comentarii

compunere o zi din viata mea


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Yuki si defectele mele (fara vreo legatura):) - de Honey in the Sunshine la: 27/10/2005 15:05:56
(la: sa ne recunoastem defectele)
Yuki.. ma bucur ca mai e cineva de acord in legatura cu porcaria aia de carte...

Defectele mele:
Ma "reinventez" si "reinventez" totul in jurul meu incontinuu. Sunt o maniaca a schimbarii, incepand de la mobila pana la gusturile mele. Deasemenea imi schimb des "imaginea", nu doar aspectul fizic ci absolut tot. Intr-o zi ceva mi se poate parea teribil de pasionant, in urmatoarea ma plictiseste la culme. Nu reusesc sa fiu constanta in sentimente, caut mereu "ceva mai bun" in jurul meu. In mai putine cuvinte sunt intruchiparea nestatorniciei pe pamant.. Pana si modul de-a vorbi mi-l schimb o data la cateva luni. Cu siguranta e un defect pentru ca toti din jurul meu s-au declarat dezorientati de comportamentul meu si mi-au reprosat succesiunile "cald-rece"...Sunt convinsa ca e gresit, dar asta e : singura constanta din viata mea sunt eu.

Sunt incapatanata: uneori trece drept ambitie, drept forta interioara... Dar e de suprafata.. De fapt e doar incapatanare si fixism prostesc. De aici se trag alte defecte: nu suport sa fiu refuzata cand am hotarat ca am nevoie de ceva, nu suport sa nu am ultimul cuvant sau sa nu conving pe toata lumea de dreptatea mea absoluta, de necontestat.

Sunt foarte ordonata, pana la perfectiune si meticuloasa in orice fac, mai ales din punct de vedere al aspectului. Toate lucrurile din jurul meu trebuie sa fie frumoase si curate (bineinteles, ma refer la ceea ce inteleg eu prin frumos). De multe ori ajung sa-mi impun standardele celor din jur... Care, bineinteles sunt grozav de nemultumiti.Partea buna e ca reusesc sa controlez putin pornirile astea.

Sunt total nereceptiva la critici, mai ales cand se refera la punctele slabe pe care mi le cunosc si eu... Le accept doar cand sunt insotite si de un numar egal de complimente si aprecieri.

Sunt un "compulsive buyer" adica cumpar tot ce-mi pica la mana si cred ca as avea nevoie. Recent mi-am dat seama ca sufar organic daca nu ma duc la cumparaturi si am ramas socata.

P.S. cele de mai sus nu sunt concluzii personale,ci ceea ce am auzit de repetate ori de la cei din jurul meu. Pana la urma m-am convins si eu ca un pic de dreptate au:) Si da, astept si eu conferinta cu calitatile, prea e infioratoare imaginea asta a mea.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
cred ca putini dintre noi, ca - de Intruder la: 29/10/2005 10:04:57
(la: Drogurile. Ati incercat?)
cred ca putini dintre noi, cand am incercat un drog sau altul, am stiut la ce sa ne asteptam, sau am avut niste cunostiinte coerente despre ceea ce am luat la momentul respectiv.

perfect adevarat. ''m-am spurcat'' doar de doua ori. prima data, in Olanda; eram cu doi colegi de serviciu, cu sotia unuia din ei si cu un amic plecat acolo din 1998...amicul asta, ne-a dus pe toti intr-un coffe-shop...stiam ce se consuma acolo, ne-am dus ca la pomul laudat.
aveam oareshcare emotzii, mai ceva ca atunci cand m-am culcat prima data-n viata mea c-o femeie...ei, dar atunci eram prostan si credeam ca tot ce zboara se mananca...ni se aduce o farfurie cu niste prajituri in forma de romb, inchise la culoare, cam gri...apoi, in niste pahare, o licoare ce semana cu uleiul de rapita...ma rog, ceva in genul asta...
ma asteptam la ceva fenomenal, imi spuneam ca asta e marea experienta a vietii mele...rontzai un romb din ala, beau din ulei...ma tot asteptam sa se-ntample ceva...amicul ne tot spunea s-avem rabdare, parca ne studia...dupa vreo 2 minute, simt doar ca mi se impaienjeneste vederea...apoi simt ca masa o ia din loc...apoi ca tavanul coboara-ncet...nu mi-era frica, eram constient...pe ceilalti n-am stat sa-i studiez, eram atent la mine...apoi, au venit toate pe rand: vedeam paharele si toate obiectele din sticla cum se ''topesc''...incheieturile deveneau grele, nu mai puteam parca sa-mi tin capul drept, imi era putin cald, nu suportam lumina, voiam sa ma ridic de pe scaun, dar mi-era lene...asa simteam, nu ca nu puteam, ci ca mi-era lene sa ma scol...ameteli placute, sa zicem...cand ne-am revenit si am iesit afara, am zis: gata, am facut-o si p-asta!...insa cum am iesit, eu am avut impresia ca este cutremur...efectiv, am simtit ''cutremurul'', am simtit trepidatiile, am ''vazut'' cum se miscau cladirile, tot...ma miram cum de oamenii nu sunt panicati...in fine, fuse si se duse.
a doua oara, marijuana...eram 3 amici, cu mine 4...mai era sotia si cumnata unuia din ei (gazda!)...trag o data adanc (ca ghiolbanu')...stateam pe fotoliu...parca m-a traznit in moalele capului...simteam cum plutesc cu tot cu fotoliu...ma asteptam sa m-apuce rasul, nimic...radea in schimb, cumnata gazdei, parca era apucata...se uita la noi toti si radea...in viata mea n-am vazut si auzit asa ras...parca era Cruella si noi dalmatieni...:)))
la un moment dat, dupa ameteli de tot felul, simt ca ''pleaca'' hainele dupa mine...hopa, mi-am zis...stai ca raman cum m-a facut mama!...ma chinuiam sa ma tin de blugi si de tricou sa nu plece!...simteam chiar si ciorapii ca vor s-o ia din loc...aia radea ca sparta...eu intrasem putin in panica sa nu ma fac de kko...fotoliul levita usor, ma apucase o fericire subita, daca nu era faza cu hainele, as fi fost cel mai fericit...

in fine, mi-am promis sa nu mai incerc niciodata...s-ar putea sa-mi placa, hehe..
asa ca, n-am ramas decat cu viciul fumatului...tot zic ca ma las dar spun ca porcul: ''asta si gata, ca-i cald!"...am fumat si un pachet pe zi dar au fost zile cand am fumat doar 3 tigari...de baut nu beau decat sporadic si putin, oricum...cafeaua nu cred sa fie viciu...beau stacane intregi de cafea, ceva trebuie sa fac si eu...cafea si tigari, atat!...femeile nu intra in discutie, ele nu sunt un viciu...:))))





























#82679 (raspuns la: #82658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dupa parerea mea, - de anisia la: 30/10/2005 13:06:44
(la: Oana Pellea in conflict cu Gigi Becali !)
gigi becali este de o mojicie crasa!!! nu am intalnit in viata mea o astfel de persoana lipsita de orice fel de scrupule.
___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
Catre ender, exclusiv - de maan la: 16/11/2005 09:29:54
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
Traiesc, de asta vara, doar in juma’ de suflet.
Precum ciungul, care intinde inca mana lipsa sa-si mangaie iubita, ma prabusesc de neputinta cand, catre oameni, zadarnic jumatatea vie o sucesc.
Si-asa se face ca, de asta vara, oricine catre mine se indreapta gaseste putred, neincredere si gol. Sunt oameni aici ce mi-au vorbit cu drag. Nu le-am raspuns decat atat: “nu pot sa va raspund la fel!”
Si nu minteam.
asemena durere n-am incercat si chin ca asta-n viata mea n-am avut, stimate domn.
Nu stiu sa lupt cu vidul, nu stiu cum!
Stiu ca durerea te invata si-ti da putere-n glas, dar iata-ma neputincioasa-n a o exprima si iata-ma-ndurand-o-n tacere, egoista-n necazu-mi, nedorind a-l impartasi.
Is din fire exaltata si nebuna si n-am dorit sa chinui oamenii pe-aici si nici indecenta n-am vrut a le fi.
Si iata ca arsurile striga inaintea si impotriva mea, glumele ies precum cutitele iar rasul mi-e nefiresc, granulos si galvanic.
Prefer sa-i tin departe, sa spuna ca-s a dracului decat s-ajung de mila publica, decat sa dau sperante cuiva ca-i pot fi prieten, sa stric pe-aicea buna-dispozitie a cuiva…prefer sa fiu asa, desi-ti voi recunoaste ca multe-mi ies de sub control.
Prea multe decat insami mi-as dori.

