putin individualisti,ca de asa e specificul,pana la urma pe gaurica aia mica care cuprinde toata lumea in ea,nu se pot uita si alege doi in acelasi timp,cand se apasa cu destu pe buton fiecare este singur.
- tin minte prin 90-91 veneau tot felul de musafiri si ne tot invatau cum e cu democratia.Nu toti erau doar niste "turisti",mai era si cate unul/una mai destept,mai invatat,mai artist,poate citau din carti,poate de la altii,cine stie ?
- un lucru esential pe care l-am auzit si invatat atunci a fost ca nici un drept si nici o libertate nu vin de la sine.Ca societatea civila si mai ales partea ei mai tanara si mai bine pregatita trebuie sa faca permanente presiuni ca lucrurile sa se schimbe.
- Un mic exemplu poate nesemificativ,despre ce vreau sa zic cu asta: - Nu am plecat niciodata cand cineva nu m-a lasat sa fotografiez sau sa filmez intr-un loc in care nu era indreptatit sa ma opreasca.Aproape as putea sa tin un curs despre cum sa aduci pe cineva sa rada si el de ce idee a putut sa aibe si ce greseala era sa faca.Nu pot sa spun ca am reusit de fiecare data,ca nu am avut si faze mai dure,ca poate intr-o zi....dar,niciodata nu am last in urma impresia: - Ce bine ca l-am alungat,ai vazut ce-a mai tulit-o ? Am avut dreptate sa nu-l las,deabia astept sa mai apara vreunul. Asta poate fi singura o tema de discutie,desi e asa simplu,ca la orice sport cu un adversar in fata.Relaxarea,stapanirea de sine, increderea si convingerea ca ai dreptate (daca ai !)umorul,o vorba mai pe limba "constiinciosului" pot transforma in cateva minute o "fiara" gata sa-ti sparga capul intr-un tip gata sa te ajute cat poate.Uneori e nevoie si de putin noroc.
- chiar credeti ca in alte parti totul e foarte bine ? ca nu sant probleme,altele ? Multi strainii cand vin pe aici in vizita au impresia de rai pe pamant,pe care o avem si noi cand mergem in VIZITA si uneori chiar au dreptate. Sunt o gramada,o gramada de mizerii,dar sunt si o gramada de lucruri bune pe care nu le gasesti in alta parte. Si oricum ar fi e la NOI ACASA si suntem si noi RASPUNZATORI de tot ce e in jur.
- Poate,daca mama mea era o contesa austriaca,franceza sau englezoaica mi s-ar fi parut de neconceput sa am mama o romanca simpla si as fi refuzat indarjit sa accept asa ceva,dar,mama mea e cea care e (ma bucur ca inca mai e ) si daca m-ar intreba cineva,daca vreau sa-mi schimb viata cu alta mai buna,mai nobila,daca as vrea sa ma fi nascut francez sau englez sau american,va asigur fara ezitare ca nici gand.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa facem curat la noi in (era sa zic bordei) casa sau apartament asa cum e.
- Asta nu inseamna ca o (eventual inca o) ASOCIATIE a FOTOGRAFILOR nu trebuie facuta de voi (noi,daca vreti ) NEAPARAT DE VOI.
- De ce de voi neaparat ? Ca sa vedeti ca puteti,ca sunteti mai multi,ca puteti fi solitari atunci cand e nevoie,ca desi ganditi diferit puteti gandi impreuna.Mi-ar parea asa de bine daca macar unii ar intelege despre ce lucruri simpe povestesc eu ,aici.E "aproape" la fel de simplu ca atunci cand plecati in grup sa o sedinta foto.
- Am obosit sa scriu. Sper ca nu am fost nici prea patetic si nici prea ridicol si nici prea plicticos.
- Domnule Narcis (si domnul Pavalache si Marilena si George si ceilalti din grup,si eventual si altii) daca cumva eu sunt domnul care a disparut ca inghitit de valuri,desi,nu cred ca e vorba despre mine,ma puteti gasi asa cum am vorbit la ultima noastra discutie.

Numai bine tuturor !
#142309 (raspuns la: #141650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clubul panor ( amicilor ) - de niculae la: 31/08/2006 09:05:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
" dar vedeti ca aduc ghinion, si cu cealalta "asociatie"
s-au intamplat lucruri ft. ciudate si bantuite de toti dracii,
doveditoare ca inca nu a sosit momentul sa se intample
si in RO. Nasol ce s-a intamplat, ce sa va spun, sunt cativa
martori chiar aici pe lista, dar cel mai graitor exemplu este
faptul ca a disparut ca inghitit de valuri un domn simpatic si ofertant
ce vroia sa ne puna la dispozitie casa ptr. sediul asociatiei.
La scurt timp dupa semnarea statutului in fata notarului, acesta nu a
mai fost de gasit, apoi totul s-a prabusit si nimeni nu mai stie
nimic despre nimeni si nimic, eu insa continui sa platesc
gazduirea site-ului asociatiei, poate, poate ........"

- Mai asta iarna am "petrecut" si eu vreo cateva zile pe la intalnirile viitoarei "asociatia fotografilor",citind statute si diverse discutii pe site-uri si sperand ca nasterea desi lunga sa fie macar cu folos.Se pare ca n-a fost sa fie,fiindca atunci cand mai era (sau parea ca mai e) putin,adunarea a hotarat ca nu e nevoie de toti cei vreo 19-20-22 cat am reusit sa ne adunam,ca asta ar complica nu stiu in ce fel lucrurile si sa ramana ? 15 sau 17? nu mai tin minte.
- Cum copiii aia hotarati,pareau ca se cunosc si se inteleg foarte bine intre ei,eu fiind ceva mai varstnic, mai dinafara si chiar mai putin fotograf, (poate si cu mai putin timp liber) am zis sa nu ma bag ca magarul printre oi si sa fiu unul dintre cei care trebuiau sa renunte pe moment.Urma ca cei ce nu eram necesari atunci,sa ne inscriem mai tarziu in organizatia deja infiintata.
- Cand a venit discutia adresei pentru sediu,a exisat o propunere,nu foarte ferma la inceput,pentru apartamentul nou cumparat (parca)al unui tanar domn acolo prezent,undeva intr-un cartier,strada sau alee, blocul, scara, etajul. Desi nu cred ca e prea importanta chestia asta am spus ca asa de fason ar da mai bine o adresa simpla;strada si numarul undeva mai in centru si am propus o alternativa,pe strada Batistei (Intercontinental, Ambasada Americana,Curtea Suprema,alte Comitete si Comitzii ) unde exista chiar si un mic birou cu cutie de posta si internet si care ar putea prelua si o eventuala corespondenta pana la rezolvarea definitiva a problemei.Nu a fost nimeni prea convins,preferandu-se cealalta adresa.Am pus alegerea pe seama aceluiasi fapt ca pe mine nu ma cunosteau prea bine si cum cealalta alternativa nu era chiar usoara si presupunea ceva umblatura din partea mea,nu am insistat,anuntand doar ca la nevoie oferta ramane valabila.Ne-am despartit urmand sa aflam de pe internet sau din mesaje pe mail-uri si telefoane cand se va naste copilul sa venim sa ne inscriem cu totii.O vreme am crezut ca se progreseaza cumva,pe urma m-am mirat de ce nu se mai aude nimic,dar,luat cu valurile problemelor de fiecare zi si care nu au fost chiar putine,problema asociatiei a primit incet un alt numar de ordine.
- M-am mai uitat o vreme pe site si n-am vazut nimic nou,nici o vorba ,nici un comentariu,nici un fel de semnal,m-am gandit ca poate m-am bagat eu unde nu era cazul,poate copii aia vroiau ceva mai tineresc, mai dinamic,mai pentru varsta lor,desi parca nu "mirosisem" nici o retinere sau rezerva mai mult decat era firesc la o prima vedere.Initial mai fusesera niste tineri care s-au simtit cumva ocoliti de la hotarari,pe urma parea ca s-au lamurit,ca nu e chiar asa.Ma rog,eu nu sufar de boala asta cu banuielile.Daca am o suspiciune intreb si astept ca si ceilalti sa se exprime clar.Cine nu se exprima il priveste.
- Recunosc insa,in principal lipsa timpului si un sir consistent de probleme m-au facut sa nu revin cu intrebari,ma stiam foarte ocupat si fara prea mult timp de oferit si iarasi recunosc ca ma asteptam la mai multa,sustinuta si organizata insistenta din partea generatiei lor.Oricum contactele erau,comunicasem deja si daca era cazul se stia cum putem fi gasiti.
- Cu riscul sa atrag o gramada de reprosuri sustin ca generatia tanara (oare chiar asa de tanara ? 18-20-25-30 sunt ani cand energia trebuie sa mute muntii ) nu da pe dinafara la capitolul entuziasm si mobilizare.
- Ar fi o discutie asa de lunga ca nici nu-mi vine sa o pornesc.
- Vad aici si peste tot in jur un cor nesfarsit de plangeri,justificate si indreptatite in mare parte,dar,.....o sa va citez ( sa nu radeti )o "strigatura" din Piata Universitatii: - Daca nu NOI (voi) atunci cine ? Daca nu ACUM atunci cand ?
- Nu m-as hazarda in discursul asta ce poate parea patetic, daca nu ar fi vorba de niste tineri destepti (nu vreau sa va flatez,dar,din preocupari si din ce expuneti pe aici in mare parte se poate deduce)sensibili, meditativi, putin filozofi,(putin,macar putin,artisti daca nu mai mult) cu atitudine,cu punct de vedere propriu,preocupati si de altceva decat de mode (in sens general) poate putin individualisti,ca de asa e specificul,pana la urma pe gaurica aia mica care cuprinde toata lumea in ea,nu se pot uita si alege doi in acelasi timp,cand se apasa cu destu pe buton fiecare este singur.
- tin minte prin 90-91 veneau tot felul de musafiri si ne tot invatau cum e cu democratia.Nu toti erau doar niste "turisti",mai era si cate unul/una mai destept,mai invatat,mai artist,poate citau din carti,poate de la altii,cine stie ?
- un lucru esential pe care l-am auzit si invatat atunci a fost ca nici un drept si nici o libertate nu vin de la sine.Ca societatea civila si mai ales partea ei mai tanara si mai bine pregatita trebuie sa faca permanente presiuni ca lucrurile sa se schimbe.
- Un mic exemplu poate nesemificativ,despre ce vreau sa zic cu asta: - Nu am plecat niciodata cand cineva nu m-a lasat sa fotografiez sau sa filmez intr-un loc in care nu era indreptatit sa ma opreasca.Aproape as putea sa tin un curs despre cum sa aduci pe cineva sa rada si el de ce idee a putut sa aibe si ce greseala era sa faca.Nu pot sa spun ca am reusit de fiecare data,ca nu am avut si faze mai dure,ca poate intr-o zi....dar,niciodata nu am last in urma impresia: - Ce bine ca l-am alungat,ai vazut ce-a mai tulit-o ? Am avut dreptate sa nu-l las,deabia astept sa mai apara vreunul. Asta poate fi singura o tema de discutie,desi e asa simplu,ca la orice sport cu un adversar in fata.Relaxarea,stapanirea de sine, increderea si convingerea ca ai dreptate (daca ai !)umorul,o vorba mai pe limba "constiinciosului" pot transforma in cateva minute o "fiara" gata sa-ti sparga capul intr-un tip gata sa te ajute cat poate.Uneori e nevoie si de putin noroc.
- chiar credeti ca in alte parti totul e foarte bine ? ca nu sant probleme,altele ? Multi strainii cand vin pe aici in vizita au impresia de rai pe pamant,pe care o avem si noi cand mergem in VIZITA si uneori chiar au dreptate. Sunt o gramada,o gramada de mizerii,dar sunt si o gramada de lucruri bune pe care nu le gasesti in alta parte. Si oricum ar fi e la NOI ACASA si suntem si noi RASPUNZATORI de tot ce e in jur.
- Poate,daca mama mea era o contesa austriaca,franceza sau englezoaica mi s-ar fi parut de neconceput sa am mama o romanca simpla si as fi refuzat indarjit sa accept asa ceva,dar,mama mea e cea care e (ma bucur ca inca mai e ) si daca m-ar intreba cineva,daca vreau sa-mi schimb viata cu alta mai buna,mai nobila,daca as vrea sa ma fi nascut francez sau englez sau american,va asigur fara ezitare ca nici gand.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa facem curat la noi in (era sa zic bordei) casa sau apartament asa cum e.
- Asta nu inseamna ca o (eventual inca o) ASOCIATIE a FOTOGRAFILOR nu trebuie facuta de voi (noi,daca vreti ) NEAPARAT DE VOI.
- De ce de voi neaparat ? Ca sa vedeti ca puteti,ca sunteti mai multi,ca puteti fi solitari atunci cand e nevoie,ca desi ganditi diferit puteti gandi impreuna.Mi-ar parea asa de bine daca macar unii ar intelege despre ce lucruri simpe povestesc eu ,aici.E "aproape" la fel de simplu ca atunci cand plecati in grup sa o sedinta foto.
- Am obosit sa scriu. Sper ca nu am fost nici prea patetic si nici prea ridicol si nici prea plicticos.
- Domnule Narcis (si domnul Pavalache si Marilena si George si ceilalti din grup,si eventual si altii) daca cumva eu sunt domnul care a disparut ca inghitit de valuri,desi,nu cred ca e vorba despre mine,ma puteti gasi asa cum am vorbit la ultima noastra discutie.

Numai bine tuturor !
#142310 (raspuns la: #141650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fiecare vorbeste alta limba - de clod la: 02/11/2006 00:01:11
(la: Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus")
Oameni buni, noi comunicam, de ce ne plangem ca nu comunicam, dar este o mica problema: fiecare vorbeste alta limba. De cand lumea, femeile se plang ca nu sunt intelese, iar barbatii se plang ca nu sunt intelesi! De aia nu ne intelegem, ca vrem de fapt altceva unii de la altii. Cand spunem dragoste, ele inteleg ca ar dori de la el sa le daruiasca fiecare clipa (macar in gand), vor sa cucereasca sufletul barbatului iubit; ei vor o dragoste mai fizica (ce atata filosofie?). Ele vor sa li se spuna mereu te iubesc, ei sunt exasperati de asta. Nu mai spun de lucrurile de fiecare zi: ajutorul la treburile acelea casnice, uitatul la tv,iesitul in oras si multe, multe alte trasnai care inseamna viata in comun clipa de clipa. daca ii spui unui barbat: "fa si tu ceva, draga in casa!" l-ai bagat in ceata, ca nu vede ce trebuie facut, pur si simplu nu vede. Gandim si vedem lucrurile altfel. Pentru femei, viata e constituita din mii de lucruri marunte care te pot face sau nu fericita; pentru barbati acele lucruri nu exista, sunt exagerari sau obsesii. Sa mai continui? Nu are rost! Traiesc si muncesc de multi ani alaturi de barbati si credeti-ma, gandim si vedem altfel lumea. Asta e! Ii luam asa cum sunt ca si ei fac la fel si ca sa ne fie putin mai bine in compania celeilalte specii ne amagim ca din cand in cand mai vorbim aceiasi limba.
Limba noastra e o comoara - de Muresh la: 14/01/2007 01:15:45
(la: Fotografie: Parisul meu / Mon Paris à moi)
iaca ce am casi pe net si nu stiu unde sa-l pun:
"Din click în click am ajuns să stau iar până la 5 dimineaţa pe net. De data asta de vină a fost downloadul unui mp3 de pe DC++ cu imnul Germaniei. Curios să văd dacă şi azi este acelaşi ca în al doilea război mondial, am ajuns să mă documentez serios despre imnuri. Foarte interesante lucruri, dar să nu deviem de la subiect. În imnul României era un link cu numele Traian (de la "un nume de Traian") şi de la imnuri am ajuns la istoria lui Traian, pe Wikipedia. Ca să n-o mai lungesc inutil, legăturile fiind evidente, iată ce vreau să zic: am găsit următoarea listă de cuvinte dacice în româna modernă:
abur, prunc, moş, olog, brad, molid, copac, buză, gresie, cioc, grumaz, amurg, mânz, murg, gard, baliga, strugure, ghimpe, mazăre, mătrăgună, groapa, balaur, şopârlă, brad, beregata, copil, brânză, măgar, măgură, cioara, pupăză, raţă, barză, a muşca, gata, ciuta, mânzare, stână, strungă, ţarc, ţap, gorun, fărâmă, mire, mireasă, dalta, fluture, mal, droaie, sută, cătun, bolovan, varză, stâncă, mămăligă, urdă, a răbda, mură, mugur, păstaie, a licari, scrum, a lăbărţa, viezure, pârâu, barza, melc, a speria, baiat, tare, mare, bucuros, motan, a zbârli, a zbârci.
Acum, să alegem câteva dintre ele: buză, mânz, mazăre, brânză, pupăză, mânzare, viezure, barză, varză.
Mai ştiţi şi alte cuvinte româneşti cu Z în mijloc? Mie îmi vine doar unul în minte. Eu cred că şi ăla e de origine dacică. Aşa că, pentru a nu vă dezinforma am apelat la Pruteanu, care pe cât e de nebun pe atât de doxa e în materie de lingvistică. Am mers pe pruteanu.ro, şi ca tot muritorul de rând l-am confruntat cu propria-mi dilemă. Omul, binevoitor, mi-a răspuns în felul următor:
Nu există o atestare propriu-zisă a cuvintelor de origine dacică. Sunt considerate de origine dacică un număr de 100-160 de cuvinte, care nu apar, sub nicio formă, în nicio altă limbă, cărora nu li se poate atribui nicio altă origine.
Printre acestea sunt, de exemplu: ...
Prezenţa literei z e întîmplătoare, nesemnificativă. Cuvîntul la care vă referiţi e de origine slavă.
Aha, deci carevasăzică pi... au inventat-o slavii. Regret, dar nu-mi convine acest răspuns. Nu pot accepta ideea că atunci când dacii au fost asediaţi de romani, şi legionarii zbierau: "Te futueo et caballum tuum!" li se răspundea cu un comun: "Tuam matrem cunnus feci!" în loc de mult mai originalul "Tuam matrem pi... feci!".
Aşa că vă las pe voi să hotărâţi. Răspunsul vostru e mai bun pentru mine decât cel al lui Pruteanu, chiar dacă ar fi greşit. Şi asta, doar pentru că nu pot accepta că până şi cuvântul pi... e importat, nu moştenit."
Timpul este ca un fluviu, noi doar stropi in apa lui - de cosmacpan la: 23/01/2008 09:04:13
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
Setul de valori, de cele mai multe ori se stabileste acolo unde copilul se simte iubit si apreciat. Lupta-te nu sa-i oferi copilului tau totul ci sa-l faci sa se simta bine in pielea lui, sa se aprecieze, sa-si castige respectul de sine si increderea. ajuta-l sa invete sa iubeasca tot ce este in jurul sau. e bine sa fi parintele copilului tau dar si mai bine este sa fi prietenul copilului tau.

Unui copil ii poti spune:
-Hai fuga, incalta-te sa mergem ca intarzii la scoala; sau
-Hai sa mai stam cinci minute, soarele tocmai isi face baia de seara...
-Hai ma mama, adica ce ma, desteapta aia de Popeasca a putut sa ia doi de 10 si tu nu? sau
-Nu stiu sa-ti fac tema de casa, dar impreuna poate ca vom reusi sa scoatem o compunere buna...tu-mi spui cum ar fi mai bine si incerc sa vad daca-i asa...

Seara la culcare, cele 15-20 de minute, in care va spuneti povesti unul altuia, sau in care ii citesti o poveste, seara de seara, va deveni parte din el...
Ce ar fi daca la o "alergare" prin parc i-ati arata copilului cum sa faca tumbe in iarba? sau roata? cum ar fi daca la o dulce plimbare ati incerca sa povestiti si sa potriviti fabulosul peste vraja parcului?

Intre firescul unui om si actele de bravura este oarece distanta
Joaca inseamna colectivitate si socializare, ori colectivitatea trebuie gasita sau inchegata...unui copil trebuie sa-i oferi cat mai multe posibilitati=oportunitati pentru a avea de unde alege...ajuta-l sa-si cladeasca puterea de discernamant...

Gluma:
-Mama, ce inseamna fut?
-nu stiu mama, da hai sa cautam in dictionar...
-pai aici nu este scris...
-inseamna ca ori nu se foloseste, ori este dintr-o alta limba...

"ce fel de viitor vă doriţi pentru copii voştri?"
eu nu mi-am dorit si nu-mi doresc altceva decat sa stie sa aleaga, sa poata sa se bucure si ceea ce face sa faca cu placere si din pasiune...iar eu o sa ma bucur

"aş vrea să ştiu...voi ce faceţi pentru ca micuţii voştri să nu uite să fie copii?"
am citit in fiecare seara, am spus povesti la fiecare plimbare si am fost in castelul Zmeului, al Ilenei...m-am jucat impreuna cu ele...si da, am mancat impreuna floare de salcam...

"e bine să le punem tastatura şi mouse-ul în mână de mici sau nu?"
e bine sa-i ajuti sa se descopere...

"îndepărtându-i oare de tehnologie nu îi obligăm să facă un pas în spate în faţa viitorilor lor colegi de şcoală? nu le luăm un as din mânecă?"
sa inteleg ca in viitor nu vor mai fi pictori, scriitori, ingineri constructori? nu vom mai avea giuvaiergii? regizori? inventatori? zidari?

"e bine să vrem să îi învăţăm "n" limbi străine, "n" lucruri doar pentru ca să ştie dinainte sau doar pentru ca să nu rămână în urmă?"
Un copil poate fi dus la muzeu, poate fi dus la un concert, poate fi dus la un film, poate fi dus in parc, poate fi dus la birou...dar nu numai dus...lasat sa caute si sa aleaga singur...apoi incurajat...

Timpul o sa aiba intotdeauna 24 de ore intr-o zi, depinde daca inveti sa ti-l faci prieten sau dusman...violenta exista important este daca o accepti sau o detesti...vulgaritatea exista, depinde daca o lasi sa te cuprinda sau iti stergi pantofi de fiecare data...frica, da frica, este omniprezenta, este parte din tine, las-o sa-ti fie prietena, n-o inghesui, n-o izola...ea te poate ajuta sa te croiesti mai altfel...mai bun...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...