comentarii

compunere narativa o calatorie in spatiu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sa calatoresc in spatiu - de Mi7haela la: 19/08/2005 14:05:16
(la: Dezvaluie-ti secretele!)
Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in spatiu. Vreau sa spun in afara Pamintului. Macar atit cit sa pot vedea Pamintul de acolo.
Era o vreme cind imi spuneam ca pentru o calatorie de o zi (dar departe-departe, cu adevarat departe), as renunta la tot restul vietii mele. Acum nu mai pot spune asta, sint aici pe Pamant oameni dependenti de mine. Dar entuziasmul pe care-l simt si acum cind visez la asta, cred, sper, ca nu-mi va trece cu virsta.
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 24/06/2004 07:11:46
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu stiu de ce dar am impresia ca te-am suparat cumva prin faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente pe care se pare ca nu le pretuiesti. asta ar insemna ca tu nu vrei sa afli adevarul altora ci vrei numai sa-l impui pe al tau ca fiind bun. eu doar ti-am infatisat o alta perspectiva asupra subiectului si nu cred ca prin asta am tinut mortis sa-ti schimb parerea. dar pana la urma orice argument pro sau contra se aduce tocmai in vederea schimbarii anumitor stari de lucruri sau a unor idei preconcepute, nu-i asa?
as putea relua discutia ta plecand de la o intrebare ramasa celebra din Scriptira: "ce este adevarul?" este intrebarea pusa de Pilat lui Hristos in pretoriu inainte de a-L judeca, intrebare la care atunci n-a aflat raspuns pt. ca Iisus tacuse. de aceea Pilat I-a si zis ca: "putere am sa te eliberez si putere am sa te rastignesc." unii Sfinti Parinti talcuiesc aceasta intamplare cam asa: Pilat n-a aflat raspuns intrebarii sale fiindca a pus intrebarea gresit. daca ar fi intrebat 'CINE este adevarul?' probabil ca i s-ar fi raspuns: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu in veci". tu vrei adevarul doar pt. comunicare, eu il vreau pt. viata si eternitatea ei.
intr-un fel te contrazici spunand ca aceasta comunicare nu o vrei speculativa cand de fapt chiar din inceputul subiectului tau pui sub semnul indoielii canonicitatea unor carti din Biblie sau calitatea/calificarea celor numiti sfinti de biserica. da, e dreptul si optiunea ta sa te exprimi cum vrei si sa spui ce-ti trece prin minte. dar cand faci aceasta ca si cum ai zice 'invatati de la mine ca stiu eu ce zic' e semn ca vrei sa ne schimbi sistemul de valori si adevarurile in care crezusem pana acum.
sunt curios si-as vrea sa aflu raspuns la intrebarea mea daca ai vreun fel de pregatire teologica fiindca mi se pare f. important. tu vrei sa iei in discutie istoria bisericii fara a uza si de instrumentele puse de ea la dispozitie. vreau sa spun ca ti se pare normal sa studiezi istoria ei dar numai din afara ei. si iar insinuezi ca ti/ni se ascunde adevarul istoric despre biblie... de cine? de ce? cum? vorbesti de analiza... nu ma mira. e deja un obicei in lumea occidentala sa dezgroape mortii pt. a le studia oasele si ramasitele. cica e stiinta. in curand n-o sa mai avem pace nici in morminte, asta tot de dragul sarmanei stiinte sufocate de-a lungul vremii de religie. ce nu se spune e faptul ca stiinta nu L-a contrazis intotdeauna pe Dumnezeu, s-a intamplat uneori chiar sa-L adore si sa-L slujeasca. insa vezi tu, e mai usor sa nu accepti ceva pt. ca nu intelegi decat sa incerci sa intelegi. asta presupune un oarecare efort. ori crestinismul de la asta pleaca, de la efortul personal.
am sa-ti spun pe scurt o istorioara. se zice ca un sfant(am un lapsus acum, poate ma ajuta cineva sa-mi reamintesc) se plimba la malul marii si incerca sa-si faca o schita de idei in gand pt. o carte despre Sfanta Treime pe care voia sa o scrie. numai ca nu putea intelege nicidecum taina Treimii, adica a unui Dumnezeu in trei fete. mergand el asa dadu peste un copil care facuse o groapa in nisip si cu un ciob de sticla carase putina apa din mare acolo iar acum statea pe margine si plangea. sfantul il intreba: de ce plangi copile? acesta ii raspunse. am facut gropita asta aici si vreau sa aduc in ea toata apa marii dar nu pot. incerca el sfantul sa-l imbuneze pe copil si mergand mai departe incepu sa-si rada de naivitatea copilului. numai ca la un moment dat se opri brusc, parca trasnit de undeva, si cazu intr-un fel de contemplatie adanca. ah, isi zise, eu sunt copilul acela. gropita este mintea mea iar marea esti Tu Doamne. cum voi putea eu sa Te cuprind in toata maretia Ta doar cu aceste mici unelte ale mele?
vrei sa cuprinzi adevarul fara a te sluji in realitate de el. poate nici macar eu nu ma slujesc de el si atunci am o pozitie ingrata in acest spatiu. dar macar incerc sa nu ma abat de la o cale pe care au mers atatea mii de sfinti. stii ce-a proorocit Hristos despre vremurile de pe urma? "vor veni prooroci mincinosi si hristosi mincinosi". "nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare; isi vor inghesui invatatori dupa capul lor"! auzi ce spune! aseara chiar am vazut un asa zis film care se vrea o proiectie in viitor a imaginii regnului animal dupa trecerea a inca nu stiu cate milioane de ani. pe cuvantul meu ca m-am infricosat desi, daca stai si te uiti la asa ceva, poti f. bine sa si razi pe seama unor supozitii fara nici un fel de suport stiintific si mai ales pedagogic. m-am infricosat la gandul ca cineva chiar ia in serios acele prostii menite sa bage lumea in bezna necredintei. o sa fiu intrebat daca stiu in cazul asta cum va arata viitorul, adica daca stiu mai bine decat oamenii de stiinta. sigur ca nu stiu si sincer sa fiu viitorul ma intereseaza doar in perspectiva dobandirii vietii vesnice. altfel n-are nici o relevanta si nu ma poate ajuta cu nimic. descinderea in viitor e a celor credinciosi iar calatoria in spatiu si timp e o chestiune proprie dintotdeauna fapturilor ceresti. a, ca sunt oameni care vor sa dobandeasca asta numai prin mintea lor e altceva.
vrei sa-mi spui ceva ce nu stiu sau de ce-mi pui intrebarea asta? sau e din nou vorba de una retorica... din ce am studiat eu vreme de aproape 14 ani stiu ca Hristos a fost rastignit in ajunul Pastelui evreiesc din porunca guvernatorului roman Pontiu Pilat. de frica pierderii controlului asupra regiunii, dealtfel deseori pusa la incercare de conspiratorii si asasinii evrei, Pilat a fost nevoit sa-L rastigneasca pe Iisus. dealtfel a si incercat sa-L faca scapat fiindca stia ca din invidie si ura Il voiau mort CARTURARII SI FARISEII (ca despre ei este vorba). dar ei, cei care mai inainte Ii strigasera osanale si se umplusera de binefacerile Sale, au strigat: "ia-L, ia-L! Rastigneste-l, rastigneste-L!" adica ce dovada mai buna decat asta vrem? si in tot VT au facut la fel. Sf. Arhidiacon Stefan, primul martir crestin, ii intreaba in soborul lor: "pe care din prooroci nu i-a ucis parintii vostri?" ei, care impodobeau mormintele proorocilor si ziceau ca daca ar fi fost ei in acele zile n-ar fi facut asa ceva, ei insisi s-au facut pe sine urmasii unor ucigasi insetati de sange si gata la miselii de tot felul. sa ne gandim la istoria lui Moise care este considerat parintele lor... care om ar mai fi fost in stare sa indure nedreptatile si necredinta suferita din partea unui popor nesatul si vesnic nemultumit? dar sa amintim si de santajul la care l-au suspus pe Pilat ca sa le indeplineasca pofta de sange. ca i-au zis acestuia ca daca nu-L rastigneste inseamna ca nu este prieten al Cezarului- si se jurau pe ei insisi ca sunt frati de cruce cu el(Cezarul), nu alta. uneltitorii si uzurpatorii puterii romane se faceau frate si cu dracul roman numai pt. a-si atinge scopurile infame. asta iti spune ceva despre adevarul istoric?
da, am curajul s-o reafirm, apocrifa nu ma intereseaza mai mult decat originalul mesaj al Scripturii actuale. pt. mine are mai mult o valoare simbolica sau istorica. asta daca vine in contradictie cu invatatura cea adevarata si ma indeamna sa ma indoiesc de ea.
pt. mine valori ale umanitatii sunt operele nepieritoare prin binele si frumosul ce l-au adus cu ele in lume. celelalte apartin umanitatii dar nu sunt opere ale umanitatii. care va sa zica una e opera lui Brancusi si alta e opera lui Lenin, spre exemplu. unul a lasat posteritatii sculpturi uimitoare, celalalt a lasat o opera distructiva. muzica lui George Enescu va dainui ca un bun peste veacuri, pe cand zgomotele bombelor si ale tancurilor naziste(apoi ale armatei rosii si mai nou ale occidentalilor) nu lasa in urma decat disperare, moarte, confuzie, foamete, boli si multe alte suferinte. sunt exemple pe care nu trebuie sa stai sa le cauti mult ca sa faci diferenta.
ce mi se pare f. ciudat in cazul tau e ca afirmi: "Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez..." in subconstientul tau deja lucreaza ideea, de unde crezi ca ti-a venit? crede-ma pe cuvant de onoare ca un om n-ar putea sa deschida gura sa afirme ceva fara a fi dinainte patruns de un oarecare adevar al spuselor sale. asa ca nu te mai arata bine intentionat. FII cum spui si arata cum esti! nu am fost deplasat in nimic. oricine isi expune parerile ca obiect de studiu pe un forum va avea din doua motive de suferit: sau va fi contrazis, sau i se vor lua de bune spusele. in primul caz trebuie sa stii sa-ti recunosti greselile si apoi sa ti le indrepti. in al doilea caz e un pic mai complicat si cred ca asta n-ai inteles tu: pilda nebunului ce arunca o piatra in balta...! am mai zis-o undeva, candva: piatra ce-o arunca nebunul e CUVANTUL gresit/prost aruncat aiurea in balta omenirii. stim noi ce valuri face o piatra cand cade in apa. si apoi cati intelepti se caznesc sa repare greseala acelui nebun si totusi niciodata nu se va mai putea repara intru totul. asa ca ia seama la ce spui, cui spui si unde spui.
misiunea mea, ca si a tuturor celor de aici, este de a-mi pazi sufletul curat si fara prihana. sper sa intelegi ca n-am nimic cu tine personal- ca dovada ca inca de la inceput nu m-a interesat persoana ta ci discutia in sine! nu sunt nici misionar, nici papistas, nici cruciat, nici inchizitor si nici altceva. dar poate ca sunt un fel de...inchizAtor de drumuri/directii gresite. si trebuie din nou sa-ti mai amintesc de unde a plecat marea dezbinare din sanul bisericii apusene??? tocmai de acolo unde nu cu mult timp in urma au hirotonit femei, homosexuali, lesbiene, caini si pisici!!! mai urmeaza sa mai traduca, din cine stie ce manuscris vechi descoperit in niscaiva strafunduri ale pamantului, biblia pt. fiecare categorie in parte. si ma intreb: cum sa nu mi se mai faca scarba, greata la propriu?!
adevarul e un soare vazut de toti... insa la ore diferite si din zone diferite. asa ca niciodata nu-l vom vedea deplin, ci doar o fata a lui. e o lege a firii care ar putea fi schimbata in viata de apoi!

just me
#16646 (raspuns la: #16559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Relativitatea - de Guinevere la: 14/02/2006 00:39:48
(la: trecutul este trecut sau viitor?)
Baudelaire: toate momentele trec.

Apoi Einstein si teoria relativitatii.

In fine, calatoria in spatiu cu viteza luminii si tatal mai tanar decat fiul, ca si cum fiul s-ar fi nascut mai in trecut decat tatal.



@ jeniffer “Pentru mine su - de pgaa la: 23/11/2006 20:06:58
(la: Infinitul)
@ jeniffer
“Pentru mine suntem ca orice element de pe pământ “ Da , un “element dotat” cu capacitatea de a raţiona .
“ideea timpului şi a infinitului este inventată” Este inventată , dar nu inseamnă că nu există . Timpul a fost inventat (!) pentru nevoia de organizare şi pentru a se enunţa pe baza acestuia diverse teorii sau explicaţii logice . Timpul există (!) , iar materia , inclusiv noi , oamenii , facem parte din acesta ; de exemplu un atom se află în poziţia x , y , z , la momentul t , nu ( in cazul unui univers cu patru dimensiuni ) ? Idem pentru infinit , cu următoarea observaţie : nu sunt in totalitate sigur că infinitul există - dar cu toate acestea , poate I se gasesc aplicatii in stiinta - cum nu sunt sigur ca universul are 11 dimensiuni ; cred că în fizică se fac destule reduceri la absurd , prima dată presupunându-se şi apoi demonstrându-se .
“ prin imposibilitatea de a avea o viziune generală despre tot ce există “ Cred ca aceasta este mai mult o explicaţie filosofică decât una ştiinţifică …
“ mi se pare că viteza luminii încă poate fi depăşită “ Acelaşi lucru l-am auzit si eu … parcă nişte atomi din cosmos au reuşit acest “record” ( asta în cazul in care lumina este formată din fotoni , cred )
“ dar în ideea de circula în timp , nici măcar logică , timpul fiind în faţă “ Nici nu am pomenit de călătorie in timp , ci despre călătorie în spaţiu – timp .

@ maotzedung
“ … decodifica “ un finit infinit sau un infinit finit … maybe

@ mihaia
“Nu poti sa "te referi mai putin" la multimea numerelor cand te referi la infinit “ Tocmai asta este . Stiu ce inseamna infinitul raportandu-ne la multimea numerelor . Intrebarea mea era daca poate sa aiba aplicatie si in fizica … sau in geometrie .
“Universul nostru se pare ca functioneaza dupa un model cu 11 dimensiuni“ Da … de la 3 dimensiuni , la 4 , 6 , 10 , apoi la 11 dimensiuni ( si poate de aici a venit ideea unui univers plan ) . Poate in doi ani se ajunge la concluzia ca universul este format din 20 dimensiuni ( fizica cuantica face minuni , nu ? ) .
“ orice axa este infinita prin definitie “ punct ochit , punct lovit
“ axele nu sunt decat o reprezentare “ Asta stiam . Ma intrebam daca se poate face o reprezentare liniara a universului , printr-un ansamblu de axe , bineinteles , pentru a se evidentia ceva .
“ fiecarui punct din primul segment I se poate asocia un punct din cel de-al doilea segment “ din nou … punct ochit , punct lovit . Este o teorie mai veche “ formulata “ prin clasa a IX-a . Mi-am adus aminte de ea si i-am oferit mai multa atentie de data aceasta . Ma gandeam la timp ca la un infinit “ finit “ . Poate exista decat prezentul , echivalent cu un erg , implicit cu un punct din axa formata prin reprezentarea liniara a universului … iar restul este infinit , cu toate ca si prezentul face parte din acelasi infinit . Nu stiu daca exista vreo relatie dintr-un punct ce tinde spre plus infinit , deci un erg viitor , necunoscut , cu un punct ce tinde spre minus infinit , deci un erg trecut , cunoscut ; dar poate exista relatia dintre ele si poate fi determinata prin determinism ( prea multe variabile – oricum , putin probabil , dar totusi probabil ) . Un procedeu asemanator , poate si pentru spatiu … poate nici nu mai este nevoie de determinism … in continuare , se schimba putin ideea ( de exeplu viitorul si trecutul nu exista , ci decat un fel de prezent ) . Repet , nu este vorba de calatorie in timp , ci despre calatorie in spatiu – timp . Pentru asta nu conteaza viteza luminii … ma gandeam la transferul dintr-un timp – spatiu , in altul , o calatorie instantanee prin univers si nu o “ plimbare prin viitor “ .
“ univers plan , doua “ raze “ de lumina ce pleaca paralel , raman paralele “ Si asta da impresia de univers plan ? Pentru a da aceasta impresie , razele nu trebuie sa fie suprapuse ? Poate aceasta teorie a fost enuntata pentru a mari posibilitatile in fizica .
“ nu este posibila calatoria in timp deoarece ar fi echivalenta cu a depasi viteza luminii “ Am auzit ca viteza luminii este constanta . In ce sens ? De ce ? Si daca lumina ar fi formata din fotoni si daca ar fi formata din unde , rezultatul ar fi acelasi … viteza luminii ar fi perturbata ... fie de diferite forte din cosmos , fie prin interferenta cu alte unde , fie prin interactiunea cu alte materii , nu-I asa ? Repet , ma refer la calatorie spatiu – timp , ca la o “ teleportare “ … transferul dintr-un loc – timp in altul prin modificarea “ geometriei “ spatiului .

Concluzie : Normal ca am pus intrebarile pentru a afla ceva . Daca doar as fi vrut sa “ arunc o piatra “ , m-as fi dus la scoala si as fi innebunit-o pe a mea profesoara de fizica cu aceste intrebari ; si chiar daca m-ar fi interesat sa vorbesc cu un profesor despre asta … nu cu multi profesori mai poti purta o astfel de discutie .
“ pot sa recomand cateva carti / pagini bune “ … chiar va rog .
“ sunt o groaza ca tine “ Si numarul lor este intr-o alarmanta scadere , chiar daca as fi ca ei ( cu toate ca am mentionat ca nu sunt )
Stiinta si filosofia “ interfera “ pe alocuri , dar sunt doua lucruri diferite .

Multumesc
Andrei Parfenie






" I want to know God's thoughts ... the rest are details ... " Albert Einstein
#159005 (raspuns la: #158621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de lavdyi la: 13/11/2009 11:36:43 Modificat la: 13/11/2009 11:37:29
(la: sa zicem)
mi-as prenota o calatorie in spatiu.Costa 20 de bulioane.De restu' apartamente, vile etc.

Si ziua urmatoare as merge la serviciu.Si-as pleca peste o ora.Si iar m-as intoarce.Si-as pleca din nou peste o ora.Si tot asa pana s-o trezi unu sa ma intrebe ce dracu fac.
*** - de anonimul cu nume la: 16/07/2010 18:35:35
(la: si eu cred...)
mai am ceva de zis, pentru bubu sau bucu...gagarin n-a avut misiunea de a studia universul, ci de a face prima calatorie in spatiu (de fapt el a fost ales, nu a fost initiativa proprie, o misiune), catelusa aia era laika (stiu multe dom'le, ce sa-i faci), a studia universul se poate face foarte comod prin citirea cartilor, nu prin calatorii, si, sincer, daca as fi in situatia de a calatori pe linga vreo cometa (cu siguranta te voi gasi in coada cozii) voi prefera sa beau o cafea cu martienii, nu cu un bubu oarecare.
si nici n-au abordat structurile rocilor si nici prea clar nu-i cum pompeaza ciment (de jos in sus) printr-o panza freatica de vreo 10m, etc...deh video ca pt purisani!


Eu as propune la Baicoi un centru de calatorie in spatiu ca'i simplu, basca ma bazez pe urmatorul video :))

#643107 (raspuns la: #643105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
calatorii in spatiu - de (anonim) la: 03/02/2005 23:11:11
(la: Romanii se pregatesc sa ajunga in spatiu prin mijloace proprii)
mereu am fost fascinata de calatoriile in spatiu.consideram asta ca o a doua fiinta a mea.credeam in lumi paralele si tot ceea ce tinea de sf.toti ma priveau cu uimire caci tuturor li se parea o anomalie ca o fiinta atat de plapanda poate avea asemenea convingeri.eram privita precum una din fiintele de care cu atata entuziasm vorbeam.insa dincolo de statutul meu era faptul ca eram neinteleasa,nu aveam cu cine vorbii,cui sa.i impartasesc convingerile mele.in mintea mea aveam imaginea perfecta a unui infinit de stele,planete,galaxii undeva pierdute printr.un colt al acestui univers.si cu cat ma cufundam mai mult in necunoscut cu atat imi parea ca sunt mult mai departe de a afla adevarul.nu puteam admite ca sunt o simpla fiinta,un observator,ca nu pot schimba cu nimic soarta mea.si cu cat ma incapatanam sa aflu mai multe descopeream ca ma departez .totul imi parea cunoscut si apoi deveneam doar o umbra.o singura intrebare imi macina gandurile :"de ce nu avem puterea de a schimba trecutul ?".aveam atatea nelamuriri in trecut si cautam raspunsul undeva in viitor.si gandul mi.a indeplinit visul...m.a purtat in timp,am pasit in lumea ce credeam a urma,dar n.am primit nici aici raspuns.asa ca am cautat in trecut unde am facut multe greseli ce azi nu le.as fii facut.dar nici aici nu am aflat raspunsul.mai trista decat atunci cand plecasem in lunatica.mi calatorie mi.am incercat norocul si in prezent.astfel am aflat ca nu putem schimba trecutul.dar in schimb avem acest drept de a schimba ce ne deranjeaza la prezent.azi cu mai multe intrebari decat ieri si cu mai putine decat maine incerc sa.mi creez o imagine mai ampla despre prezent.incerc sa.mi creez un viitor mai bun...si cu toate astea,raman in prezent.cu drag,a voastra claudia i.sper ca parerea mea nu a deranjat privirile dumneavoastra si faptul ca am dorit a ma face cunoscuta nu v.a cauzat probleme. claudya_87@yahoo.com
ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

Calatorie - de Catalina Bader la: 26/01/2004 05:09:51
(la: Intelepciunea saptaminii)
am calatorit in viata foarte mult dar nici pe departe cat bagajele mele.
NA calatoresc cu avionul.
nu imi apatine).
Din REVISTA22 - de anita47 la: 27/08/2004 11:54:05
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)

23 August - a sarbatori sau a nu sarbatori? (MARIA BUCUR)


Trebuie sa incep cu o marturisire - am o slabiciune deosebita pentru
23 august. Anul trecut - probabil avand oarecare cunostinte in
privinta studiilor mele despre istoria aniversarilor nationale -,
micul meu baietel, Elvin, a decis sa-si faca aparitia in lume pe
aceasta data. Asa ca in ceea ce ma priveste, 23 august este o data
duios memorabila. Dar in privinta memorabilitatii istorice a acestei
date, impartasesc intru totul reprosul adus de colegul meu, Liviu
Rotman, protestelor facute recent in presa impotriva acestei
aniversari.
O zi nationala este evident un simbol, si ca atare este legata numai
partial de evenimentul istoric comemorat la acea data. In privinta
aceasta, regimurile comuniste au fost foarte dibace si au operat
obsesiv asupra memoriei colective. A ne face sa uitam si sa inlocuim
ceea ce ar fi putut fi o memorie alternativa a unor evenimente
istorice era o preocupare constanta a politicienilor si servitorilor
lor culturali, de la poetii de curte, Vadim Tudor et al, pana la
istoricii/cronicarii de curte, Musat, Ardeleanu et al. Rezultatul
imediat al acestei obsesii a fost crearea contra-memoriilor colective
ca forma de rezistenta impotriva acestui tip de violenta
intelectuala/culturala. Dar ce s-a format ca rezultat? Un mit la fel
de puternic a ceea ce insemna sa rezisti comunismului sau sa operezi
printr-un sistem de valori morale si etice superioare comunismului.
Tot ceea ce era impotriva "lor", trebuia, prin definitie, sa fie
superior "lor". Lasam la o parte definitia aceasta a "noastra" fata
de "ceilalti" - Gail Kligman si altii au scris mult si bine despre
problema duplicitatii in societatile comuniste. Vreau numai sa pun
accentul pe tipul de valori care s-au ridicat la suprafata ca
superioare comunismului prin crearea acestei dihotomii intre memoria
oficiala si contra-memoriile care au existat in paralel cu aceasta.
Pentru unii valorile democratiei, ale tolerantei (religioase,
politice, etnice etc.), ale pluralismului au fost ceea ce s-a
sacralizat ca mitologie anti-comunista.

Pentru altii, au fost valorile "adevaratului" nationalism, ale unui
crestinism cu nuante pronuntat xenofobe si antisemite, ale unui
monarhism desuet sau ale unui xenofobism in primul rand anti-maghiar
si anti-rus. Aceste contra-memorii este clar ca nu se pot reconcilia
usor, decat ca forme de opozitie impotriva regimului comunist asa cum
a existat el, cu definitiile sale specifice asupra memoriei
colective. Dupa eliminarea acestui inamic comun, contra-memoriile
noastre si-au luat zborul intr-un spatiu public in care nu mai era
clar deloc cui apartineau atuurile morale. Dezbaterile asupra a ce
semnificau anumite date istorice, si pe care dintre aceste date
trebuie/ar fi bine sa le comemoram, continua. Sarbatorirea unei
anumite date poate deveni o victorie importanta, dar profund
instabila, a unui regim politic, pentru ca aceasta data are o
potentiala rezonanta foarte adanca in sufletul electoratului. Desi
majoritatea dintre noi nu am fost acolo pe 23 august 1944 si desi
nimeni din actualii cetateni ai Romaniei nu a asistat la adunarea de
la 1 decembrie 1918, fiecare persoana pe care am intervievat-o intre
1997 si 2002 intr-un lung sir de interviuri despre sarbatorile
nationale are o opinie asupra acestor date. Si pentru ca romanul este
nascut istoric, mai degraba decat poet, politicienii se apleaca cu
grija sa inteleaga care ar fi semnificatiile cele mai avantajoase de
pus in evidenta. Deocamdata, a fi anti-comunist pare sa fie in
continuare la moda, fara mari diferentieri de nuanta in privinta
alternativelor simbolice oferite. Etno-nationalismul insa este clar
inca o pozitie universal acceptata: 1 Decembrie este in continuare
sarbatoarea nationala a Romaniei, desi este o data cu semnificatii
profund ambivalente in privinta tolerantei si a democratiei.

Dar ce se poate spune despre 23 august? Este adevarat, si o stim cu
totii deja, ca participarea comunistilor a fost o farsa impusa dupa
instaurarea regimului comunist la putere. Ce ramane din aceasta data
fara absurdele pseudo-evenimente narate intre 1948 si 1989? D-l
Serban Radulescu Zoner vede aceasta data ca un moment de umilire,
prin prisma instaurarii regimului comunist si a dominatiei sovietice.
Desi ar vrea sa se aplece in fata actului de curaj al regelui, nu
poate sa se desprinda de consecintele pe termen lung ale acestui act.
Acesta este un tip de a scrie istoria - desi nu este clar deloc de ce
acest moment in mod deosebit este legat de venirea la putere a
comunistilor, si nu multe alte momente. Interpretarea aceasta
teleologica pana la urma nu face decat sa confirme viziunea oficiala
a regimului comunist - inevitabila victorie a comunistilor. Ca
istoric, eu nu pot face cu onestitate intelectuala nici un fel de
afirmatie de genul "daca ar fi stiut ce urma sa se intample, ar fi
procedat altfel". Aceasta se numeste istorie contra-factuala sau, in
cazul de fata, artificiu politic. Faptele istorice se pot considera
in abordarea practicii de istoric din perspectiva nu atat a
rezultatelor neprevizibile, cat a problemelor cu care se confruntau
la acel moment personajele ale caror actiuni incercam sa le
intelegem. In aceasta privinta, d-l Rotman a explicat deja foarte
clar semnificatia istorica a lui 23 august. (Observator Cultural, nr.
233)

Avand in vedere aceasta explicatie istorica mai restransa si mai
adecvata, ramane insa intrebarea: ce se poate "sarbatori" pe 23
august? Adevarul este ca problema ramane spinoasa. Putine sunt
momentele acestui razboi in care victoria nu a insemnat violenta in
masa impotriva unor persoane inocente, asa incat, in privinta datelor
legate de 23 august, problema se pune nu atat a ce sa sarbatorim, ci
cum sa comemoram anumite evenimente istorice si semnificatia lor pe
durata lunga, de natura politica si morala. Singura sugestie pe care
mi-as permite sa o fac in aceasta privinta este de a privi aceste
acte de comemorare cu o mai adanca responsabilitate civica si morala,
de a ii invata in primul rand pe cei care sunt tineri despre nevoia
de a intelege trecutul in mod critic, de a trece dincolo de dihotomii
simpliste intre victime si calai, si in acelasi timp de a avea
curajul responsabilitatii morale de a spune "am gresit" fata de
populatiile inocente care au fost ucise - in primul rand populatia
evreiasca a teritoriului sub controlul guvernului Romaniei. Desi
ultimele propuneri de mai sus par contradictorii, ele nu sunt. Multi
indivizi au fost si victime, si calai in acest razboi. Acest fapt
trebuie inteles si prezentat mult mai nuantat in discursul
memorialistic al razboiului. Insa inocenta unor populatii civile
trimise la moarte prin diferite metode - trenuri, lagare, epidemii
netratate, malnutritie - nu poate sa fie considerata ca un eveniment
secundar sau dubios in acest razboi. Atata responsabilitate avem fata
de trecut, si aniversarile legate de al doilea razboi mondial sunt
momentele cele mai prielnice pentru a incepe sa dezvoltam un alt
discurs, mai putin celebratoriu, si mai decent, mai responsabilizant
fata de tragicele evenimente ale acestui razboi.



© copyright Revista 22



#20475 (raspuns la: #20446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romani in spatiu extra planet - de Horia D la: 11/09/2004 07:04:32
(la: Romanii se pregatesc sa ajunga in spatiu prin mijloace proprii)
romani in spatiu extra planetar... Cool.. ha ha ha

Pariez $10K ca nu o sa castige. Amatori?


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
lumi paralele - de Claudya la: 04/02/2005 00:37:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
cine nu a dorit nunumai o data sa aiba puterea de a schimba o greseala comisa cu sau fara intentie.dar trecuttul oricat de dureros ar fii nu poate fii schimbat.nu putem deci decat a incerca a indrepta acea greseala cu mijloace reusiind asta in prezent.se ofera insa astazi o noua viziune a lumii paralele.daca azi ai gresit ceva.acel ego al tau cu aceleasi calitati sau cel putin acelasi aspect fizic nu a facut aceeasi greseala,tot in prezent.apare deci imaginea unei singure persoane care in momentul "x",corespunzator momentului vorbirii face lucruri total diferite de ce ar face ego-ul sau dintr-o lume paralela.apare deci acum intrebarea :"ar putea fii posibila trecerea dintr-o lume paralela in alta fara a schimba/modifica eventual lumea in care ai pasit prin prezenta ta?" raspunsul vine promt :"nu!"caci chiar prezenta ta acolo determina o modificare a acelei lumi.nu poti fii doar observator caci insusi prezenta determina schimbare.inca din cele mai vechi timpuri oamenii au avut intrebari legate de schimbarile pe care le determina in evolutia intregului habitat.chiar si asa dupa ani de cercetari au ajuns la aceeasi concluzie : nu este inca posibila calatoria dincolo de timp si spatiu dar inca speranta nu a incetat sa fie calauza altor mari descoperiri.intr-o zi totul va fii cunoscut si celor ce intreaba...astazi tot ce pot face este sa continui sa sper.
spatiu - de cristelino la: 13/03/2005 19:09:04
(la: CE NE INVATA FILMELE AMERICANE?)
Are si serverele alea un spatiu limitat
:(
Calatoria pe avion nu este un - de Regni la: 07/06/2005 20:48:58
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.)
Calatoria pe avion nu este un spectacol de varietati...doar in caz ca vrei sa participi. Sa procedam ca Hitler?
#53834 (raspuns la: #36205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am intors, cred ca nici n-am fost plecat... - de florin la: 22/06/2005 14:24:41
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
M-am intors in Romania dupa 3 ani petrecuti in state. Nu imi propusesem sa ramin acolo. Aceasta premiza m-a facut sa ma acomodez mai usor la societatea de acolo. Am luat lucrurile ca atare si totul a fost ok. Mi-am facut prieteni, m-am simtit bine, am calatorit (nu atit cit imi propusesem, munca 10 ore pe zi plus simbata), am cunoscut locuri frumoase, m-am adaptat, am fost apreciat pentru ce faceam la serviciu, apreciat ca om si prieten. Am venit in Romania in fiecare decembrie sa petrec sarbatorile de Craciun cu familia. Dupa prima vizita am simtit ceva ciudat. De la aeroport am intrat in piine. Am cotizat regulamentar cu ciocolata si o sticla de "uischi" politistului obosit si frustrat "ca e craciunul si n-am ce sa beau si eu". A inchis din ochi la faptul ca imi permisesem sa introduc in tara un laptop (pe care aveam toata munca si de care nu ma pot dezlipi) la care visasem ani in sir. Am fost totusi intimpinat cu "bine ati venit!" de ofiterul de frontiera. Dupa o saptamina de ghiftuiala cu sarmale (de care nu duceam lipsa pentru ca sotia gateste fantastic, dar acolo aveau un alt gust de la varza cam plasticata), sssalam sssasesc, soric, muraturi, mamaliga, vin de buturuga de la tata, foc la gura sobei si boabe de porumb fierte in oala de pamint in soba...am simtit o nerabdare sa ajung mai repede...dincolo...mi-era jena sa pronunt cuvintul "acasa". Ciudat sentiment, ma simteam inconfortabil in tara mea. Ajunsi "acasa", am rasuflat usurati. Nu ne venea sa credem nici mie nici sotiei ca ne simteam acasa acolo, desi cheltuielile lunare erau de citeva ori mai mari decit in Romania, dar nu duceam lipsa de nimic. La al doilea Craciun convingerea ca am "trecut de partea cealalta" s-a accentuat. Deja AMR-ul (Au Mai Ramas, pentru cine nu a facut armata) era un gind ce marea vascularizatia. Am analizat situatia politica mondiala si am decis sa urmam planul initial: ne intoarcem in Romania. Previziunile economice sumbre legate de statele unite...speranta integrarii in UE...au inclinat balanta.

Patru luni mai tirziu...

Fara sarcasm, am cheltuit cam toti banii pe un apartament la etajul 7, l-am renovat, astept salariul sa imi iau mobila. M-am certat cu (am fost certat de) toti vecinii din bloc pe tema zgomotului produs de sculele electrice si neelectrice in perioada de reparatii. In debara a aparut umezeala imediat ce s-a uscat vopseaua, coloana de tevi a inceput sa produca umezeala din senin si nu-l pot gasi pe vecinul de la 8 (cred ca e suparat pe mine ca m-am mutat si nu i-am cerut acceptul sa schimb gresia si faianta) ca sa verific zona pacatoasa. Nu m-am plins niciodata de nimic si n-o voi face. Merg inainte. Iau lucrurile asa cum sint. Continui sa platesc abonametul abuziv la TVR si Radio cum am facut si cu 3 ani inainte, pentru ca Andreea Marin, ce nume frumos, Andreea Marin, ce zimbet duios...sa-si poata lua canapele de piele in ton cu parchetul. Relatiile interumane s-au diversificat si intensificat, sint injurat de cel putin 5 ori zilnic pentru ca acord prioritate (in nimicnicia mea de sofer politicos, ca nu ma costa nimic) cite unui sofer aflat pe banda gresita ce tine tot traficul in loc pentru ca vrea sa nu rateze totusi intersectia in care tocmai a intrat. Ba chiar sint injurat ca circul cu mai putin de 50km/h. Intr-un fel sint sofer incepator, ma obisnuisem cu 1 metru spatiu de garda in lateral si benzi de degajare, 3-4 benzi pe sens de mers bine definite cu vopsea si respectate, soferi politicosi, chiar daca nu experti in depasiri si aratatul degetului mijlociu. In fiecare seara aud sotia oftind: "ce viata linistita aveam in state...de ce-am venit inapoi?". Ca s-o linistesc, ii amintesc ca nu am facut altceva decit sa urmam planul initial: stingem bani albi (verzi) si venim repede inapoi. "Prost plan", imi da replica rapid, "trebuia sa mai stam un an-doi". "La ce ne folosea?", incerc timid, "ori ramineam acolo, ori plecam".
"La nimic, dar acum stim ce pierdem stind aici."
Florin
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
consumismul in spatiu social postmodern - de Homo Stultus la: 12/09/2005 09:09:33
(la: Downshifting)
Abordarea ideologica din articolul de mai sus nu este cu totul straina tendintelor manifestate in societarul contemporan. S/a trecut de la faza satisfacerii nevoilor inerente vietuirii in trup la consumism. Din pacate am devenit "obedienti" "ca niste roboti" tocmai prin dependeta de lucruri ce nu sunt cu adevarat necesare sanatatii noastre trupesti sau spirituale, de aici fabricandu/se o parte a dramei sociale, a foamei sau a saraciei. Resursele de care dispunem sunt limitate neputand satisface decat un consum natural al omului nu unul fabricat prin "doctrina" economica de tip liberal si nu numai. O atitudine "mai responsabila" se poate naste doar daca in noi exista disponoibilitatea de a renuntza la acesti falsi dumnezei ai pantecelui (mall, shopping ca way of life cumparatura concurentiala et caetera). Anihilarea gastromarghiei ar avea rezultate benefice nu numai in spatiu larg al socialului ci in chiar fiinta noastra. Nici un obiectiv existential fundamentat ontologic nu te indeamna la excese chiar si daca preferi guma de mestecat.
Pentru o intzelegere completa a articolului de mai sus se recomanda lecturarea "Eticii posmoderne" de Z Baumann , unele articole de Max Webber (lol ) ce se pot gasi in limba romana in "Doctrina Sociala a Bisericii Ruse" aparuta la sibiu alaturi de multe altele pe care le puteti gasi in aceeasi culegere de texte.
Impresii dupa vizita in RO - de bo2005 la: 19/09/2005 19:14:07
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Interesant este faptul de cum vede fiecare Romania dupa ce emigreaza. Eu sint plecat de 10 ani din Romania in USA. Ultimele impresii dupa vizita din Mai 2005 prin Romania:

ECONOMIE:
- Separarea claselor sociale pare evidenta (extreme bogat sau sarac), desi cind iesi pe strada multitudinea masinilor noi si caselor noi care se construiesc pare sa reflecte o schimbare generala in bine. Bogatia se acumuleaza in Romania (este discutabil de cine)
- Preturile intr-o explozie continua, nici nu mai e de mirare de ce Romania a devenit mai scumpa ca Occidentul (tipicul business Romanesc = cumpara produse din afara, mark up 100%, si deschide spatiu comercial de distributie). Partea buna e ca pentru cei cu bani EXISTA in sfirsit optiuni (pina acum nu prea aveai alegeri, desii inca acum sint destul de limitate)

FINANTE:
- Banciile par sa fii explodat peste noate (calatoresc in Romania la 1-2 ani), dar in 2005 pot zice ca am fost in peste 3 banci (si in unele de 2-3 ori / zii), si sint absolut aglomerate. Probabil ca multi sint acolo sa "ceara" nu sa "depuna" bani, dar este totusi un pas mare pe plan financiar. Exista cit de cit posibiliatatea de rate, chiar daca dobinziile si imprumuturile sint mai scumpe ca in alte locuri. Daca cistiguriile bancilor sint mari, se vor diminua dupa ce penetreaza pe piata mai multa concurenta si lucrurile se stabilizeaza (supply & demand).
- Companii de leasing-uri si asigurari la tot pasul (absolut mirat). Nu stiu daca ajuta omul de rind inca, dar exista......deci SUPRAVIETUIESC cumva
- ABSOLUT TERORIZAT de ideea "credit card" VIZA....la sistemul de plata prin tara (toti vor pin-ul.....care e o tranzactie de CASH ADVANCE), si nu are nimic de facut cu plata in sine a produsului. Am fost absolut IRITAT ca nu puteam sa folosesc cardul VISA pe semnatura (doar cu PIN - care inseamna CASH advance si tranzactia in sine e tratata diferit , plus ca e mai scumpa). Era sa spal vase in anumite restaurante, care aratau logo-urile VISA, MASTERCARD etc....dar acceptau DOAR cu pin. (INTREBATI inainte de a sta la masa......mai ales sa nu fiti pusi in situatii neplacute)

SOCIAL:
- nu vreau sa repet/copiez alte comentarii, dar majoritatea fetzelor Romanilor de pe strada descriu o imagine sumbra a zilelor traite. Partea proasta e ca devine o obisnuinta, si nici nu mai stii cind lumea e fericita, ca imaginea de pe fetzele lor arata altceva.
- o degenerare a valorilor morale (care sint intodeauna orecum discutabile de la o cultura la alta), dar Romania pe care o vede Romanul plecat de 2,10, sau 25 de ani, nu e aceiasi Romanie. Lumea e rea, datorita adaptarii conditiilor de supravieturie in conditiile actuale, lumea e extrem de neincrezatoare, si SUPER pesimista. (epidemie nationala)

SERVICII:
- ahhhhh, poate serviciile s-au mai indreptat un pic, acum s-a ajuns la nivelul de "genunchiii borastei". Oricum, este problema sau mai bine zis TEMA numarul 1 al modernizarii Romaniei. Fara servicii, o sa fim priviti si masurati ca o tara saraca (si la standardele existente in Occident.....se pare normal sa fim vazuti asa)
- Am avut placerea in citeva magazine private sa am parte de servicii super (restaurante, si magazine mici). Oricum, companii mari, monopolice, au servicii dezastruoase, unde angajatii iti spun totul la prima privire, si nu prea trebuie sa mai intrebi. Oricum, eu ca fire si persoana inquisitiva, am intrebat si interesat de tot felul (chiar mi s-a zis la "POSTA ROMANA" ca "domnu, ati picat de pe LUNA" ).

CURATENIE/ASPECT:
- ouch.....daca e o sansa ca Romania sa faca a 2-a impresie, este extrem de greu de facut a 2a impresie buna dupa ce se vede in RO.
- Blocurile si mai bine zis aspectul lor "BACOVIAN" duce la o tenta de prizonierat. Totul e grii, sumbru, fara pic de ingrijire. EXTREM de sinistru la capitolul VOPSITI BLOCURILE pt o imagine mai buna. Greu de spus, cind oamenii se lovesec de lucruri serioase (bani de mincare, intretinere, etc). Nu stiu solutia, dar poate subventiile ar fii o directionare foarte buna aici din partea politicienilor.
- Spatii verzi mai exista, erau si flori (Bucuresti, Baia Mare)....dar sint foarte multe zone, blocuri ale oamenilor (proprietate privata) unde TROTUARUL nu se diferentiaza de zona verde/praf/mizerie/moloz/noroi.
- Imi aduc aminte ca ajung in Romania, ca trebuie sa-mi fac pantofii (suna paradoxal stiu......DAU vina pe locul unde locuiesc, ca sa gasesc scuze oarecum pentru diferenta de climat, dar la urma urmei aici in California ar trebuii sa fie praf din cauza climei, lispei de precipitatii, spatii verzi artificiale). In Romania....totul e dat de mama natura, doar trebuie manajat cum trebuie, asa ca e greu de gasit scuze interminabile.
Cred ca intervine si theoria lui MASLOW (ierarhia nevoilor.....lumea trebuie sa aiba stomacul plin, si haine in spate....sa fie INCURAJATI sa faca curatenie in jurul lor).

GENERAL:
- foarte multe masini (noi ......cu multe delearship-uri)
- traficul devine o problema, din cauza de lipsa de infrastructura si mentinere a ceea ce exista
- straziile sint la nivel rudimentar (fara marcarje, linii de mijloc, si greu de circulat de cineva care nu conduce in Europa). Eu sincer nu ma incumet.
- multe lucruri pozitive (aparitia concurentei, firmelor multi-nationale, companii de calibru care POT si FAC lucruri mai stabile in zona, concurenta in fiecare domeniu e pozitiva chiar daca la inceput pare caotica).

Cam atit, am mai multe dar nu vreau sa fiu prea lung.
Calatorie in timp - de Tofan Ana Isabella la: 12/10/2005 17:02:12
(la: Calatorie in Timp?)
Ma gandesc la vremea cand vom merge pe Marte ca ,cum mergem acum cu masina... iar calatoria sa se faca intr-un timp relativ scurt,cu niste rachete mici de dimensiunea unei masini.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...