Am citit ce zicea copila pe care-o aperi azi, asa zicea o alta alice ce-ai fi probabil aparat-o ieri. Acea alice ce-si zice-acuma ‘maan’ si care-a reactionat 'asa', fiindca nu putea sa strige.
pe cand putea, doar suturi o primit si, vezi, de-aceea iti vorbeam de 'calita'...eu eram aia ... 'varza calita'


iti spun ca nu ai cum sa dai sfaturi cum sa cresti copii daca n-ai unul in batatura, ca sa fie clara treaba.
ai avut/ai curaj sa faci vreunul, intruder? tu sau maan? si dati sfaturi in aceasta privinta? hai ca-i buna...


Adica tu ai trecut in venele femeii aleia intr-o noapte si, nebun, ti-ai dorit sa nu fii altceva decat sange, s-o tot cuterieri, nu?
Si-a doua zi dumnezeu ti-a rasplatit curajul si-a dat iubirii voastre rod, asa-i?
Sunt sigura c-asa-i.

Pe mine m-au cuterierat maini cu manusi acum vreo douazeci de zile, seringi cu sedative si masini ce-mi forfoteau in burta, livrand iubirea lui, la borcanas.

Asa mi se parea, nauca, beata, sedata si-n jumat’ de suflet cum eram, ca-i illegal ce fac si impotriva firii.

Cand se facu novembre 11, o venit dumnezeu la mine si mi-o zis ca ‘procedura’ n-a avut success si muma-n veci probabil nu voi fi.
La telefon, domn doctor imi vorbea-n statistici si-ncurajari.
Si-atunci m-am prabusit a nu stiu cata oara-n tastatura si i-am scris iar acelei constiinte care ma uraste tot pe-atat iubindu-ma, singura care stia candva cum sa m-aline asa cum se pricepe-acuma sa ucida.
Era importanta ziua aia si trebuia sa-i urez “la multi ani” si-am facut-o la sfarsitul unui mesaj urlat si sfredelitor de care eu-insami m-am temut.
Si sters-am totu’…
pe curat, am scris apoi doar “la multi ani” si n-a putut o vorba-n plus sa iasa.
Am sters din nou.
m-a usturat atata-ncat am pus in mail doar o poza, si vorbe-n vant, sperand ca zambetul sa-i fie de ajuns, sa afle ca ma gandesc, sa nu afle ca mi-i rau …ma uraste de asta vara, de cand a plecat cu jumate din sufletul meu, lasandu-m- aici descentrata....am zis deja?

fata avut curaj
Asa? Sa scrii golas despre tine-i dovada de curaj?
Ce-am scris eu aici dovada de curaj o fi?
Nu-ti trebuie ‘cojones’, ender, sa scrii ce-am scris.
Tu ai, la o adica?
Ti-au trebuit, cand ai decis sa-mi dai in cap desi o data nu te-ai intrebat cine sunt si nici nu ti-a pasat decat sa iei ad-literam ce scriu?
Candva ziceam “iau totul si nu dau nimic” …glumeam, da’ iara, pe jumatate: cand eu ma dau intreaga si el nimic nu vede insa m-acuza de minciuni, atunci nimica sunt caci il iubesc si ochii lui oglinda-mi sunt.

… ieri sara-mi vine mail nou, aducator de vesti.
Si pute-a moarte-n jurul meu asa de rau, ca rau imi vine.
Deschid, si-n ora ce-a urmat am vazut cu ochi mari, de copil, cum totul in mine se scurge-n pamant.
De-atunci, in coasca aceasta ce piept ii zic, nimica nu mai bate.

te mai intrebi de ce s-a scuturat papadia?
Da, ma mai intreb, in numele iubirii ce-i port, dincolo de regret si umilinta.

Credem in ce vedem mai mult decat in ce simtim, ender, acesta-i adevarul.
De-aceea cu furie ne strangem pleoapele strigand iubirii “piei, satano!”.

si judecam.
Neaparat judecam si lovim.
De ce sunt monstru?
i-atat de simplu:
de frica.

Stii ce-am invatat aicea?
ca, dintre doi oameni necunoscuti, cel care sufera mai mult ar putea fi tocmai ala care nu striga deloc!

am vazut ca ma cunosti.
mi-ai scris, cu gand precis sa ma ranesti, din umbra unui pseudonim oarecare.
ti-apreciez curajul si daca, te-ajuta cu ceva, ti-oi spune ca ti-a reusit.




#87909 (raspuns la: #87446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
laca tiarat io tie grandomaaaan! - de maan la: 21/11/2005 21:19:17
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
Ete ma la el!
Vrei sa stii cu cine vorbesti, mah?
Huh?
Te dai maretz?
Bah, habar n-ai cine-s io, mah, tata!
Fii atent ca una-tz dau si nu te mai radici, m-auzi?
Baaah, mititelule, io tz-am zis ca ma cam inervezi cu mofturile tale p-aici.
Ia astampar-te ca te fac arsice!
Nu mai tu esti bun ha’?
Hai sa ne troznim, mah, daca ai sangen tine!
Tu stii cam facut karate la viata mea, bueeey, ia zi?
Stii cam centura roz?
V-ai de capu tau!
Una-tz dau, sh' te rogi da mine sati scot budigaii da pa frunte.
#89411 (raspuns la: #89201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de left la: 28/11/2005 17:22:21
(la: ...daca vrei sa ai noroc.)
1. daca n-as fi nevoit sa muncesc as CITI&ASC MUZ toata ziua.
2. daca as fi fost MARE azi as fi CHIRURG
3. cel mai important lucru care nu se cumpara e PRIETENIA
4. cand sunt indragostitA niciodata nu SUNT PLICTISITA
5. cand sunt indragostitA mereu UIT CATE CEVA
6. as vrea sa mor de UN ACCIDENT BRUSC, IMPREVIZIBIL, NEDUREROS PE LA 60 D ANI
7. n-am inteles niciodata ce-i VIOLENTA(D C E NECESARA MAI EXACT)
8. as vrea sa visez doar REFLECTIA EVENIMENTELOR PLACUTE DE PESTE ZI
9. cel mai frumos lucru pe care l-am facut de dragul cuiva a fost SA-L CONVING SA CITEASCA
10. nu pot niciodata sa refuz O PLIMBARE
11. cea mai gogonata minciuna a mea a fost atunci cand am zis ca...(SINCER, NU-MI AMINTESC, AU FOST MULTE SI MARUNTE:)
12. cel mai fericit moment din viata mea a fost atunci cand MI-AM DAT SEAMA CE FACULTATE VREAU SA FAC
13. manac intotdeauna cu maxima placere FRUCTE CULESE DE MINE
14. nu pot sa sufar oamenii care FOLOSESC VIOLENTA(VERBALA SI FIZICA)
15. prima mea iubire e SECRETA
16. NU MA INTREBA PE MINE, daca vrei sa ai noroc in dragoste.
17. as bea mai curand VIN decat ORICE ALTA BAUTURA ALCOOLICA
18. mi-am dorit mereu TALENT LITERAR si n-am avut niciodata.
19. nu stiu ce m-as face daca MI-AS PIERDE PRIETENII
20. sa-mi aduca Mosul O VESTE BUNA!
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca dezavantajul prieteni - de maan la: 09/12/2005 21:54:35
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
cred ca dezavantajul prieteniilor cyber este ca nu iti raman amintiri din aceasta prietenie.
n-am poze, nici nu le vreau.
dar in mintea mea vor ramane aprinse orele de taifas si fraze intregi care (stiu ca suna aberant) intr-o epoca ciudata din viata mea, m-au facut sa cresc intr-un an cat altii-n sapte sau sa ma scutur intr-o zi de durerea acumulata-n trei.

dezavantajul prieteniilor legate pe net e ca-s inca privite cu suspiciune.
eu le-am intalnit.
nu-mi pasa cum arata oamenii aia, cum ii cheama si ce studii au.
daca strig acu’, chiar acum daca strig, voi primi cel putin un mail “draga mea, ce-i cu tine?”
“nimic”, voi raspunde, “vroiam sa vad daca esti aici, pentru mine!”

n-am sa strig fiindca, in prietenie, asa cum o vad eu, certitudinile astea nu-si au rostul.

Ps. dupa vreo doi ani de povestit, m-am intalnit cu ‘fata aia de pe net’… am baut prima vodka din viata mea, am ras, am vorbit in acelasi timp, asa cum faceam candva pe messenger, am curatat cartofi, am discutat despre barbati…parca ne cunosteam de-o viata!
Vorbim ore-ntregi la telefon, dar, cand ne e greu, tot mailul e mai tare!
Si, culmea vechii obisnuinte, ne-am trimite mai curand sms-uri decat sa ne telefonam.
Ne-am descoperit asa, ne-am imprietenit scriind si cuvintele ne par amandurora mai intime, daca-s …scrise.

Femeia asta nu mai e de mult, ‘careva de pe net’.
E drept ca uneori as vrea s-o strang in brate, dar heeeeei! daca n-ar fi fost netul n-as fi cunoscut-o si-atunci voi plati cu drag acest pret.
Si, de Pasti, oricum vine-acasa!!!!!!!!
Si-apoi, la vara, ma duc eu la ea.


#94200 (raspuns la: #94177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maria si Mihai.. - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: sa facem un film!)
Pe Maria o cuprinse o neliniste, sau poate chiar o teama. Era in pat cu un barbat, pe care il asteptase atata amar de ani dar nu-si explica ce resort o impunse se la acest gest. Prea usor a venit in camaruta lui si acest gand o facu sa tremure, cu toate ca era constienta ca nici un pericol nu o paste. Deodata se ridica in cot apasand cu degetul pieptul lui Mihai in dreptul inimi il intreba energic:
-Asculta, Mihai ce te-a facut sa dispari, atunci, asa fara nici un avertisment? Vreau mai multe lamuriri. Sunt convinsa ca imi ascunzi ceva. Nu stiu ce dar am acest sentiment.
Mihai privi spre Maria nevenindu-i sa creada ce auzise. Era convins ca Maria il iubea fara nici un fel de retinere, dovada asteptarea ei. Iar acum deodata sare ca o leoaica pe el si-i cere socotala. Oare e bine sa ii spuna toate povestea vietii lui? Sa-i spuna adevarul crud?..
-Maria, oare nu ai incredere in mine? Toti acesti ani sa stii ca numai la tine m-am gandit. Am intalnit o multime de femei, dar eu numai pe tine te vedeam si numai cu tine imi vedeam viitorul. Nici nu-ti inchipui cat de dureros este cand vezi cum ti se naruie visele, cum vrei sa faci ceva si nu poti. La un moment dat imi pierdusem orice speranta sa te mai intalnesc si simteam ca imi pierd mintile, iar tu acum... Dar imi faceam singur curaj si-mi reveneam
-Nu te supara Mihai dar este important pentru mine sa lamuresc aceasta. Nu inteleg cum ai putut sa nu ai incredere in mine si sa fugi pur si simplu.
-Nu de neincredere era vorba ci mai mult de teama sa nu ti se intample ceva rau. Eu trecusem deja prin multe nenorociri si nu vroiam sa-ti pricinuiesc si tie. Chiar Maria vrei sa stii viata mea? Te avertizez ca nu-i chiar ...
-N-are importanta, eu oricum te iubesc si te voi iubi mereu...
Mihai s-a ridicat, si-a pus un pahar de apa si asezandu-se pe marginea patului, privi lung la Maria si mangaind-o pe par spuse aproape soptit:
-Daca asa vrei tu, atunci fii pregatita sa auzi ceea ce s-ar putea sa nu-ti placa. In seara in care te-am intalnit la Cafenea eram tare necajit, ba chiar disperat. Aflasem in aceiasi zi doua nenoriociri. Stii ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Dar sa incep cu inceputul.
Mama mea a murit dupa ce a fost intepata de o viespe cand eu aveam cateva luni. Am fost crescut de bunicii dinspre mama, caci tatal meu nu avea familie. Toate au mers bine pana cand tatalui mei i-au luat comunistii cafeneaua. Da cafeneaua aceia , ca si asta de acum unde eu sunt barman, deocamdata, a fost a bunicilor apoi a tatalui meu. Dupa ce a fost expropiat tatal a plecat in lume si nu s-a mai auzit de el. Bunicii m-au crescut, m-au educat si fiind in anul doi la facultate intr-o sedinta UTM un coleg, care mai tarziu am aflat ca fiind fiu de legionar, ca sa se puna bine cu partidul m-a demascat ca sunt fiu de capitalist si am fost dat afara. Toate incercarile mele de a fi reprimit s-au lovit de un zid. Acasa, cand au aflat bunicii ce am patit au incercat pe toate caile si cu toate mijloacele sa fiu reprimit, numai ca din aceasta alergatura ei au descoperit cine a fost in realitate tatal meu; un cersator care ca sa se razbune ca nu a fost primit intr-o zi in cafenea si-a jurat sa puna mana pe ea. A facut tot posibilul sa intre in gratiile mamei mele, care de ce sa nu recunosc nu era o frumusete si prin casatorie a devenit proprietarul cafenelei. Intr-un moment de desnadejde, bunica si-a pierdut cumpatul si mi-a spus, spre groaza bunicului intreaga grozavie. Pe langa faptul ca eram dat afara din facultate am aflat cu stupoare ca nu sunt nici de vita nobila asa cu aveam convingerea. Iti inchipui ce era in sufletul meu. Atunci ai aparut tu ca o raza de soare, dar aparitia ta a fost dupa ce eu ma hotarasem sa o sterg peste... imi aranjasem deja ploile. In noaptea cand ti-am propus sa ne intalnim peste ani indiferent de ce se intampla cu noi, eram convins ca te-am pierdut, cu toate ca de multe ori imi facusem planul cum sa mi te recapat.
Am ajuns dupa multe peripetii si pericole in Franta. Aranjasem sa fiu asteptat si ajutat sa pornesc pe un nou drum. Dar vezi oamenii nu se tin de cuvant. M-am trezit intr-o lume singur, fara nici un pic de sprijin decat ca vorbeam bine limba. Am incercat toate variantele. Marea mea greseala ca de aici am plecat fara acte si acolo a fost greu sa procur. Am vrut sa continui studiile dar fost aproape imposibil. Intr-o zi am intalnit intr-un bristou un tip care facea recrutari pentru legiunea straina. M-a incantat si cum eram disperat am acceptat. Vai de mine ce viata de caine am dus... dar cel putin m-am ales cu ceva banet.
Dar Maria sa stii ca tot timpul numai la tine m-am gandit. De multe ori mi-a incoltit gandul sinuciderii, dar icoana ta ma urmarea peste tot si imi dadea sperante.
De cum am aflat ca ma pot intoarece, ca dictatura a fost inlaturata, am venit imediat. Am cautat cafeneaua noastra si nici nu-ti inchipui cat de fericit am fost sa o gasesc aproappe ca atunci cand ne-am intalnit aici ultima oara. Am facut tot posibilul sa ma angajez si cu mare greutate am reusit. Acum ma lupt pe toate caile sa mi-o recuperez, mai ales ca te-am reintalnit. Acesta este cuibusorul nostru si acum il doresc si mai mult.
Maria ramase tacuta si ii parea rau ca il provocase pe Mihai sa spuna scurta dar dureroasa istorioara. Acum in fata ei era iubitul pe care de atatea ori il visase alaturi. Il cuprinse in brate si buzele ei se alipi de ale lui intr-o patimasa sarutare. Da, il dorea, asa cum l-a dorit in lunga ei asteptare...
Si maine este o zi... poate mai buna!
#94476 (raspuns la: #94263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florinu-le - de latu la: 21/12/2005 19:39:24
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
cand a murit tata si eu stateam pe marginea gropii ce avea sa-i fie mormant, mama trebuie sa fi observat ca ma uit tinta la sicriul impodobit. Mi-a zis: "Ce-i acolo inauntru, nu-s decat straiele pe care sufletul le-a lepadat, inainte de a deveni inger. Iar ingerii sunt in cer si acolo au grija de noi, cei care mai zabovim aici pe pamant.".
Asta a fost acum douazeci de ani...
Nu stiu daca mama a avut dreptate, daca tata a avut tot timpul grija de mine de acolo din cer, dar trebuie sa fie asa, ca de fiecare data cand n-am mai stiut cum sa razbesc, am vorbit seara, inainte de a adormi cu el. I-am zis ce si cum, si l-am intrebat ce-ar face el in locul meu?
Si nu stiu cum se face, ca a doua zi sau in zilele urmatoare s-a gasit de fiecare data o solutie.

Anul asta a plecat si mama...
Ma gandesc ca s-a saturat sa stea despartita de tata si ca acum stau amandoi acolo sus si au grija de mine. Ma bucur, ca sunt iarasi impreuna, ca stau la taifas cum faceau cand eram mic, ca poate tata iara glumeste cum facea de multe ori si mama se preface suparata...
Asta-mi da putere.
Ma face sa pot tine piept greutatilor din viata mea, sa nu-mi fie asa frica de lipsa alor mei, sa nu ma simt singur.

Si stii ceva? De iubit nu se poate iubi decat frumos. Daca nu-i frumos nu-i iubire iar daca e frumos atunci - nu-ti fa griji - e iubire...

Iti doresc sa-ti aduca Mosul tot ce-ti doresti tu dar in primul rand sa-ti redea credinta in tine.
Iti promit ca ai multe motive sa fii mandru de tine, si-ti promit ca daca le cauti, le gasesti. Si eu nu promit niciodata daca nu sunt sigur ca ma pot tine de promisiunea facuta...
Bucuria de a trai, modestie, harnicie, curaj printre oameni - toate astea si multe altele vin odata cu credinta in puterea ta...
Tot cu credinta in tine vine si puterea de a muta muntii, de care a scris Intruder...
#96449 (raspuns la: #96057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oamenii devin homosexuali? - de a399 la: 01/01/2006 14:15:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Intrucat eu sunt homosexual si in plus lucrez in domeniul stiintific (ce-i drept nu in tara ci in San Francisco si nu in psihologie ci in stiinte exacte), as vrea sa-mi spun si eu parerea. Daca ar fi sa judec dupa propria mea experienta, as crede ca orientarea sexuala este 100% predeterminata de la nastere. Nu imi amintesc nici macar de un minut in viata mea cand sa nu fi fost atras de baieti sau barbati, chiar si atunci cand aveam 6 ani! Parerea ca totul e la alegerea fiecaruia mi se pare nu numai neadevarata, dar chiar ciudata si ilogica. Cand cineva este heterosexual, o simpla experienta l-ar putea aduce cu picioarele pe pamant. Sa presupunem ca un barbat heterosexual decide: gata, de maine imi vor placea numai persoanele de sex masculin; cine oare ar reusi sa puna in aplicare asta? As vrea ca barbatul care sustine ca "e la alegere" sa-mi permita sa-i rasucesc gatul daca intoarce capul dupa femei, dupa ce "a decis" sa fie homosexual:))) De aceea raman uluit cand aud pe cineva spunand ca orientarea sexuala este "la alegere". Va rog sa faceti macar pentru o zi experienta asta inainte de a avea o opinie. Nici eu nu pot hotari: gata, de maine imi plac numai femeile, pentru ca stiu ca orice as face, nu-mi plac. Nu e vorba sa-ti placa sau nu un fel de mancare, ci e vorba de ceva fundamental in viata fiecaruia. Nu inteleg de ce atat de multi gandesc atat de eronat, cand e la latitudinea lor sa se convinga de contrariu.

Vreau sa adaug aici ca una dintre confuziile cele mai frecvente in evaluarea orientarii sexuale este confuzia dintre actul sexual si identitatea sexuala. Multi homosexuali au sex si cu femei, dar sunt definiti ca homosexuali prin natura afectiunii pe care o au fata de persoana iubita, si nu de natura sexului pe care il practica. La fel, destui heterosexuali pot avea erectii si sex chiar cu alti barbati; ceea ce ii defineste ca heterosexuali este natura relatiilor erotice (pe cine iubesc: un barbat sau o femeie). In inchisori multi heterosexuali au relatii homosexuale fara ca asta sa-i schimbe; la iesirea din puscarie iar alearga dupa femei.


In privinta studiilor actuale privind orientarea sexuala pot spune urmatoarele: sunt indicatii foarte puternice ca exista o baza genetica, desi baza genetica nu e totul. Gemenii univitelini chiar cand sunt crescuti in conditii total diferite, au o concordanta de 52% in privinta orientarii sexuale. In schimb gemenii bivitelini au o concordanta de numai 25%! Iar pe linie simpla fraterna, concordantza este si mai mica, de 15%. Trebuie spus ca la speciile inferioare lucrurile sunt mult mai simple decat la om. Cercetarile facute pe mustele de otet au aratat ca prin simpla modificare a unei gene, ele devin total neselective la sex; "bisexuale"! De altfel una din directiile de cercetare in combaterea daunatorileor merge pe aceasta linie, desi inca nu s-a reusit sa se obtina homosexualitate absoluta la insecte. La animalele mai complicate, cum ar fi cainii sau oile, homosexualitatea in mediul natural este prezenta la nivelul a 10-15% din animale. La maimutele cu genomul cel mai apropiat de cel uman (cimpanzeii bonobo din Africa Centrala), care au 98.5% din genom identic cu cel uman(!), relatiile sexuale dintre adulti si relatiile adulti-adolescenti de acelasi sex sunt la fel de raspandite ca si relatiile sexuale dintre masculi si femele! Asta s-a constatat si la specia umana, inainte ca religiile abrahamice sa preia puterea politica. In antichitate majoritatea absoluta a civilizatiilor era favorabila si chiar incuraja relatiile homoerotice, care de multe ori erau chiar impuse oficial de stat pentru diverse motive; de exemplu legile din Creta, dar si legile lui Solon din Atena care aveau in vedere rolul educativ al pederastiei si limitarea cresterii populatiei. Dar chiar la alte popoare, ca de exemplu la gali, celti, sciti, fenicieni, japonezi etc relatiile homoerotice erau parte componenta din viata sociala si chiar reglementate prin legi. Dupa ce imperiul roman a adoptat crestinismul ca religie de stat au inceput persecutiile legate de identitatea sexuala si chiar persecutii contra tuturor celor care asociau sexul cu placerea. In codul lui Justinian, novela 102 (paragraf) stabilea ca toti cei care au relatii "de sodomie" sa fie ucisi, arsi de vii si pana si cenusa lor sa fie calcata in picioare si aruncata in latrine! O, "bunatate" crestina! Nu degeaba Justinian a fost facut sfant in religia crestin-ortodoxa! La fel ca si sf Constantin care si-a ucis prin fierbere nevasta cand a prins-o cu un sclav si care si-a omorat propriul baiat de frica sa nu-i ia tronul! Aprigi crestinii astia!

Idealul iudeo-crestin pana in secolul 20 a fost o relatie dintre barbati si femei acceptata numai in cadrul conjugal si destinata exlusiv procreierii. De altfel dupa inventia termenilor de homosexualitate si heterosexualitate (cuvant inventat la 10 ani dupa cuvantul homosexualitate!), ambele notiuni erau descrise in dictionarele epocii (inceputul secolului 20) ca fiind "morbide, nenaturale". Heterosexualitatea de exemplu era descrisa ca fiind "o atractie exagerata si morbida fata de sexul opus"! Abia odata cu dezvoltarea cinematografiei, mai ales a celei americane, si-a dobandit heterosexualitatea un statut verbal privilegiat, iar cum vedeti homosexualitatea nici acum nu are vreun statut.

Ca sa raspund autorului primului mesaj in mod direct: cand eram foarte tanar am alergat la toti medicii si psihiatrii din Bucuresti cu rugamintea de a ma schimba; credeam ca imi vor da niste pastile si gata, de maine alerg dupa femei. Bineinteles ca nu a fost posibil, iar tratamentele lor merita sa fie expuse aici (cu alta ocazie) pentru ca unele au fost imbecile iar altele comice. Sigur ca as fi preferat sa fiu ca majoritatea si sa nu fiu umilit si batut de atatea ori; credeam ca si eu am dreptul de a cauta fericirea, ca altii. Dar nu era nimic de ales. Asa cum nu poti sa-ti alegi parintii sau epoca in care te nasti. Nimeni nu isi alege sa fie minoritar, mai ales intr-o societate devenita pe parcurs intoleranta cum este societatea romaneasca, chiar cea de azi, daca e sa judec dupa statisticile care spun ca 85% dintre romani nu ar accepta nici macar sa aiba vreun vecin homosexual.

In privinta rolului mediului: este foarte complex. De exemplu gradul de impregnare cu testosteron a sarcinii in perioada prenatala este foarte important. Femeile foarte stresate in perioada graviditatii au sanse mult mai mari sa aiba baieti homosexuali; s-au facut studii in aceasta privinta. Pe maimute s-a aratat ca daca fatul este de sex masculin si maimuta mama este injectata cu estrogeni, baiatul-maimuta va fi in majoritatea cazurilor homosexual. Dar la oameni lucrurile sunt mult mai complicate. Subiectul e mult mai vast si nu poate fi discutat in cinci minute. Sunt cazuri cand homosexualitatea este mascata de educatia strict heterosexista si adevarul iese la lumina in imprejurari neasteptate.

Psihiatria si Psihologia moderna considera ca nu este de fapt posibila schimbarea orientarii sexuale, iar ideia de schimbare este ea insasi nociva pentru ca da impresia ca homosexualii trebuie sa se schimbe, ceea ce nu se poate si nici nu e de dorit sa se incerce-din motive etice. In SUA medicii care isi fac reclama ca pot face "conversii" sunt chiar dati afara din asociatia psihologilor sau psihiatrilor americani, pe motiv de incompetenta sau reclama mincinoasa.
Si aici se fac bani buni de catre cei care exploateaza incultura sau ignoranta (mai ales a celor care fac parte din extrema dreapta religioasa), dar autoritatile stiintifice sunt intransigente.

Cand cineva intreaba: dar in definitiv care sunt cauzele homosexualitatii?- raspunsul cel mai frecvent care i se da de catre cei care cerceteaza problema este: "cand vom stii care sunt cauzele heterosexualitatii, pe care pana acum nu le cunoastem deloc, cu siguranta vom afla si care sunt cauzele homosexualitatii!"


Ar trebui sa mai adaug ceva: din punct de vedere politic, Romania a fost printre primele 5 tari din lume care au exclus din codul penal relatiile intre persoane de acelasi sex, pe vremea lui A.I Cuza. Constitutia lui Cuza a fost dintre cele mai bune din lume, alaturi de cea belgiana. Pot sa citez bibiografie americana pe aceasta tema. Totusi la interventia "Preasfintei" Biserici Ortodoxe in perioada interbelica legile respective au fost schimbate in rau. Ele au fost preluate si inrautatite de comunisti, dar in ultimii ani ai lui Ceausescu legile erau aplicate numai celor care erau pe fatza contra regimului, dar dupa impuscarea lui, in 1996 cand a venit la putere "democratia", ele au fost reinvigorate poate din prostia partidului national taranesc crestin si democrat, sub presedentia lui Emil Constantinescu. Lucrul nu a ramas fara ecouri in lume: ambasadele si consulatele Romaniei au fost practic blocate de demonstanti. A trebuit sa intram in secolul 21 pentra ca legile nedrepte din codul penal sa fie abrogate, si asta petrecandu-se numai la presiunea Uniunii Europene. Romania este printre ultimele tari din Europa care au facut schimbarea, alaturi de Cipru. Suntem cu adevarat "protocronisti", cum spunea raposatul Edgar Papu!

In concluzie: la multi ani! :)
Un raspuns/ pentru un adolescent - de a399 la: 07/01/2006 20:14:28
(la: Un adolescent)
Cum te descrii esti o persoana perfect normala, dar faci o greseala esentiala pe care insa o poti corecta singur. Niciodata sa nu te identifici cu greselile tale! Sa nu mai spui niciodata "sunt vicios", pentru ca risti sa faci o afirmatie care se implineste uneori! Daca ai facut greseli care te nemultumesc sa te exprimi corect: "in imprejurarea respectiva am facut o greseala de care imi e rusine si pe care o regret. Data viitoare aleg sa nu mai fac aceasta greseala, pentru ca totul depinde de mine si pot face aceasta alegere".

De aceea cand spui "Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele" te exprimi gresit. Corect ar fi sa spui : pana acum am facut alegerea sa ma comport ca si cum as fi....narcisist, etc...dar de azi pot alege un alt comportament: sa fiu...si aici spui cum vrei sa fi.

Voi da mai jos o lista de 10 lucruri care sunt importante pentru a avea succes in viata. Trebuie sa spun ca acestea sunt principiile aplicate de multi oameni care au ajuns milionari sau mai mult...

1.Totul in viata depinde de modul cum gandesti. Gandeste-te la succes, nu la nereusita. Sa te feresti de un mediu negativ, in care cei apropiati s-ar plange toata ziua. Sa fi intotdeauna pozitiv.

2. Decide asupra viselor tale adevarate si asupra telurilor tale. Scrie pe hartie teluri specifice pe care vrei sa le implinesti si fa un plan ca sa le atingi.

3. Treci la actiune. Telurile nu sunt nimic fara actiune. Nu-ti fie frica sa faci primul pas. Fi activ!

4.Invata tot timpul. Fa antrenament ca sa-ti atingi telurile. Dezvolta-ti calitati noi.

5. Fi perseverent si lucreaza cu convingere. Succesul este intotdeauna rezultatul unei munci continue, nu este numai un moment in timp.

6. Treci la analiza detaliilor. Invata din greselile proprii. Ia in considerare toate faptele cand iei o decizie.

7. Concentreaza-ti atentia pe ceea ce faci. Nu-i lasa pe altii sa te intrerupa din cand lucrezi.

8. Nu-ti fie frica sa fi inovator in viata. Daca urmezi intotdeauna turma vei termina prin a fi un mediocru.

9. Comunica eficient cu oamenii. Cand ai o nelamurire nu te sfii sa intrebi pe cineva mai calificat. Invata sa cooperezi cu altii.

10. Fi cinstit cu tine insuti si cu altii. Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce faci. Daca nu-ti asumi responsabilitatea, toate celelalte calitati se anuleaza.

Acestea sunt principiile pe care le recomanda zilnic unul din cele mai prestigioase ziare economice din lume, "Investor's business daily".

Voi face cateva precizari in legatura cu unele principii mai putin intelese in general. De exemplu sa stii ca asumarea responsabilitatii inseamna si faptul ca esti responsabil tu insuti de fericirea ta, nu altii. Toate evenimentele din lume au consecinte: unele pozitive, altele negative, dar este in puterea ta sa decizi: voi fi fericit in ciuda a ceea ce s-a intamplat. Tu ai puterea sa alegi atitudinea in viata. Chiar si filosofii din antichitatea greco-romana au observat ca un eveniment nu este in sine bun sau rau; ceea ce il face bun sau rau este parerea noastra despre el.
Sa-ti dau un exemplu din experienta mea: cu mai multi ani in urma a fost necesar sa-mi fac o operatie dentara. Mijloacele de lucru de atunci erau rudimentare; chirurgul dentar a lucrat cu un ciocan si o dalta si nu avea anestezice iar durerea a fost ingrozitoare, insuportabila. Dar imediat dupa operatie am decis ca imi voi aminti de ziua respectiva ca de una din cele mai frumoase zile din viata mea. Era primavara, in Cismigiu au aparut florile, soarele era cald, iar eu m-am concentrat pe ideea ca e o zi minunata. Si intr-adevar mi-a ramas in memorie ca una din cele mai frumoase zile din viata! Si acum stiu ce am facut infiecare minut atunci, in timp ce alte zile le-am uitat!

As mai adauga cate ceva. A.Sa nu uiti sa faci zilnic daca poti activitate fizica, pentru ca exercitiul fizic e cel mai bun remediu impotriva depresiunilor psihice prin care trecem toti fara exceptie. Am discutat problema asta cu un medic care mi-a spus ca efectele exercitiului fizic sunt mult mai bune si mai persistente decat orice medicamente! B: fiecare zi a ta sa aiba o structura: sa ai un plan si sa verifici seara daca ai facut tot ce ai vrut. daca ai facut greseli, sa nu te autopedepsesti ci sa-ti spui: acum am gresit dar voi lua masuri sa corectez in viitor greseala.

C: acorda-ti in fiecare saptamana timp pentru placere si distractie. Cei care nu se distreaza deloc ajung sa se autodeprime pe termen lung. Viata traita in absenta placerilor are chiar un nume medical de boala: anhedonia (cuvant rar folosit).

In privinta iubirii si afectiunii, poate ca cel mai bun sfat este cel din 1001 de nopti: ca sa fi iubit, iubeste tu intai! Spune-i mamei tale din cand in cand cat o apreciezi pentru ceea ce a facut si spune-i chiar ca o iubesti. Nu-i strica sa afle! Poti imbunatati si relatiile cu fratele tau pe aceeasi cale, desi se pare ca in cazul lui spiritul minunat al adolescentei s-a evaporat.

Si mai ales nu uita: chiar daca nu ma crezi, etapa vietii prin care treci acum este cel mai frumos lucru din lume!!! Multi miliardari si-ar da toti banii sa mai traiasca o singura zi din viata de adolescent! Asa ca fi mandru de tine si propune-ti sa fi fericit si sa-i ajuti si pe altii sa fie fericiti!


Succes!!!!

PS Incearca sa-ti corectezi limbajul de argou! Oricine intelege ce spui cand afirmi ca "ar trebui sa bag la greu mate si fizica" dar nu e corect. Asta aduce aminte pentru cei din generatia mea de strigatul victorios din "iepoca de aur": "S-a bagat unt, s-a bagat unt!!!!! Unde s-a bagat unt? S-a bagat unt acolo in fund la Kogalniceanu!" (adica in spatele statuii lui M. Kogalniceanu, unde era un magazin alimentar.:))))
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
Un adolescent revine... - de no_such_nick la: 11/01/2006 21:11:51
(la: Un adolescent)
Dragii mei , nici nu va pot descrie bucuria pe care am incercat-o vazand nr celor care au au raspuns la articol. Cred ca situatia ar putea fi comparata cu cea a unui naufragiat care vede un semn al civilizatiei , venit sa sa-l salveze...dupa ce saracul poate chiar pierduse speranta de a se salva.

Cand ma gandesc ca articolul a aparut pe 7.01 si eu il scrisesem cu mai mult de o saptamana in urma , imi pare rau nu de faptul ca a durat atat de mult ci de faptul ca aproape uitasem de el si ma gandeam sa nu mai verific aparitia sa.
De atunci 30.12 , am avut o serie de trairi emotionale si reale daca pot spune asa , si s-au intamplat multe ...
O sa raspund tuturor oamenilor de buna credinta care au scris cuvinte asa frumoase si tin sa le multumesc inainte de a face asta , fiindca parca in ziua de azi (asa mi se pare mie) parca toti care stiu cum trebuie sa se comporte (de exemplu cum sa lucreze cu cap/inteligent probleme la mate) nu spun la nimeni , tin pentru ei , si parca uneori refuze sa vorbeasca deschis despre viata lor sau metodele aplicare. Adevarul , nu cine stie ce bazaiala ieftina.

Din nou , tin sa subliniez ca ce spun reprezinta perspectiva mea de a vedea lucrurile , nu neaparat cea corecta , asa ca , va rog! , astept oricare corecturi de rigoare.

Am scris articolul de pe 30.12 fiind foarte plictisit si descurajat , deprimat poate , fara sa vad ce-mi aduce ziua de maine.
Si nu spun : "hei! mi-a trecut , ce ! aveam si eu chef sa fac pe nebunul"
pentru ca stiu ca acea stare va reveni negresit in alt moment al vietii mele sa ma bantuie.

