comentarii

concluzie finala pleonasm


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
concluzie finala si irevicabila - de delfin81 la: 15/12/2006 00:37:31
(la: Altruism? Egoism?)
concluzia este ca : omul nu imi place absolut deloc. orice emotie ar pica in fata a ceea ce am vazut in el .
ca m-a durut este pt ca , in ciuda tuturor asteptarilor mele, a fost mai urat decat mi-as fi imaginat vreodata . e vina faptului ca am avut asteptari neconcordante cu realitatea . deci a mea .
el nu m-a ranit, a fost el insusi , nu ? e responsabil pt ceea ce este .nu pt durerea/teama pe care eu am simtit-o . asta o puteam camufla singura, dar am lasat-o sa intre in oase ca sa ma trezeasca .
iar dc eu am pierdut timpul, este pt ca am fost incapabila sa accept ceea ce vedeam si a trebuit sa ma conving . si m-am convins pe deplin .

asta e rezumatul a tot ce am scris ... pana acum .

#163381 (raspuns la: #163339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
concluzie finala si irevocabila - de delfin81 la: 15/12/2006 00:37:31
(la: Altruism? Egoism?)
concluzia este ca :

- omul nu imi place absolut deloc. orice emotie ar pica in fata a ceea ce am vazut in el . ( nu vreau emotiile lui, tipul de iubire pe care mi-l da, nu imi place caracterul lui . singurul lucru care a fost pozitiv a fost CEEA CE EU AM SIMTIT ca forma de dragoste . dar a fost ceva ce tinea strict de mine . pt ca eu generam acea emotie , si omul pt care simteam nu avea vreun merit real ).

- ca m-a durut este pt ca , in ciuda tuturor asteptarilor mele, a fost mai urat decat mi-as fi imaginat vreodata . e vina faptului ca am avut asteptari neconcordante cu realitatea . deci a mea .
el nu m-a ranit, a fost el insusi , nu ? e responsabil pt ceea ce este . nu pt durerea/teama pe care eu am simtit-o . asta o puteam camufla singura, dar am lasat-o sa intre in oase ca sa ma trezeasca .

- iar dc eu am pierdut timpul, este pt ca am fost incapabila sa accept ceea ce vedeam si a trebuit sa ma conving . si m-am convins pe deplin .

asta e rezumatul a tot ce am scris ...

#163384 (raspuns la: #163339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
concluzie finala si irevocabila - de delfin81 la: 15/12/2006 00:37:31
(la: Altruism? Egoism?)
concluzia este ca :

- omul nu imi place absolut deloc. orice emotie ar pica in fata a ceea ce am vazut in el . ( nu vreau emotiile lui, tipul de iubire pe care mi-l da, nu imi place caracterul lui . singurul lucru care a fost pozitiv a fost CEEA CE EU AM SIMTIT ca forma de dragoste . dar a fost ceva ce tinea strict de mine . pt ca eu generam acea emotie , si omul pt care simteam nu avea vreun merit real ).

- ca m-a durut este pt ca , in ciuda tuturor asteptarilor mele, a fost mai urat decat mi-as fi imaginat vreodata . e vina faptului ca am avut asteptari neconcordante cu realitatea . deci a mea .
el nu m-a ranit, a fost el insusi , nu ? e responsabil pt ceea ce este, simte si face . nu pt durerea/teama pe care eu am simtit-o . asta o puteam camufla singura, dar am lasat-o sa intre in oase ca sa ma trezeasca .

- iar dc eu am pierdut timpul, este pt ca am fost incapabila sa accept ceea ce vedeam si a trebuit sa ma conving . si m-am convins pe deplin .

asta e rezumatul a tot ce am scris ...

#163385 (raspuns la: #163339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia - de Little Eagle la: 19/03/2004 14:54:15
(la: Credinta si religie.)
Nu stiu de unde ai tras concluzia finala si parafrez cuvintele tale:"Ca si Ozzy multi sint cei care il incaracereaza pa Dumnezeu in inimile lor impietrite de pacat si neputinta,si din acest "beci" vor sa strige catre Dumnezeu,fara a-L lasa sa le raspunda..."
Oare ai citit cu atentie ce am scris in textul meu?Oare ai inteles ce am vrut sa comunic?Se pare ca nu,pt. ca esti prea mult cuprinsa de propria ta parere si evident sub influenta ego-ului.
Eu NU am nici o religie, de nici un fel si nici nu consider deloc necesar asta!Religia nu are nimic in comun cu Dumnezeu,ceea ce poti avea in comun cu EL este credinta in EL si asta o poti practica fara a apartine vreunei credinte si religii,ceea ce este intre mine si Dumnezeu este ceva intim si nu-i neaparat necesar sa cunoasca lumea toata cum cred eu si de ce cred in felul meu in EL!
Tu consideri ca vreau sa strig la EL din..."beciul" meu si nu-L las sa-mi raspunda....ce te face sa fii atit de SIGURA ? De unde stii tu ce fel de experiente spirituale pot avea ,fara a merge la biserica ori face inchinaciuni zilnice ? De unde STII ca Dumnezeu nu-mi vorbeste zi de zi in diferite feluri si ca POT avea o reala conversatie cu EL pe care IL consider in plus si un PRIETEN f. bun?Probabil pt. tine EL este undeva pe un nor,un mosulica care abia asteapta "sfirsitul" lumii ca sa pedepseasca omenirea toata.Halal Dumnezeu care poate gindi asa!Dca nu stiai,Dumnezeu este NUMAI DRAGOSTE,in EL NU exista dualisme,de ar fi NU ar fi EL!
Si DA din pacate exista NU doar in cei buni dar si in cei rai,e greu de asimilat asta dar in alta viata poate vei descoperi adevarul cind va veni vremea ta sa te trezesti.De ce crezi ca exista reincarnare si e parte din planul divin al creatiei?Sa ajungi sa te redescoperi si sa redevii ceea ca ai fost si esti de fapt:DUMNEZEU!Atentie insa,trebuie sa FII CONSTIENT in aceasta devenire si NU e usor!!!!Cu fiecare viata prin care ai trecut si vei trece vei face un pas in acest lung drum,este o experienta prin care trece sufletul pt. a se recunoste si a se descoperi,cu timpul si un criminal va ajunge la asta,poate si desigur prin mult mai multe vieti dar toti avem o sansa si NU TOTI vom ajunge la destinatie ...deodata!Crezi ca in trecutul vietilor tale nu ai facut nici un rau?
Toti am facut,la fel poate am facut si un bine ce a mai redus din povara KARMICA ce o purtam in spate si o ducem cu noi in urmatoarea viata.
Viata asta in care azi traiesti NU e UNICA!!!!La fel am fost si trecut prin diverse credinte si religii in trecut,creatia a fost gindita sa existe in eternitate.
Dar desigur ca tu fiind in viata asta ortodoxa si crezind in Isus vezi din perspectivele tale,dar NU critica pe altii pt. credinta lor si NU crede ca ai autoritatea de a trage concluzii imediate despre cineva ce nu cunosti deloc.
Eu NU te critic,imi apar relatia mea cu Dumnezeu credinta si prietenia ce am cu EL!Eu NU pun pe Dumnezeu undeva departe de creatia LUI,ci CHIAR IN MIJLOCUL EI!!!!EL este in fiecare secunda partas la orice se petrece in ea,pt. ca in fapt EL este creatia toata si prin ea se si recunoaste.Daca am gindi asa,
nu am mai avea razboaie si foamete si saracie si nici egoism,dar ....intre noi si Dumnezeu sta un val al ignorantei in spatele caruia zace eternul EGO,cel de care trebuie sa scapam pt. a inlatura valul de pe ochi.
Crezi in cine vrei tu,important e sa nu faci din credinta ori religia ta un mijloc de expresie a egoului tau sau ceva papagaliceste,sa impui altora parerile tale si sa le consideri in plus drept cele"adevarate".
E bine chiar sa cauti sa descoperi si alte credinte si sa le studiezi pt. a le intelege,toate au in final acelasi numitor comun,dar egoul uman le-a transformat in expresii personale si chiar indepartat de la realul inteles si precepte devenind chiar arme ale teroarei in ...numele LUI ...Dumnezeu!NU e nevoie sa dau exemple.
Si in nici un caz NU sint neputincios si am o inima impietrita.Cred in Dumnezeu
fara a fi religios si fara a-mi face zilnic cruci sau plecaciuni,nu am nevoie de ele
pt. a avea o relatie cu EL.Cum am spus mai sus,e ceva intim si nu consider ca e necesar sa fac parada din asta.Si in plus nici nu vad ce legatura are doctrina,morala sau cultul cu Dumnezeu?
A-L pune in orice din categoriile astea ori toate inseamna ai reduce pozitia LUi
care este dincolo de orice dezbateri teologice de orice fel,Dumnezeu nu apartine vreunei biserici anume ori credinte sau religii in schimb daca e sa fie asa,toate ii apartin LUI!
Si sa nu mai discutam despre ..TRECUT!Despre vechiul testament etc.Au fost ALTE vremi si timpuri ce azi NU mai sint,traieste in PREZENT caci asta e cel ce poti simti si percepe in viata asta!!!!
Inveti de la trecut dar NU trai in el si povestirile lui,foloseste invataturile pt. a le trai in acest prezent si pt. viitor pt. ca te vei reintoarce in lume in viata urmatoare cu siguranta!!!
Nimeni nu ajunge sa zicem un perfect master intr-o singura viata!!!!Drumul i-a fost creat prin alte vieti trecute.
Si odata ce esti fiinta umana,NU te vei reincarna niciodata mai jos ca specie a creatiei.Crezi ca e deplasta sa stii ca odata in marele trecut ca suflet ai fost o simpla piatra din creatie?Si ca ti-au trebuit milioane de vieti sa ajungi azi om?
Trecind prin toate formele creatiei?ca i fost vierme,peste,pasare,animal etc???
Totodata si Dumnezeu a trecut si trece si azi prin toate aceste manifestari ale sufletului SAU,pt. a se recunoaste si a redeveni EL insusi din nou,deci e alaturi cu noi si IN noi in fiecare secunda,pt. ca NU se poate desparti de creatia LUI,o iubeste prea mult,si atunci cind tu suferi si EL sufera,atunci cind esti fericita si EL e fericit.Niciodata nu va fi mai departe de tine ,fiind insasi in propria ta rasuflare.
Si mai crezi ca vreau sa strig la EL sa ma auda,cind vorbesc cu El in mine mereu si IL vad in jurul meu si in firul de iarba?Asa IL gindesc si asa cred eu in EL!
As putea scrie milioane de rinduri dar pe alta data si sper ca te-am edificat putin despre mine,nu e necesar sa fii asa de sarcastica,nu e nevoie.Sintem in final acelasi suflet!

LOVE&PEACE,
Ozzy
-------------------------------------------------------------------------------------------------
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.
The mind wavers.The heart does not"
Avatar Meher Baba
--------------------------------------------------------------------------------------------------
#12438 (raspuns la: #11236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Pt. Hypatia - de Paianjenul la: 29/04/2004 08:59:11
(la: 11 Septembrie 2001)
- MULTUMESC pentru interventie, Hypatia... si... aprecierile mele pentru maniera IMPARTIALA in care ai incercat s-o faci!

...Intimplator sint tipul care stie sa acorde ATENTIE parerilor altora, sa le analizeze, sa le "filtreze"... dar concluzia finala o trag fara sa ma sinchisesc daca voi fi de partea majoritatii sau nu... daca voi fi aplaudat si aprobat sau, dimpotriva, voi fi aratat cu degetul si ridiculizat... sau nu. I-am invitat pe cei interesati de acest subiect sa viziteze citeva site-uri NEOFICIALE care trateaza aspecte ale evenimentului 911 (http://www.20m.com/ parindu-mi-se cel mai bine compilat) si sa mi se arate UNDE anume gresesc acuzatorii guvernului american... care teorii anume sint neverosimile. Precum ai constatat personal insa, toti cei care au raspuns ma critica, ma ironizeaza, ma ridiculizeaza... NICIUNUL insa nu a venit cu exemplificari concrete a ceea ce dezaproba pe respectivele site-uri...

Timpul va raspunde multor intrebari, dar... din pacate nu poate fi dat inapoi... iar vinovatii scapa prea adesea fara sa fie adusi in fata justitiei... Indiferent de ce ne rezerva viitorul insa, pina una alta FELICITARILE MELE tuturor celor care au contribuit intr-o masura oricit de mica la dezvaluirea ADEVARULUI!...
#14723 (raspuns la: #14714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
..dreptate lui Cioran - de (anonim) la: 04/05/2004 08:31:22
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
...nu importa ce visator palid adolescentist ca mine mai crede intr-o cioranistica "fumata"...citind aproape toata biografia lui Cioran...ajung la concluzia finala....Agonia launtrica spre care suflete pierdute ca noi ne indreptam....e un adevar tragic intr-un fel placut intr-altul....
cititi Cioran oameni buni si adevarul va va elibera...nu exista nimic in lumea asta pentru care merita sa traiesti!
hotie si imoralitate - de Qbelle la: 05/08/2004 14:47:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Discutia legata de moralitate cred ca se aseamana cu intrebarea pe care (ca avocat) mi-am pus-o uneori : care dintre cele doua categorii pot fi considerate imorale :
- o prostituata...
- sau cel ce solicita prostitutia.

N-am ajuns niciodata la o concluzie finala, insa am una preliminara : una fara alta nu cred ca ar putea exista. La fel ca si in cazul de fata!...din pacate
#19092 (raspuns la: #19088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 09/09/2004 05:12:06
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21506 (raspuns la: #21166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce trebuie sa rescriu? DESTIN! - de dinisor la: 18/09/2004 18:40:56
(la: sentimente!)
cine a zis, ce a zis, ce a vrut sa zica?! si uite asa ne indepartam de la subiect...

poate ca modul in care ma exprim este putin mai greoi. as pute incerca sa rescriu intr-un stil simplu si concis, direct - cum il numesc unii! dar refuz! este ca si cum mi-as vopsi cuvintele intr-o culoare comerciala ...

o sa iti explic doar doua dintre frazele/propozitiile mele, asta ca sa iti dau un punct de reper fatza de modul/stilul de scris.

1) "e doar o liniutza de dialog" tradus in mod direct: si acum este randul tau sa continui debaterea. textul meu a fost liniutza mea de dialog, din dialogul nostru.nu suntem ajunsi la concluzia finala. (pur si simplu);
2) "yeap, I can get a hint :)" a fost un spirit de gluma ca replica la expresia ta "Nu comentez!" , pe care (scuze daca sunt directa!) am gasit-o pur si simplu inutila in context. pentru ca erai invitat la dialog, iar daca hotararea ti-a fost de a nu comenta, era pur si simplu de ajuns sa pastrezi tacerea in loc sa subliniezi o fraza a mea (subliniere ce denota ca ti-a atras atentia) si apoi sa ne instiintezi ca nu vrei sa comentezi. de aceea remarca mea. si daca ai observat am adauga a smiling face.

se pare s-a intamplat si in dialogul nostru ca punctul meu de pornire (numit de AlexM - punctul 0) sa fie total diferit de al tau. ceea ce nu spune decat ca fiecare om gandeste in felul sau. sa ca vorbele asternute pe hartie isi pierd intr-o oarecare masura sensul / valoarea . asta pentru ca cititorul nu iti aude intonatia gandurilor.

acestea fiind expuse, eu personal am sa ma intorc la aceeasi intrebare, si am sa incerc in continuare sa ii gasesc raspunsul.

deschisa dialogului,




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22795 (raspuns la: #22789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La ordinea zilei si a ministrilor - de carapiscum la: 24/09/2004 07:24:43
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Am citit intregul interviu cu sufletul la gura, ca sa zic asa. Am trecut printr-o serie de stari care mai de care mai infierbantate si daca l-as fi avut in fata mea pe mascariciul asta care se crede ministru al culturii, probabil ca n-ar fi scapat fara o chelfaneala care sa-i aduca aminte cine este si ce lapte a supt de la ma-sa. Sper sa nu fiu cenzurat pt. unele calificative pe care i le voi da acestui individ pe parcursul comentariului meu.

Tin sa spun, inainte de toate, cateva lucruri interesante despre "domnul Razvan Theodorescu" fiindca am fost in cateva randuri in preajma lui (sau mai bine zis el a fost in preajma mea) printr-o conjunctura a imprejurarilor nefasta. Spun nefasta pt. ca dincolo de persoana elevata care se da acest ipocrit, putini cunosc adevarata sa fata si care a fost pana acum activitatea lui in domeniul culturii si al artelor romanesti (de dinainte si de dupa revolutie). Am sa dau numai un singur exemplu care mi se pare concludent pt. felul in care s-a achitat de datorii in ce priveste ministerul pe care-l conduce- nici nu mai stiu, de cat timp?

Asadar acest chel lucios si gras care-mi aduce aminte de niste medici SS ai trecutei Germanii fasciste, a avut nesimtirea si nerusinarea de a veni in "inspectie" la unul din monumentele istorice dupa ce ani buni la rand a refuzat categoric orice ajutor din partea ministerului sau. Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a inceput a face tot felul de comentarii, vezi Doamne, de om invatat si cult ce este, si sa spuna ca lucrarea de restaurare nu s-a facut cum trebuie. Sa nu uit sa va spun ca e vorba de o biserica datand din anul 1535, ctitorie voievodala a Domnitorului Petru Rares. Acest monument de arhitectura a fost una din bijuteriile Sucevei fiind pictata atat in interior cat si in exterior, majoritatea frescelor pastrandu-se pana astazi, mai putin cele din exterior unde regimul comunist a impus a fi varuite- se pare ca mesterii care au lucrat la aceste picturi au luat de model pe cele ctitorite de Stefan cel Mare. Dar sa revin. De la inceperea lucrarilor de restaurare statul roman, prin intermediul ministerului cultelor si culturii, n-a catadicsit sa dea nici macar un leu. Majoritatea cheltuielilor au fost suportate din bugetul parohiei respective (adica de oamenii simpli, unii dintre ei mai nespalati, mai lumpeni si mai ratati decat altii sclipitori) si, culmea ironiei, DE UN MEDIC ROMAN stabilit in Canada, adica de unul din diaspora. Nu el a dat toti banii, ci doar a inceput lucrarile pe cheltuiala proprie. Aveti idee cam cat costa restaurarea unui metru patrat de fresca? Va spun eu: depinde de la profesor la profesor (adica de cum se intelege cel ce ia lucrarea), insa pretul la aceasta biserica a fost de 110 $. La aceasta adaugati cheltuielile pt. cazare, masa si celelalte, cheltuieli necesare pt. intretinerea lucratorilor- care, in paranteza fie spus, aproape ca egaleaza pretul frescei in conditiile de trai din R.

Si in timp ce preotii slujitori ai parohiei au facut nenumarate demersuri la "vanjosul din poveste", demersuri soldate, cum v-am spus, cu tot atatea esecuri, vine el calare pe o limuzina ultimul racnet si incepe sa-si dea cu parerea despre lucrare ca si cum ar fi fost mai bun decat profesorul ce facea lucrarea- si inca o paranteza, profesorul de care vorbesc, Sava Nicolae, a lucrat inclusiv la unele monumente din Italia si este recunoscut de Unesco. Mai stiu printre altele, din cate mi-au povestit altii ce-au patit la fel cu zgarie-branza asta, ca ar fi unul dintre masonii de vaza ai Romaniei si ca interesul lui nu este de a pastra intacte valorile noastre nationale. Sa ne aducem aminte asa, in treacat, ce anume s-a intamplat imediat dupa revolutie cand nenumarate opere de arta, valori nationale inestimabile, au fost ori lasate in paragina, ori pur si simplu vandute pe piata neagra.

Sa ne mai aducem aminte ca acest contopist care canta cri-cri la TVR pe vremea si dupa vremea..., acest erou de "animaLtie" a jucat un rol destul de important in chiar miezul revolutiei. Ce-mi place cel mai mult la el e ca limbajul pe care-l foloseste dincolo de camerele de luat...vederile, e unul mai grosolan si mai infect decat al unui cioban- dar macar ciobanul are circumstante atenuante fiindca nu-i cu diploma si nu stie sa recite versuri frumoase. Si-mi mai place ceva f. mult la obraz-gros: face jocul politic al celor mai tari ai zilei. Daca nu e asa apoi eu ma oblig sa nu mai scriu niciodata nimic.

Daca ar fi sa luam si sa dezbatem intreg interviul, din orice pdv am dori, cred ca se pot trage cateva concluzii finale: 1. continua sa insulte si sa calomnieze ca un individ marunt si fara educatie; 2. nu-i pare rau pt. ce a spus; 3. incercand sa rastalmaceasca intelesul celor intamplate cere EL scuze de la oameni (adica dupa ce ii injura zice ca e ofensat); 4. incearca intrucatva sa scuze atitudinea proprie invinuindu-i pe acei oameni ca s-au coborat pana acolo incat s-au lasat cumparati cu un blid de linte (deci inca o injurie adusa oamenilor); 5. si incearca sa ne confuzeze cumva legand aceasta intamplare de faptul ca s-a dat in acea piata statuia lui Eminescu: "Ca cei care huiduie cind e vorba de Eminescu nu sint romani". La acest ultim aspect ar trebui sa-i aduca cineva aminte astuia care se scobeste in dos de o viata intreaga si oricat s-ar cazni n-o sa ajunga nici macar la degetul mic al marelui scriitor, deci ar trebui sa i se aduca aminte ca sloganurile nu s-au strigat impotriva lui Eminescu, chiorul dracului! N-are nici o relevanta aspectul asta, chiar nu trebuie sa lege un "gest politic" de o inaugurare care si asa e cu cantec de vreme ce "oficialii" nu s-au chinuit sa aduca la eveniment mai mult de o mana de oameni. Dar probabil ca se temeau ei de ceva anume.

Atitudinea lui de faraon (care nu e baron) ce-si permite sa se poarte cu oamenii ca si cu supusii lui neascultatori, ar trebui corectata cumva, daca nu printr-o mustruluire publica, macar printr-o scarpinare cu "Sf. Nicolai" pe pielea lui tabacita si groasa de balaur ce se vrea cu mai multe capete.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
To steal your face... - de (anonim) la: 14/10/2004 16:19:20
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Daniele,
Iata-ma din nou cu un picior in pragul cafenelei. De fapt nu mai doresc sa ma inscriu ca utilizator dar as avea unele idei despre functionarea site-ului si aceasta discutie legata de anonimitate sau nu.
Dupa cum iti dai seama si ma cunosti deja sunt tot eu, acelasi Ozzy/Ovi si planuiesc sa mai traiesc o vreme lunga in viata asta,I am a die hard guy.
In fine,deci as zice asa si poate si mai interesant daca ar putea fi posibil tehnic de realizat:

1) Oricine isi poate pastra orice nickname doreste si il va folosi ca si pana acum ca utilizator.
2) Crearea unui profil al fiecaruia unde utilizatorul isi da numele adevarat si o fotografie sau 2 a lui/ei cei reali.
3) Nimeni nu are accesul la profilele celorlalti atat timp cat el/ea nu isi face profilul si pune 1-2 poze personale la acesta.Deci nu va avea cum sa stie numele reale ale celorlalti sau cum arata ei!
Este ca un act de identitate sa zicem permis de sofer,pasaport etc,acestea spun adevarul despre cine esti si poza la fel.Ca te numesti cum vrei tu in lume e treaba ta.Ideea imi vine si de la indieni care au nume crestine fiind siliti de sistemul social american dar intre ei se cunosc drept cine real sunt ei si numele dat lor este sacru si desigur cel adevarat.
4) Anonimii sunt indreptatiti sa publice(sub cenzura admin)dar Nu pot avea acces la realele nume si poze ale celorlalti atata timp cat el/ea nu-si creaza un profil si isi da numele real si 2 poze.Deci in acest fel nimeni nu poate invada integritatea sau viata personala a celorlalti,pt. ca toti se cunosc intre ei si mai stiu si cum arata.

Mi se pare ca asa se creaza o mai stransa legatura intima intre utilizatori cand se pot vedea virtual cum arata fiecare,ori poate ceea ce spun creaza discutii pe faptul ca nimeni nu-si vrea poza sa fie vazuta?
Atunci esti liber/a sa Nu-ti dai poza insa neaparat trebuie sa-ti dai numele real insa NU poti accesa la profilele celorlalti decat referitor la numele lor reale dar Nu si pozele lor.

Ti se pare complicat de realizat Daniel?Ce crede admin si toti utilizatorii?
Cum odata demult am scris la cafenea,eu vad locul ca pe un tepee,deci rotund la baza(figura geometrica perfecta)si toti stam in cerc si fiecare isi spune parerea iar la sfarsit,marele Chief si cel care incheie discutia si trage concluzia finala este the Medicine Man.

Astea am avut eu de spus,si BTW cu 2-3 luni inainte de a pleca din cafenea mi-am dat numele cel real de multe ori si chiar si adresa email,nu am nimic de ascuns,oricand pot fi Ozzy la fel cum pot fi si Ovi.
Deci:ovihondru@mac.com

Deci prin planul meu(sa vorbesc ca Kerry acum)eliminam idea de discutii anonime si ne-anonime.
Iar daca e cazul sa revin vreodata, imi dau 2 poze sa ma vada poporul cafengiu cum arat si la mutra,e doar un chip si atat tot.

LOVE&PEACE,
Ozzy Ovi Hondru Osbourne at your request.

"We Sioux are not a simple people;we are very complicated.We are forever looking at things from different angles.For us there is pain in joy and joy in pain.It is all
part of the same thing-nature,which is neither sad nor glad;it just is."

Lame Deer
pasagerul - de carapiscum la: 20/10/2004 17:09:18
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Daca citeai si te informai si tu mai atent, stiai dinainte ca un domn ce inca se mai imbraca de parca ar purta tunica de student teolog s-a declarat in mai multe randuri adversar al "popilor", cum ii numeste el, si in general al bisericii. Acest domn care se vrea cu privire liberala asupra vietii romanesti de dupa revolutie, a jucat ceva roluri importante la viata lui, mai ales in evenimentele amintite, si detine de ceva timp incoace o publicatie (sau mai multe, nu mai stiu sigur) in care nu rareori isi varsa veninul.

In ce priveste "docomentul" ala din publicatie... Stiu ca iar o sa sara cineva sa spuna: "tot la teoria conspiratiei converg gandurile astuia". Fara a mai face insa nici un alt comentariu am sa spun asa: atunci cand i-a ispitit pe oameni, diavolul n-a pus in mod direct sub semnul indoielii porunca lui Dumnezeu, stia ca ar fi fost o minciuna flagranta usor de descoperit. Asa ca s-a folosit de un subterfugiu: "1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2. Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Facerea cap. 3). Ce a facut sarpele-diavol? A strecurat indoiala!!! I-a facut pe oameni sa creada ca Dumnezeu i-a mintit si le-a ascuns intregul adevar. Si pt. asta diavolul le-a promis ceva: ca daca vor manca din pom vor fi CA DUMNEZEU! Vezi, asta e ratacirea multora din ziua de azi, ca vor sa fie CA DUMNEZEU fara a face nimic, doar sa se aburce in varful picioarelor sa ia marul si sa-l manance ca sa capete viata vesnica automat, fara nici un alt fel de efort sau angajament personal.

Si ca sa revin de unde am plecat, acelasi principiu il aplica pana in ziua de azi chiar unii oameni care vor sa ascunda adevarul (sau sa dea adevarului o tenta de minciuna, sau sa dea minciunii parerea unui adevar). E f. usor de mistificat ceva prin intermediul mass-mediei, si daca cineva mai crede ca aceasta nu este prima putere politica in stat, se inseala amarnic. De la vestita "O scrisoare pierduta" a lui Caragiale, toti oamenii cu ceva putere de decizie sau cu ceva bani la tescherea ne joaca tipuri de tragi-comedie sau tertipuri, dupa caz. Si noi inca stam si le platim ca sa le vedem spectacolul scabros de care se folosesc si prin care ne folosesc in mod injositor.

Ramane intrebarea: "da' eu cu cine votez, coane Fanica?" Adica eu pe cine aleg sa-mi fie nas de gandire?

Concluzia finala: el a centrat si tot el a dat cu capul!!!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25678 (raspuns la: #25432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi - de carapiscum la: 07/11/2004 04:34:15
(la: Despre prostitutie)
Ce intelegi tu prin a judeca pe cineva? Mie mi se pare ca trebuie mai intai sa facem o diferenta, mai exact o anume specificare: una e sa vezi pe cineva intr-un fel si in functie de asta sa tragi concluzii pe baza carora dupa aia sa dai verdicte (adica sa spui ca e vinovata) si alta imi pare a fi situatia atunci cand numai constati o anumita stare de lucruri fara a trage concluzii finale si, probabil, hazardate. De aceea nu gasesc in ce am scris nici o contradictie. Ba, mai mult, cred ca cele doua fraze scoase de tine din context se explica si se completeaza una pe alta in asa fel ca sa scoata in evidenta ce am simtit eu in acele momente.

Banalitatea raspunsului (si al ei ca si al tau) vine dintr-o prea putina cunoastere a naturii umane, dupa cum gandesc eu. Asta este cel mai simplu raspuns cu putinta pt. cineva caruia nu-i mai pasa ce se intampla nu numai cu sine, dar si cu intreaga societate. Banii ar trebui sa fie mijlocul si nu scopul, dupa cum cred ca stii. Probabil ca pt. multe dintre prostituate realitatea e ca o fac pt. a-si duce viata cu ceva... dar celelalte pt. ce-o fac? Placere? Eu consider ca oricine in lumea asta care se respecta pe sine si care respecta institutia sacra a familiei nu se va deda la asa ceva nici daca ar fi arsa cu fierul rosu. Si cred ca ai omis un alt aspect important, anume ca multe dintre aceste femei ajung la aceasta decadenta (cred ca sunteti de acord ca vorbim de o decadenta) de factori inerenti, factori independenti de vointa lor proprie- de pilda cele rapite, sechestrate, violate salbatic, batute, drogate si apoi trimise la produs.

La punctul 3 sunt intru totul de acord cu tine. As mai adauga insa si "moda", vestita din antichitate si pana in zilele noastre- probabil la fel de batrana ca si prostitutia. Cred ca in buna masura prostituarea a devenit o moda cu care se imbraca mai toata lumea fiindca asa "da bine".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27965 (raspuns la: #27570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salutare! - de aldebaran la: 28/03/2005 16:27:12
(la: Paulo Coelho?)
Am citit si eu Alchemistul, insa desi povestea nu ma dezamagit, nici nu m-a provocat in a citi alte carti de acelasi autor. Da, este foarte digerabila, si are o mare doza de optimism.
Concluzie finala: daca ai intre 16 si 20 de ani, si pareare despre viata se schimba din roz in mov, atunci recomand aceasta carte.
Lectura placuta!
honey - de zaraza la: 20/09/2005 22:38:19
(la: dezamagirile adolescentie)
de data asta nu eram deloc subtila (cum ca tu m-ai fi acuzat, si eu iti raspundeam la acuze, etc.. ). serios acu', chiar am citit comentariul fetii, si primul gand a fost "penibili e unii". pe urma mi-am zis ca sunt dura, nu inteleg durerea unui suflet napastuit, am mai citit odata. m-am chinuit sa-mi aduc aminte cum eram eu la varsta aia si e adevarat, aveam izbucniri homonale, dar stupida nu eram, si nici instinctul de conservare nu mi-l pierdusem. nu exclud posibilitatea ca m-am babit deja si iata cum se casca prapastia intre generatii. dar concluzia finala e tot aia cu penibilii, sau cum zicea marin moraru "nu inteleg...".

zaraza
#73523 (raspuns la: #73499) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea asta... - de mymy la: 02/11/2005 14:10:52
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?
#83864 (raspuns la: #83775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea lui MYMY... pacat sa se piarda...in TA6 - de Jimmy_Cecilia la: 03/11/2005 12:49:18
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
copie:

dragostea asta...
#83864, de mymy la Wed, 02/11/2005 - 14:10


Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?
#84244 (raspuns la: #84241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
catalin - de jeniffer la: 19/05/2006 15:39:47
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
crezi ca se poate acceapta ceea ce religia ortodoxa a spus despre un om,ca dumnezeu insasi l-ar fi facut cu o virgina(bineinteles,caci o alta femeie nu i-ar fi facut acelasi efect)ca acest om pe care ea il slaveste,mergea pe ape,insanatosea oamenii,cind stim ca numai prin cale naturala se poate face ceva?s-ar putea spune ca religia crestina este cea mai falsa,caci a facut din profetul ei ceva prea mare.ce este raiul pentru tine si ce crezi ca vei face in el?vei fi invizibil si vei discuta cu sfintii?cei care au ales ateismul este prin sila pentru toate contradictiile pe care religiile le creeaza inca pe pamint.oamenii au gasit in istorie multe feluri de a intelege ce poate fi acest dumnezeu,concluzia finala,nu poate exista.adevarul nu este uneori usor de descoperit,de exemplu,oamenii au gindit ca apa de pe pamint a fost adusa de meteoriti,dar,dupa un timp,au analizat aceasta apa si si-au dat seama ca nu este aceeasi si au descoperit ca venea de la asteroizii care vin pe pamint,prin actiunea planetei venus.nu tot ceea ce s-a spus in trecut este adevarat,ceea ce conteaza este sa cautam adevarul(clar si care nu se poate contrazice) pina il gasim.
#123103 (raspuns la: #123076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: