comentarii

compunere pe tema localitatea mea


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Domnule Lazar imi pare rau pe - de Dinu Lazar la: 29/03/2004 13:38:24
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Stimate domn, vorbaria multa, saracie mare aduce, si tzarii, cum se vede, si mai mare. De vorbit si de dat cu parerea suntem ashi, de facut ceva concret si vizibil, care sa fie bun, mai greu.
Invitatia mea ramine valabila; chiar azi am fost la un stabiliment de orfani de pe linga Bucuresti... fac mereu reportaje sociale.
Pen`ca sa aratati ca intelegeti ce se intimpla, atit cit sa nu existe impresia ca e un gest inutil o excursie la o scoala de orbi cu fotografu`, v-am spus sa mergeti la o judecatorie de sector sau de oarasel si sa stati patru ore si sa povestiti ce ati vazut, ce ati simtit, in o mie de cuvinte.
Puteti sa mergeti si mai departe, sa va dati student la jurnalism, si spuneti ca aveti de facut o lucrare, si intrebati cu un reportofon in mina sau cu ceva care sa semene a asa ceva pe judecator ce mai face, pe avocati, pe rude... e ca un extemporal.
Ati spus ca nu intelegeti ce se intimpla; poftim, aveti directia, aveti o idee ce trebuie sa faceti, faceti o compunere pe tema asta sa vedem cum se reflecta la Dvs o realitate mai putin cunoscuta.
Ce va costa? Patru ore. Sau opt.
Dar nici pe astea nu le veti uita niciodata.
Lasati chestia cu regimurile politice sau cu problemele, nu generalizati ca e usor de cazut in partea ailalta, unde auzi pe ceilalti bombanind ca "daca taceai filosof ramineai".
Nu trebuie sa aduceti argumente, sa judecati, sa interpretati. Pur si simplu relatati ce vedeti la trebonal.
P`orma, in fonctzie de ce citim, mai vedem, care este.
#13002 (raspuns la: #12960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"compunere pe tema frumoasa si bogata esti patria mea"" - de Intruder la: 23/03/2010 16:47:03
(la: Compuneri la alegere )
patrio, ce frumoasa esti!!
ai sonde din 3 in 3 metri si petrolul galgaie in chiuveturi.
posezi munti inzapeziti si toti elvetienii se bat ca chiorii pe hotelele din Sinaia!
marea e albastra si are nisip fin. doamne, nu ne vindem litoralul si daca vin italienii sa ni-l fure, ne vom lupta pan' la ultima picatura de sange dac! n-avem bariere de corali, noi suntem liberi!
campiile surad in soare si graul se coace la caldura si p-orma vin aia de la Barilla sa faca macaroane din el! (NU NE VINDEM TARA!)
dealurile patriei iubite sunt pline de vita de vie si vinul nostru e cel mai drept si mai brav dintre vinuri. francezii se roaga-n genunchi pentru vinul nostru dar noi ramanem demni, chiar daca n-am demolat nicio Bastilie!
cerul tau patrio, e senin si bleo. (NU NE VINDEM CERUL!)
subsolul e frumos si el si are diamante, safire, rumbinuri, topcaze - gata prelucrate si montate in inele si cercei!!!
flota noastra maritima, fluviala si chiar canalizarea - e admirabila si sublima.
locuitorii patriei iubite sunt fericiti si curati la suflet & trup. PIB-ul a crescut ca coca de gogosi, salariul minim pe economie e cat ala maxim al Germaniei si 1000 de romani stau la coada sa-nhate Premiul Nobel.

(DACA MAI VREI, INREGISTREAZA-TE LA STAREA CIVILA SI LA COMANDAMENTUL ADMINULUI)
TEMA NOUA, - de Intruder la: 26/05/2010 10:44:19 Modificat la: 26/05/2010 10:46:58
(la: Puzzle - cafenea )
si urmatorul user - modigliani.
(cand o sa vrea el... si daca n-o fi apelam la banca de rezerve)

TEMA:
puricati urmatoarele elemente din cautari recente:


" sa vedem cum se dezvirgineaza"

"compunere pe tema: la odihna"

"opreste nae vaporul"


puteti sa faceti si o ciorba din toate trei.
supces!