Cred ca o zi obisnuita din viata mea , de scoala de exemplu ar fi:
1. ma duc la scoala , unde cateodata ma deconectez , cateodata ma simt uluit de indiferenta si superficialitatea colegilor; acasa , amintindu-mi intamplarile de la scoala ( unele , altele recunosc ca le-am savurat fara sa am regrete la momentul respectiv sau dupa aceea) si ma gandesc cum nu i-am luat sa-i zguduiesc si sa le spun "iti faci viata grea singur! si degeaba , ai putea sa face unele chestii mai lejer daca ti-ai da interesul si ai fi mai serios." , fara sa ma zic de unii/cei care sunt pur si simplu ignoranti , rau-intentionati si irecuperabili

2. acasa vin... si sunt numai eu si caietul meu de mate ( de cele mai multe ori) si-mi zic "asta vreau sa fac! asta trebuie sa fac!" si-mi dau seama si mai mult ca persoana care merge la scoala isi schimba mentalitatea cand vine acasa

Sunt sociabil si extrovertit. Incerc ( atunci cand am energie si incredere in mine) sa scot o poanta buna din orice , sa isc rasete nevinovate , sa descretesc fruntile. Numai cand simt ca parca se strange latul in jurul gatului , de exemplu fac mai slab la o lucrare , simt ca ma paste o ascultare cu consecinte nefaste , ma simt nesigur de cat stiu si devin prapastios , ATUNCI parca sunt "spargator de KEF" , daca se poate intui sensul expresiei.
Si nu vreau sa fiu sobru , serios si detasat in fiecare clipa , dar poate as vreau linii mai bine conturate intre munca si distractie , si eu trag un semnal de alarma atunci cand mi se pare ca colegii mei de clasa nici nu stiu de asa organizare a vietii lor.
As putea spune fara sa ma indoiesc caci colegii mei de clasa sunt micul meu univers , si ma bucur sa exclam dupa ca m-am mutat anul acesta intr-o clasa cu perspective intelectuale mai bune , acest univers pare plin resurse si bun simt astfel incat poate sustine fara probleme viata.

Acum o sa-mi iau timpul si o sa raspund la toti minunatii OAMENI care au raspuns poate unui strigat de ajutor.

donquijote: cred ca am o profesoara la meditatie foarte buna , la care inteleg tot ce explica , dar asta e doar 2 ore pe saptamana , si dupa-aia ma prind cu altele , si pun fizica de la meditatie cam pe ultimul loc , fiindca este fizica de clasa a 9 deocamdata si eu sunt a 11 a , deci probleme mai stringente apar. Multumesc pentru referinte.

om: nu pot citi orice , si simt uneori (poate sunt eu prea incordat) , atunci cand sunt mai fresh si subiectul cartii sau gradul meu de interes lasa de dorit ca e inutil. bine am facut si eu lucruri mai inutile si fac , dar nu cu buna stiinta. pana la urma eu vreau sa fac o facultate de mate , profil real (Calculatoare) asa ca nu trebuie sa devin "un adolescent miop" fiindca nu m-ar ajuta la facultate. Am citit parca ceva despre o Fundatie de Asimov.
Ai dreptate , "in viata primesti ceea ce meriti" . Nu sunt prea monden , fiindca poate sunt prea precaut cu timpul liber , am scos capul din gaoace mai tarziu si nu am multi prieteni.Sunt totusi egocentrist si cred ca fac multe lucruri gandindu-ma doar la mine , pe cand prietenii necesita si sacrificii.

munteanu rodica: ma inteleg mai bine cu mama , si nu am neglijat-o cred niciodata total , doar ca ma tem atat de tare sa n-o dezamagesc cu viiorul meu , ca ma apuc sa ma cert cu ea si o supar in prezent. Dar am avut cu ea discutii libere si am facut pace , si chiar am acceptat conditii , deci lucrarile de consolidare au inceput in acest sens.

oooanna: aveti dreptate , adevarul este undeva pe la mijloc.
eu am renuntat voit la facilitatile oferite de internet pentru ca modul clasic de invata este mai sigur , in plus pe net sunt prea multe lucruri care sa-ti distraga atentie.

o sa va raspund si la restul dintre voi , nu din obligatie , chiar imi face placere. Mai tarziu...
numai cosmaruri... - de Bruneta la: 13/01/2006 14:30:34
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Tin minte k toata vara anului trecut aveam un vis...cadeam de la o inaltime mare....nu conta ca ma aruncam,ca eram impinsa,ca alunecam...doar cadeam si visul asta il aveam in fiecare zi,nu conta in ce pat dormeam sau dak dormeam ziua ori noptea. Insa la un momentdat visul cu cazatura de la inaltime mare pur si simplu a incetat dintr-o data,dar in locul lui venind un "serial de groaza". In fiecare seara am numai cosmaruri...visez k sunt urmarita, violata, sechestrata, batuta, curentata, innecata, pusa sa fac sex cu totul felu` de barbati numai ca sa revin la viata mea reala, visez inmormantari, batai intre cunostintele mele si tot asa...Partea rea este ca intr-un timp ( knd ink mai visam frumos) incercam sa-mi aduk aminte toate visurile imediat cum ma trezeam,iar acum nu pot sa uit nici un vis,sunt atat d prinsa in ele si imi amintesc atat d bine senzatiile de park s-au intamplat acum 5 minute si asta probabil pt k sunt foare constienta in visele mele si incerc sa ma trezesc dar nu reusesc...
Visele frumoase din ultimele 5 luni pot sa le numar p degetele de la o mana,dar asta bineinteles nu inseamna k nu am avut si un cosmar in seara aia...
...asadar nu va mai chinuiti sa va amintiti c ati visat k s-ar putea sa nu va placa.
Draga mea, daca nu ar interve - de luciast la: 20/01/2006 12:50:58
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
Draga mea, daca nu ar interveni uitarea, iti dai seama ce s-ar intampla?
Dar si uitarea este relativa sa stii... In cazul in care ai iubit cu adevarat acei ochi, amintirile doar se estompeaza. Psihicul isi ia masuri de siguranta pentru a putea merge mai departe sanatos. In momentul in care revezi ochii aceia, toate reinvie, ca si cum atat au asteptat sa iasa iar la lumina. Si s-ar putea sa resimti asta ca pe o lovitura destul de puternica.
Ochii pe care i-am iubit cel mai mult s-au inchis pentru totdeauna acum multi ani in urma. Viata mea continua, cu bune, cu rele, cu bucurii si necazuri. De uitat nu am reusit sa-i uit. A fost o perioada in care nu m-am gandit la ei. Atat. Imi revin insa in memorie vii de foarte multe ori, imi revin in vis..... Nu ma lasa sa-i uit. Chiar daca m-am obisnuit de mult cu gandul ca n-am sa-i mai vad niciodata.
#101303 (raspuns la: #100946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de I AM la: 20/01/2006 20:09:58
(la: Ati iubit doua persoane la fel de mult in acelasi timp?)
stii este kiar interesanta kestia.de mult timp am simtit lucrul asta si o perioada kiar m-a macinat.acu vreo 3 ani a aparut in viata mea o persoana, si de-abia dupa ce a disparut din viata mea mi-am dat seama de sentimentele mele.ok pana aici nimik neobisnuit .a trecut timpul, am intalnit pe altcineva,sunht fericita, dar nu pot sa ma opresc sa ma gandesc si la cealalta persoana.nu stiu daca e bine . am incercat sa ma opresc,dar..
oricum stiu k nu merita, si oricum este aiurea sa traiesc in trecut. tu spuneai daca e posibil sa te indragostesti de 2 pers in acelasi timp, eu am vb ca e posibil sa iubesti 2 pers in acelasi timp.
de fapt ce e iubirea? ce stiu eu? oricum iti multumesc daca ai citit ce am scris eu:)
pentru "cuget" - de a399 la: 26/01/2006 10:45:31
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Trebuie sa spun ca iti sunt recunoscator pentru mesajele tale pline de decenta. Cum ai vazut, de atatea ori in trecut discutia a fost adusa
de nechemati la un nivel insuportabil de scazut, chiar la nivel de injuraturi, cum a facut-o baptistul din Los Angeles dar nu numai el.

Intrebarile tale sunt foarte naturale si arata ca esti intr-adevar interesata de problema.Voi incerca sa raspund cel putin la o parte din ele.

1. Ce face un copil cand afla ca este homosexual? (De obicei identitatea sexuala este clara la varsta de 6 ani).

Bineinteles ca se compara cu alti copii si mai devreme sau mai tarziu afla ca este "diferit". De multe ori va suferi depresiuni psihice grave; uneori va incerca sa se sinucida. Acesta a fost cazul meu, am facut incercarea respectiva. Evident ca nu va spune parintilor nimic!

Acesta este motivul pentru care acum chiar in clasele primare scolile americane din California si alte state incearca sa educe copiii in spiritul tolerantei. Am un nepotel de 8 ani in New York care tocmai a invatat la scoala ca daca doi baieti se iubesc sunt gay; la fel daca doua fete se iubesc. Bietul de el nu era tocmai lamurit si si-a intrebat parintii: dar eu va iubesc pe amandoi, atunci cum ma numesc?(!!!)

2. De ce sa nu te insori daca esti homosexual? Cum bine spui sunt o multime de alcoolici care fac viata unei fete mizerabila!

Asa este; dar in cazul meu am considerat ca prin neparticipare la sex ii voi face viata mizerabila. In cazul respectiv, se pare ca am avut perfecta dreptate. Uneori am regretat ca nu am pe cineva feminin in viata mea (PENTRU CA IUBESC SI RESPECT FEMEILE IN MULTE FELURI CU EXCEPTIA SEXUALITATII). Inca nu stiam de viata grecilor din antichitate care aveau toti iubiti dar si neveste pe care le iubeau in masura in care erau in stare sa o faca. Problema ramane deschisa, desi in lumea de azi femeile nu se multumesc cu firimituri de dragoste.

3. In sinea mea cred ca orice relatie care nu se bazeaza pe cinste absoluta este sortita esecului. Poate gresesc, dar pana acum am vazut multe exemple care mi-au intarit convingerea. Foarte putine femei ar accepta un homosexual ca sot, chiar daca are mii de alte calitati. Viata duplicitara nu e viata.

4. Viata de homosexual din ziua de azi nu este un exemplu pentru multi. De fapt lipsesc - mai ales din societatea romaneasca- exemplele care ar putea fi urmate. Chiar cand sunt, nimeni nu stie de ele.

Dar daca incerc sa vorbesc despre aceasta problema, mi se reproseaza ca fac "propaganda" ceea ce evident nu e cazul Fapt este ca multi homosexuali tineri au nevoie de sfaturi si exemple, dar nu le pot avea.

Ma intrerup aici pentru ca nu am timp sa continui.
Sper ca voi reveni in curand,. In derfintiv cand aici e e zi la voi e noapte si invers.
#102208 (raspuns la: #102112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cezarok2 ... - de no_such_nick la: 08/02/2006 23:49:11
(la: Un adolescent)
Stii... cateodata am pretentii asa de mari de la mine , si sa obtin chestii extraordinare , si poate dau impresia si profesorilor si colegilor de clasa , pentru ca sunt serios si as parea ca sunt pus pe fapte... dar dup-aia , am eu intr-o zi o revelatie ca de fapt pot mult mai putin decat mi-as fi dorit... Sau o chestie de care incep sa scap : ma angajez in foarte multe proiecte si unele din ele fara nici o utilitate in viata mea , sau care in mod sigur nu permit celor incepute anterior sa se desfasoare asa cum trebuie... De exemplu desi ar trebuie sa scriu mult la mate , eu ma apuc de uitat la televizor sau de stat la calculator.
Eu sunt gemeni (25 mai ) si mama e rac (23 iunie ) , fratele e pesti (24 martie).
Cu mama am incercat sa ma port frumos , s-o incuviintez fara sa comentez , fara sa clipesc chiar ... dar reactia a fost ca sunt prea umitl , ca urmareasc ceva... si parca pana la urma nu era o imbunatatire , nu am primit mari cuvinte de lauda...
Ba mi se pare acum , si nu cred ca exagerez mult ca imi cauta motive de cearta. Bine , e si un temperament mai vulcanic , impulsiv , orgolios , care nu stiu sa cedeze.
Dar simt ca nu pot sa stau asa , ca nu o sa am mintea intreaga daca stau sa inghit motive inexistente.
Si in plus , chiar mama a zis , fratele meu e martian , nu-l intereseaza decat ce face el , desi are o varsta care i-ar permite sa dea copii la scoala , si deci toate oalele , chiar si cele care nu imi apartin , se sparg in capul meu...
#104684 (raspuns la: #103511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Textul e, in primul rand, dif - de maan la: 14/02/2006 21:03:11
(la: Povestea unei zdrente)
Textul e, in primul rand, dificil de citit, deoarece nu exista nici un paragraf care sa delimiteze/ sa lege o idee de alta iar abundenta covarsitoare de puncte de supensie e, cel mai adesea, nejustificata.

Cateva fraze pe care le-am ‘simtit’ subrede :
- ‘Viata mea toata imi trece prin fata ochilor intr-o fractiune de secunda… doar atat a durat, dar a fost atat de lunga.’
- ‘as vrea ca macar o data in viata sa stiu ce e iubirea, sa stiu ce inseamna sa ai un sentiment,’
- ‘Primul fulg cade din cer rotindu-se, facandu-ma sa-l astept, jucandu-se…’
- ‘ghetele astea prea mici pe care le tarsesc’ schioapata logic – nu tarsesti decat incaltaminte prea mare!
- ‘e primul fulg si e al meu… cad toti din cer, vesel, jucaus, ca un roi de albinute albe, isi croiesc drum printre ceilalti’

Nu exista o coeziune, din pacate, iar finalul e prost condus si prea-ndelung preparat.
Mi-a placut insa ideea : moartea, survenita-ntr-o clipa de vis glorios, de-odata cu primul fulg de nea.

si-ar mai fi ceva : senzatia de artificial, de neveridic, de exagerbat pe care mi-a lasat-o prima lectura si mi-a agravat-o a doua.

Cersetorul tau care acuza (‘ Voi ce cereti mereu mai mult, voi ce nu sunteti multumiti...’) si-n acelasi timp pretinde ‘in fiecare zi, mai trist, mai uracios, mai negru’ : ‘Iubiti-ma !’, cersetorul tau, zic, nu-si da seama ca-i egoist.
io cred ca generozitatea generozitatea nu-i 'a da de pomana', ca ca altele sunt dimensiunile milei si ca iubirea nu-i ce pare-a-fi la 18 ani.


A-ti fi mila de cineva nu-nseamna nicidecum a-l iubi.
As zice ca mila exclude iubirea si-o face imposibila.
A ajuta un cersetor inseamna a-l invata sa castige ei-insusi banutul pe care ti-l cere.
Vazuta altfel, milostenia e, cred eu, un sentiment pacatos.

Ajut (desi n-a cerut) un copil sarman sa mearga la scoala – ii cumpar rechizite, haine!
Curat benevol zarzavat pentru supa de la cantina saracilor.
( asa, ca sa ne pierdem timpul: cati cersetori s-au oferit sa spele vasul in care li s-a oferit pomana ?)
Indrum cersetorii pe care-i intalnesc intr-acolo.
Donez haine si jucarii.
Astea-s coordonatele, spun eu!

In spatele oricarei maini intinse e o constiinta putreda si-o slabiciune patologica.
Umpland mana ce ni se intinde, alimentam boala si-o cronicizam.

De ce-i dam?
1. ca sa scapam de el (ne agaseza)
2. ca sa ne mai linistim constiinta (da, ca dumnezeu iti da!)
3. dintr-o bunatate superficiala – dupa ce l-am ‘miluit’ l-am si uitat!

Intrebare – cati ne-am intors, a doua zi, cu punga plina, ingrijorati ca omul ala n-are ce manca?

Intre noi vorba fie, mi-e cam sila de ‘oamenii de bine’ care ajuta saracii si adopta copii bolnavi, din varful buzelor, aratand cu degetul spre aceia care recunosc cinstit si lautareste ca problema-i complicata si nu se rezolva dand!!!
#105918 (raspuns la: #105878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...