comentarii

compunere in lumea florilor


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
eu am sa ma bucur! daca n-o - de Intruder la: 15/01/2007 03:51:02
(la: himere si flori...)
eu am sa ma bucur!
daca n-o sa-mi aduca lumea flori, ma scol din sicriu si fac prapad!
ma prefac strigoi, fantoma, varcolac, bampir si bantui ulitzele!
auzi la ei!
______________________________________
"on ne frappe pas un ennemi à terre. mais alors quand?"


Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. - de Catalina Bader la: 05/11/2003 04:26:01
(la: Cele mai frumoase poezii)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 07/11/2003 07:18:51
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:08:44
(la: ROMANIA)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.
#3702 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florile... - de ampop la: 17/03/2005 07:47:16
(la: Rewind)
Parintii mei erau intelectuali "repartizati" la tara. Profesoara si inginer agronom...cea mai veche amintire este gradina de flori de la tara unde florile imi depaseau inaltimea (aveam vreo doi ani). Anul care a urmat cand parintii m-au dus din nou la casa lor (stateam in restul anului in oras cu bunica) ma asteptam ca florile sa creasca la fel de mari...dar eu eram mai inalt decat ele...:). Era 1963 cand lumea dansa "twist" si rock and roll si JFK a fost asasinat. Imi aduc aminte si stirile de la radio...si plansul mamei, caci JFK fusese catolic. Sarmana de ea...Doamne odihneste-o in pace!
Mario
Lumea mea - de flipper la: 27/10/2005 19:58:53
(la: În colţul meu, în lumea mea)
...e acolo unde am crescut, poate semana a cliseu demodat ceea ce spun, in mine nu m-am putut refugia niciodata, atunci cand ceva m-a coplesit.
Inainte reteta fericirii era simpla, chiar in timpul studentiei...luam trenul spre casa, intre munti, unde am trait cele mai teribile ierni, cele mai placute veri, unde am pierdut adesea, dar castig mereu!
acum privesc pozele, cheltuiesc sume astronomice sa aud telefonic voci cunoscute, si, asa cum cineva spunea aici mai demult, toti avem Medeleniul nostru, dar sensul vietii e mereu inainte.

Acolo intr-adevar amarul si inutilitatea anumitor perioade din viata,se volatilizeaza! Cand ma apropii de casa imi vine si acum, matura fiind, sa sar din masina, sa alerg pe jos, sa-mi salut in graba turma de pisici, sa vad ce flori a mai plantat mama, ce legume misterioase mai cultiva, sa-mi salut toti prietenii din trecut...si fara nici un efort piere totul, ca si cum s-ar fi intamplat cu un veac in urma.
poate nu sunt prea coerenta, ceea ce vreau sa spun e ca eu am un loc, outside, unde sunt eu insami, indiferent ce mi se intampla...
ceea ce ma doare e faptul ca am ales involuntar in viata, mereu strazi care m-au indepartat de acel loc, acum ar fi tardiv sa incerc a ma intoarce altfel decat in vacanta, poate ca a trai acolo ar diminua tot farmecul si efectul curativ...
Acum stiu ca nu ma voi putea intoarce nici de Craciun, voi aprinde in gand lumanari la mormantul tatei si a bunicilor, voi inghide ochii in valtoarea consumista a lumii in care ma aflu, si voi simti frigul taios de acasa pe obraji, mirosul de brad...si gata...
Stiu ca nu e acelasi lucru, ca viata are o alta viteza aici, poate cu timpul voi avea resursele sa ma intorc mai des, dar nu acum...

Intr-o lume ce tinde spre glo - de latu la: 30/11/2005 10:44:34
(la: traditii si credinte populare)
Intr-o lume ce tinde spre globalizare din instinct, nu si pentru ca asa impune economia mondiala,
Asta cine a zis?

cita importanta mai au traditiile si credintele populare?
Una crescanda, ca si religia.

Ne asumam sarbatorile altora, uitindu-le pe ale noastre, inversam ordinea valorilor, considerind ca ale altora sint mai bune, ne bucuram de Craciun si de Paste doar pentru ca patronul ne da mai multe zile libere, nu pentru frumusetea acestor sarbatori.
Ordinea valorilor din punctul meu de vedere, este inversa celei pe care o subliniezi tu: Iau zilele libere ale sarbatorilor celorlalti drept cadouri, si ma bucur ca patronu' le tine si pe ale mele.

Facem liste cu femeile care ar trebui sa primeasca flori de 8 Martie (notam inclusiv felul de floare -- mai scumpa pentru sefe si pentru cele fata de care avem obligatii) uitind ca, de fapt, incluziv vinzatoarei de la piine ar trebui sa-i daruim macar un zimbet
Cine procedeaza asa, e singur de vina.

Facem parada de 1 iunie si ne afisam la orfelinate cu ajutoare, uitind ca poate in fiecare zi ar trebui sa-i sarbatorim pe copii.
Cu generalizarile astea e o problema: Pentru unii se potrivesc, pentru altii nu...
De altfel, daca am sarbatori in fiecare zi pe toti cei care ar merita, ne-ar trebui zile mai lungi si mai multe.
In final, nu stiu daca trebuie sa-i sarbatorim pe toti, ar ajunge sa ne purtam cum se cuvine cu ei...

Cintam imnul SUA pe 4 iulie, dar fredonam Desteapta-te romane doar la meciuri
Asta ai scris de dragul antitezei, sau e o metafora?

Eu cred ca in tot iuresul asta nebunesc al vietii ar trebui sa reevaluam traditiile si credintele populare.
Eu cred ca budhismul ma poate la fel de bine salva ca entitate si mai ales ca identitate. Altii o fac cu yoga.
Cert e doar, ca Maria Lataretzu nu m-ar ajuta - sunt sigur - sa-mi simt individualitatea mai accentuata in iuresul de care zici...
In ce priveste "back to the roots" - banuiesc ca asta e mesajul - e bun pana in punctul din care incepe blocajul fata de nou.

Mi-ar placea sa discutam despre acest lucru. Poate asa dam o sansa folclorului, care este o parte din amprenta unei natiuni
Folclorul este - cum scrii - o parte.
Intoarcerea la folclor alaturi de munca de recuperare a diferentelor dintre Romania si tarile avansate este insa un spagat care nu se poate birui calare, ci mai degraba cu computerul.



Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
lume, lumeeee !!! - de alex andra la: 25/02/2006 20:46:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

alex andra-i al meu nume.
minuneaza-te, tu, lume
de ce test eu iti compun,
in cuvinte cum il pun,
pentru mare adunare
de gagici prea doritoare
clubului sa-i fie membre,
pe Intruder sa-l dezmierde.
eu oprelisti pun o mie,
stavila pentru vecie,
celor ce nu meritruder
sa-l atinga pe Intruder.
testul are zece ponturi,
de ele sa tineti conturi,
ca de poarta nu veti trece
nici cu Curcanul zece.

punctul unu e major:
membrul nu este minor;
punctul doi:
nici pisoi, nici ca voi;
punctul trei:
vai de cei...derbedei;
punctul patru:
daca latru...,
punctul cinci:
cu opinci;
punctul sase:
si Nastase patru case;
punctul sapte:
vaci cu lapte;
punctul opt:
un mar copt;
punctul noua:
tzoi de roua;
punctul zece:
soare rece.

testul meu este-ncifrat.
treceti,deci, la descifrat!
cine-l poate dezlega
va putea intrudera,
cine nu,va astepta
sa postez al doilea test
mai la sud, ori mai la est.
#108094 (raspuns la: #108082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florile pe are le-am privit n - de maan la: 31/03/2006 13:07:10
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Florile pe are le-am privit n-au avut niciodata caliciu, corola, stamine si pistil. Nici frunzele n-au avut vreodata alcatuiri.
Mugurii-s pretexte de-a privi stejarul, rost de-nsurubari in sine – un ‘io’ care nu mi-e nici azi pe deplin cunoscut si care, fara sa exercite asupra-mi vreo fascinatie, ma obliga-n fiecare-nceput de-anotimp la o nesfarsita intoarcere.
m-a deconcertat multimea de lucruri pe care deja le-ai facut si-n a caror explorare mi-ar trebui o mie de vieti.
Nimic din ce m-a fascinat vreodata nu si-a pierdut intensitatea, nimic si nimeni din ce-am iubit nu s-a destramat prin maine.
Ciudat cum constanta asta nu-mi da senzatia de limitare prin redundanta – intotdeauna-mi scapa ceva la un mugure, o zbatere de pleoapa ma cheama inapoi catre un chip uman, un flurure pe-o margareta-i in fiecare primavara altul.
Vorbele lui, scrise-n mine, rasuna altfel azi, caci eu nu sunt ce-am fost acu’ un ceas, cand el nu mai e de mult ce n-a promis.
Nu stiu ce-i aia blazare poate fiindca nu cunosc nimic perfect, pentru ca orice lucru peste care m-am aplecat si-a pastrat un fir de taina.
O fi pentru ca singura m-am oprit ?
O fi pentru ca-s convinsa-n adancuri ca orice dezvelire-i sinonima distrugerii si ca iubirea-i mister, iar nu posesiune, nu anatomie, nu contract, dar duium de greseli?

Daca nu te mai uimeste nimic, inseamna oare ca nimic nu mai simti ?
Numesc ‘a simti’ tresariri imperceptibile-ale constiintei care-ti induc senzatia de sange viu...
De ce-as incerca sa uimesc un om care-arunca ‘uimeste-ma’ ca pe-o sfidare, iar nu ca pe un strigat de durere ?
De ce-am avut senzatia ca ce prezinti i-o stare acceptata in care te complaci, gata oricand de lupta : ‘si ? crezi ca asta-mi zice ceva ?’
Pai n-o sa-ti zica nimeni ‘ceva’, daca nu vrei s-asculti.
Orgoliul asta cum ca stiu_totul am_trait_totul, se plateste, asa cum plateste sufletul meu zbaterile din fiecare tipat al florii pe care mi-au rupt-o.
Asa cum platesc c-aud pietre vorbind, ca lumea-mi striga ‘nebuno, tu cand mai cresti ?’.
Asa cum platesc fiecare-ntoarcere cu pumunu-n ochiul celui pe care-l iubesc, cand crapa-n mine-atatea voci, de nu le mai pot gandi.
Asa cum, in final, platim fiecare: io, pentru c-am ramas plod, tu, pentru ca nu te mai poti intoarce.


Am scris din carti (aha !) pe care lumea nu le mai citeste, dar pe care, culmea ! vrea-n taina sa le traiasca.
Scrie mare, pe ele, ‘Povesti’.
Poti trai ceva-n care nu crezi ?
Pi ... nu !

Candva am incercat sa-nvat un om sa creada, fara dovezi, pana la capat.
Primul. Ultimul. Cel mai bun.
Is neputincioasa, nu’sh cum se face, am dat chix.
Azi ii alung pe toti.
Fara discernamant.
Stiu ca nu-s buna sa fac oamenii sa creada si n-am nici bunatatea de-a le tot aduce dovezi.

Iti pun un pumn de tzarna-n palma.
Strange mana si nu-i da drumul, oricati ti-or zice ca-i rahat, oricat ti-ar duhni a minciuna.
Strange pumnul si dintii fiindca EU zic asa! Numai eu !
Intr-o zi, pumnul tau se va face copac si vei putea sadi tu insati padure.

Ai timp ?
Ai rabdare ?
Crezi ?
Nu !
Si-atunci in desert vine ploaia.


#114605 (raspuns la: #114563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
buricul (compunere) cicatr - de Marlene_ la: 12/11/2006 11:32:25
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
buricul (compunere)

cicatricea care ramane dupa taierea cordonului ombilical, a nu se confunda cu cordonul in sine. in unele parti ale globului cordonul se taie cu dintii sau cu tot felul de obiecte pe care nici nu ti le poti imagina intr-o tara civilizata, asa ca imi pare rau sa-ti spun dar postulatul tau e gresit: buricul este un inceput sau... un sfarsit.
levogir, dextrogir?!? (asta-i de la chimie nu de la buricologie) mai degraba poate fi BAGAT sau IESIT, dupa cantitatea de grasime si gradul de flescaiala al muschilor pe care sta. mai exista si un tip intermediu. cel mai frumos zic eu e buricul bagat la locul lui in burta, asa incat poti introduce (sau iti poti introduce) degetul sau alte obiecte in interior cu riscul insa ca uneori sa le pierzi. Madonna spunea "ma trec fiorii pe schinare de cate ori imi bag deshtu-n buric". Nici prea adanc nu-i frumos mai ales cand lasa sa se acumuleze "fluff" adica un ghem de par, celule moarte, praf, rapan si alte chestii, amestec mai fertil chiar ca humusul, daca-ti cade acolo o samanta poti cultiva cartofi, rosii, marar si alte plante. curios ca are mai tot timpul aceeasi culoare albastruie. si ca sa vezi ca orice e posibil pe lumea asta, unii colectioneaza fluff...
expresia "buricele degetelor" apare de la buricul iesit in afara, cel mai urat dupa parerea mea. nu mi-ar placea sa-l am asa si sa-mi spuna lumea "buricato", desi sunt multi inebuniti si dupa tipul asta , sunt fetisisti si se excita doar la auzul cuvantului buric. ce poa' sa faca astia cu un buric depaseste imaginatia majoritatii, chiar si a mea.

Argumentul buricului spune ca dumnezeu i-a creat pe adam si eva cu buric cu tot, asa cum a creat si copacii cu inele de varsta de-a gata. altii spun ca nu, i-a creat fara buric ceea ce a bagat multi pictori vestiti in mare incurcatura pentru ca biserica le cerea sa nu le puna burice nici lui adam nici evei chestie cam de neconceput pentru un pictor. asa ca le-au pictat si ei cum au putut , cu mai multe sunci pe burta ca sa dea o nota de incertitudine.
eu cred ca adam si eva nu aveau buric pentru ca dumnezeu nu poate sa creeze ceva doar ca sa insele aparentele. asa ca imi imaginez cum adam si eva erau ca un fel de atractie de balci pentru descendentii lor: "ha, ha, tata si mama nu au bu-ri-iii-c" saracii nici nu puteau sa mearga la plaja. iar eva nu ar fi putut sa danseze din buric daca si-ar fi dorit (in orice caz nu cred ca adam ar fi lasat-o).
mai mult decat un inceput, buricul inseamna CENTRU: de unde si expresia buricul pamantului (multi se cred, dar putini stiu ca exista doar unul si a fost gasit la Delfi, si e de piatra), buricul universului (se cred aia care au sindrom de God).
se pot castiga bani buni punand piercing in burice, eu am vrut sa-mi pun unu dar nu m-a lasat mama si bine a facut pentru ca prietena mea giulia a facut o infectie de toata frumusetea dupa ce si-a pus un belciug. i-a trebuit un an ca sa-i treaca, acum are doua burice.
va mai pot spune multe despre buric ma simt chiar in forma sa scriu un tratat de buricologie, dar ma opresc aici, prea multe notiuni deodata. daca vreti sa mai stiti ceva, intrebati-ma si va zic.
"vin Floriile cu soare..." - de Intruder la: 20/04/2008 08:51:20
(la: La aniversara)
lumea-i toata-n sarbatoare,
ceru-i plin de ciocarlii.
vin Floriile cu soare
si soarele cu Florii.
pacat, zau, de cine moare,
si ferice de cei vii!
vin Floriile cu soare
si soarele cu Florii.
(Alecsandri)

La Multi Ani tuturor celor ce-si sarbatoresc azi, onomastica.
un dar si de la mine: Pilishkin - Flowers & Jazz

http://www.metacafe.com/watch/1045659//

ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

Povestea celui ce nu s-a-mpacat cu lumea - de cosmacpan la: 27/08/2008 01:28:27
(la: de unul singur........)
....
De ce? De ce nu. In fiecare zi stau si incerc sa vad ce se poate vedea dincolo de ceea ce vede lumea din jur. Din locul meu totul este altfel. Este diferit. Cine spune asta: eu! Cel ce nu s-a impacat cu lumea. Am fugit de lume in lume. Dar n-a fost de ajuns. M-am ascuns de lume in cel mai intunecat ungher dar tot m-au ajuns. Si atunci am decis. Imi voi lua crucea si voi porni, incarcand sa-L urmez. Scaunul cu rotile in care m-am ascuns nu m-a dus decat pana la poarta manastirii. Am obtinut aprobarea si binecuvantarea de a ramane. Fiecare zi pare la fel pentru cei ce nu stiu sa restecte si sa aprecieze ceea ce au: libertate de miscare, dar de aici fiecare zi este total diferita. Azi au trecut numai sase nori pufosi si albi prin partea de sus a geamului pe cand alaltaieri au trecut zece nori pufosi si albi prin partea de sus si trei nori mari, grei, din cei gri, care abia se taraie prin partea de jos, de credeai ca s-a umplut geamul de afumatura de la lumânari. Caci am uitat sa marturisesc ca m-am adapostit in biserica si n-am mai parasit-o. Am ajuns ca dupa un timp sa fac parte din décor, sa fiu la fel ca stranele de lemn sau ca policandrul ce strajuie si vegheaza din preaplinul cupolei totul. Rar mai ieseam pentru o gura de apa si un coltuc de paine dar incet incet si la astea am renuntat. Ca si plantele traiesc din aburul rasuflarilor filtrat de mireasma tamaiei iar un dumicat de prescura este suficient. Incet incet, trupul se scurge si prinde radacini iar sufletul se inalta umbrind locul. Pe zi ce trece perdeaua de pasla se lasa, adumbrind lumina ochilor. Lumea de crepuscul isi traieste ultimele clipe. Cu siguranta ca va veni si ziua cand culorile se vor naste numai indaratul pleoapelor. Am pierdut bucuria culorilor dar am ramas cu amintirea. Orice culoare care se naste in mintea mea este de mii de ori mai stralucitoare si mai luminoasa. Poate ca este doar parerea mea dar cine poate sa ma contazica? Mi-au ramas trilurile vrabiilor care se adapostesc in cerdac si picurii ploii ce plang in şiţa mancata de vreme. Si mai am si sfaraitul molcom al lumanarilor ce privegheaza in fata icoanelor. Si mai am bucuria mirosurilor. A tamaii ce trece printre ore adumbrind trecerea timpului, a florilor ce petrec anotimpuri ca prinos si recunostinta, a painii calde ce intovaraseste pomenile celor petrecuti prin viata. Lumea se strecoara in launtrul meu pe poarta mirosului si a sunetului. Si Doamne, câta diversitate in tremurul fumului de tamaie sau in aroma crinilor regali ce vestesc caldura varii.
lumea sau noi sub luneta? - de (anonim) la: 27/08/2003 02:50:41
(la: La Luneta utilizatorii modereaza comentariile!)
am crezut ca acest site este un loc de intalnire a celor ce doresc sa comunice. pentru ce ai ales aceasta modalitate de a nota fiecare comentariu? nu te-ai gandit ca va indeparta oamenii si ca popularitatea site-ului va scadea?
intr-o lume in care ne petrecem marea majoritate a timpului intr-un concurs pentru o pozitie mai buna, crede-ma ca avem nevoie de un refugiu unde sa putem fi noi insine, unde sa ne putem exprima in voie fara a fi nevoiti sa ne cautam cuvintele cu grija pentru a capata punctajul maxim!
ai intitulat acest site: Luneta/Lumea luata la bani marunti... puteai foarte bine sa-l intitulezi:Luneta/Parerea ta luata la bani marunti... ar fi fost in concordonta cu ideea de punctaj al opiniilor noastre.
Gabita
#63 (raspuns la: #23) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A, intr-adevar lume puhoi, n- - de Daniel Racovitan la: 07/09/2003 03:04:05
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
A, intr-adevar lume puhoi, n-am apreciat deloc... In orice caz, pe litoralul franc raportul pret/calitate se pare ca e neconvenabil. Urmatoarele vacante la mare le vom petrece oriunde dar nu in Franta. Am vazut, ne-am lamurit, dar litoralul francez e aparent mai mult 'hype'. Preferam natura autentica.

Zona Carnon-Grande-Motte-Grau-du-Roi a fost candva superba, dar a fost masacrata. Geniile "civilizatoare" ale anilor 70 au reusit sa distruga tot, din superbele dune neramanand decat niste vestigii jalnice "protejate" de catre un gardulet anemic...
#185 (raspuns la: #151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lume puhoi - de (anonim) la: 08/09/2003 01:33:40
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Cam asta-i peste tot....globalizare turistica care are ca rezultat maltratarea naturii inconjuratoare de catre fiinta numita om.
Unele tari conserveaza mai bine decit altele.Franta se pare ca a ramas in urma desi vrea sa fie liderulul politic si cultural al lumii
Am fost in Franta de doua ori:1977 si 1995. Intre toti acesti nu s-a schimbat nimic in bine dar ei ne critica pe noi romanii de parca la ei acasa ar curge laptele si mierea. Ce vreti standarduri duble...:)
#187 (raspuns la: #185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lumea asta s-a schimbat mult,chiar daca nu ne dam seama... - de (anonim) la: 10/09/2003 05:53:07
(la: De-ale vietii)
PARINTII NOSTRI ZIC CA LUMEA DIN ZIUA DE AZI E MULT MAI REA.INTR-UL FEL DA,IN TRECUT ERAU ALTE VREMURI.NU ERA SARACIA ASTA.SI MODUL IN CARE TRAIM INFLUENTEAZA GANDIREA,CU MULT.
#212 (raspuns la: #206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe vremuri lumea era multa ma - de Daniel Racovitan la: 10/09/2003 07:25:39
(la: De-ale vietii)
pe vremuri lumea era multa mai saraca (dupa razboi de exemplu), dar era cu mai mult bun simt si cu "frica" de Dumnezeu

s-a umplut lumea de ghertzoi cu gura mare
#215 (raspuns la: #212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumim!!!Sa stie lumea ca r - de (anonim) la: 17/09/2003 07:26:54
(la: Fapta de curaj extraordinara a unui roman din Canada)
Multumim!!!Sa stie lumea ca romanii fac si fapte bune! Bravo lui si ferice de aceea femeie care ii datoreaza viata.
ehei... - de sanjuro la: 15/10/2003 07:40:20
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Este greu sa te adaptezi dupa o perioada petrecuta intr-o lume mai buna...Intoarcerea acasa, asa cum o vezi tu, la batranete, este sinonima cu abandonarea placutului, a unei batraneti senine pentru mai nimic. Batranetea e urata, dar si mai urata este atunci cand ajuns la un spital, (din Romania, fireste) esti abandonat, acasa ti se fura rufele de pe sarma, in piete esti inselat la cantar sau ti se fura portofelul, isi bat joc de tine adolescentii scriind mascari pe gard, iar copiii iti rup florile si crengile pomilor pe care-i ingrijesti cu atata truda. Doar ca sa faca rau stiind ca esti acum neputincios, si nu poti reactiona. Batranetea nu este respectata la noi, este trista, mizera, umila. Nu suntem civilizati, nu cinstim parintii si inaintasii nostri, si ce este mai grav, copiii vad, si asa vor face si ei, mai tarziu.

sanjuro



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: