comentarii

compunere o intamplare din viata mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
ce sa fac cu viata mea?... - de fractal116 la: 24/08/2004 23:06:22
(la: Ce fac cu viata mea)
Viata este o succesiune (finita din pacate) de prezenturi la care trecutul reprezinta pur si simplu rezultatul experientelor tale prezente. Totul pare a fi un imens castel din carti de joc la care fiecare carte adaugata trebuie sa fie foarte precis pusa in locul cel mai potrivit pentru a nu darima totul. Ca si idee fraza : "Fiecare om are exact viata pe care o merita" mi se pare a exprima in cel mai clar mod raspunsul la intrebarea care te framinta. Sa realizezi ca trebuie sa faci ceva cu viata ta e un lucru bun dar nu si suficient. Trebuie sa si FACI ceva pentru ca viata sa prinda forma pe care o consideri potrivita tie. Partea proasta este ca avem o multime de oameni al naibi de destepti care muncesc pe rupte sa ne convinga pe fiecare in parte ce trebuie sa facem in viata pentru a fi de folos ... societatii, patriei, lor....si dupa cum nu-i greu de realizat ultimul lucru la care "ei" se gindesc este cum sa-ti fie tie bine. Nu cred ca a neglija latura materiala a existentei, pe motiv ca oricum nu luam nimic cu noi cind predam inventarul, este o cale rezonabila din punct de vedere al respectului de sine. O conditie esentiala a vietii este dupa mine respectul fata de propria-ti persoana. Constiinta faptului ca esti o parte din Divinitate trebuie sa te faca sa-ti dai importanta cuvenita (nu mai mult). Cred ca in final ceea ce faci cu viata ta este raspunsul la intrebarea :"ce sa fac cu viata mea?" Cuvintele au limitele lor!
Desi viata mea e acum aici, d - de Honey in the Sunshine la: 01/10/2005 20:20:34
(la: Romania)
Desi viata mea e acum aici, desi iubesc tara in care ma aflu de la cultura ei, la peisaje, la traditii, desi am prieteni aici... Stiu ca locul fiecaruia e la el acasa. Si "acasa" mea :) nu e aici.
Suntem, calatori, intr-adevar, dar pana la urma orice aventurier oboseste.Asa ca stiu ca intr-o zi "imi voi pune rucsacul in cui". Probabil va fi o decizie spontana, aparuta in cine stie ce perioada grea in care o sa ma intreb pentru a mia oara "cine dracu' esti?", uitandu-ma in oglinda.
Dar va veni si ziua aceea, nu m-am indoit niciodata.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#76162 (raspuns la: #76064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ultima vreme viata mea s-a - de rotsin la: 25/10/2005 23:59:35
(la: Sunteti optimisti sau pesimisti?)
In ultima vreme viata mea s-a desfasurat pe cu totul alte coordonate - cred ca atunci cand iti umpli existenta cu tot felul de activitati - dispare clasificarea asta - pesimism sau optimism - in general privesc inainte si asta probabil deja spune mult despre mine...si sincer de mult ori depresiile mele sunt doar moment in care imi trag energiile pentru "worst case scenarios"
Ura mea a fost alimentata de - de clody la: 05/02/2006 21:16:45
(la: De ce te urasc)
Ura mea a fost alimentata de un om, de actiunile si vorbele lui si chiar de slabiciunile si naivitatea mea. Acum am taiat orice legatura cu omul acela. De razbunare nu poate fi vorba, nu-mi sta in fire, ar fi inutila si n-ar face decat sa ma apropie de o persoana care m-a facut sa sufar.

Vorbind aici ma ajuta foarte mult. Eu nu am folosit idei abstracte in textul meu, filosofiile ajuta atunci cand nu agaseaza.

Dar timpul trece si cred ca dorinta mea de a ma "vindeca" a fost primul pas spre uitare, nu eliminare completa, asta nu se poate intampla , dar viata mea de zi cu zi nu mi-o afecteaza. Viata e frumoasa, ma bucur de ea, nu stau sa sufar si sa retraiesc trecutul.

Dar m-a ajutat sa exprim ce simteam. Eram oricum en train de a uita. Acum e si mai departe de mine.

De l'amour le mieux
Viata mea imi apartine si nu - de mya la: 29/04/2006 03:07:03
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Viata mea imi apartine si nu cred ca ma imbrac sau machiez pentru cei din jur ci pentru confortul si imaginea mea personala.

Ma imbrac decent, curat in primul rand, ma machiez discret, imi dau foarte rar cu parfum si nu cu cel mai scump ci cu cel care imi place cum miroase, indiferent de pret. Am parfumul meu preferat si de ani de zile nu l-am schimbat. Nu vreau sa am cea mai "tare" masina fiindca nu ma pasioneaza chestiunea in cauza, daca merge bine e in regula. Nu vreau o casa mai mare decat am nevoie fiindca nu-mi trebuie efectiv. Nu vreau sa muncesc ca un caine ca sa-mi platesc chestii de lux, e o tampenie. Mai bine am mai mult timp liber ca sa ma ocup de hobby-urile mele. Nu ma intereseaza luxul, de felul meu sunt o tipa strangatoare, prefer sa am ceva bani stransi la ciorap decat sa arunc cu ei pe nu stiu ce geanta de firma. Imi e mila de persoanele care se duc la shopping ca sa-si umple golul din suflet.

Nu ma gandesc cand fac ceva ca o fac ca sa produc invidie. Asta e cea mai mare tampenie pe care am citit-o, fara suparare. Sunt multi oameni care gandesc asa din pacate. Am observat treaba asta mai ales la cei de la tara. Daca isi lua unul o Dacie, murea vecinul de invidie si isi lua si el una. Daca primul isi lua a doua Dacie, se chinuia vecinul sa-si ia si el a doua masina desi nu avea nevoie pur si simplu de ea. Ce prostie!

Daca as fi izolata undeva, probabil ca as face cam 90% din ce fac acuma. M-as purta la fel. Mi-ar lipsi sala de fitness si concertele de muzica. In rest m-as adapta destul de repede.
"viata mea" - de daria89 la: 25/05/2006 21:03:41
(la: Ultima carte proasta/ plictisitoare/ dezamagitoare citita)
Imi place sa citesc si carti autobiografice sau biografii ale diverselor personalitati. Asa am pus mana si pe cartea d-lui Bill Clinton: "Viata mea". Dupa ce ca m-a costat o mica avere , nu am avut puterea sa o duc pana la capat , desi omul a trait o viata cu adevarat tumultoasa, dar catrea contine atat de multe detalii si inflorituri ca mi-ar lua o viata sa o termin! De ce oare nu a fost mai succint dl. fost presedinte american si sa fi lasat putin la o parte abureala diplomatica?
In toata viata mea, singurele - de Honey in the Sunshine la: 20/06/2006 14:36:19
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
In toata viata mea, singurele persoane care m-au amenintat, scuipat, injurat fara absolut nici un motiv, au fost tiganii si marocanii. Cassandra are dreptate, dupa mai multe evenimente de acest gen iti este greu sa mai dai prezumtia de nevinovatie.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#128944 (raspuns la: #128874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oameni din viata mea de anisia - de motanelul la: 16/07/2008 20:06:40
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16087/oameni-din-viata-mea/1

are mai multe parti, am trecut numai primul link
buna - de vasile zeren la: 25/06/2006 16:23:19
(la: farmece sa fie oare?)
salut sunt un tanar din barlad judetul vaslui. Numele meu este vasile si ceea ce itzi voi spune acum te va cutremura cu totul ce mi sa intamplat.Eu am multzi prieteni si prietene , dintre aceste din urma sa strecurat una in viata mea fara sa imi dau seama. Totul sa petrecut in urma cu 2 luni dar eu o cunosteam de ceva vreme dar nu credeam ca va fi posibil dar iata ca sa intamplat.Ma invitat la ea acasa sa bem o "cafea" dar din pacate acea cafea ma dus la disperare,dupa acea "cafea" au mai urmat si multe altele.Ea imi spunea ca ma iubeste ca nu poate trai fara mine,dar eu credeam ca totul; era o scoala,pana a venit o prietena buna de a ei la mine si mi`a zis ceea ce nu credeam vreodata ca mi se poate intampla in viata mea asa ceva.Fata care ma iubea si care spunea ca nu poate trai fara mine mi`a preparat o reteta frumoasa tare de tot. Mi`a pus in cafea imi este si rusine sa scriu asa ceva dar tre sa o fac.CICLU pe care l`am savurat fara sa stiu impreuna cu o portzie de dragoste din partea ei.Vreau un numar de telefon mai ales al doamneai Maria
#129963 (raspuns la: #76869) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru crisu - de casandra_radu la: 05/09/2006 09:41:32
(la: ce se intampla cand viata ta se schimba ....)
Ce mi se intampla mie...este ca imi plac noutatile. Ma bucur ca nu ma plictisesc, caci plictiseala este una dintre cele mai urate stari pe care le traiesc din cand in cand. Noroc ca sunt rare.
Nu imi palce obsnuitul, obisnuinta, cred ca este un inamic al evolutiei. Aleg sa imbratisez noul si nu sa ma ancorez in vechi, doar fiindca acesta este cunoscut.
De altfel, viata este mereu dinamica, noi suntem cei care ne creeam masuri pentru ca viata sa nu se schimbe si cel putin in linii mari sa fie asa cum o stim. Frica de necunoscut...
Oricum stiu ca orice s-ar intampla in viata mea exterioara, eu sunt si raman eu, asta este ceva ce nimeni nu imi poate lua.
la tot - de maan la: 23/05/2007 15:14:14
(la: Ingerii,cine sunt ei?)
la orice lucru frumos intamplat in viata mea ... fara sa-l caut sau sa-l cer.
#200027 (raspuns la: #200025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
Draga mea, daca nu ar interve - de luciast la: 20/01/2006 12:50:58
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
Draga mea, daca nu ar interveni uitarea, iti dai seama ce s-ar intampla?
Dar si uitarea este relativa sa stii... In cazul in care ai iubit cu adevarat acei ochi, amintirile doar se estompeaza. Psihicul isi ia masuri de siguranta pentru a putea merge mai departe sanatos. In momentul in care revezi ochii aceia, toate reinvie, ca si cum atat au asteptat sa iasa iar la lumina. Si s-ar putea sa resimti asta ca pe o lovitura destul de puternica.
Ochii pe care i-am iubit cel mai mult s-au inchis pentru totdeauna acum multi ani in urma. Viata mea continua, cu bune, cu rele, cu bucurii si necazuri. De uitat nu am reusit sa-i uit. A fost o perioada in care nu m-am gandit la ei. Atat. Imi revin insa in memorie vii de foarte multe ori, imi revin in vis..... Nu ma lasa sa-i uit. Chiar daca m-am obisnuit de mult cu gandul ca n-am sa-i mai vad niciodata.
#101303 (raspuns la: #100946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intamplare sau poate mai mult decat atat... - de cosmiK la: 19/04/2006 07:18:33
(la: .)
Vazand comentariile voastre la subiectul conferintei propuse de Cri Cri, nu m-am putut abtine sa nu fac si eu un mic comentariu.
Voi incepe cu prezentarea unei intamplari concludente si reale din viatza mea care mi-a dovedit ca exista ingeri printre noi. Era o zi de martie, imi amintesc ca si cum toate s-ar intampla acum. Ma indreptam spre casa adancita in ganduri, eu fiind o visatoare incurabila. Si aeriana cum eram am dat sa traversez un bulevard dar am uitat complet ca imediat, urma calea ferata. Asa ca m-am angajat in traversare senina, asigurandu-ma de masini. Pe partea cealalta la capatul scarilor care se aflau inaintea caii ferate era un om care imi facea semne disperate cu mainile, dar eu nu il luasem in seama, crezand ca acele semne erau destinate altcuiva. Si am traversat, am urcat scarile si am dat sa fac primul pas pe calea ferata. Noroc ca acel OM, dand dovada de un curaj deosebit si de o prezinta de spirit aparte a sarit m-a luat in brate si m-a aruncat la pamant. Cand m-am ridicat, am vazut trenul care tocmai trecuse. Daca nu ar fi fost acel Om, de fapt acel inger uman, acum as fi zacut sub tarana rece si as fi sfarsit tragic sub rotile unui tren.
Nu stiu ce am zis atunci, eram buimacita de cap si ingrozitor de terifiata. Cert e ca nu mi-a mai fost dat sa-l intalnesc pe acel inger uman niciodata, desi l-am cautat cu disperare, pentru a-i multumi, am dat pana si anunt la ziar, dar degeaba. A disparut pur si simplu.
Pentru o zi acel Om a fost ingerul meu pazitor si mi-a dat sansa de a incepe o noua viata. Odata cu aceasta intamplare o schimbare radicala s-a produs in viata mea si am inceput sa privesc oamenii, natura si tot ceea ce ma inconjura cu alti ochi. Atingerea lui usoara de inger desi a fost scurta, a durat doar cateva momente, poate, m-a trezit la realitate, m-a adus cu picioarele pe pamant si m-a salvat de la un sfarsit tragic cu atat mai mult cu cat si altcineva in familia mea sfarsise cam in acelasi mod dar oarecum diferit, prefer sa nu intru in amanunte.
In ceea ce priveste conferinta propusa de Cri Cri, cred ca voi cei ce ati raspuns ati interpretat in sens strict literal cele scrise de ea si nu ati avut puterea de a vedea dincolo de cuvinte si a intelege de fapt ideea acesteia.
Chiar si un ID poate, pentru o zi, o saptamana, o luna si poate chiar mai mult sa fie un inger pentru cineva in sensul ca reuseste sa alunge poate anumite tristeti ori dureri numai prin cuvinte si vorbe bune. Si chiar daca mai apoi acel Id va disparea, el tot si-a implinit menirea lui de inger .
Referitor la mine as putea spune ca toti oamenii care au tercut prin viata mea au avut la un moment dat menirea de a fi ingeri si m-au binecuvantat cu atingerea lor, chiar daca printre acesti oameni s-au numarat si unii care mi-au facut rau si mi-au provocat suferinta, tot au fost ingeri la un moment dat.
Parerea mea... - de cosmiK la: 02/05/2006 19:41:48
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
" Cum e mai bine sa procedam in cazul in care calcam stramb in relatia cu partenerul (partenera noastra)?"
Daca intr-o relatie serioasa si profunda cu partenerul am ajuns in aceasta situatie, desi dupa parerea mea ar fi mult mai bine daca am preveni aparitia ei, eu zic ca corect si moral ar fi sa ii destainuim acestuia excapada noastra, chiar daca asta presupune suferinta de ambele parti, deoarece oricum partenerul are un simt special care il face sa realizeze ca ceva s-a schimbat in trairile noastre interioare, si incepe sa se intrebe chinuitor, uneori, ce s-a putut intampla de ne-am schimbat brusc atitudinea fata de el, fie devenind mai apropiati decat obisnuiam, fie indepartandu-ne pas cu pas, refuzand sa mai facem anumite lucruri in comun.
"Spunem partenerului nostru ce s-a intamplat cu riscul de a rupe relatia?"
Eu personal as spune-o, deoarece daca am ajuns aici e pentru ca am pus in pericol relatia noastra cu buna stiinta, acceptand sa ma destainui altuia sau gasind consolare in bratele acestuia, deci, actionand de aceasta maniera mi-am asumat riscul de a fi descoperita si de a da nastere unui conflict intre noi.
Daca partenerul meu ar avea puterea de a ierta aceasta excapada (pentru ca aici ma refer totusi doar la o ratacire de moment si nu la ceva premeditat), l-as iubi cu mult mai mult, si as face in asa fel incat sa nu mai cad niciodata in capcana altui barbat, care profitand de labilitatea mea ar incearca sa ma cucereasca. Dar si daca m-ar parasi pentru acest motiv nu l-as condamna pentru ca vina mi-ar apartine integral.
Cand ai o relatie serioasa si vrei sa intemeiezi o familie cu aceea persoana nu iti mai poti permite sa ai rataciri de moment ci trebuie sa fii mereu treaz si constient de faptul ca dorindu-ti o astfel de relatie nu mai ai voie sa calci "in strachini ori borcane".
Daca in schimb iti doresti sa gusti si din alte fructe ca sa vezi cum e, atunci mai bine nu iti asumi angajamente serioase fata de partener si traiesti asa cum vrei, avertizandu-l, insa, ca nu iti doresti o relatie de lunga durata ori oficializata.
"Ascundem asta si ne comportam la fel?"
Nu prea cred ca asa ceva se poate ascunde. Pana la urma tot te dai de gol, pentru ca relatia cu celalat evolueaza si te schimba uneori radical. Iar partenerul va realiza destul de curand schimabrea si chiar va intui care e motivul.
Eu, una nu mi-as putea minti partenerul si nici nu as mai putea trai langa el daca nu i-as marturisi cele intamplate, pentru ca m-as simti extrem de vinovata si viata mea ar fi un chin pe care nu as vrea sa i-l transmit si lui indirect, prin atitudinea pe care as avea-o zi de zi fata de el. Mai bine sufera la momentul cand am calcat stramb decat mai tarziu cand as putea fi descoperita sau si mai grav in cazul in care as fi casatorita dupa ce am mai si facut un copil impreuna.
"Cine e mai tolerant in astfel de situatii?"
Cred ca mai toleranta e femeia, pentru ca de generetii i-a fost inoculata ideea ca barbatului ii este permis sa mai calce stramb din cand in cand ca urmare a statului sau.
Dar si femeia e toleranta pana la un punct. Cand situatia se repeta de prea multe ori, nici macar statul de barbat, nu mai poate salva relatia in cauza, deoarece increderea in partenera a fost subminata de prea multe ori sau mult prea flagrant.
Vi s-a intamplat vreodata sa - de Alexandros la: 27/11/2006 15:55:15
(la: Contratimp)
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti in contratimp?
Sa simtiti ca cele 24 de ore nu sunt indeajuns pt a dormi, manca, a munci si a te relaxa?


Intrebarea ta cred ca se refera la folosirea timpului in mod eficient ori ba
Ceva tot avem in viata noastra care e cronofag in detrimentul a altceva.
Pana acum cativa ani (cinci-sase) aveam un mod de viata pe care il descrii tu mai sus. Mancam ce apucam si unde puteam, dormeam de la unu pana la sase iar de distractie nici nu putea fi vorba. Dar era ceva ce faceam mai mult decat orice.
Munceam.
O munca haotioca si epuizanta.
Multi ani din viata mea au trecut pe langa mine fara sa ma plimb intr-o padure ori macar intr-un parc, sa privesc un apus, un rasarit...
Uneori un eveniment neplacut ne schimba viata in bine.
O intorsatura neasteptat de nefavorabile in afaceri, a facut sa-mi schimbe total prioritatile, sa-mi reliefeze inutilitatea unor lucruri si importanta altora pe care eu le ignorasem ani in sir; sanatatea fizica si cea spirituala.
La sanatatea fizica am recuperat cel mai repede, printr-un mod de viata mai ordonat, mese sanatoase si linistite, somn, lipsa stressului.
La cea spirituala e mult de lucru. Sunt momente din viata pe care nu le mai pot recupera ; micul dejun cu fiii mei, discutiile cu mama, serile romantice, dar sunt si altele pe care le traiesc la intensitate maxima. Acum nu mai ascult muzica doar in masina intre doua destinatii, nu mai privesc florile doar in buchete facute in fuga de florareasa si nu mai adorm in fotoliu la tv ci in hamac ori sezlong in curte.



Mai nou s-a demonstrat ca omul modern traieste efectiv, din cele 24 de ore, doar 16-18 ore si restul nici macar nu le simte! Cati dintre noi se mai concentreaza sa admire un peisaj, spun concentreaza pt ca ma refer la acorda toata atentia, a te focaliza asupra peisajului respectiv fara a te gandi la altceva, la alte probleme? Cati dintre noi mai stiu iubi cu adevarat si in acel moment sa fie acolo si nu prin alte parti?
De ce atata viteza? De ce atata carpe diem?....


Sintagma “carpe diem” e diferit inteleasa si traita de fiecare..
Eu traiesc clipa in felul meu , nu e ceva rau in felul cum o fac acum, ci in cel in care o faceam, daca o faceam candva
Cand esti liber spiritual notiunea de iubire nu mai e doar o notiune, ci chiar o stare..
Acum pot sa traiesc in toate cele 24 de ore.

P.S.Mai in gluma mai in serios, eu Charon, in zilele ce au trecut am dus cu luntrea mea peste raul Acheron in Tartar lui Hades multi oameni, de ce trebuie sa traim cu o asa viteza? De ce nu ne mai bucuram de viata? De ce nu mai suntem indragostiti?

Eu chiar ma bucur de viata si sunt un vesnic indragostit.
Imi e mila de cei ce nu pot.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
Cri cri, sunetele sunt, insusi, viata mea. - de Muresh la: 08/06/2007 04:04:22 Modificat la: 08/06/2007 04:07:51
(la: Sounds)
Exista la mine o asociatie "sunatoare" pentru tot ce mi se intimpla.
De exemplu, ultima polemica aici pe forumel a ramas in memoria mea ca sunetul uni cutit de fier care taie ceva cu scrishnet, pe o farfurie de portelan.
O floare e un sunet. O femeie, urita sau nu, tinara sau nu - sunet.
La astea se adauga si mirosul.
La Galati eram noi, studenti veniti din Iasi la practica acolo. Ne intreceam care mai de care in "acte de bravura".
Unul din ele era sa traversam linia ferata inaintea trenului care se apropia de statie. Dupa multe "experiente", miza crescuse.
Ultimul coleg aproape ca fuse "mingaiat" de locomotiva.
Vine si rindul meu.
Ma uit eu la fetele colegilor si stiu: viata cu onor sau moartea.
Taaare mai eram timpiti cu totii si eu in frunte.
Locomotiva m-a atins si am "zburat" vreo zece metrii, cazind in afara terasamentului, bafta mea, pe un stog de paie proaspat cosite.
Miros de pamint reavan, de iarba suculenta, praf in nari si muzica...
Daca nu auzeam cintecul ala tempit/languros - "Lalele, lalele, frumoasele mele lalele,...", as fi auzit altul, venit din sufletul meu.
Parca nici nu am nevoie de YouTube. Le am pe ale mele.
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
Parintele Nicolae Steinhardt - de pr Iulian Nistea la: 27/12/2003 07:23:57
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Daniel si co-lunetisti,
Sarbatori Fericite !

Pentru mine "Nicolae Steinhardt" a fost intotdeauna Parintele Nicolae Stainhardt! Nu mai stiu cum am dat, intamplator cred, de Jurnalul fericirii, prin 1991-92, când ma "re-converteam" la crestinism..., dar stiu ca m'a sedus si impresionat. A devenit o carte de capatâi, iar autorul un fel de duhovnic. Chiar daca nu l'am cunoscut in viata, cartile lui (nu numai Jurnalul fericirii, ci si celelalte, chiar cele de critica literara) au devenit pentru mine surse de ghidare in viata mea crestina: in Jurnalul fericirii au auzit pentru prima oara de Filocalie, dar si de alti autori care mai apoi mi'au devenit apropiati sufleteste (ca Simone Weil sau G.K.Chesterton).
In putine cuvinte, Parintele Nicolae Steinhardt a fost unul din cei care m'au format.
Cred ca o sa'l vedem odata si'odata canonizat.
Pâna atunci, celor care'l iubim ni se cade sa facem cunoscute scrierile si viata sa.
Toate cele bune in Noul An.
pr_iulian
#7288 (raspuns la: #6754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...