comentarii

compunere prietenul la nevoie se cunoaste


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
prietenul adevarat - de (anonim) la: 17/01/2005 08:53:37
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
cred ca ar trebui sa renunti la prietenia cu el. Tu te-ai schimbat dupa ca ai reusit sa treci peste probleme si cred ca nu ii poti impartasi trairile tale de atunci din moment ce el nu a fost alaturi de tine. de fapt nici nu mai ai nevoie de el pt ca esti destul de puternica daca ai reusit sa treci singura peste problemele tale.
e simplu sa dai sfaturi si sa privesti din exterior dar nimeni nu poate stii cat de greu iti este sa renunti. Fii din nou puternica asa cum ai fost si pana acum!
prietenul, un alt tu - de giocondel la: 17/01/2005 19:48:15
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
prietenia adevarata este aceea in care niciuna din parti nu are asteptari de la celalalt.de nici un fel. atunci cand oferi 100% dezinteresat, din dragoste, din generozitate din preplinul inimii tale.

cand nu ai asteptari de la oameni, dezamagirile dispar, si iti poti trai viata in liniste si multumire.dar mai ales, tocmai atunci, cand nu astepti absolut nimic, Totul ti se ofera, atitudinea de detasare si autosuficienta este ca un magnet ce atrage tot ceea ce ai nevoie desi nu ceri sau astepti.

daca el nu iti este prieten, conform asteptarilor tale sau regulilor bunului simt, asta nu insamna ca tu trebuie sa incetezi a-i fi prietena..desigur poti sa iti refaci prioritatile si sa gasesti un echilibru sanatos intre a-l ajuta pe el si a-ti rezolva propriile-ti probleme

totul depinde de la om la om si cu totii avem de invatat in ceea ce priveste relatiile interumane.

succes




"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
prietenia - de (anonim) la: 03/02/2005 23:31:16
(la: Prietenia in zilele noastre)
prietenie este cand persoana care ti.e alaturi accepta sa fie "acolo" pt.tine si la bine si la rau.sa te asculte cand ai nevoie,sa fie colacul tau de salvare.prietena cea mai buna ar putea fii chiar un jurnal mobil.cine e dispus sa te ajute chiar si in cele mai nastrusnice idei de a le pune in practica?prietenii sunt totul.fara prieteni esti gol pe dinauntru.prietenii sunt totul. claudya_87@yahoo.com
O tema de reflectie - de Stefan Niculescu-Maier la: 12/02/2005 07:12:23
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...

#36107 (raspuns la: #36106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
paradigme - de fiXpiX la: 20/02/2005 16:26:54
(la: La 67 ani o prea distinsa doamna a nascut o copila)
Paradigme

In loc de introducere:

Asteptand prima mama barbat…pentru ca si barbati sunt si ei femei, cred ca noi romani putem deveni natural femei, ca nu e Romania tara unde totul e posibil, pana cand medici o sa se decida sa ia problema in dinti, ne multumim cu prima batrana domnisoara, pe post de cobai care a reusit sa supravietuiasca medicilor genisti. Povestea medicului care a realizat idiotenia asta e cam asa :„mama uita ce electrician bun sun, am reusit sa construiesc o bomba atomica, ce frumos lumineaza si razele ei pline de lumina ce frumos distrug viata”

paradigma: o femeie poate fi gravida (nimic anormal)

paradigma: o femeie in varsta nu poate fi gravida (fals poate fi gravida sustin uni, ea poate sa foloseasca uterul in care sa fie implantati embrioni)

paradigma: o femeie cu burta este gravida si o sa nasca un copil (fals femeia este doar gazda, nu si autoarea genetica cu sau fara ajutorul unu personaj masculin, este o paradigma care am sarit-o, AICI TREBUIE SA STABILIM CLAR CINE ESTE MAMA? este mama genetica cea care a donat ovulul si tatal este donatorul de speerma, sau mama este cea care a preluat "sarcina" PROBLEMA este al cui e copilul, daca este al persoanei care a gazduit fatul pe perioada dezvoltarii sala pana la nastere, sau el este un orfan conceput in laborator si increditat unei persoane care o sa aiba se pare atributii de "mama"

indiferent cu cine vorbesc despre acest caz nu distinge difernta intre paradigma mamei si CAZUL ILIESCU ADRIANA.

paradigma: mama este persoana care de la concepiment, deci ovulul este al ei, natural, si nu implantat sau obtinut de la un donator, sarcina si pana la nasterea individului acesta find doar un element dintr-o serie care compun procrearea si nasterea.

paradigma: este individ o persoana fizica, care are caracteristicile speciei umane, atunci ce este embrionul? Domnisoarei Iliescu i s-au donat mai multi embrioni, si in aceasta tragica poveste doar doi embrioni s-au dezvoltat, si doar unul s-a transformat in individ si este de sex feminin.

Sper ca acum este clar pentru toata lumea ca Iliescu Adriana, nu putea naste, si trebuie stabilit daca ea poate fi considerata in acest caz mama.

Credeti ca este suficienta donarea embrionului pentru a devenii mama, si acest proces poate fi asemanat cu procesul normal de procreatie al unui individ?

Acum sa transcriem titlul de mai sus „La 67 ani o prea distinsa doamna a nascut o copila” acesta ar fi urmatorul: O femeie in Varsta de 67 de ani, sterila, a primit in urma unui tratament hormonal, (despre tratamentul hormonal nu se cunosc efectele secundare, insa e nevoie doar de putin bun simt si nu de cunostinte academice sa iti dai seama ca acesta a pus in pericol viata pacientei, si nu se cunosc efectele pe care o sa le aiba asupra copilului) embrioni fecundati artificial despre care opinia publica nu cunoaste provenienta, si nu ar fi de mirare sa aflam ca si acestia au fost folositi ilegal si poate donatoarea si donatorul habar nu au care a fost scopul si unde au fost folositi. Dupa ce a primit mai multi embrioni, doar doi au inceput sa se dezvolte. In final a fost efectuata o operatie (atentie, nu cezariana pentru ca se numeste cezariana in cazul in care o femeie care este gravida pe cale naturala, aceasta nu poate sa nasca si se face operatia de cezariana) pentru a recupera embrioni donati domnisoarei Iliescu Adriana. Un singur individ a supravietuit, insa nu se cunosc ce efecte o sa aiba asupre lui tratamentele la care a fost supusa persoana a carui uter a fost folosit pentru dezvoltarea acestuia.

In romania nu exista o legislatie care sa reglementeze asfel de practici, asa ca domnisoara Iliescu a putut infia mai multi embrioni fecundati, orfani creati in laborator, de medici care se pare ca de rational si normal nu are rost sa discutam cu dansii, care au pus in pericol viata pacientei, cred ca operatia de recuperare a fost facuta in graba, medicul fiind speriat de amploare pe care ar fi avut-o un scandal, daca domnisoara ar fi trecut in lumea celor drepti, a supravietuit un singur fat celalat fiind sarificat. Incredibil ete o oribilitate, si atat.

Iliescu Adriana in varsta de 67 de ani nu a nascut pe nimini, ea a infiat cu ajutorul unui „medic” mai multi embrioni umani, doar unul a supravietuit, cu toate acestea din cauza ca nu exista o lege se pare ca dansa este considerata mama individului de sex feminin, rezultat al acestui experiment, cu toate ca dansa biologic vorbind, nu a contribuit la actul de procreatie, ovulele si sperma provenind de la donatori necunoscuti, deci mama si tatal sunt necunoscuti, si fecundarea s-a realizat in laborator, embrionii fecundati fiind implantati domnisoarei Iliescu Adriana, al carui uter a fost utilizat pentru acest eXperiment. Ea este considerata mama, banuiesc pe criteriul ca fatul s-a dezvoltat in uterul dansei, cu toate ca nu exista o lege care sa stabileasca exact acest fapt…

Cu stima,
fiXpix
http://www.evalcea.3x.ro

Hai sa vedeti ce se schimba la noi - de Omul de la garantii la: 09/03/2005 13:55:04
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Subject: Romani celebri !

PUTEM OBSERVA cu stupoare cum chiar unii români afirma despre locuitorii acestei tari ca ar fi doar niste ?barbari? înca de pe vremea dacilor, care n-ar fi stiut nici macar sa scrie (cum prezinta în unele articole ?Academia Catavencu") si ca românii sunt si acum ?codasii Europei"! Astfel de afirmatii pot fi semne de incultura crasa sau, de cele mai multe ori, de rea vointa, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziaristi care nu urmaresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.

Si pentru ca autorii celui mai popular dictionar occidental ?Larousse? nu vorbesc deloc de români ca natiune importanta pentru dezvoltarea civilizatiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marca originari din România, sau personalitati mondiale de prima marime care apartin acestui neam, dar care din pacate nu sunt cunoscuti, deoarece se pare ca mass media româneasca este mult mai preocupata de cazuri stupide care nu au nici o valoare umana si nationala.

? Rachetele expediate de la Cape Kennedy si aripile ?Delta? au fost inventate la Sibiu înca din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amanuntele necesare si cu o fireasca uimire ca ?istoria oficiala? a ?reusit? sa-l neglijeze? Racheta spatiala cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy") a fost inventata în 1529 si trimisa în spatiu cu succes în 1555, în prezenta a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, seful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570).

Aceasta informatie si urmatoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista inventiilor mentionate în manuscris contine: racheta cu doua etaje de ardere (1529); racheta cu trei etaje (1529), baterie de racheta (1529), casuta zburatoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)? ?Casuta zburatoare", propulsata în aer de racheta, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spatiale folosita de cosmonauti începând cu anii 50!? În lucrare erau mentionate si pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.

? Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de o savanta de la Facultatea de Stiinte Bucuresti, si însusita apoi de Marie Curie si întrebuintata pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta românca îi scria regelui Carol al II lea: ?Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala ca si a domnilor recomandati de dl. Perrin, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea si de al carui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandata de însusi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (? ) Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe dl. Perrin si pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.? Vesnicile ?plecaciuni? fata de cei de afara, bogati, deci destepti si merituosi! Nedreptatita savanta înfiintase din proprie initiativa Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Stiinte Bucuresti?

? 1827 - Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre organizatorii învatamântului national inventeaza predecesorul stiloului modern: ?condei portaret, fara sfârsit, alimentându?se singur cu cerneala?
? 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului.
? 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi.
? 1881 Alexandru Ciurcu - obtine un brevet din Franta prin care prevede posibilitatea zborului cu reactie.
? 1885 Victor Babes - realizeaza primul tratat de bacteriologie din lume.
? 1886 Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie.
? 1887 C. I. Istrate - Friedelina si franceinele.
? 1895 D. Hurmuzescu - descopera electroscopul.
? 1899 C.I. Istrate - o noua clasa de coloranti.
? 1900 Nicolae Teclu - becul cu reglarea curentului electric si gaz.
? 1904 Emil Racovita - fondatorul biospeologiei.
? 1905 Augustin Maior - telefonia multipla.
? 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu ?Vuia I? acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
? 1906 A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adânci.
? 1908 Lazar Edeleanu ? primul procedeu de rafinare a produselor petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care ii poarta numele.
? 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen - ?pila Karpen", care functioneaza înca si produce curent electric, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
? 1910 iunie - Aurel Vlaicu - lanseaza primul avion din lume fuselat aerodinamic.
? 1910 Tache Brumarescu - masina de taiat sulf.
? 1910 Stefan Procopiu - efectul circular al discontinuitatilor de magnetism.
? 1910 Gh. Marinescu - tratamentul paraliziei generale.
? 1910 Henri Coanda reuseste primul zbor al unui avion cu reactie (fabricatie proprie).
? 1910 Ioan Cantacuzino - ?fenomenul Cantacuzino? (aglutinarea unor microbi).
? 1913-1916 Ioan Cantacuzino - vaccinarea antiholerica (metoda Cantacuzino)
? 1916 D. Danielopolu - actiunea hipertensiva a digitalei.
? 1918 Gogu Constantinescu - întemeiaza o noua stiinta: sonicitatea.
? 1919 Stefan Procopiu - unitatea elementara de energie magnetica (magnetonul).
? 1920 Emil Racovita - pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume).
? 1920 ing. Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamânt - Luna, folosite la pregatirea programelor ?Apollo? (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei ?Apollo? care a dus primul om pe Luna.
? 1921 Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma ?picaturii de apa").
? 1921 Nicolae Paulescu - descopera insulina; pentru ca era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod pentru aceasta descoperire?
? 1921 Stefan Procopiu - Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).
? 1922 C.Levaditi si Sazevac - bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
? 1925 Traian Vuia - generatorul de abur cu ardere în camera închisa si cu vaporizare instantanee.
? 1930 Elie Carafoli - avionul cu aripa joasa.
? 1933 Henri Coanda - aerodina lenticulara (farfuria zburatoare).
? 1938 Henri Coanda - efectul Coanda.
? 1938 Henri Coanda - discul volant.
? 1952 Ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie ?Dr. Ana Aslan", primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare. ?Ana Aslan? are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra îmbatrânirii au convins înca de la început, aducând institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor ?Aslan? a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgând, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu ?Gerovital".

O mentiune speciala facem pentru Stefan Procopiu, fizician de renume mondial, doctor honoris causa al mai multor universitati din lume, membru al Academiei Române, intemeietorul scolii romanesti de magnetism, om de mare tinuta profesionala, de înalta atitudine civica si patriotism. In 1919, plecând de la teoria cuantelor a lui Max Planck, calculeaza valoarea magnetonului teoretic (unitatea elementara de energie magnetica), astazi cunoscut ca ?magnetonul Bohr-Procopiu". In 1921 descopera fenomenul de depolarizare a luminii in suspensii si coloizi, denumit fenomenul Procopiu, urmat in 1930 de efectul Procopiu, in magnetism. Propus spre acordarea premiului Nobel pentru fizica de catre comisia de recomandari in urma dovedirii teoretice a existentei magnetonului, a fost privat pe nedrept de distinctie, aceasta fiindu-i inmanata savantului danez Niels Bohr, desi descoperirea a fost anuntata intai de roman.

? O sincronicitate uimitoare a fost sesizata de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburatoare testate de americani în 1961, dar, desi americanii au fost creditati ca autori ai inventiei, adevaratul inventator este Justin Capra care, în 1958 a proiectat, realizat si zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunatatit si este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapida de pe platformele marine si pentru supravegherea zonelor forestiere.

? Un crater de pe luna poarta numele lui? Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul român a demonstrat ca axa mare a elipsei pe care se deplaseaza Pamântul în jurul soarelui este de o marime variabila, creând premisele de baza ale astrofizicii moderne.

? Mai putem semnala existenta unor personalitati, adevaratele ?vârfuri de talie universala? aparute dintre minoritatile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat ?parintele navigatiei spatiale"si, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, seful programului rachetelor americane ?Saturn".

Alte realizari romanesti:

? Stefan Odobleja - Parintele ciberneticii generalizate .
Timisoara - primul oras european cu iluminat stradal cu energie electrica (noiembrie 1884).
? Griogore Antipa ? savant naturalist, inventatorul dioramelor (1912).
? Ion Agarbiceanu ? primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie (1962).
? Dumitru Daponte - inventatorul modalitatii de proiectare a filmului in relief.
? Iulius Popper - inventatorul unui dispozitiv pentru recoltarea aurului din apa marii; in plus este cel care a dat denumiri romanesti unor locuri din Tara de Foc (Sinaia, Ureche, Lahovary, Rosetti).
? Aurel Persu - a stabilit ca automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie sa fie proiectat avand forma unei picaturi de apa, in cadere. General Motors precum si Ford au facut propuneri pentru achizitionarea patentului.
? Anghel Saligny - construieste in premiera mondiala, la Braila si Galati, silozuri din beton armat (pentru poduri).
? Eliza Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume.
? Smaranda Braescu ? una din primele femei parasutis din lume, detinatoare a mai multe recorduri mondiale in domeniu.

REALIZARI CONTEMPORANE

O alta idee propagata destul de puternic în societatea româneasca de astazi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca România de astazi ar fi? o ?tara bolnava", fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu ?codasa Europei".

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe români ?la locul lor? (si departându-i de traditia si sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc ?Atotputernicii Lumii", Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului românesc ale ultimilor ani:

? Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata întreaga Biblioteca a Academiei Române, iar informatiile ar putea rezista? 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor ?Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârsit formalitatile?

? Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premiera mondiala, un aparat care purifica aerul în spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind ?ca în salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!?

? Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, în ian.2001)

? România a câstigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, în 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA în finala).

? Hackerii români sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. ?Distractia? (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa îsi dovedeasca ? valoarea) celor ?5 magnifici de la Rasarit? a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti? Printre site urile ?sparte? de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc?

? La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia româna s a mai întors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru  inventia ?Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala în promovarea inventiilor.

? Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si în Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si în conducerea acestei unitati.

? Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

? La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii români au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Vâlcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari? Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada? Fireste, el a fost ?racolat? imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)?

? Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe în colaborare cu NASA.

? Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii?

? România este pe primele locuri în lume la? exportul de inteligenta. De exemplu, la ?Microsoft", a doua limba vorbita este româna, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot români?

? Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa înfiinteze în România primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica în fitness pentru adulti?

? Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decât calculatorul (înmultiri, împartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer?

? Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pâna la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind în fapt ?instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala în lucru mecanic". ?S-ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia în lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari?

? Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme ?Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit ?performanta? de a fi somer în România?

? Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, în câtiva ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat când a îndraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica? de 4 ori greutatea sa în aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor? ?din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani? Prima inventie valoreaza miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii cât si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari? În acest timp, statul român ignora în continuare o inventie, într adevar de miliarde?

? Anonim nascut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumina. Prietenul sau, Albert Einstein l-a avertizat: ?Esti un visator. Cine crezi ca o sa ti permita sa distrugi întreaga industrie farmaceutica si sa revolutionezi medicina?? Mai târziu, Elena Ceausescu i-a propus, prin intermediari, sa i cedeze inventia? Pâna la urma, avea sa ajunga prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte inventii românesti ?pierdute? în strainatate ? În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pâna acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice? C.P. Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fara biela (vânduta Japoniei si folosita în celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

? Justin Capra este un inventator celebru al României, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii în care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani? În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani în care ?semidoctii savanti? l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din România si au lansat o în fabricatia de serie? În 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamânt la? Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata în 1962 de Wendell Moore ("specializat? deja!), iar inventatorul? a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau? Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, ?Soleta", care consuma ? 0,5l/100 km si al unei motorete unica în lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încarcare).

? Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! ?Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul românesc dar si pentru ?talentul? cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 si a fost brevetat în ? ianuarie 2001. Pâna atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la ?Mercedes? (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei? Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe ?cazanul Traian Vuia", inventie folosita înca la locomotivele Diesel electrice pentru încalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre si navale, în locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai exista doua brevete în domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. ?Motorul Rusetel? foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, încântat. ?Reusita ar fi un miracol, si cred ca în asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".
#38709 (raspuns la: #34989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiect cu nabadai - de giocondel la: 11/03/2005 04:19:12
(la: Barfa)
ma tem ca cetitorii nostrii nu au inteles exact la ce te referi.

una este sa stai la taclale cu prietenii despre mici shushanale si alta este sa barfesti oamenii pe la spate...gest care in ultima instanta este lispit de noblete si denota micime sufleteasca, indiferent de cine este subiectul barfei.

barfa, veti fi surprinsi sa aflati :):):), este o grava eroare umana, ce are capacitatea de a inabusi frumusetea unui spirit, intuneca lumina inimii omului.

fiecare om este responsabil pentru o viata numai, si aceea este propria sa viata. mai intai este de preferat sa ne uitam in propria gradina si sa vedem parul din propriul nostru ochi, inainte de a ne grabi sa emitem judecati despre altii.

constructiv si demn naturii noastre nobile si divine este sa trecem cu vederea miile de calitati negative ce le vedem in ceilalti si sa cautam intotdeauna sa vedem ceea ce este bun, oricat de mic ar fi dar mai ales sa iertam si sa incurajam.

de multe ori mi s-a intamplat sa ma aflu in situatii in care mi se spuneau lucruri negative despre o persoana pe care nici macar nu o cunoscusem, insa cand am ajuns sa intalnesc persoana respectiva am ajuns la propriile mele concluzii, si am descoperit cu totul altceva decat imi fusese prezentat, la o mica barfa. si intotdeauna este surprinzator si frumos sa acorzi sanse oamenilor.

si atunci cand constatarile facute sunt clare si evidente si celalalt poseda defecte saritoare in ochi, tot mai bine este sa nu le mentionezi in stanga si in dreapta, sa iti ocupi timpul in care ai putea face ceva frumos pentru cineva, oricine, cu denigrarea altei fiinte umane, cu intristarea unui suflet.

barfa este incompatibila cu cerintele unitatii si armoniei si ucide spiritul dragostei de semeni, camaredenia si nobletea.

cea mai uracioasa caracteristica a fiintei umane este gasirea de greseli in celelalte fiinte..sigur, e haios sa faci mishto si sa razi de prostia altora, sau vanitatea sau egoismul vecinului, dar in fond nu e treaba noastra sa judecam pe ceilalti ci a Altcuiva.

si niciunul dintre noi, oamenii, nu este perfect, desi perfectibil..si eu si dumneavoastra, avem slabiciuni, defecte, poate nu foarte evidente pentru noi insine, caci ne place tare sa ne maimutzarim si sa pretindem ca suntem centru si buricu' pamantului, mai destepti si mai frumosi decat cei din jurul nostru..dar adevarul este ca altora s-ar putea sa le aparem ca avand defecte grave, enervante...si asta de ce??pentru ca oamenii sunt inclinati sa judece la prima vedere, sau la a doua, sau condusi de prejudecati, fara a ii cunoaste cu adevarat pe ceilalti.

haideti sa ne gandim la Cel ce cunoaste secretele fiecarei inimi, greselile si erorile fiecarui suflet... cat de iertator este El si rabdator si cum ascunde si nu face evidenta confuzia si departarea noastra de spiritul eternitatii...in fata Lui, si cel mai mare pacatos are o sansa, pstru ca este vesnic iertator si mila Sa este mai presus de dreptatea Sa chiar. de aceea nu este intelept sa judecam pe altii, mai ales ca nu ne cunoastem propriul nostru sfarsit.

Oamenii sunt divini, sunt purtatori ai esentei si luminii divine, sunt nobili, ascund in sine bijuterii de calitati stralucitoare...si merita sa fie Iubiti si incurajati. asa cum voi , cum eu , avem nevoie si ne hranim cu cuvinte bune si ganduri pozitive, asa si cei din jurul nostru pot fi influentati cu un gand constructiv, un cuvant frumos..cuvantul este o putere creatoare de neimaginat...la fel poate fi foooarte distrugatoare, depinde cum este folosita.

si , iarasi, Divinitatea, a pus in mainile noastre alegerea: de a intelege ca suntem cu totii unul, uniti, in oceanul dragostei lui imense,frati si surori, parti ale aceluiasi corp, frunze ale aceluiasi copac, flori in aceeasi gradina a creatiei, sau sa ne incapatanam s a ne vedem separati si sa ne radem unii de altii..e ca si cum am rade de noi insine, caci suntem cu totii parte din acelasi Tot.

Numai bine tuturor!

"O Son of Man! Breathe not the sins of others so long as thou art
thyself a sinner. Shouldst thou transgress this command, accursed
wouldst thou be, and to this I bear witness" -The Kitab-i-Aqdas-



zaraza 2 - de giocondel la: 30/03/2005 01:56:44
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
1.nu vin cu nici o teorie Yoga, nu practic ( nu ca m-as da mare cu asta) dar ma confundati cu altcineva….:)

2 zaraza: “ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti”

gio: inca odata nu ma refer la negarea prorpiei finite, ba dimpotriva la completa acceptare a sinelui..odata cu acceptarea, sincera si neprefacuta, intervine si transformarea..insa daca acceptam anumite lucruri ce ne caracterizeaza, daca le constientizam, nu inseamna ca evolutia noastra inceteaza..natura spiritului uman este evolutiva, in nici un caz nu stagneaza..mai degraba regreseazaJ…daca cineva accepta astazi ca are tendinte de cleptomanie sau pedofilie sau ca uneori simte o nevoie acuta sa faca rau , asta nu inseamna ca odata cu acceptarea acestor trasaturi ale caracterului sau, omul respectiv, trebuie sa devina indulgent in ceea ce priveste defectele sale.. de la constientizare vine acceptarea..si abia pe urma schimbarea.
Faza cu homosexualii este ca ei nu se accepta cu adevarat, ci sunt intr-o contuinuua lupta cu ei insisi..adevarat este ca si societatea nu ajuta de loc, pentru ca a fi intolerant in loc sa acorzi sustinere si ajutor, creaza o senzatie de revolta ce se transforma in ultima instanta in: asta sunt, daca nu va convine nu va convine, eu ma simt bine asa…ori aici e buba..ca e mai usor sa give up, decat sa te transformi,caci transformarea DOARE al dracului de tare, este ca si taierea copacilor primavara..cu cat cureti mai bine caracterul cu atat fructele vor fi mai imbelsugate insa procesul in sine este dureros, neplacut, in aparenta nesatisfacator si inutil.

3 zaraza: “nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii.”

Gio: nici eu. De altfel ,daca ati citi un pic mai atent ceea ce scriu, ati vedea ca am spus doar ca daca e sa te casatoresti, atunci e preferabil sa ai copii caci acesta este scopul pentru care aceasta institutie exista. Nu inseamna ca acesta este scopul existentei..cum de altfel nu toata lumea trebuie sa se casatoreasca musai caci nici casnicia nu este scopul existentei..scopul nostru pe acest pamant este sa ne cunoastem pe noi insine, deci pe Dumnezeu, sa ne acceptam, iubim si sa ne transformam continuu, sa reflectam cat mai multa lumina divina si sa ne ridicam la rangul pentru care am fost creati, s a strangem un bagaj cat mai bogat de calitati pe care le descoperim in noi insine si le hranim aici dar ce ne vor fi de folos in celellate lumi ale existentei..DA! muncind asiduu si luptand cu dualitatea ce ne caracterizeaza, deci si cu calitatile noastre negative.

4.Nu exista dovezi clare ale faptului ca da vinci a fost Homosexual, doar speculatii. Dar, ma rog , nu conteaza asa de mult…

5.inspiratia si munca…. Mozart cand compunea , in originalele sale rareori gaseai greseli. Aveti dreptate ca inspiratia fara munca este zero, dar iarasi faptul ca un artist munceste pentru a isi imbunatati Creatia, nu dovedeste absolut nimic despre caracterul lui. Decat ca poate are rabdare si vointa.EU nu vreau s a generalizez, caci in mediul in care m-am invartit, artistic, am intalnit multe feluri de oameni…divini…artisti ce intr-adevar se desprind de toti si toate, dar si in arta, ca in lume dealtfel, majoritatea este formata tot din oameni ce nu inteleg viata, ignoranti, cel putin la acest moment din evolutia lor spirituala, adica un fel de somnambuli.

6.zaraza:“ dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta.”…

gio: asa..SI?

vreti ca acum sa fim cu totii homosexuali ca stiinta si artele sa progreseze?…din pacate adevaratii artisti, traiesc cu un picior in lumea fizica si cu celalalt in lumea inspiratiei, a spiritului ( unde nu exista diferentiere de sex, esenta sufletului este rupta de apartenenta la un sex sau altul)..de aceea uneori sunt confuzi si nu stiu ce sa faca cu informatia intriseca sufletului lor…ei penduleaza intre doua lumi…si uneori, deseori, aceasta pendulare se termina in disperare..studenta la arte fiind, cred ca nu e nevoie sa va reamintesc ca majoritatea marilor sufletelor creatoare au avut existente tulburate si de multe ori si-au curmat propriile vieti,pentru ca erau Confuzi! A fi artist, daca nu ai uneltele necesare , poate fi mai mult o povara decat o binecuvantare.

7. zaraza:” inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?”

tot ce este, este de la Dumnezeu si pentru tot ceea ce avem trebuie sa stim sa ne asuman responsabilitatea, sa intelegem corect natura calitatilor si defectelor noastre, sa ne transformam, sa evoluam…mi-e teama ca internetul este un instrument prea evaziv ca sa imi intelegeti exact atitudinea fata de acest subiect..nu este atat de radicala pe cat interpretati dumneavoastra…ca masurarea regresului spiritual…bineinteles ca numai Dumnezeu stie ce suflet merita ce, si numai El decide starea si sfarsitul fiecaruia dintre noi.Atata doar, ca omul nu a fost niciodata lasat fara calauzire. Asta e capcana: ca oamenii s e cred lasati in voie, fara indrumare. Divinitatea a trimis din totdeauna si va trimite intotdeauna Cuvantul Sau, prin profetii divini, ce sunt invatatori spirituali ai Omenirii.Si in mesajele transmise de El, ca directie sanatoasa spre care omul este preferabil sa se indrepte, au fost abordate atat aspectele sociale ale existentei umane cat si cele spirituale, in functie de starea in care se afla omenirea la momentul respectiv… adica exista retete clare pentru evolutia spirituala a omului si exemple de ce e preferabil sa faci si ce nu… Subiectul homosexualitatii a fost si el mentionat , ca si manifestare ce e mai bine sa fie evitata..la fel si barfa, consumul de substante intoxicante(alcool, droguri) adulterul, furtul…etc.
“Listele” cu ce sa faci si ce sa nu faci sunt insa improspatate cu fiecare Manifestare Divina, caci nevoile si nivelul de constiinta al umanitatii se schimba de-a lungul istoriei.In final, alegerea este tot a omului, deci si responsabilitatea pentru propria viata , evolutie sau involutie..restul…e tacere.

Numai bine,
gio



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#41178 (raspuns la: #40985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

REGASIRE II - de oliver la: 06/04/2005 18:52:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
« Atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie... »

Promiteam, in interventia anterioara, sa aprofundez PROBLEMA... Dar cred ca nu reusesc sa ma sustrag unui patetism rebarbativ daca incerc sa fac asta, mai ales ca sunt convins ca nu sunt foarte multi aceia care ar dori sa inteleaga ce anume ii face pe unii sa devina gay (si uite cum, dintr-o data, am raspuns si nelinistii care a initiat acest forum de discutii, anume ca devenim, nu ne nastem asa) ; sunt insa multi aceia care prefera sa eticheteze negativ, sa blameze lumea celor care nu se conformeaza canoanelor sociale.

Am renuntat, deci, la tonul intim pe care mi l-am asumat inca de la inceput, refuzand, acum, sa mai insist asupra unui aspect sacru al vietii, aspect de care oricum lumea nu e interesata, si nu fiindca n-ar duce lipsa de el, ci fiindca este monumental de proasta. O ultima explicatie se refera la ideea ca nimeni nu se naste heterosexual sau homosexual, nimeni nu se naste prost sau genial, nimeni nu este predestinat vreunui stil de viata mai mult sau mai putin conform cu asteptarile sociale si cu morala conventionala. Devenim intr-un fel sau altul, in incercarea noastra suprema, disperata, de a ne regasi. Din momentul in care viata a inceput sa ni se infatiseze ca o problema, ei bine, fiecare dintre noi apuca un drum diferit si in functie de cat de diferit e drumul pe care am apucat-o eu de directia in care merge restul lumii, sunt condamnat sau aprobat, sunt erou social sau nebun. Problema de fond la mine se pune in termenii acceptarii sau neaceptarii unei viziuni profane, care nu-ti lasa psibilitatea de a-ti trai viata conform cerintelor tale interioare, cerinte care pot depasi media asteptarilor, a exigentelor existentiale ale celorlalti. Pot spune ca m-am nascut, ca toti ceilalti, ignorant si neajutorat in fata unei vieti dure, care ne provoaca pe unii impotriva celorlalti prin faptul ca da nastere in noi impulsului de autoconservare care, in forma lui neprelucrata, este exclusivist. Se pune, mai devreme sau mai tarziu, problema alegerii exclusiviste intre mine si tine, intre noi si voi, pentru ca suntem diferiti, pentru ca existenta mea pune in pericol existenta ta... Eu am avut noroc in privinta aceasta fiindca nu am fost niciodata o finta foarte sociala, nu am socializat niciodata prea mult cu oamenii care mi se pareau neintresanti. E un dezinteres si un dezgust kafkian… Am fost liber si am facut ceea ce am simtit nevoia sa fac, si pentru asta vreau sa va recomand nonconformismul ca atitudine pozitiva. Privind in urma, regret mult mai putin decat as fi facut-o daca nu imi experimentam cele mai profunde fantezii, necesitati afectiv-erotico-estetice. Am fost determinat inconstient sa fac asta, fiindca am detestat de moarte prototipul tatalui care nu se simtea barbat decat atunci cand isi batea sotia si copiii; el era, nu-i asa, pater familias, si victima unei feroce libido dominandi. M-am indragostit, de aceea, de prototipul barbatului care-si sublimeaza puterea, care este puternic, dar isi foloseste puterea constructiv, deci constientizeaza calitatea de dar al puterii, de donum, de lucru care, la origine si in principiu, nu-i apartine. Am inceput sa ma simt coplesit de imaginea efebului, capabil sa realizeze simultaneitatea puternic-sensibil. Adolescentul care incepe sa problematizeze existenta si care, in acelasi timp, este asaltat hormonal, care cunoaste viata respirand-o si visand-o, dezlegandu-i tainele si imbratisandu-le, SIMULTAN... Aceasta imagine ma elibera de trauma suferita pana atunci, de paradigma barbatului monstru. Acum ma simt eliberat, ma simt capabil sa accept viata in termeni heterosexuali, sa-mi doresc o relatie implicit sexuala cu o femeie. In acelasi timp, nu simt ca as apartine lumii acesteia, fiindca nu ma pot obisnui cu « masculinismele » si nici cu « feminismele ». Ma situez in lumea celor care aspira catre transcenderea apartenentei uneia din aceste lumi, masculine sau feminine. O depasire in sfera nobila a spiritului, care confera sens si fericire, care elibereaza si face posibila iubirea adevarata...

Diferenta pe care a anuntat-o subiectul dezbatut aici se referea la conceptele de mistic si sublim, intre care s-a facut o confuzie a carei remediere mi se pare urgenta. Asta pentru ca altminteri ma voi chinui teribil in continuare, in cautarea unui raspuns rational-afectiv acolo unde nu-i de gasit, adica in aceasta lume. Desi nu am dat pana aici termenilor acceptiunea cuvenita, a venit timpul sa spunem ce inseamna, de fapt, fiecare din aceste concepte. Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat.

Va multumesc si va astept comentariile ! Va promit ca de acum putem incepe o conversatie virtuala personalizata si, sincer, mi-as dori foarte tare sa CUNOSC oameni care simt si gandesc apropiat felului meu de a o face. Poate ma lamuriti cum am putea face asta...
Prietenie=altruism - de cico la: 08/04/2005 23:20:23
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
Am fost recent ranit de o prietenie "for the wrong reasons". De-aici si interesul meu pentru subiect. "Prietenul" mi-a fost alaturi doar cata vreme i-a convenit lui.

Apreciez sinceritatea deschizatorului conferintei, dar nu pot sa omit motivele individualiste pentru care scrie el ca alege prietenia: teama de propria singuratate, gandul la sufletul sau... Sa-mi spuna unul "eu te-am ales de prieten ca mi-e teama de singuratate", nu m-as simti deloc magulit si n-as putea sa il consider la randul meu prieten. Prietenia e adevarata daca in primul rand il apreciezi pe celalalt pentru ce este, nu pentru rezolvarea propriilor interese. Daca ii sesizezi problemele la fel cum ti le sesizezi pe ale tale proprii, si daca esti gata sa-l ajuti la nevoie fara calcule camataresti de genul "as face asta pentru el, dar ce obtin in schimb?".
Cele spuse de Dr Evil - de TeodoraPA la: 09/04/2005 12:35:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
iata am citit si eu toate cele scrise aici si cam sunt de acord cu cele spuse de Evil-ul nostru... Nu prea inteleg ce sens au toate cercetarile Cassandrei, si care e scopul lor, pentru ca nu vor reusi sa aduca vreo schimbare in gandirea noastra, nici nu aduc nimic nou, ma rog... Mi se pare ciudat sa fie cineva atat de preocupat de acest subiect.
Mai era cineva pe aici care ne certa pe noi, cei "indiferenti", sau cum om fi, ca avem gandiri religioase, ca ne-au fost bagate in cap anumite conceptii si perceptii, ca am refuza o deschidere a gandirii spre homosexualitate... Ce mi s-a parut ciudat e ca am fost chiar sfatuiti sa incercam si apoi sa judecam. adica sa incercam si noi ca sa ne cunoastem orientarea sexuala, sa gustam...

Si acum vin eu cu explicatiile mele:
- se cade pe lumea asta, sau am eu vreo nevoie sa incerc, sa gust din toate lucrurile, toate orientarile mai mult sau mai putin sexuale sau de alta natura, ca sa ma descopar? Mie mi-e bine. Suntem foarte multi oameni de rand carora ne e bine cu ce avem, cu viata noastra sexuala si nesexuala... De ce as incerca? Eu nu am nevoie sa gust din unele si altele ca sa stiu cine sunt, nici ca sa-mi fie bine. Nu stiu ce legatura are asta cu faptul de a crede sau a nu crede in Dumnezeu. Poate e o problema de educatie. Dar asta nu ma face sa fiu ignoranta. Nu accept sa fiu acuzata ca nu imi pasa, sau ca nu imi schimb mentalitatea, sau ca nu lupt pt drepturile lor (ma intreb care drepturi?) asa cum nici eu nu cer nimanui sa mi se alature, sau nu fortez pe nimeni sa-si schimbe mentalitatea cu privire la adoptia copiilor abandonati. Uite pe mine asta ma preocupa - copiii abuzati si abandonati. Dar nu va cert ca nu veniti cu mine sa ii vedem sau sa avem grija de ei. V-as povesti multe pe tema asta, dar nu as arunca niciodata inspre voi cu "sunteti anti" sau "sunteti ignoranti"... bla bla bla... Sunt, asa cum spune si Dr. Evil indiferenta fata de homosexuali. N-am nici o treaba cu ei. Daca as descoperi ca unii dintre prietenii mei sunt homosexuali nu i-as judeca, nici nu i-as condamna, i-as iubi in continuare...
- Ceea ce pe de alta parte stim deja despre comportamentul minoritatilor poate fi observat si in cazul homosexualilor: de cele mai multe grupul minoritar e mai "rasist" si mai discriminator decat grupul la care se raporteaza. N-am facut eu studii pe tema asta ca si Casandra, e un l;ucru despre care am citit si am vorbit cu multa lume. Se zice de exemplu ca negrii in State sunt extrem de rasisti... Si ce sa mai zicem de grupurile de feministe brav luptatoare... Uneori am impresia ca ca unele grupri de acest gen au mai multe drepturi decat noi - masa larga a populatiei.
Sper sa nu mi-o luati in nume de rau.

Si celui care ne zicea sa incercam - azi maine ne spui sa incercam cu animale, cu copii, cu morti, cu autoflagelare ca sa descoperim cine si cum suntem?

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42732 (raspuns la: #42259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gigi200? - fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar s - de horiatu la: 27/06/2005 00:21:32
(la: adolescenta....)
E usor sa dai cu barda, dar raspunzi unui suflet chinuit care ti-a cerut ajutorul si nu s-o pui la zid sa sa o bati cu pietre!
Despre ce hormoni vorbesti la un barbat cu nevasta, copil si amanta?!?
Sau e vorba de amanta? Nu - fata e indragostita lulea si nu o catea in calduri. Accidente se mai intampla...
"Nu esti prima si nu vei fi ultima cu care isi insala nevasta" - prima nu e, caci e prietena ei! Important e ca n-a ajuns si n-ar trebui sa ajunga in lantul de mai sus, ba poate isi ajuta si prietena sa nu fie un cap de lantz asa de nenorocit.
Nu e nimic grav cand o femeie fura barbatul alteia - e competitie. Iar la femei, competitia e mai acerba intre prietene. Stiintific se cunoaste destul de putin si ramane o mare enigma ce le opreste pe prietene sa nu-si scoata ochii una la alta. Probabil cauta metode mai subtile...
Si nici n-avem date suficiente sa-l infieram pe sotul necinstit - poate ar avea si el avocatul lui.
E grav insa cand la misloc este un copil. De-a lungul anilor, tatal va uita din ce in ce mai mult dragostea oarba (poate adevarata acum), si in el se va re-naste dragostea pentru fiul sau. Vor fi lupte lungi intre mama si tatal despartiti, iar intrusa nu va putea lupta decat de pe margine cu sentimente fatarnice si necredibile. Nu va fi bine pentru nimeni, si pacatul de a desparti copilul de tata si de mama nu trebuie sa si-l asume nimeni!
#56879 (raspuns la: #56875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(...)''Dumnezeu locuieste in Prietenie.'' - de Intruder la: 04/07/2005 09:59:48
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
cred ca Prietenia nu trebuie sa stea pe un postament...sa nu devina inaccesibila...coboar-o la inaltimea ta si priveste-o in ochi.
si eu STIU ce inseamna prietenia si din cauza asta ma cred un om norocos...
iti intentezi un proces unde nu exista avocat si nici circumstante atenuante...
probabil ai pornit pe un drum inchis...de ce sa nu te intorci cu 180 de grade si sa nu cauti drumul cel bun? sunt convins ca exista...

sa vorbesc despre prietenie ar insemna sa vorbesc despre tot...
despre mine, despre incredere, despre ''raul'' ce-l am asupra-mi dar care sta inchis ermetic...sau doar am impresia ca sta...nu eu sunt cel care a inchis ''raul'' ci altii...''binele'' il las sa zburde printre prieteni...este primit si privit ca atare...
crezi ca eu n-am incercat sa redevin prieten?
am incercat si am reusit...pentru ca am vrut!...pentru ca am fost ajutat...nu am reusit sa ma urc pe postament si atunci am coborat prietenia langa mine...privita mai de-aproape devine UMANA...si mult mai accesibila...am ajuns la concluzia ca nu este un idol ce trebuie sters de colb...nu-i ard jertfe, nu-i cant imnuri...
prietenia e vie, e adevarata...o miros, ii vorbesc, o ating...ma ajuta sa nu-mi uit copilaria si adolescenta...ma ajuta sa las urme pe unde trec...ma ajuta sa ma indrept, sa nu-mi fie frica si sa pot invata.

nici eu nu sunt cel mai bun om din lume...nici nu tind spre asta...
prietenia m-a ajutat sa ma impac cu defectele mele...sa le ignor sau sa le disciplinez cat de cat...sa le tolerez la ceilalti...
prietenia ma face sa-mi fie dor de unii oameni, de unele lucruri si de unele stari...adesea ma coplesesc dorurile astea dar nici nu pot trai doar cu aer, apa si mancare.

cred in prietenie...de ce?...nu stiu, dar cred!...este ''gradina'' mea unde am cultivat plante rare...n-am sa las ''buruienile'' sa-mi invadeze ''straturile''...asta nu-nseamna ca nu mai apar din cand...ei si?
sunt ''gradinari'' priceputi in juru-mi care ma vor ajuta...e gradina mea, e gradina lor...

ia-ti mistria si caramizile si apuca-te de reconstruit...probabil ca ce a fost construit inainte nu a fost prea durabil...vorbesc acum cu tine, cu mine, cu el, cu ea, cu ei...s-ar putea ca mitul Mesterului Manole sa aiba un sambure de adevar...
nu avem nevoie de o "Ana" zidita ci doar de o mana intinsa.

un prieten cu alti cativa prieteni,
intruder.





Mi se pare mizerabil un om ca - de gigi2005 la: 12/07/2005 03:25:40
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Mi se pare mizerabil un om care s-a declarat prietenul tau atunci cand era un "nimeni" si nu te mai cunoaste atunci cand devine "cineva". Din pacate este caracteristic multora, si mai ales celor care intra in politica. Eu n-o duc chiar rau si am ajutat multe cunostinte (citeste prieteni la vremea aceea) mai putin norocoase ca mine. Dar cred cu desavarsire ca daca vreodata voi avea nevoie de ajutor nimeni, dar nimeni nu ma va ajuta.
Cred ca mediul in care ma invart eu este propice invidiilor.
Ma rog, cred ca am fost eu mai putin norocoasa cu prietenii. Poate ca i-am suparat ca am fost curajoasa, ca lipsurile nu m-au doborat cu ani in urma, ca am avut curaj sa plec "de la stat", ca am reusit atunci cand se puneau pariuri ca nu ma descurc.
Si inca ceva: majoritatea celor carora le-am dat bani nu mi i-au inapoiat nici azi (si sunt unele datorii de ani). Dar asta e! Noi sa fim sanatosi!
#59035 (raspuns la: #59020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bonjour... in trecere...doar... - de Jimmy_Cecilia la: 12/07/2005 09:44:06
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
totusi nu m-am putut stapani sa nu intru in ograda...
sunt la prieteni, ca trebuie neaparat sa lucrez pe un dosar cu strainatatea... ca un facut.. cand n-am internet acasa...

cutia e-mail aol este valabila pana in 25 iulie inclus, asta mi-au spus in confirmarea de reziliere de aol, deci o putetzi folosi inca.. cand o sa am adresa noua, o s-o transmit prietenilor... dar puteti folosi si cea yahoo.fr

belle o cunoaste

poate intru deseara... daca ma intorc la prieteni, pt dosarul meu

Horica,
eu vin, pleci tu...
tu sosesti, sunt eu absenta...
o faci express??? incep sa-ti duc dorul...
zici ca ai nevoie de vacantze? hai in Ro in inceput august... :))

anisia,
fara rautate, eu nu ti-am dus dorul...
si stii pt ce?
sa-ti spun, si scuze c-o fac aici...
pt ca am impresia ca povestesti vrute si nevrute, multe neadevarate,
si ca ceva nu este clar cu tine...ca ai ceva de ascuns...
sa zicem ca organizarea intalnirii noastre in RO mi-a ramas un pic in gât...
inca n-am digerat-o...
eu stiu ca sunt proasta... dar nu apreciez ca cineva, in cazul de fatza, tu,
sa ma considere mult mai proasta decat sunt in realitate...

si pt ca sunt aici... daca mi-ai explica si cartea de vizita pe care am gasit-o din pura intamplare pe anuarul de abonatzi aol.. dar era francofon... ca "femme" nu "woman", si "california", nu "californie"...asta-i romaneste... :))

anisia- california- femme
cu e-mail corespondant "anisia@aol.com"...
este al tau????
#59053 (raspuns la: #59034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce avem nevoie de reguli!? - de irina fiorentina la: 25/07/2005 23:55:04
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
Regulile servesc doar pentru a fi infrante!

Dar in arta, de cele mai multe ori, infrangerea regulilor academice (din momentul in care vorbim de academism...) e un joc al roatei de noroc: poti fi aplaudat si cumparat/cotat sau poti fi uitat. Depinde totul de gustul epocii (si implicit de procentul de conformism al artistului), de cele mai multe ori alimentat de opinii mai mult sau mai putin autorizate (a se citi si "sustinute politic sau religios" - valabil in timpurile de azi dar si in cele mai vechi, in care arta putea fi instrument de manipulare vizuala), exprimate de intelectuali, critici, esteti si asa mai departe.

Nu reusesc sa inteleg daca aceasta paranteza: "In vremea aceea multi artisti se limitau doar la a gasi o imagine expresiva, care vorbea de la sine pe care o reproduceau, cu mici diferente de executie, bineinteles"e strict referita la arta religioasa sau la arta in general.

O opera de arta nu poate vorbi de la sine, cu exceptia cazului in care e "facuta" de o "fiinta divina". Traditia crestina a transpus aceasta idee in consacrarea reprezentarii Valului Veronicai sau Mandylion (Fata lui Hristos, cea nefacuta de mana de om): expresia cea mai directa, supranaturala, a divinitatii Omului Hristos.
Acelasi lucru l-am putea spune de Templele megalitice sau de Piramidele Egiptului, dar stim foarte bine ca toate sunt oricum expresii ale nelinistii sufletului uman, in permanenta cautare a apropierii cu Cel mai presus de toate...sau poate mai simplu, manifestari ale megalomaniei unora.

Operele de arta laica vor fi atunci expresia eului, egoului, egocentrismului, meditatiei, reflexie a angoaselor si conflictelor interioare ale artistului, care daca nu are norocul de a fi un privilegiat al vremii lui (cum a fost un Rubens sau Raffaello) sfarseste prin a fi un marginalizat (cum ar fi un van Gogh)!? Si atunci opera sa va reflecta gustul epocii sau contradictia intre ceea ce epoca vrea si impulsul sau creator, chiar genial dar de neinteles in ochii contemporanilor.

Exista si arta manifest, arta document, care imortalizeaza momente ale istoriei unui popor sau civilizatii...dar aceste manifestari cu caracter programatic sau oricum cu intentii educative sau moralizatoare pot fi oricum integrate intentiei personale a artistului de a fi un martor si ilustrator al epocii sale.

Azi arta nu mai e arta-mestesug pentru a satisface gustul unei epoci sau a unei elite de comisionari bogati; nu mai e pasiune si proces de ardere pentru a renaste; nu e proces de cunoastere, de traducere a realitatii intr-un limbaj personal si original; ci, de prea multe ori, doar efortul de a umple un gol...care poate fi individual, dar tot atat de bine ramane gol si in plan colectiv daca cel care creeaza nu ofera mijloacele necesare descifrarii limbajului pe care-l foloseste sau daca publicul nu are pregatirea necesara pentru a recepta si decodifica acest mesaj.

Exista si o arta fotografica, care poate raspunde unui anume gust estetic al mediocritatii /mediei, dar de multe ori e doar o reeditare a unor expresii din trecut sau o cercetare cu mijloace moderne, chiar si supertehnologice, a unui proces creator care si-a epuizat mijloacele de expresie traditionale (as include aici curentul Popart, arta grafica, publicitara s.a.m.d.).

Eu personal m-as abtine in a defini reguli domeniilor artistice, dar as insista asupra necesitatii descoperirii originilor artei, a gestului primordial in care Omul primitiv crea fara a-si pune problema creatiei sau recunoasterii sale de catre comunitate, fiind in acelasi timp un "ales" al timpului sau prin talentul sau mestesugul pe care il poseda. Si revin aici cu idea de "arta gestuala" (valabila in arta stampelor japoneze, de exemplu), adica moment de exprimare artistica de valoare si valabil atat timp cat este realizat. Un singur exemplu, coplesitor: in una din grotele franceze in care sau descoperit reprezentari murale preistorice, nivelul la care au fost realizate (ma refer la nivelul fizic: pe un plafon putin accesibil) nu permitea in stadiul initial, al preistoriei, vizionarea de catre artist a operei sale finite. Deci el crea, desena, poate chiar cu o intentie totemica sau taumaturgica sau cine stie ce alt semificat, dar nu-si putea vedea creatia si deci nu putea avea privilegiul de a fi "aplaudat". Asa cum Gaudi nu a reusit sa-si vada impozanta creatie - Sagrada Famiglia - in faza finala (nici acum nu e terminata, din cate am inteles, pentru ca din pacate inca nu am fost sa o vad).

Ce au in comun artistul preistoric si arhitectul secolului XX? Impulsul, gestul, nelinistea, indemanarea, vizionarismul, imaginatia, corespondenta totala intre mana care deseneaza/proiecteaza si mintea care imagineaza.
Au avut ei reguli, cineva le-a impus reguli, au simtit nevoia? Nu cred, dimpotriva, au urmat instinctul creator si au reusit sa lase astfel ceva unic urmasilor lor.

Bineinteles ca regulile exista, dar de multe ori sunt reguli nescrise, descoperite si verificate experimental (cum ar fi regulile reprezentarilor prospetice in pictura si arhitectura, reevaluate si rescrise in Renasterea timpurie si de apogeu). Cand regulile se opresc insa la aspectul tehnic sau uneori formal sunt mai putin periculoase decat regulile care constrang continutul sa se limiteze la anumite tematici sau simbologii (a se vedea arta epocii socialiste, arta epocii industrializate...totul tehnica si "estetica" functionala sau ideologica), pentru ca astfel "disciplina gustului" devine model de educatie estetica colectiva si limiteaza expresia individuala, liberul arbitru si capacitatea de a crea, de a fi creativ.

Deci, mai putine reguli, mai multa libertate si posibilitate de a crea, de a se exprima.

irina,
candva traitoare pe taramul artei.
Despre cum sint barbatii (pt Casandra, dar nu numai) - de cico la: 25/08/2005 03:52:25
(la: Dezgolirea femeii)
Poate ca intrebarea dezvaluie o lipsa de intelegere a femeii de catre barbat (si invers) bazata pe natura diferita a instinctelor sexuale ale acestora.

Scriu despre acel "invers", speriat de imaginea de ...predator sexual pe care unele doamne vad c-o atribuie barbatului ;) Dincolo de mituri si de ce se vede, adevarul e ca exista doua genuri diferite de femei ce ne pot pica cu tronc. Primul e cel evident (despre care s-a scris atita), femeia dupa care intorci capul instinctiv si ..."sexual", cu un wow la adresa formelor de prezentare scoase in evidenta. E insa femeia cu care ai petrece o noapte, f f rar o viata. Iar f multi de fapt bravam: a ne exprima astfel admiratia nu-nseamna ca am concretiza imediat raspunsul la avansuri.

Exista insa fata care te capteaza prin ochii ei albastri sau visatori, suvitele de par pe care si le da bizar dupa ureche, forma buzelor, modul in care se misca sau vorbeste, ticuri neobisnuite, personalitate, feminitate, generozitate samd... Atractia primara NU e (insist!) de ordin sexual, chiar daca poate privi (si) aspectul fizic. Ca in acele momente NU la sex ti-e gindul, ba nici macar la sarutari sau alte intimitati. Te atrage pur si simplu PSIHIC (prin vizual) si EMOTIV (prin sentiment, fara ca neaparat sa fie vorba de dragoste). Fetele acestea ne devin prietene pe luni\ani de zile pe perioada adolescentei. Cu ele petrecem saptamini, luni, chiar ani de zile, in destule cazuri chiar fara sa ne zboare mintea la sex (nevoia de sex e mai puternica la barbat, ca nu-i deloc placut sa dai in dureri ...testiculare, dupa o noapte plina de sarutari). La perechile de tineri indragostiti pe care-i vedeti de mina sau sarutindu-se prin parcuri, cum puteti pune eticheta de "sexual" pe cel care da dovada de indelungata tandrete, care scrie poezii de dragoste sau compune cintece de amor?

Intre baieti, e semn clar cind unuia ii place de o asemenea fata, ca nu permite glume proaste pe seama celei ce i-a picat cu tronc. Un baiat nu povesteste niciodata cum a facut dragoste prietenei (asta e valabil doar pt genul anterior de fete, cele "de-o noapte") sau despre intimitatile dintre ei. E forma cea mai clara de RESPECT pe care unul o poate avea pt cealalta. Cel mai adesea vine din instinct, dar exista.

Contrar fetelor, baietii rar CAUTA dragostea si pe "the one". Pentru noi nu e un "quest", de obicei ne traim viata fara sa cautam complicatiile, si e pacat ca mentalitatea aceasta e luata adesea in mod exagerat drept neseriozitate. Cind e sa ne indragostim, se-ntimpla. Iar de decizia de-a te casatori, e multa ezitare fiindca-i stiut faptul ca riscul schimbarii (in rau) de mai apoi nu vine atit din partea noastra. Si ca femeile adesea devin posesive.
#67771 (raspuns la: #66531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: