comentarii

comunicari


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce-a facut rau - de Alice la: 10/10/2003 05:43:07
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
un anume presedinte de consiliu judetean, care si-a dat examenul de stat inaintea bacului, dupa ce o vreme se indeletnicise cu operatul buzunarelor cetatenilor veniti sa-si cumpere cartofi? "Nebuniile tineretii" a comentat, se pare, dom’ Nastase cand a aflat!
E cam acelasi lucru! Si nu ma deranjeaza atat furtul, cat semnificatia pe care societatea civila o da gestului! Ma deranjeaza, in egala masura si faptul ca acuzatorii lui Beuran, ca au fost ei insisi acuzati de subnumitul de aceeasi frauda. Cu alte cuvinte: polite vulgare pe care si le platesc hotii intre ei, prieteni buni de altfel, pan-atunci.
Te-ai mira daca ti-as spune ca la sesiunile de comunicari "stiintifice" o fac pe surzii si se aplauda intre ei? Ca asistentii care cunosc ceva limbi straine sunt obligati sa execute, la comanda (si gratuit), traduceri din reviste de specialitate, pe care anumiti profesori univ. nu le pot consulta ca nu stiu limba? Te-ai mira, daca ti-as mai spune ca apoi, traducerile mot-à-mot se prezinta la respectivele sesiuni cu titlul de inedit? Si ca tocmai asistentii in cauza sunt trimisi sa le sustina (desi numele profului figureaza primul pe lista de autori) ei urmand sa raspunda comentariilor celor ce si-au dat seama de goanga si cer explicatii?
Cazul Beuran e varful unui aiceberg, daca-mi permiteti o comparatie desueta. Pute, ca si-n cazul Bradisteanu. Necazul e ca gangrena se extinde...si ca eu n-am solutii.
artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
Hypatia - de Hypatia la: 13/01/2004 07:58:43
(la: un web server deprimat)
Hypatia
Multumesc pentru raspuns!
Vedeti, D-voastra, "serverul" devine "deprimat" cand omul are ceva rau pe suflet. Atunci se comporta ca si animalul de companie. Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti nervosi si sa nu va mai intelegeti cu cei din jur, inclusiv cu cainele sau pisica din dotare?
Personal, am avut momente cand calculatorul / serverul m-a anticipat dorintele, functionand ca si singur, de-mi venea sa-l pup, ca-i mai destept ca mine si stie mai bine ca mine ce vrea. Dar am avut si momente in care m-am purtat cu calculatorul/serverul, de parca as fi avut doua maini stangi, din pricina ravasirii sufletesti. Atunci nici calculatorul nu stie/ nu poate sa inteleaga ce vreau si se comporta ca atare. Nu mi-a venit in minte sa-l consider deprimat, dar pe el nu-l putem aburi ca pe semenii nostri, care se lasa mai mult sau mai putin manipulati prin pervertirea comunicarii noastre ca si persoana catre ceilalti.
Multumesc pentru indicatii. Sper sa ma descurc.
#8006 (raspuns la: #7987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: O invitatie la un regal de fotografie - de Dinu Lazar la: 02/02/2004 12:24:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Raspunsul meu sincer la prima intrebare este ca fotografia comerciala nu presupune nici o arta. Mai degraba stiinta, stiinta inalta.
Ca sa faci o buna fotografie comerciala trebuie, teoretic, sa cunosti multa compozitie si estetica, tehnica, sa ai deosebite aptitudini de comunicare vizuala, sa poti sa te integrezi intr-o echipa, sa intelegi ce vrea art directorul sau stilistul sau clientul sau beneficiarul...
Practic insa, de foarte multe ori in Ro e mai important sa cunosti pe cine trebuie unde trebuie si ai comenzi...
Deci, pentru un fotograf comercial, nu as numi ca importante artele vizuale, ca fiind absolut necesare, ci tehnica imaginii si mai ales artele comunicarii si abilitatile de PR...
Eu, exemple, ce sa spun. Fac foarte foarte putina fotografie comerciala cu clienti din tara. Clientii de afara imi spun exact ce trebuie si cum trebuie sa fac pentru a obtine imaginea ce si-o doresc; arta aici iar o consider nula, trebuie tehnica la micron si multe cunostinte de iluminare, cadrare, abilitati de comunicare cu personajele din cadru, dar asta nu e arta, dupa parerea mea. Arta, pentru mine, e atunci cind te plimbi si cerul e violet si faci o poza pe cimp de plinge lumea si primesti sute de emailuri ca ce stepa dementziala; sau cint respectiva imagine are o forta ascunsa care ma face sa simt oricind mirosul reavan al ierbii si sa aud intotdeauna si pe vecie zgomotul clopotelor satelor din zare.
Pe situl meu la www.fotografu.ro/gct sunt niste imagini facute la comanda trustului Getty Images, Inc; iata cum suna ce trebuia sa fac, adica scenariul exact primit cu doua luni inainte:
- please capture a wide variety of shots, including different versions of the same type of shot. The images are for a brochure for the travel agency about the private train ride available, so all images should include the passengers. There are 100 passengers total but you don't need to photograph all of them, just focus on the people that look good, are not too old, are well dresses and photographic. Also to show how the Program Directors (there should be at least 3) help and guide the passengers through the day. No close-ups of the passengers unless you can tell that they're on the train or touring in Constanta
Photos need to be light and bright in quality. Try to avoid dark deep shades whenever possible. Sharp and deep depth of field images. They do not like blurry or soft looking photos. People in general should appear happy and pleasant.
Clients arriving at private railway station (Bucharest-Baneasa railway station)
Exterior shoots of the train - long and medium angles in relationship the station
Clients boarding the train - long and medium angles
PD's assisting clients throughout the day
Conductor or train personal helping the clients
Interiors of the train w/clients enjoying their ride, socializing,etc.
Interior - cafe car with pax and crew
Interior - PDs talking with pax (may have to set this up)
Arrival - Pax getting off train, exterior of train in station, etc.
In Constanta - general shots of pax taking city tour and scenics of the city, pax walking along the boardwalk and after or before their lunch walking on the black sea.
When returning look for the same type of shots as described above.

Ceea ce am citit am incercat sa pun in pagina exact, cit mai exact.

Pozele au placut clientului si au fost cam ce voia... e arta aici?

Asa ca... dupa parerea mea in fotografie arta e una, stiintza, adica poate meseria, e alta.
Cineva poate sa fie un bun artist dar sa fie incapabil sa faca o poza de buletin; si invers... adica... mai ales invers.
#8762 (raspuns la: #8721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia#8844 - de anita47 la: 04/02/2004 03:17:21
(la: A existat holocaust in Romania?)
Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi!
Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!!
Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural:
==============
**************
A fost holocaust in Romania?


Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.

=============================
P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza!
anita47



#8851 (raspuns la: #8844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi se pare interesant cazul c - de gabriel.serbescu la: 10/02/2004 14:16:14
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Mi se pare interesant cazul chinezesc amintit. Cred insa ca este un schimb echitabil. Comunitatea te ajuta dar tu intorci servicile. Probabil rezida in proverbul: ¨unui flamand nu-i dai un peste ci il inveti sa pescuiasca¨, evident un proverb chinezesc.
Problema romaneasca se afla insa in mentalitate. Noi credem ca ni se cuvin sfaturile, ca meritam ajutorul. E probabil mentalitatea de tip egocentrist, de care abunda Romania. Care ulterior e complectata de mentalitatea de tapinar, o constanta culturala periculoasa, si din pacate formatoare. Copiata pe la mai toate nivelele sociale.
Ulterior intervine invidia. In marea majoritate a cazurilor romanii sunt pusi pe parveneala. Doi romani in Occident nu reusesc sa para decat doi concurenti, doi competitori. Cred ca ni se trage de la sistemul egalitar romanesc. In perioada comunista imbracam aceleasi haine (sau cel putin produse pe la aceleasi firme) si imparteam o aceiasi problema alimentara.
Cat despre schimbul de informatii, intradevar ce bine ar fii daca...
Dar nu e chiar asa. Suntem lipsiti de cea mai minima curtoazie, si nici macar un multumesc nu primim. Exista cealalta extrema in care gestul iti este ¨rasplatit¨material (ce moment penibil) sau cumparat efectiv anticipat.
Dar revin, in compania gazdelor ai probabil toate sansele sa fii acceptat si integrat/asimilat (chestii de cultura puternica) mai degraba decat sa intretii o relatie romaneasca in care inevitabil se ajunge la banuieli, suspiciuni, inadvertente si paranoia. Ca suntem talentati la fatalisme si teorii conspiratorii.
Ne lipseste exercitiul comunicarii.
#9388 (raspuns la: #9380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inceputuri - de alin la: 25/02/2004 09:42:19
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
multumesc pentru raspuns Stefan!
si mie imi place sa fiu direct si deschis, ca premisa a unei comunicari eficiente.

ma bucur ca am regasit multe din 'propriile teorii' in ceea ce spui tu aici, sau in romanialibera.com.
Realitatea romaneasca nu inceteaza sa ma uimeasca de vreo 15 ani, desigur ca nu sunt singurul, dar unii mai incercam si sa o deslusim cu mijloace proprii, lucru foarte dificil desigur, dar nu imposibil...

cred ca experientele personale ca si istoria orala pot constitui o resursa.

In legatura cu procesul comunismului, cred ca este pana la urma un demers individual, nu ne putem desparti de acea perioada fara a ne desparti de ceva din noi care a facut-o posibila. sigur ca unii din noi am vrut mai mult decat altii sa ne uitam in noi insine sa vedem ce se intampla. memoria colectiva nu poate decat sa ofere individului un cadru in care sa se redescopere.

In ce priveste victimile regimului, cred au fiecare datoria, inainte de toate fata de ei insisi (ele insele) si fata de familiile lor, cei apropiati, sa ceara dreptate, mai ales cand pot localiza/identifica precis entitatea sau persoana care se face responsabila juridic de prejudicierea drepturilor victimei.

Impartasesc cu tristete parerea ta ca RL nu a reusit sa exploateze capitalul de incredere si speranta care il avea in 1990, prabusindu-se in derizoriu la mijlocul anilor 90.

dar nu e niciodata tarziu sa privim inainte si sa o luam de la inceput.

uneori e mai simplu.

mult succes.
si eu sunt foarte optimist in legatura cu posibilitatile internetului de a schimba regulile jocului in multe domenii.
suntem abia la inceput.
#10560 (raspuns la: #10505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
integrare vs.asimilare - de belazur la: 12/03/2004 16:32:20
(la: Integrarea tiganilor)
Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Faptul ca N. (sa-i zicem asa colegei mele) e foarte mandra de apartenenta sa etnica este un lucru normal la un minoritar (as putea adauga ca impartasea cu mine un interes deosebot pentru folclor, ea fiind si dansatoare de profesie - deci, e si un fel de "arhivar "al culturii rrome)... Pentru ca si eu vin dintr-o zona in care romanii (moldovenii) au fost timp de decenii (chiar secole) MINORITATE NATIONALA, trebuie sa spun ca e un sentiment absolut firesc: daca nu ar exista acea "rezistenta culturala" de care vorbesti, minoritatile ar disparea foarte usor (s-ar asimila in totalitate), iar lumea ar deveni de o omogenitate plictisitoare.

Cred ca nu prezenta culturilor minoritare este impedimentul in calea integrarii unei etnii sau a alteia, ci tocmai ceea ce ai mentionat la inceputul mesajulu: nivelul scazut de socializare.

E adevarat, nu toti tiganii de la noi sunt la fel de integrati cum e colega mea, ea fiind si dintr-o familie de intelectuali. Existenta, la noi cel putin, a unor sate de tigani care nu se deosebesc de romani decat prin faptul ca sunt putin mai bruneti, vorbesc o limba in plus (limba materna), danseaza si canta ALTFEL decat romanii - mi se pare o baza solida pentru speranta intr-o viitoare integrare mai buna a tiganilor. Nu mai mentionez ca avem scriitori, actori, pictori, cantareti, diplomati de origine rroma, care sunt mult mai bine integrati decat cei mai scoliti si bogati rusi, de exemplu. Or, faptul ca rusii nu respecta legile (Constitutia) este, la fel, o manifestare a nedorintei de integrare, dupa parerea mea... Si lor nu le poti reprosa ceea ce li se reproseaza tiganilor, in general - desi niste similitudini exista, ele nu tin de specificul cutural, ci mai degraba de o psihologie, mentalitate aparte... Fara a le cere sa renunte la cultura lor, as dori sa fie si ei la fel de integrati cum e colega mea N. de etnie rroma.

Sper ca am explicat mai bine, de asta data: e vorba de loialitate fata de lege si concetateni, nu de renuntarea la valorile culturale (care, altfel, sunt "adunate" de secole, in procesul comunicarii cu diverse culturi, si nu are nimeni caderea sa le ceara sa renunte la ele).
#11932 (raspuns la: #11923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Desdemona - de Paianjenul la: 24/03/2004 06:07:04
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"Sufletul se poate manifesta ca entitate separata de corpul fizic mai ales dupa moartea corpului (in timpul vietii el se exprima si manifesta prin corp)"

CUM se poate sufletul manifesta inafara (unei forme sau alta) de MATERIE?!...

"Gandurile, emotiile si comunicarea sunt posibile si independent de corp (desi cel mai adesea sunt prea discrete pentru a fi simtite un om fara calitati de medium)."

Pentru a GINDI, a te EMOTIONA, si a COMUNICA ai nevoie de CREIER - toate aceste acte fiind forme de activitate a creierului... care este MATERIE!... si PARTE DIN CORP!... CUM, deci, (ne) mai putem gindi, emotiona, comunica SI "independent de corp"?... CE anume va fi PRELUAT functia/actul gindirii, emotionarii, comunicarii ATUNCI cind acestea vor avea loc INAFARA corpului?...


#12735 (raspuns la: #12537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trebuie ? - de desdemona la: 13/05/2004 09:16:56
(la: Existenta divinului?!)
1. Spui "de ce trebuie [...] sa credem intr-o fiinta divina, superioara". Eu spun ca nu e obligatoriu, dar este intuitia multor oameni, din prezent si din trecut, ca 'trebuie sa fie ceva mai presus de toate acestea, ceva dincolo de ele, si care le contine'. E perceptia unei unitati asupra 'intregului'. Adica eu Icsulescu, nu sunt cel mai important lucru din lume (acela e de fapt stomacul meu cand mi-e foame!) ci pe langa mine si ce-i in jurul meu exista multe alte lucruri care fac parte dintr-un 'ceva' mare si necunoscut (fiind prea mare pentru ca eu s-l cunosc). Oricine cu un intelect sanatos poate avea o perceptie asupra universului ce-l inconjoara, ca fiind multimea a tot ceea ce el cunoaste/vede. Unii dintre oameni insa au vazut acest univers ca fiind locuit de-o fortza subtila si constienta, inteligenta, pe care unii au numit-o Spirit sau Dumnezeu. Credinta nu e obligatorie, ea e rezultatul perceptiei cuiva asupra lumii inconjuratoare.
2. 'De ce oamenii cand sunt slabi si au probleme se roaga la divinitati?' De-obicei cel care nu are o nevoie nu face un efort. Cand esti fericit esti egoist. Cand te indoiesti de tine, te indrepti spre ceea ce crezi ca e mai puternic, mai inalt decat tine. Deci revin la punctul 1 (ceri ajutorul 'intregului', care in mod sigur va fi mai puternic decat tu singur).
3. 'Cum poti sa explici aceasta divinitate'?
Nu poti sa explici divinitatea. Ori ai perceptia ei ori n-o ai. Ca si in cazul perceptiei culorilor, sunt unii care nu percep rosul ca fiind diferit de verde. Cum sa le 'explici' rosul? Totusi, in legatura cu divinitatea sunt nuante de perceptie. Poti sa percepi existenta unei 'forte universale' ("may the force be with you") dar sa nu crezi ca ea e inteligenta si are cunoasterea a tot si toate. In treacat fie spus, pentru a 'explica' trebuie sa folosesti un rationament si o teorie, care automat impune limitari asupra rezultatului (valabil in cadrul acelei teorii). Dar nu poti aplica acest lucru unei multimi universale (care contine atat elemente din teoria ta cat si complementarele lor). Cu alte cuvinte nu poti acoperi ceva nemarginit cu ceva marginit.

Multimea de zei este o alta expresie a perceptiei umane, care identificand un aspect al divinului, i-a dat un chip si o forma, personificand acel aspect. Din cauza aceasta, avem mai multi zei (al apei, al fulgerelor, al pamantului, al iubirii, etc). Dar in realitate acestea sunt doar aspecte, divinul fiind unic. De fapt exista o teorie universala a religiilor, in care toate personalitatile remarcabile ale religiilor (Avraam, Moise, Isus, Mahomed, Zoroastru, Rama, Krishna, Buddha, Lao Tse, etc) sunt incarnari (fiecare) ale unui aspect divin, si trebuie cu totii cunoscuti, respectati si apreciati, pentru a-ti face o idee corecta despre divin.

Trecerea de la o credinta la alta nu are in ea nimic spectaculos. Cel putin in cazul religiilor politeiste, cel mai evident caz fiind al 'romanizarii' zeilor popoarelor cucerite de romani. Romanii permiteau celor cuceriti sa-si venereze inca proprii zei, daca ei capatau si un nume al unui zeu roman cu atribute similare (de exemplu Bendix-Diana). Credinta era 'democratica' in sensul ca unde era loc pentru zece zei, incapea inca unul. 'Convertirea' (la crestinism) era ceva mai spectaculoasa, mai ales daca dupa ea urma persecutia si 'aruncatul la lei'. Totusi e ceva curios ca tocmai marele imparat Constantin - care a dat legi si statut bisericii crestine, transformand-o (din nefericire) din forta spirituala in forta de dominare politica - pana in ceasul mortii a practicat inca religia romana, cu toti zeii ei (Jupiter, Hera, Atena, Diana, etc).
Credinta in zei nu a fost intotdeauna 'sangeroasa' si 'cu sacrificii umane', cum dealtfel nici crestinismul nu a fost 'bland', mai ales dupa sus-numitele masuri de institutionalizare ale lui Constantin, cand au inceput persecutiile celor ne-crestini (ca sa nu uitam, mai tarziu, de Jeanne D'Arc, de cruciade si de inchizitie).
Trecerea nu a fost rapida, si nici completa. Sute de ani au trebuit pentru ca religia crestina sa se impuna, si in multe colturi din lume (nu in ultimul rand si in Europa) se mai practica si alte elemente ale religiei traditionale pre-crestine (superstitii, obiceiuri), iar pe unele meleaguri, politeismul si crestinismul se practica impreuna de catre devoti inocenti si sinceri.
Nu sunt o autoritate in domeniul religiei, dar am participat la sesiuni de comunicari de etno-arheologie, unde multe dintre aceste aspecte au fost prezentate, si cum subiectul m-a interesat, am studiat si eu putin prin cateva carti.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
o-zone - de (anonim) la: 04/06/2004 01:29:40
(la: Va place O-Zone?)
Intr-un final am vazut si videoclipul baietilor. De mult nu am vazut o grozavie asemanatoare. E absolut.. insolit.
Belazur, respect activitatea ta diplomatica si lobby-ul moldovinesc, insa sa-i numesti chiar dizidenti pe baietii tai...
Ozonii ca artisti sunt unii mediocrii, sa recunoastem, la fel cum maneaua romaneasca e o emanatie lugubra a proletariatului post comunist. Si unii si altii cauta o iesire catre o piata oarecare si atat. Sunt dizidenti in colturile si cotloanele mass-media si in timpul lor liber, sa nu ne imbatam cu apa rece. Nu cred ca in fata unei reviste cu tiraj mai mare, care evident va impune subiectul discutiei, vor refuza interviul propriu-zis doar pentru ca le vor fii cenzurate din motive de marketing, orice asertiune politica. Nu vor spune: daca nu ne lasati sa vorbim despre politica si rusizare nu mai aparem in revista sau spatiul vostru.
Asa ca hai sa-i lasam acolo unde sunt: intr-un top de vara.
Placand unei piete europene deja plictisite si avide de exotisme. Si atat. Niste artisti de moda, de o moda pasagera, si nici de cum poeti, politologi dizidenti si asa mai departe. Noi romanii, iar asta ii include si pe cei din Rep. Moldova, avem tendinta aberatiei hiperbolice, a comunicarii metaforice chiar cand se potriveste ca nuca in perete (poftim comparatie).
Sa nu ma judeci gresit, nu incerc sa fiu negatisvistul de servici ci pur simplu as vrea si un strop de rationament in toata povestea asta cu O-Zone-ii astia cu care atata te falesti.
Eminescu sa ne judece!

Gabi Boldis
#16092 (raspuns la: #15904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...precizari necesare...pentru enigmescu, - de DESTIN la: 22/06/2004 06:07:24
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
Voi comenta numai tematica dezvoltata de mine in articolul initial ce imi apartine.Adevarul fiind un aspect ce il pretuiesc, ce reprezinta calitatea unei comunicari.Comunicare ce nu mi-o doresc contradictorie,partizana sau speculativa.Sensul si locul cuvintelor in text este dreptul autorului de a le stabili...calificarea de om a lui Dumnezeu...DA! asa am gasit eu de cuvinta sa ma exprim...In continuare...calitatea de inselatori... este optiunea mea...Sunt crestin ortodox,cred in CREATIE ca opera divina a lui DUMNEZEU, insa nimeni nu are dreptul sa ne ascunda adevarul.Istoria Bisericii in acest context trebuie citita, studiata analizata.Oare cine a dorit moartea lui ISUS CRISTOS? Apocrifa, nu te intereseaza pe tine...si cate altele nu te intereseaza...Eu chiar cu "ochii largi...inchisi"cum ma-i descris...nu renunt la valori ale umanitatii.Cat priveste cititul,informarea si documentarea este caracteristica fiecaruia dintre semeni.Afirmatia ta :te faci direct responsabil fata de sufletele lor ...este total deplasata!!!Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez...tu insa esti liber sa-ti continui misiunea...Sper sa ne mai auzim,dovada a comunicarii sincere iti mai recomand o bibliografie...Marcion Fragments of.o faith forgotten(London and Benares,1900;3rd/Edition 1931)pp.241-249 .Cu respect,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#16559 (raspuns la: #16558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
limba bretona - de desdemona la: 29/06/2004 18:00:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Si eu sunt casatorita cu un strain (francez) si el incearca sa invete romana dar treaba merge cam incet (nu are aplicatiune!). Inca nu avem copii, dar cand vom avea n-o sa-i crutam, o sa-i invatam tot ce stim si noi. De fapt cuplul nostru e cam ciudat. Amandoi am petrecut mai mult de 4 ani in Anglia, unde ne-am si intalnit si casatorit. Deci pentru noi engleza e limba cea mai naturala de comunicare. Daca totul continua la fel si cand vom avea un copil, probabil prima limba va fi engleza.
Dar apropo de limbi care folosesc sau nu folosesc mai târziu. Stiti ca exista cateva limbi regionale pe cale de disparitie in Europa, fiind vorbite acum de foarte putini. Limba bretona este una din ele. Sotul meu e originar din regiunea Bretagne dar nu stie nici 10 cuvinte din aceasta limba (politica de nationalizare a francezilor). Mi-am propus sa invatam aceasta limba, chiar daca nu va mai fi nimeni care o va vorbi in curand. De ce ? E o limba celtica. Se aseamana cu limba galilor si irlandeza. Reprezinta una din mostenirile cele mai vechi ale continentului (prin celti). Prin fiecare limba ce o cunosti ti se deschide un intreg univers de intelegere - daca nu a comunicarii facute de cineva in aceasta limba macar a 'viziunii aspura lumii' a grupului care o vrobeste. O limba contine bogatia unei culturi, si trebuie pastrata, asemenea unei specii in biologie.
Cat despre persoanele care s-au 'transplantat cu radacini cu tot' si refuza orice contact cu tzara de origine, cred ca au probleme ei insisi, fie de ura, fie de identitate, sau complexe de inferioritate. A refuza pluralitatea culturala (chiar in persoana ta) nu mi se pare o dovada de intelepciune.



___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
povestile de dragoste - de camyb1981 la: 02/08/2004 15:01:09
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
camyb1981
Sigur ca se mai cauta povestile de dragoste, altfel de ce tinjim dupa ele toata viata, de ce toata lumea face teoria cuplului/comunicarii, de ce dam si primim lectii despre asta, de ce ne enerveaza atunci cind un film nu are poveste de dragoste cu happy end, chiar daca atunci cind o are ni se pare banala?Bineinteles ca se cauta, si m-as oferi sa ti-o scriu, dar las deschisa varianta "eventual cu talent";daca nu gasesti in timp util, sint aici...
se putea sa nu...? - de enigmescu la: 05/08/2004 06:11:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
altfel nu te-as mai recunoaste, cu fata ta fandosita si vesnic surazatoare care zice tuturor, asemeni unor pastori care veneau prin Ro cu mesajul evanghelic imediat dupa 89 crezand ca suntem un popor barbar si fara Dumnezeu: fiti liberi in cuget si lepadati de la voi invataturile pe care le aveti de 2 mii de ani, nu aveti nevoie de ierarhie bisericeasca, de Sfinte Taine, de botez, de cununie, de cruce, de Maica Domnului, de Liturghie, de parastas si de toate celelalte. culmea e ca de ceva timp le fac ei insisi in propriile case de adunare. dar sa revin. tu incerci sa ma/ne inveti cum sa-mi/ne apar/am credinta de prostii ordinare strigate in gura mare peste tot, asta doar de dragul "libertatii"? stii ce a zis un Sf. Parinte cand i-au fost aduse acuzatii ca minte, bea, nu tine post si desfraneaza? da, marturisesc, pe toate acestea le-am facut! dar cand i s-a aruncat in fata ca profaneaza sfintele invataturi atunci a zis: nu, asta n-am facut-o! prin urmare n-am sa stau sa ascult cu gura cascata la ce spun unii ca tine, doar de dragul "comunicarii" si "libertatii", fiindca am dreptul sa te combat pt. invaturile gresite si intrebarile cu substrat pe care le pui. asta, ca sa zic asa, tot in numele "libertatii" si "comunicarii"! stii ce fac grecii cu ereticii care le invadeaza viata cu carti de tot felul? le dau foc la tarabe si la brosurile scumpe date pe gratis. numai noi, romani smeriti si cu simtul NEraspunderii, ii lasam pe toti sa ne calce credinta in picioare, ba chiar unii calca pur si simplu peste traditiile celor care acum odihnesc in pamant, calca peste chiar crucile de la capataiul lor. ori eu asta nu pot accepta, fie ca vine de la un strain, fie ca vine de la un roman. am sa strig sus si tare ca nu-i pot suferi pe toti lingusitorii aia rotofei si rumeni care incearca sa dezbine biserica si s-o rupa ca pe camasa lui Hristos. am sa spun ca si Proorocul David in psalmi: "ravna casei Tale m-a mancat"! nu vreau sa ma manance ereziile, macar atat am sa pastrez curat in sufletul meu, CREDINTA, daca faptele mele nu vor fi totusi vrednice de lauda.
referitor la obroc... e o pilda data de Hristos unde Se aseamana pe Sine Insusi cu lumina lumii care nu trebuie ascunsa sub pat sau obroc, ci se pune in sfesnic ca sa lumineze la toata lumea. vrei sa ne luminezi mintile? cum ai putea sa faci asta de vreme ce ochiul tau e intunecat, zice tot Hristos.
referitor la indemnuri... trebuie sa-ti desenez ca si la copiii mici: cartea Scripturii insasi este o carte plina de indemnuri. ce facem, le lepadam si pe acelea fiindca suntem prea siguri pe stiinta noastra si n-avem nevoie de indicatii?
iar in ce priveste siturile respective mai incearca. oricum sfaturiortodoxe, asa cum ti-a mai recomandat cineva, este intre cele mai bune. daca nu vrei sfaturi de la ortodocsi si vei cauta in alta parte, ca de ex. in gnosticism, vei afla o multime de alte intrebari inainte de a te fi edificat asupra celor dinainte. asa ca spor la treaba!
just me
#19059 (raspuns la: #19045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflatul in trom-BON & BUCI-um a lui enigmescu, - de DESTIN la: 06/08/2004 00:08:50
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
Te-am oferit sansa unei comunicari decente,sincere si transparente,insa limba de lemn si caracterul de maidan este tot ce detii.

Acuzi fara sa stii nimic de persoana in cauza, asa ai procedat de la primul la ultimul scris mizerabil al tau.

O minte intr-o stare critica poate emana ce cu mandrie ai semnat:

"acuma una peste alta, poate nu inteleg eu mesajele tale, poate ca vrei sa se adune toti la tine acasa, unde faci dragoste cu femeia ta, unde injuri, unde te uiti la filme porno..."

Esti un ratat,o nulitate(la varsta pe care afirmi de 30 de ani) ce meriti un sut in cur. Viata mea in iubire si credinta ,ortodox fiind,sta marturie si nu imi este rusine de ceea ce sunt.

cata mitocanie in ce afirmi?
"unde faci dragoste cu femeia ta".......

daca mintea nu iti este incetosata si saraca nu iti trebuie multi neuroni sa citesti ce am publicat si aflai despre mine suficient sa nu arunci cu noroi.Am trait in iubire,iubesc traind...fiinta iubita in eternitate...

Este greu pentru tine sa fii om,lingaul din tine se manifesta (vezi Alice)si alte comentarii.

Cat cretinism! in ce mai afirmi:
"nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me"

Mai "comanda" inca alte dubluri si la "atac" cu elan de la organ...ca tot aminteai tu de organ,... de partid ,de ...

Initial am vrut sa te ignor,sa dispari cum am sa procedez acuma,insa meritai sa te mai privesti odata in oglinda.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19141 (raspuns la: #19068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflatul in tron-BON & BUCI-um a lui enigmescu, - de DESTIN la: 06/08/2004 00:25:22
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Te-am oferit sansa unei comunicari decente sincere si transparente,insa limba de lemn si caracterul de maidan este tot ce detii.

Acuzi fara sa stii nimic de persoana in cauza, asa ai procedat de la primul la ultimul scris mizerabil al tau.

o minte intr-o stare critica poate emana ce cu mandrie ai semnat:

"acuma una peste alta, poate nu inteleg eu mesajele tale, poate ca vrei sa se adune toti la tine acasa, unde faci dragoste cu femeia ta, unde injuri, unde te uiti la filme porno..."

Esti un ratat,o nulitate(la varsta pe care afirmi de 30 de ani)ce meriti un sut in cur. Viata mea in iubire si credinta ,ortodox fiind,sta marturie si nu imi este rusine de ceea ce sunt.

cata mitocanie in ce afirmi?
"unde faci dragoste cu femeia ta".......

daca mintea nu iti este incetosata si saraca nu iti trebuie multi neuroni sa citesti ce am publicat si aflai despre mine suficient sa nu arunci cu noroi.Am trait in iubire,iubesc traind...fiinta iubita in eternitate...

Este greu pentru tine sa fii om,lingaul din tine se manifesta (vezi Alice)si alte comentarii.

Cat cretinism! in ce mai afirmi:
"nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me"

Mai fati inca alte dubluri si la "atac" cu elan de la organ...ca tot aminteai tu de organ,... de partid ,de ...

Initial am vrut sa te ignor,sa dispari cum am sa procedez acuma,insa meritai sa te mai privesti odata in oglinda.





Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19142 (raspuns la: #19059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflatul in trom-BON & BUCI-um a lui enigmescu, - de DESTIN la: 06/08/2004 00:35:07
(la: Cum gandim?)

Te-am oferit sansa unei comunicari decente,sincere si transparente,insa limba de lemn si caracterul de maidan este tot ce detii.

Acuzi fara sa stii nimic de persoana in cauza, asa ai procedat de la primul la ultimul scris mizerabil al tau.

o minte intr-o stare critica poate emana ce cu mandrie ai semnat:

"acuma una peste alta, poate nu inteleg eu mesajele tale, poate ca vrei sa se adune toti la tine acasa, unde faci dragoste cu femeia ta, unde injuri, unde te uiti la filme porno..."

Esti un ratat,o nulitate(la varsta pe care afirmi de 30 de ani) ce meriti un sut in cur. Viata mea in iubire si credinta ,ortodox fiind,sta marturie si nu imi este rusine de ceea ce sunt.

cata mitocanie in ce afirmi?
"unde faci dragoste cu femeia ta".......

daca mintea nu iti este incetosata si saraca nu iti trebuie multi neuroni sa citesti ce am publicat si aflai despre mine suficient sa nu arunci cu noroi.Am trait in iubire,iubesc traind...fiinta iubita in eternitate...

Este greu pentru tine sa fii om,lingaul din tine se manifesta (vezi Alice)si alte comentarii.

Cat cretinism! in ce mai afirmi:
"nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me"

Mai "comanda" inca alte dubluri si la "atac" cu elan de la organ...ca tot aminteai tu de organ,... de partid ,de ...

Initial am vrut sa te ignor,sa dispari cum am sa procedez acuma,insa meritai sa te mai privesti odata in oglinda.






Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...