La tema - de latu la: 26/05/2010 12:45:45 Modificat la: 26/05/2010 13:00:18
(la: Puzzle - cafenea )
Nemaigasind eu link-ul propus in lista cu "cautari recente", am folosit masina de cautare a cafenelei, cu cuvintele cheie din tema.
Cuvinte cheie: sa vedem cum se dezvirgineaza
Propunerile masinii de cautare:
  • Cum se intocmeste un plan de afaceri?
  • Cum se vede lumea de sus?
  • cum se mai imbraca lumea, prin lume
  • ...
  • Se cauta beta-testeri pentru un sit nou, pe tema fotografiei
In afara de ultimul dintre titluri, pe care l-as fi deschis, daca nu era de la admin si deci n-avea cum sa trateze problema pierderii virginitatii, celelalte rezultate mi s-au parut oarecum "pe langa", chiar daca un plan de afaceri poate fi privit ca nedezvirginat inaintea punerii lui in aplicare, chiar daca - fiind barbat - as putea eventual sa-mi aduc aminte de perspectiva de deasupra, si cu toate ca prin lume, exista cu siguranta si lume care se-mbraca inainte de a fi dezvirginata.
Si totusi: A construi analogii e palpitant si interesant, insa a dezvirgina "planuri de afaceri", doar pentru a vedea "Cum se vede lumea de sus?" si asta doar pentru a trage concluzii despre "cum se mai imbraca lumea, prin lume", mi s-a parut destul de steril, chiar si in timpuri in care "Se cauta beta-testeri pentru un sit nou, pe tema fotografiei".

Dupa insuccesul primei propuneri, am trecut la a doua, cautand dupa cuvintele cheie: "compunere pe tema: la odihna"
Am dat click pe linkul din "cautari recente" (asta mai era in lista).
Cele mai apropiate - adica pe primele locuri conform listei de cautari a cafenelei, au fost:
  • Subiecte pe tema "evrei, holocausturi, arabi, Palestina, etc".
  • Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus"
  • subiectele pe tema 'arabi, evrei, teroristi arabi'

  • ...
  • Nu ma tem de moarte...

"Nu ma tem de moarte", dar ma tem ca "Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus"" nu-mi par a constitui o baza sanatoasa pentru "subiectele e tema 'arabi, evrei, teroristi arabi'", avand in vedere ca celelalte rezultate ale cautarii sunt mai degraba de natura sa disocieze elementul "odihna" de starea de dupa perceptie.

In final, a treia propunere:
Cuvinte cheie: "opreste nae vaporul"
Propunerile masinii de cautare:
  • Vlad Mirita si Simona Nae se iubesc
  • Concursurile si jurizarea lor. Un mister sau ???
  • Pentru monumentul unei femei monumentale
  • ...
  • Automobile si soferi

Aici m-am gandit intrigat, ca poate intr-adevar "Vlad Mirita si Simona Nae se iubesc" in ciuda problemelor cu "Concursurile si jurizarea lor. Un mister sau ???"
Din acest motiv, probabil Vlad s-a decis "Pentru monumentul unei femei monumentale", motiv pentru care a inceput sa caute "Automobile si soferi".

Acuma, nu ca vreau sa fiu carcotas, da' lista aia cu "cautarile recente" pare sa fie de mult "dezvirginata" daca ma iau dupa titlurile care apar uneori acolo, ceea ce, cuplat cu masina de cautare aflata mai degraba "la odihna", m-ar face in mod normal sa strig: "Opreste Nae vaporul!!" ca sa ma dau jos.
Tot asa insa, as putea referi despre autori de teme, care in loc sa-si iubeasca semenii, ii trimit sa prinda pureci in arhiva, din razbunare pentru ca ei insisi s-au dus cu undita dupa zarzare in livada de corcodusi, cand sezonul cireselor de mai abia incepuse...
#544164 (raspuns la: #544138) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
go... - de latu la: 17/09/2010 20:31:53 Modificat la: 17/09/2010 20:35:07
(la: Sun(t)nu-s...)
... nu, că l-ai înțeles foarte bine și nu mă... precipit decât la aciditate cu iz de fală... pe nesimțite (amândouă!)
Cand ai timp mai mult, tradu te rog ce-ai vrut sa zici cu sirul de vorbe pe care l-am citat.
Poti sa te si inspiri, daca vrei. Eu am facut-o in "cautari recente", in dorinta de a-ti veni in ajutor.

De altfel:
Cu "vraji si ritualuri de iubire", nu poti injgheba nici "scrieri istorice" si nici "poiezi de dragoste", nici in "o suta sase zeci" de incercari.
Poti doar, in "zile cu noroc" sa gasesti "locutiuni pcare contin cuvantul manca". Iar asta suna a "demisie". Iar o "demisie" are sens, doar daca poti afirma "ma simt pustie" si prin urmare "weekend ul acesta va avea loc la agafton".
In ce priveste "val", "regionalisme", spun doar atat: "imi place o fata", "romani plecati" si sa citesc tratate "despre saracie", care in fond ar "trebuii" sa inceapa intr-o etapa anterioara, scriind o "compunere cum se va imbraca o persoana fericita".
Astfel ajungem la intrebarea cheie: "ce este caf"?
Unii vor raspunde: "sufletul". Altii se vor limita sa scrie tot "despre saracie", cautand prin memoria ravasita "opusul cuvantului mincinos", sperand ca daca nu-l vor gasi, ceilalti vor spune: "IN CAZ CONTRAR V-OM URMA". Ceilalti insa vor spune: "ai schiopata de teama sa nu il strivesti". Si asta-i tragedia.
Nu pot afirma, ca "am invatat" sau ca "sa mutat" sfera de interese. Insa in loc de poeme, poate ca o "compunere pe tema frumoasa si bogata esti patria mea%22" ar fi un exercitiu nimerit, chiar daca din "casnicia" asta n-ar ramane decat raspunsuri la intrebari ca: "cat timp se fierb cartofii" sau "placi o fata"?

In rest: "casatorie vasta" !!
#568582 (raspuns la: #568579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
xpol, - de 1brasovean la: 29/12/2010 21:18:04
(la: Libertate vs. cultură politică)
hai ca pana la urma mi-am gasit ceva timp si-am cetit ce-ai zis p`aci. cateva observatii pe fuga:

-scrii prea MULT, aduci in slujba saraciei de idei o multime de date. seamana a intoxicare statistica, deocamdata suportabila;

-vrei sa vezi doar partile pline ale paharelor marinaresti si piticesti, ceea ce induce dupa sine o lipsa de credibilitate - te pozitionezi, nici macar discret (argument: pe site-ul xpol.ro mai ca nu o pupati in cur pe Udrea, spre ex. fie intre noi vorba: e o jmechera, stie sa invarta bani si oameni si papagali din partid, insa asta nu inseamna ca are stiinta guvernarii. in aceata privinta - oho! - e departe de d-na Merkel, noroc ca o ajuta labagii din partid, mai cu o sacosa contra voturi, mai cu furtul electoral pe fata, pe spate etc.);

-si sa nu uit: textelor le lipseste ideea de forta (aia, stii tu care!), simpla insiruire si arucarea cate unei rame timide in locul unei limbi viguroase intr-un anume loc, nu tine loc de idee, nu te defineste doctrinar, nici ca mecanism de gandire si analiza, parerea mea.

dar ma rog, s-ar putea sa fiu subiectiv; n-am avut nervi sa citesc toate scriiturile voastre. e drept, nici ca m-ar interesa prea tare politichia facuta pe sest.

(iarasi, subiectiv) imi pareti plictisitori si pentru ca nu abordati (nici de gust!) teme locale. sa-ti mai spun ca democratia ori este (si) locala ori e.... varza?
sa mai povestim ce efecte induce coruptia generalizata promovata de idolii tai (ori de alti politruci de cacat)?
stii care este starea democratiei in mediul rural, spre exemplu? s-ar putea sa nu te intereseze, asa-i?
lazarev - de codru la: 14/05/2004 05:33:53
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu doamov@acasa.ror c-am auzit despre el, dar i-am citit toate cartile publicate in romaneste. Carti cu vointa proprie, pe bune, caci volumul 2 /Karma pura/ a alergat dupa mine vreo patru ani pana...ne-am cunoscut. Mi-o tot recomandau unii si altii, iar eu opuneam rezistenta , caci nu eram pregatita de intalnire. Chiar am pus mana pe ea dar, desi cititor inversunat, n-am facut gestul de a o deschide. Apoi totul a venit de la sine, iar cateva boli minore de care sufeream s-au vindecat exclusiv in urma lecturii. In plus, un an mai tarziu, au aparut schimbari fundamentale si pozitive in materie de destin. Daca vrei sa ne conversam pe tema, adresa mea de mail este codruto
#15388 (raspuns la: #11671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cate sunt de spus...pentru Cristall, - de DESTIN la: 20/02/2005 02:26:12
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
"femeia creatie divina...
Publicat de DESTIN la 04/03/2004 - 18:40 la Ganduri in 0 si 1

femeia creatie divina,ea insasi creatoere si datatoare de viata. este ce eu gandesc despre sexul frumos,inspira respect,pretuire,daruire si iubire. imaginati-va numai cateva secunde, cum ar arata acest pamant in lipsa femeii. barbati, niciodata nu puteti "cere" de la femeii,atat cat ele pot oferi."

Am postat copy de pe o tema a mea mai veche anisia cunoaste tema...
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36888 (raspuns la: #36886) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau si eu te rog cartea in - de farmacistu la: 11/11/2005 15:02:07
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
vreau si eu te rog cartea in format electronic
am nevoie pentru un referat la sociologia religiilor si nu gasesc nicaieri un referat referitor la ea si poare reusesc sa spicuiesc ceva despre aceasta tema
adresa mea este bgeorgian@yahoo.com
#86750 (raspuns la: #86411) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Cassandra la: 16/12/2005 14:23:11
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Bine daca v-a placut, va mai zic unu' si apoi fug:

La scoala, elevilor li se da o compunere cu tema:
Actiunea sa se petreaca in inalta societate, sa aiba o tematica religioasa, sa cuprinda dragoste, dar si mister....
Bula a adus primul o compunere, foarte scurta:
"Ducesa spuse: - Tu-i Dumnezeii ma-sii, iar am ramas gravida si nu stiu cu cine..."

O zi buna
#95462 (raspuns la: #95460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#175082, de Ruxytza - de RSI la: 13/02/2007 00:35:43
(la: MIRCEA ELIADE - personalitate internationala)
Compunere sau tema pentru acasa?
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#175104 (raspuns la: #175082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Sancho Panza la: 13/02/2007 04:27:14
(la: MIRCEA ELIADE - personalitate internationala)
Compunere sau tema pentru acasa?
mai degraba fitzuica! :))))



"Cea mai inversunata lupta este lupta cu tine insuti.Te afli in ambele tabere."
#175111 (raspuns la: #175104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai techila? - de cosmacpan la: 11/01/2008 00:56:26
(la: KISS )
Scrisoare de intenţie (după model)

IO aa nu IQ, adecă Io Cosmacpan
Domeciliat pă strada Fericirii no.13 din localitatea mea
Răspund la adresa de mp sus menţionată
Si am si telefon (da nu-s cuplat din cauză dă ciori)


Stimate ofertantule adecă Juriu,

Ţinând cont de faptul că perioada dă stat acasă cu ochii pă păreţi înseamnă muuuult prea mult timp liber (că mă doare şi ochii de la conjugărită, boala d-aia dă să trece cu vizine), care cu greu se poate deveni “împlinit” consider că un joc partime (ca ăsta de-l propulsăriţi) poate oferi satisfactii, implinire si destindere (musculară) atâta….că timp…dam ă rog… cat acest joc vine in prelungirea unui hobby ( vă rog să num ă daţi de gol la vecini şi la colegi că iei mă ştie dă om serios fără d’astea). CeVeul anexat vă va furniza informaţiile mele cu privire la iecsperienţa, inştruirea si capacităţile mele (paranormale, da vă rog – cuaiet).
Am aflat despre joc şi despre regulamente după ce le-am cetit că mi-a dat adresa buna mea prietenă, o fiinţă pozitivă şi plină de compasiune.
În momentul în care consideraţi potrivit vă pot inoportuna cu un interviu şi voi căuta (peste tot, promit) să ofer tot ce am mai bun (aş vrea să dau lilsta cu inventar dar imi este frică de ilicite) pentru a vă convinge că pot fi util competiţiei dumneavoastra,
Aşa cum o să vă şi arăt veti observa că am dobândit (ierea dobândă bună atunci) un anumit nevel din relaţionare audiind toate cele şi câte şi mai câte, şi m-am participat şi la prezentări în public (recunosc că am facut-o).
Printre punctele mele tari (spirtoase) se afla bune capacităţi (că doar n-o să le spui pă toate celelalte) si abilităţi de comunicare (cans strig io să face linişte pă scară). Aceste calitati, combinate cu încrederea si devotamentul meu, mă arată a fi cel mai (ne)potrivit pentru acest joc (am pus parantezele că dedea mişto, am văzut io la teste).
Datele dă contact le-am apostat în fruntea scrisorii aşa că aşi aprecia deosebit ocazia de a mă intâlni (ultima întâlnire a fost cu mama la ceasu gării) si de a discuta (mă d ace bun îs la astea) că necesităţile filozofice (ori fiziologice) si obiectivele dvseste sfinte pentru mine.
Vă mulţumesc pentrul timpul si consideraţia dvs.
Cu deosebita, al dvoastra,
cosmacpanu

PS: mi s-a spus să nu vă zic că aşi avea disponilităţi şi pentru alte jocuri da ion u pot să minţ, aşa că o să vedeţi onestitatea şi sinceritatea me ape care le pun în slujba Onoratului Juriu care va face departejarea dintre mine şi contraconcurenţii mei, că iei nu ieste aşa de buni. Şi vă mai spui am ecsperienţă gârlă, căcă…ăăăă multă dar abilităţile mele nu îmi permite pentru ca să mă arăt. Vă ubesc, sânteţi cei mai buni. Cel mai bun să triumfeze. Nu-I aşa că-s bun? Mulţumesc Juriule!
Cri - de apol la: 29/02/2008 20:24:25
(la: Sensuri)
Am o alta varianta ,dar la prima tin mai mult.

Am plecat din sud spre nord
intr-un anotimp curat
funigeii pe zapada adunati bisericute
tribunale-au mobilat.
de la stanga catre dreapta
printre ei am cautat
si cand am avut mai multe
labirinturi desfacute
m-am simtit incoronat.
Inversand polii magnetici
coroana m-a renegat
de la dreapta catre stanga
lumina s-a-ncovoiat.
Liftu-mi cu aripi taiate
in miscare poarta-un suflet
spre linisti de catedrala
de vreo umbra de lumina sau amprenta unui zambet,
manifesta in spirala,
dinspre El incredintata,
calcarul o va pastra
in ungherele de jos
cand voi fi
mai jos
de jos.
Acum am facut compunerea pentru tema de acasa.Prima forma asa a venit deodata.
#289730 (raspuns la: #289286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Le Roi se meurt - de alex andra la: 19/05/2008 15:34:23 Modificat la: 19/05/2008 15:36:14
(la: ora de des-compunere)
ades compun legende despre moartea mea
învăluit în giulgiu de silabe
vineţii depravate parfumuri de tămâie
machiază ora neştiută am să plec
eu care mor singur fără căpătâi
în boccea o partitură de bocet strident si rece ca dimineţile boreale
vă las vouă împărăţia cerului şi a pământului sterp
uter al nenăscătoarei
nimicniceşte-mă încet şi cu metodă
până la atom şi mai departe...
on topic - de Maximilian Serban la: 09/09/2008 11:03:39
(la: ritualuri, traditii, credinte)
si ca sa fiu si la obiect, trebuie sa spun ca imi petrec o buna parte din timp la moieciu ( zona brasov-bran) si , cum era normal, mi-a facut niste prieteni si prietene. si mi s-au povestit tot soiul de nebunii. cum l-a asteptat dracu in capu ulitei pe cutare si sa nu ma duc pe acolo dupa o anumita ora. ca daca e un caine de nu stiu ce culoare si nu stiu ce statura si e singur, iarasi e dracu. nevasta tipului care avea grija de casa mi-a povestit cum a urmarit-o o lumina sferica pana in casa si variatiuni pe aceeasi tema.

parerea mea e ca oamenii aia cred atat de mult in lucruri de genul asta incat le fac sa se intample. (cel putin in mintea lor). i-am explicat ca ar fi putut fi un fulger sferic sau ceva de gen, dar ea sustine ca a condus-o arhanghelul cutare pana acasa.

puterea autosugestiei nu trebuie subestimata
prole :)) - de adina.petre la: 28/12/2008 18:10:10
(la: Parintii si copiii)
Vai de mine!!! Sa aud aceste cuvinte (ne doare) de la instalatorul meu favorit. Mare tristete ma cuprinde. Si eu incercam numa sa te fac gelos cu GiBiu...
Nu-i loc de nunta, desi ni s-au adus deja lautarii, GiBiu nu m-a cerut.
Inteleg ce zici cu patriotismul local, mea culpa!
#378598 (raspuns la: #378594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parola.uitata - de zaraza sc la: 23/08/2013 12:47:13
(la: Antivara)
Urmaresc niste cuiburi an de an. Nu sunt in localitatea mea, se intampla atunci cand plec din Nasaud spre Bistrita. Le salut cand le intalnesc si le alint in fel si chip: bărzăuce, bărzuce samd. :)

#647459 (raspuns la: #647425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: