comentarii

concursuri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
concursuri foto - de (anonim) la: 10/12/2003 15:56:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Valoarea imaginilor cistigatoare la aceste concursuri organizate de diverse companii, trebuie judecata din alte puncte de vedere decit cele obisnuite in domeniul fotografic.
In acest caz, aceste concursuri au scopul unic si declarat de a promova imaginea firmei respective in domeniul in care actioneaza si cu tinta, masa de clienti actuali si de perspectiva. De aici, concluzia este clara: valoarea imaginilor fotografice propriu-zise nu va fi criteriul primordial in acordarea premiilor, ci intarirea perceptiei firmei in masa de cumparatori formata nu din fotografi profesionisti, avansati ori amatori neaparat.
Deci ca sa discutam despre valoarea acestor concursuri din punct de vedere pur fotografic, mi se pare inutil. Fotografia in perceptia acestor firme [Orange, Ursus, etc.] nu este decit un alt mijloc de a face reclama produselor proprii. Iar participantii cu pretentii de profesionisti si amatori avansati nici nu ar trebui sa participe, pt. ca sint pusi din start in dezavantaj [imaginile lor fiind clar superioare estetic] fata de masa de amatori care sint preferati ca "audienta" pt. aceste firme si din care in mod sigur se vor alege "cistigatorii" acestor pseudo-concursuri.
#6402 (raspuns la: #6390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Romania vazuta din balamuc" - de Dinu Lazar la: 02/12/2003 09:41:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe scurt, treaba sta cam asa: sic transit gloria mundi.

Pe la anii `58 sau `59, daca imi aduc bine aminte, un doctor ( domnul Hananel) indragostit de fotografie ( existau multe fotocluburi, al arhitectilor, al medicilor era cel mai tare) a fondat Asociatia Artistilor Fotografi; asociatiei i s-a dat sediul din Brezoianu 23, unde este acum tractir si biliard, si un studio foto cu laborator in cladirea Ansamblului UTC, linga Liceul Lazar.
In anii `60 domnul Hananel, presedintele AAF, a murit, si a fost ales secretar general domnul Sylviu Comanescu, un tip cu mult bun simtz, multa diplomatie si cu multe aptitudini necesare supravietuirii in acele vremi.
In consiliul de conducere al AAF au fost in timp unii din cei mai mari fotografi ai natiei; comisia artistica a AAF veghea sa nu apara toate boriturile, cum e acum uneori; existau bani, bani buni, si daca erai bun nu mureai de foame. Asociatia organiza saloane internationale, expozitii de fotografie ale membrilor, in tzara si strainatate, se faceau schimburi de vizite de documentare - ce mai, atit cit s-a putut, raportat la ce era in jur, ca amintire, era raiul pe pamint. De trei ori pe saptamina se adunau seara fotografii ca intr-un club select si se mai punea de o expozitie, de o participare la saloane, de o birfa.
Exista cum am mai zis si un studiou unde se puteau face fotografii cu aparatele din dotare - Sinar, Plaubel, Pentax 6x7; si un laborator extrem de bine dotat.
Eu am fost membru al AAF in ultimii 20 de ani, pina in `90; la inceput am fost cel mai tinar membru si datorez mult, daca nu totul, celor ce au fost acolo.
Datorita AAF cam 20-30 de fotografi au putut s-o tunda - in acele vremi era greu sa pleci in vest - si alti peste 200 au putut sa vada lumea. E ceva...
In anii `90, un grup de fotografi ( ma rog...) mai tineri au organizat o lovitura de palat si au luat ei conducerea.
Rezultatul: cei batrini au murit de oftica si amaraciune, in singuratate; (la inmormintarea lui Comanescu sau a lui Napoleon Frandin nu a venit aproape nimeni...); sediul s-a vindut sau pierdut la arshice si AAF s-a mutat intr-o camera in spatele Muzeului Sticlei unde nu are curent electric, tel, fax, mail si desigur web; studioul si toate aparatele s-au evaporat; revista Fotografia, care aparea lunar, nu mai apare de mult; nu s-au organizat saloane sau participari de nu se stie cind; si de fapt cei care mai conduc acum fantoma o fac numai pentru shtampila si pentru cine stie ce interese care nu-mi sunt clare. Sutele de medalii obtinute de AAf si de membri s-au evaporat, trofeele la saloane de asemeni, biblioteca cu mii de volume si periodice nu mai exista nici ea, si fotografiile din colectiile istorice, urmele fotografilor romani pe pamintul asta, au deveni probabil colb.
Deci la ora asta AAF nu exista practic. Mai sunt ceva bisericute fotografice, probabile reuniuni de fortze, probabil la Muzeul de Arta, probabil pe la Fundatia Soros, probabil la Artexpo, dar nu au sit si nici programe si nu stiu ce fac.
In rest, fotografi romani sunt in urmatoarea situatie; nu exista sindicate, uniuni, grupuri puternice - cu exceptia a 7 zile de linga domnul Bumbutz - si cam toata lumea e foarte multumita. Poate ca astea sunt timpurile si asa e bine si normal sa fie, nu-mi dau seama...adica la noi, pentru ca in lume sunt in continuare asociatii, uniuni de creatie, bani pentru proiecte, concursuri, saloane de arta, reviste, si cite si mai cite.
Cam asa vad eu lucrurile, sau mai degraba nu le vad, si nu am nici o solutie pentru ca nu sunt nici bun organizator si nici nu am timp de organizat ceva. Prefer sa pun un mar pe masa si sa ma uit la el din toate unghiurile si sa pun lumini pe el si sa ma gindesc la o fotografie... am incercat sa fac cite ceva dar nu mi-a iesit pasentza, deci nu sunt bun la organizat pasentze.
Poate daca boierii care cistiga pe cheiul Dimbovitzei milioane de dolari pe an din fotografie or sa dea o ciozvirta se va putea face un sit al fotografilor romani care nu mai sunt, cu ceea ce se poate aduna. Altfel, sa faca Ministerul Culturii sau al sau Institut de memorie culturala ceva pentru fotografia romaneasca, nu cred ca sunt bani, mai ales ca vin alegerile si milioanele de dolari trebuie sa nu fie cheltuite pe astfel de prostii ci pe maiestre afise electorale care au si alea multa arta fotografica, nu?

ZIceam ca una din putinele oaze creative in fotografia romaneasca de acum e in jurul domnului Bumbutz; imi permit sa fac aici o invitatie; am primit de la domnia sa urmatorul email:
===================================================
Brigada Fotografica "7 ZILE" (www.7zile.ro) va invita sa gustati niste slanina cu brinza si ceapa si sa beti o palinca luni 8 decembrie 2003, orele 19:00 la Galeria GalAteCa a Bibliotecii Centrale Universitare, str. C.A. Rosetti nr. 2-6. Printre inghitituri puteti sa o ascultati pe Ada Milea cintind live si puteti privi fotografiile facute de Cosmin Bumbut, Voicu Bojan, Petrut Calinescu, Vasile Dorolti, Silviu Ghetie, Alexandru Paul, Fred Rohde, Bernhard Seidel, Gheorghe Serban, Oleg Tishkovets, Rene Triebl.
Slanina, palinca si pozele sint din Maramures.
Va asteptam cu drag!

Cosmin Bumbut
www.bumbutz.com
www.7zile.ro
=================================================
#5837 (raspuns la: #5747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sic transit - de Dinu Lazar la: 04/12/2003 16:44:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In tara exista citeva fotocluburi mult mai active decit in Bucuresti, unde de fapt nu e nimic, din cite stiu, in sensul asta.
Exista la Oradea fotoclubul Nufarul, apoi mai exista din cite stiu fotocluburi active la Slatina, Craiova, Brasov, Iasi si Botosani.
Si in jurul grupului de discutii Fotomagazin s-au facut niste adunari, intr-o vreme amatorii se adunau in acelasi loc cu profesionistii de la Asociatia Fotografilor de Presa, pina acestia nu au mai avut loc si au zis valea, va mai duceti si altundeva. De fapt realitatea e mai putin roza, veneau unii amatori care nu plateau ( plata se facea la gramada in centrul mesei) si ramineau pe capul lui Sigheti citeva milioane la sfirsitul serii de platit, si asta a umplut paharul.
Eu am incercat sa organizez un fotoclub la cele mai inalte foruri la HP, la Canon, la Kodak, dar nu au fost ecouri, nu le pasa; s-au mai facut multe intruniri ale fotomagazinarilor la studioul foto al lui Feri de la Union si studioul altui fotograf din Bucuresti; apoi la o agentie de manechine, si s-a mers chiar la filmari la un film al lui Margineanu. S-au facut si deplasari in grup in Maramures sau la Valea cu Pesti sau la Biertan, s-au distribuit sute de kg de reviste si haine si cadouri trimise de un inimos fotomagazinar devenit intre timp mai diferit, s-a mers in gashca foto la eclipsa, la padure, primavara, la Muzeul Satului... al carui director a pus sala de expozitii la disopzitie dar nimeni nu a facut nimic mai departe...
Ramine ca cineva cu initiativa, timp, spirit de organizare, sa puna cumva la punct un fotoclub valabil si in Bucuresti.
Si eu ma mir ca asa ceva nu exista. Si ma intreb daca nu exista pentru ca nu se poate dintr-un motiv sau altul sau nu se poate pentru ca nu exista...
Nu stiu daca menirea unui fotoclub e sa faca pe unii aflati mai la inceputuri sa invetze de la altii mai rasariti; aia de obicei nici nu vin... Ar fi si asta, desigur, dar un fotoclub ar trebui sa fie un loc unde sa se faca workshop-uri, unde sa se puna mina de la mina si sa se ia la comun surse de iluminare si fundal si manechin, unde sa se manince un fursec si sa se citeasca ultimele reviste foto, sa se discute poze la greu si sa existe o emulatie fotografica, sa se participe la concursuri foto...unde sa fie o adresa, sa se primeasca si sa se trimita lucrari si chiar fotografi... vise...

In alta ordine de idei, persoanele care viziteaza orice sit inscris la un server de traking pot fi vazute simplu, clicaind pe butonul din pagina; la Fotomagazin sunt citeva sute pe zi.

Poate usurinta de a comunica pe web sa fie la originea lipsei nevoii de comunicare din viata reala?

Ca sa revin la o intrebare anterioara cu lupii tineri... am vazut acum un sit absolut impresionant, pe care il asez printre cele mai bune situri de fotografie din partea asta a Europei... discret, exemplar facut ca design, imagini si cuvinte care se imbina intr-o simbioza de invidiat: www.gserban.com
#6011 (raspuns la: #5999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Jurnalul National" - de anita47 la: 10/01/2004 04:57:38
(la: Un salariu decent in Romania)
Agentiile de presa au transmis recent stirea ca peste 90 de cadre medicale din spitalele brasovene si-au parasit locul de munca, in ultima perioada, ca sa isi incerce norocul in strainatate. Reporterul „Jurnalului National“ a constatat la fata locului realitatea. LAVINIA SARAMET

Brasov Majoritatea asistentelor tinere de la Spitalul Judetean, Spitalul de Pediatrie, Spitalul de Obstetrica-Ginecologie, Spitalul de Neurologie si Serviciul de Ambulanta aleg sa lucreze în strainatate, pe salarii care deseori sunt de 30 de ori mai mari decat cele pe care le încaseaza în România. Încercand sa evite cu orice pret blocarea activitatii, conducerile unitatilor sanitare au organizat în ultimele luni din ce în ce mai des concursuri de ocupare a posturilor ramase libere.

Concursuri din doua în doua luni

Numai în ultimele trei luni, din spitalele brasovene au plecat 57 de asistente si 34 de infirmiere. Cele mai „vanate“ asistente sunt cele specializate în pediatrie. Anul trecut, 103 din asistentele Spitalului de Pediatrie Brasov si-au gasit locuri de munca mult mai bine platite în Italia, Canada si Anglia. „Sunt cotate foarte bine în strainatate. O asistenta pe care eu am format- o la spital si-a gasit un loc în Canada si mi-a scris ca acum castiga 6.000 de euro. Nu le poate condamna nimeni, dar este greu sa vezi ca un om pe care l-ai format aici pleaca fara sa se uite în urma“, spune Emilia Adam, director de îngrijiri la Spitalul de Pediatrie Brasov. Din cauza exodului în masa, conducerea acestui spital organizeaza din doua în doua luni concursuri pentru ocuparea locurilor vacante de asistent medical. În prezent, trei dintre cadrele sanitare medii au dosarele de plecare finalizate, dar cel putin 20 sunt cu toate formalitatile de plecare pe ultima suta de metri.

„Nu vreau decat sa traiesc decent“

Elena Simionescu lucreaza la sectia de urgente a Spitalului de Pediatrie. De cand s-a angajat, a stiut ca locul ei de munca este platit mult mai bine în Elvetia, spre exemplu. „Pasiunea mea este extrem de mare, atat pentru echipa de aici, cat si pentru munca pe care o fac. Singurul lucru care ma face sa ma gandesc la plecare sunt banii. Nu vreau decat sa traiesc decent si sa îmi fac meseria în conditii normale“, spune asistenta Elena Simionescu. Multe dintre asistentele care aleg sa lucreze în spitalele „din Vest“ nu vor decat sa castige bani cu care sa îsi cumpere o locuinta si o masina cum au vazut la colegele lor care deja au facut acest pas. „Normal ca vreau sa plec în strainatate. Nu spun ca nu îmi place ce fac aici, dar nu pot sta cu cateva milioane sa aud de la toate colegele care au plecat ca iau cateva mii de euro pe luna“, spune Anca Ovreiu, asistent la Sectia de Terapie Intensiva a aceluias spital. Criza fondurilor pentru salarii la aceasta unitate medicala este atat de grava, încat directorii au fost nevoit sa plateasca cu ora asistentele care au lucrat în perioada Sarbatorilor de Iarna.

Diferente uriase la salariu

Firmele brasovene care intermediaza contractele de lucru în strainatate se întrec în oferte catre asistentele de la toate spitalele din oras. Cele mai multe posturi de asistent medical sunt în prezent disponibile în Anglia, Elvetia, Germania, Italia s Canada. Asistentele care aleg sa lucreze în aceste tari au varste de pana la 30 de ani. În Brasov, majoritatea asistentelor lucreaza pentru salariul minim pe economie. Ofertele firmelor de intermediere nu sunt niciodata mai mici de 1.500 de euro pe luna. În spitalele din Canada, spre exemplu, asistentele din Brasov ajung sa îsi gaseasca locuri de munca platite si cu peste 5.000 de euro pe luna.
stabilirea clara a rensponsabilitatii - de Catalina Bader la: 21/01/2004 04:08:29
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
unde duce lipsa ei...
din JN:
La doua zile de la moartea celor cinci sportivi din Valea Morarului nu se stie cu exactitate cine se face vinovat de producerea acestei tragedii. Cert este ca salvamontis tii nu au fost solicitati sa supravegheze competitia. LAURA CALCIU

Procuratura Sinaia a demarat o ancheta in acest caz si spera ca in curand sa stabileasca daca cineva este responsabil de moartea celor cinci sportivi. Concursul de schi-alpinism, care, duminica trecuta, s-a incheiat tragic, a presupus parcurgerea unui traseu de 17 kilometri, de la Dihamul Militar, Pichetul Rosu, Valea Morarului, Varful Omu si retur. Sambata s-a desfasurat fara probleme proba pe echipe, iar duminica urma sa se tina proba individuala. Avalansa, pornita in jurul orei 13:00, a curmat viata a cinci sportivi si a pus in pericol viata unui arbitru si a unui schior. Maine, la politia Sinaia, vor fi audiati martorii.
Trupurile celor cinci sportivi - Istvan Blaga, Dorel Jercan, Cosmin Conut, Mike Csaba, Zoltan Buzasi - se afla la Spitalul Judetean Ploiesti, pentru autopsie. Legistii urmeaza, probabil astazi, sa trimita concluziile lor Politiei si Procuraturii Sinaia.

MApN arunca pisica in ograda vecinilor
Ministerul Apararii spune ca responsabilitatea organiza rii competitiilor sportive nationale revine, conform Legii educatiei fizice si sportului, fiecarei federatii de specialitate, iar in cazul accidentului din Bucegi, responsabilitatea revine Federat iei Romane de Alpinism si Escalada. Potrivit purta- torului de cuvant al MApN, Gelaledin Nezir, din juriul care a condus competitia, alcatuit conform regulamentului Federatiei Romane de Aplinism si Escalada (FRAE), au facut parte si reprezentanti ai acestei federat ii. De cealalta parte, Constantin Diaconu - vicepres edintele Agentiei Na tionale pentru Sport - dezminte categoric afirmatiile maiorului Ianosiu. “ Concursul era organizat de CSAMB Predeal”, declara Diaconu.


Salvatorii montani sunt indignati

Din punctul de vedere al salvamontistilor, vinovati sunt si clubul militar si federat ia. Neobisnuit pentru aceasta situatie este faptul ca salvatorii montani nici nu au fost anuntati sa asiste la concurs. Pe de alta parte, ei spun ca cineva ar fi trebuit sa se gandeasca macar ca, in zonele de risc, sa arunce cu petarde, astfel incat pericolul producerii unei avalans e sa dispara.

Niciodata nu s-a organizat concurs in ianuarie
Un prim semn de intrebare este ridicat de seful Salvamont Sinaia, Nae Cojanu. “Pe vaile din muntii Bucegi, in ianuarie nu s-a organizat niciodata un astfel de concurs. De obicei, acesta se desfasura in martie”. De aici, o intrebare fireasca: “Cine a cerut cluburilor din tara sa participe la aceasta competitie?”.

Era pericol de avalansa?
Bineinteles! Presedintele Asociatiei Nationale a Salvatorilor Montani din Romania, Mircea Opris, se intreaba si el cine se face vinovat de producerea tragediei? “Organizatorii, in speta Cubul Armata, impreuna cu Federatia Romana de Schi-Alpinism. Concursul era cuprins in calendar, deci stiau de el. Trebuiau sa ia masurile ca atare. Nu au anuntat nici Salvamontul din zona sa fie pe faza. Era pericol de avalansa? Bineinteles, pentru ca inainte a plouat, dupa aceea a batut vantul, s-au strans mase mari de zapada care, la cea mai mica atingere, puteau sa declanseze aceasta avalansa. Asa s-a si intamplat”, ne-a declarat Mircea Opris care si el spune ca salvamontistii trebuiau instiintati.

“De obicei, trimiteau o hartie...”
Laurentiu Paraschiv, de la Salvamont Busteni, afirma ca echipa sa nu a fost solicitata sa asigure asistenta. “De obicei se trimite o hartie prin care suntem solicitati sa asistam la concursuri. Acum nu am primit nimic. In perioada asta se stie clar ca este pericol de avalansa.”


18 morti in 20 de ani

La o sumara trecere in revista a incidentelor petrecute pe Valea Prahovei in ultimii 20 de ani, constatam ca 18 oameni au pierit in avalanse. La Sinaia, in 1984, pe partia Papagal, s-au inregistrat doi morti; in 1999, pe Valea Pelesului - 4 morti. In Busteni, in 1984 - un mort pe Valea Malinului, in 1985 - un mort pe Schiel, in 1986 - doi morti deasupra Cabanei Caraiman, in 1996 - trei morti pe Valea Costilei, in 2004 - cel mai tragic bilant, 5 morti. In cadrul unor concursuri de genul celui organizat la sfarsitul saptamanii trecute nu s-a mai intamplat niciodata asa ceva. In cazul tragediilor enumerate mai sus, doar Politia Montana a fost cea care a investigat.


“Este o moarte violenta, pur si simplu”

Contactat de reporterii Antenei 1, Iulian Vaduvan, prim-procuror al orasului Sinaia, ne-a declarat: “Din punctul nostru de vedere, este o moarte violenta pur si simplu. Se fac investigat ii pentru cazuri de genul acesta, fie ca este un mort, cinci sau 20. Ancheta este aceeasi. Urmarim sa stabilim de ce s-a produs avalansa si daca este vreun responsabil”.
despre cercetasi - de (anonim) la: 21/02/2004 15:30:16
(la: Ce sunt cercetaşii?)
Dl. tatic si copilul , intrati si in site-ul:www.harrypotter.as.ro pe forum , si ve-ti gasi mai multe informatii, concursuri etc, despre cercetasi .
[...] - de Dinu Lazar la: 08/03/2004 22:14:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Treaba cu artistii e comica rau.
Asta e cam asa; cine nu poate sculpta o lingura, picta un ou, cinta la taragot, poate cu siguranta sa fie macar artist fotograf.
In sau despre fotografie fiind permisa orice exprimare, asa cum se spune mai nou la obiectiv lentila, ca obiectiv spun numai gerontocratii comunisti, in cartile lor prafuite, asa cum la rama care tine filmul in scaner un bou poate spune intr-o revista de circulatie (computericipista) ca e tavitza, si da-i cu tava in sus si in jos, asa orice participant la un concurs foto tre` sa fie musai artistache.
Concursurile de fotografie au o lume a lor, dar aparentele insala; nu tot ce zboara se maninca si nu tot ce e legat de fotografie e chiar arta.
Pornind de la concursurile organizate portocalist de catre ursi si terminind cu cele facute de fotocluburi aici sau afara, analizind imaginile premiate, am putea spune ca in general fotografia aplaudata acolo poate sau nu sa fie o imagine interesanta sau care chiar sa ramina in timp.
Popularitatea acestor concursuri se bazeaza mai degraba pe o participare de masa, pe o imagine usor de inteles si poate chiar usor de realizat, pe o compozitie simpla, pe reguli destul de intuitive.
Concursurile de fotografie se adreseaza celor ce inteleg oarecum acest gen de hobby, ca la stadiul asta inca nu e arta, si se aseamana foarte mult cu un concurs de poezie sau de umor sau de aeromodele; nu este ca in cinematografie, un juriu de specialitate sa analizeze cu un aparat critic specializat o productie a unui creator de peste an, spre exemplu.
Pentru o anumita perioada de dezvoltare a unui amator de fotografie, participarea la concursuri este benefica si importanta; dar un concurs de fotografie nu e o olimpiada, unde sa se stabileasca noi bariere si sa invinga cel mai bun intr-un domeniu.
Invinge cine participa, ia premiu cine face o fotografie care se lipeste pe genul de imagine care crede juriul ca e buna ca sa ia premiu sau ca reprezinta culorile sau cerintele organizatorului.
Subiectul e vast si discutia ar fi interesanta, dar... lumea nu prea discuta, asa ca...
#11664 (raspuns la: #11628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum alegem ouale - de SB_one la: 10/04/2004 06:03:13
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Cum alegem ouale
De gaina, de gisca sau de rata? Cu virful ascutit sau tesit? Cit timp le fierbem? Cum le vopsim fara “chimicale”? Pregatirea oualor pentru Paste este o adevarata arta.
Au mai ramas doar citeva ore pina la Sarbatoarea Invierii, insa gospodinele mai au cite ceva de facut. Pentru cei care au lasat vopsitul oualor pe ultima suta de metri, oferim citeva sfaturi practice. De asemenea, divulgam si citeva “ponturi” care sa va ajute sa alegeti un “ou campion”.

Ouale sint mai mult sau mai putin dure, in functie de pasarea de la care provin. Cele mai tari sint ouale de bibilica, urmate de cele de gisca, apoi de curca, de gaina, iar ultimele - cele de rata.
Oul de bibilica este cel mai mic dintre toate, “pistruiat”, are virful ascutit si o coaja foarte groasa in raport cu marimea sa. La ciocnit, de regula, le sparge pe celelalte. In unele regiuni, bibilicii i se mai spune si “cita”.
Oul de gisca este cel mai mare dintre toate. “Sparge” toate ouale, cu exceptia celor de bibilica.
Oul de curca este un patat, “pistruiat”, cu virful ascutit. In competitia ciocnitului, nu da nici o sansa celui de gaina.
Oul de gaina este cel mai raspindit. Cele din gospodarie au coaja mai rezistenta decit cele de crescatorie intensiva (de tip “Avicola”). Au nuante diverse, de la alb pur pina la gri-cenusiu sau rosiatic, in functie de penajul gainii.
Oul de rata este alb sau de nuanta verzuie, comparabil ca marime cu cel de curca, dar ceva mai mare decit cel de gaina. Are coaja subtire, fiind codasul tuturor concursurilor de ciocnit.

Text complet:
http://www.expres.ro/topstory/?news_id=151617

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13657 (raspuns la: #13646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CERF 2004 - Impresii - de (anonim) la: 25/04/2004 04:55:33
(la: CERF 2004 - de tranzitie)
Cateva pareri despre CERF.
1. Prezenta notabila a operatorilor de telefonie. Standurile Connex si Zapp cred ca au scos in evidenta avansul comunicatiei fata de IT.
2. Prezenta tot mai accentuata a Home Cinema in oferta de produse a producatorilor/vanzatorilor din romania. Sper ca intr-o zi orice roman va putea sa-si permina un sistem HC si nu doar sa mearga la Multiplex sa se holbeze la ultimul etaj.
3. Existenta slaba a interconectivitatii si ofertei de afaceri, sau 2-3 standuri de business-talk, goale aproape tot timpul.
4. Prea multe afise. Oriunde te orientai dadeai de verdele de la Tape sau portocaliul de la Ultra.
5. Concursuri de duzina. Premii - mai bine nu. Depozitul de calculatoare, fara comentarii.
6. Nimic nou, nimic care sa impresioneze. Era procesorul (frigiderul) de la Best Computers de 1.5M care mergea la -15grade C, placile 5950 de la Gygabyte si inca 2-3 chestii, dar noile placi grafice sau de baza chiar nu mai impresioneaza de vreo 4-5 luni.
7. Prezenta tot mai accentuata a TFT-ului si decibelilor in oferta firmelor.
8. Slaba prezenta a firmelor internet-based.
9. Oferta nesatisfacatoare de media. (Ce cauta ziarul Banii Nostrii la cerf? - Sau "am facut si eu o poza cu muschiulosii")
Ca si concluzie generala, plictisitor.
Nu cred ca a meritat banii de benzina pana in Bucuresti.
raspuns: despre fotografie ca o arta - de Dinu Lazar la: 26/04/2004 16:08:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pe scurt, ca un sfat concluzie: ce credeti // ce ne sfatuiti ?
Cum sa ducem mai departe aceasta pasiune ?"

Pai e relativ simplu ce ar trebui facut; ar trebui invatata ceva optica, ceva electronica, ceva cunostinte de IT - dar nu din revistele romanesti -, apoi musai aprofundate elementele de limbaj plastic, ar trebui vazute multe situri cu si despre imagine, de mers la muzee, de vazut multa pictura.
Dupa asta, trebuie pus osu` la treaba; de facut situri, de pus imagini in ele, de pus imagini in situri de discutii, de invatat de acolo, de criticat si de ascultat ce zic ceilalti, de participat la concursuri de fotografie, de participat la listele de discutii pe teme foto...de citit mult si chestii de specialitate, dar si literatura, de ascultat muzica buna, de vazut ceva piese bune...
Ideile vin cind esti in mediul lor, intimplarile se leaga, si tot facind poze bune si foarte bune, devenind cunoscut, se va misca si cutia cu noroace...
Ar fi treaba pentru doua - trei vieti, daca ar fi sa se faca o chestie metodic.
#14562 (raspuns la: #14548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tribeca Film Festival - de Dinu Lazar la: 03/05/2004 16:50:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca si la editiile trecute, Romania se remarca prin absenta."

Ce se intimpla, stimate domnule Buzoianu; parerea mea e ca celor din lumea filmului din Ro, atit cit am vazut si eu - si am cam orbitat in zona asta - li se rupe total de marketing si de promovare.

Romanu e artist, creeaza la greu chestii elevate, face cu clabuci filmul, daca se poate cu bani de la stat, daca nu, de la fraieri, dar cind e vorba sa faca un afis, un sit, un prospect, sa il vinda, da cu mucii in fasole.

Acum un sfert de veac era mare de tot sarbatoare cind se faceau in Bucuresti expozitiile de afis de film polonez; tin minte ca ma uitam si imi curgeau balele de placere, ce imagini, ce compozitie, ce grafica, ce mesaj uluitor aveau.

Ma gindeam ca la noi e cenzura si de aia nu se poate face un afis ca lumea; io-te ca acu nu e cenzura dar afise de film romanesc, macar informative, nu vad nicaieri.

Dar un sit? Ce e asa de greu sa iei un nume de domeniu cu titlul filmului, sa pui citeva imagini, scenariul, ceva critica de film, sa traduci in citeva limbi si sa il promovezi?

Din pacate, creatorul roman - cineastul adica, dar e valabil si la fotografi - nu o are cu marketingul, PR, cu promovarea...

Cum se vazu aici, noi nu participam nici la concursuri foto cu premii de citeva milioane de lei...

Altfel, in vorbe, suntem mari si bataiosi si importanti.

Cind e de cautat la rezultate, ne cam dam cotiti.

Cu asa de putine mijloace se pot face asa de multe lucruri!

Dar probabil verbul "a face" deranjaza fundamental... mai bine visam, ne dam cu parerea, bem o cafea, traim din plin pashtele, craciunul, unu mai, asteptam concediul... sa vedem daca or sa apara, cum se aude, fonduri Phare pentru culturi intensive de mure... sa ne dea Europa mura in gura... numai s-o tinem deschisa, in rest e simplu.

Festival de film?

Cind o fi unu` cu mure sa ne spuneti... pina atunci poate terminam concediul...
#14938 (raspuns la: #14915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lions - de Camelia Cocioba la: 05/05/2004 05:32:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O alta explicatie ar fi ca in aceasta perioada (aprilie-mai-iunie) sunt destul de multe concursuri de fotografie: Mihai Dan Calinescu, Romania plus, Romania intre clisee si realitate, Fotogeografica, Photo Graphie, Premfoto (3 chiar au deadline in decurs de 4 zile). Pentru majoritatea fotografiile trebuie trimise in format 20*30. Pentru cei care nu au imprimanta acasa o fotografie in acest format costa 40,000 lei. Daca se trimit maximum de 4 fotografii vorbim de un cost de 160,000 lei, la aceasta suma adaugandu-se in unele cazuri si taxa de participare. Si aceasta in cazul in care nu incerci sa faci fotografiile special pentru aceste concursuri, altfel se mai adauga pretul filmului/elor si developare.
Deci poate fi si un motiv strict financiar... si atunci esti nevoit sa faci o selectie. Pacat ca aceste concursuri sunt organizate cam in aceeasi perioada. Din punctul meu de vedere.
#15002 (raspuns la: #14906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elevi romani, premiati de NASA - de SB_one la: 08/05/2004 05:30:21
(la: Jos palaria!)
Elevi romani, premiati de NASA


Flaviu Birsan si Andrei Costea, doi dintre constantenii care i-au uimit pe americani




Maria Petrean
Leila Florescu
Sambata, 08 Mai 2004


Flaviu Birsan si Andrei Costea, de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, sint cistigatorii marelui premiu pentru crearea unei statii orbitale independente, oferit de NASA. In concursul initiat de Agentia Spatiala Americana s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala, printre care SUA, Japonia, Germania si Rusia.
La inceputul anului, Agentia Spatiala Americana (NASA) lansa un concurs pentru tinerii cu virste intre 11 si 18 ani, din toata lumea, al carui subiect era proiectul unei statii orbitale. Absolut din intimplare, trei elevi din Constanta, olimpici la fizica si matematica, inscrisi la Centrul de Excelenta, navigau pe Internet in cautarea unor concursuri care sa le testeze cunostintele si l-au descoperit pe cel lansat de NASA. Cei interesati aveau la dispozitie trei luni sa elaboreze proiectul unei statii orbitale. Flaviu Birsan si Andrei Costea, ambii de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, au inceput atunci activitatea de cercetare pentru participarea la competitie. Timp de doua luni au consultat peste 60 de surse de informare, de la literatura de specialitate la paginile web, apoi a urmat o luna de concepere a proiectului, cu munca asidua, cite 12 ore zilnic. Coordonati de profesorul Ion Bararu, directorul Centrului de Excelenta Constanta, cei trei tineri - toti elevi in clasa a XI-a - au reusit sa imagineze o statie orbitala care sa se sustina independent de Pamint. Ei au numit proiectul LEDA, dupa nimfa din mitologie care lua forma unei lebede, dar si ca o prescurtare a numelui statiei, Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats si plecind de la premisa ca statia imaginata de ei are forma unei lebede. Copiii spun ca partile cele mai complicate au fost imaginarea modelului matematic dupa care sa functioneze statia si redactarea proiectului in limba engleza, in termeni de specialitate.
Dupa ce au trimis proiectul LEDA, constantenii au asteptat raspunsul, dar, dupa cum sustin chiar ei, nu se asteptau la marele premiu deoarece in concurs s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta si Rusia. Dintre toate proiectele inscrise in concurs, LEDA a fost apreciat drept cel mai bun si recompensat cu marele premiu. Flaviu, Andrei si Carmen vor fi invitati la sediul NASA, unde vor petrece zece zile la Centrul de Cercetari AMES. Acolo isi vor prezenta si proiectul, in cadrul unor sesiuni stiintifice. Pentru a ajunge in Statele Unite le trebuie insa bani de drum, NASA asigurindu-le doar sumele necesare cheltuielilor de cazare, masa si transport intern.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#15134 (raspuns la: #15010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna, Ilenna - de desdemona la: 27/05/2004 03:57:38
(la: Casatorie in Franta)
Eu sunt recent ajunsa in Franta (septembrie 2003), si stiu ultimele stiri cu prima 'carte de sejour' (am scris aici si un text pe tema asta 'saga carte de sejour'. Nu te descuraja, cazul meu a fost asa din cauza schimbarii departamentului. Cat de repede obtii Carte de Sejour depinde de departamentul unde faci cererea, pentru ca trebuie sa astepti convocarea la o vizita medicala la oficiul OMI (in Paris poate sa aiba loc mai repede, in Ille et Villaine (dept 35) a fost dupa vreo 4 luni). Dupa vizita medicala ai CS in cam o saptamana.
Noi ne-am casatorit in Anglia (in 2002) unde eram amadoi rezidenti, si transcrierea in acte franceze ne-a facut-o consulatul francez din Londra. Am constatat ca de multe ori esti trimis de la unii la altii pentru anumite acte, chiar intre primaria si prefectura din acelasi departament. Totusi, poti sa te informezi la telefon, si daca nu te cred sa ii inviti si pe cei ce nu te cred sa dea telefon sa se informeze. Pe cand intre doua departamente se schimba regulile atat de mult incat parca ai fi in alta tzara.

Pentru actele de studii, fa-ti macar o traducere legalizata notariala. Pentru concursurile pe posturi nationale poti sa-ti faci traducerile (la traducatori assermente) si aici desi costa mai mult. Daca e vorba sa iti recunoasca diploma o vor face si cu o traducere de aici, fara a avea 'placerea' de-a bate la usile ministerelor.

Noul format de certificat de nastere parca e si in Engleza si in Franceza (e ca un pasaport deci). Nu cred ca mai e nevoie sa il traduci (a auzit cineva de nevoia de-a traduce pasaportul?). Uneori francezii iti cer certificat de nastere nu mai vechi de 3 luni. Hilar. Pentru ca ei de fapt nu au certificatul de nastere pe care il avem noi (pe viata). La ei asta e o adeverinta pe care o copiaza dintr-un catastif cu nasterile cum ca icsulescu este (bel et bien) fiul nascut de Icsulescu Tata si Icsulescu Mama. Certificatul asta trebuie sa fie nu mai vechi de 3 luni. Normal ca unui strain, al carui certificat de nastere are alt regim, chestia asta nu i se aplica. Cateodata e hilar cand vezi cum ii pun pe toti oamenii in aceeasi categorie (ca si cum ar fi toti francezi). De cate ori nu a trebuit sa imi completez departamentul locului de nastere in anumite acte! Si din numarul de securitate sociala am aflat ca e 99 (restul lumii civilizate sau nu). Asta e mania lor, fiecare cu eticheta lui, si doamne fereste sa iti muti domiciliul in alt departament, ca trebuie sa iti schimbi toate actele, care pana la urma te costa destul de mult, si dureaza pana la 6 luni. Asa ca mai bine faci ce poti si te tii de departamentul in care esti. Ma intreb ce fac cei nomazi (les forains) care tot anul se plimba prin tzara.

Scuze ca m-am lungit asa de mult, sper ca ti-am fost de folos sau macar te-am incurajat un pic.

Desdemona
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#15906 (raspuns la: #14954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
impotmolita care a fost - de Dinu Lazar la: 15/06/2004 08:12:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"stiti cumva ceva de concursul premfoto"

Este unul dintre putinele concursuri fotografice cu shtaif care mai sunt in tzara.
Se adreseaza mai degraba fotografilor care agreeaza stilul fiap ( imagini mai clasice, cu compozitie, lumini, umbre, detalii in umbre si lumini, schepsiz si fatzos, fotografii "de salon") - deci este un concurs pentru 0,1% din amatorii de la noi si chiar din profesionisti.
De ce? Pai nu o sa uit niciodata o dixcutie intre un tata si fiul sau; ala mic il intreaba " tata, ce muzica faceau Beatleshii" si tatal raspunde caustic: "nu o sa-ti placa sa asculti, se inteleg cuvintele"
Cam asa si cu Premfoto.
La noi cine nu poate fotografie clasica se da hartist, ca care (!) va sa zica compozitia e o chestie pentru babalici, sau chiar o timpenie, profesionistii se dau cotiti ca nu au timp de prostii sa discute ori sa vada ce se mai intimpla in domeniu prin lume si fac imagine la minima rezistenta si chiar sub, si concursurile e pentru amatori, si s-ar mai putea spune multe, dar vorba aia, cui prodest.
Pina una alta Premfoto este poate cel mai mare si prestigios concurs foto de pe la noi, si este o provocare pentru orice fotograf.
Cine nu poate acolo are insa in continuare posibilitatea sa zgirie retina celorlalti pe diverse situri care este. Si pe gratis, in plus.
#16253 (raspuns la: #16244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania Plus - o jumatate de parere (sper ca nu in plus) - de BRATU la: 16/06/2004 20:30:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
M-a amuzat comentariul domnului Dinu Lazar - cum ca ar fi fost considerata de unii o eroare organizarea concursului. Dar, cine stie, pana la urma or fi existat si oameni care sa gandeasca asta. Eu nu cred asta, dar, dreptul lor.
Insa e clar ca au exitat motive pentru unii dintre participanti (care, desi prezenti in sala) sa nu se oboseasca sa-si ridice diplomele de excelenta/ participare. Ce sa zic, motive de nemultumire se vor gasi mereu, este absolut firesc, la genul acesta de concursuri!! Iar artistul intotdeauna va fi cu doi pasi inaintea celorlalti, in sensul ca mereu isi va pune cate o problema.
Drept sa spun, pe mine personal m-a uimit buna organizare a concursului. Incepand cu sala inchiriata pentru expozitie, ospatul - ca sa zic asa - care nu a scapat nimanui neremarcat, ma rog, toate cheltuielile care s-au facut pt organizare. Chiar nu pot spun ca am mai plecat pana acum, ca si simplu vizitator, de la un vernisaj, cu o mapa de presa in care sa se afle si CD-ul de prezentare a concursului. Oamenii astia chiar si-au dat silinta: au trimis pana si invitatii tiparite prin posta, celor prezenti. Pe mine, ca si romanas, lucrurile astea ma incanta la maximum.
Am ramas totusi cu o singura nelamurire: cine a jurizat (pana la urma) concursul? In mapa de presa nu se specifica asta.
Stie, oare, careva, ce nu era in mapa mea? :)
#16297 (raspuns la: #16263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga anonim, oricat te-ai ch - de alexbrie la: 17/06/2004 10:51:28
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Draga anonim, oricat te-ai chinui, spusele tale nu au nici o logica. Clar, ai ceva impotriva USA si Canada; poate justificat; scrie-ti parerile la o alta rubrica (gen politica si actualitate); spusele tale nu prea au legatura cu invatamantul din strainatate.
Sunt de parere ca intr-adevar chiulitul e "rau". Si o spun pentru ca la viata mea am chiulit, nu gluma (in general ca sa mai "trag" un mortal kombat sau un biliard); stii de ce chiulesc oamenii la noi? Pentru ca scoala ii tine legati de ore prea mult timp; e obisnuit pentru un liceean roman sa stea la scoala 6-7 ore/zi. Neobisnuit pentru cei de afara, care isi au timpul umplut cu multe si faine activitati auxiliare - concursuri de sport, cursuri de dans, pictura, jonglerie, si aproape orice alt hobby normal.
Iar toceala cronometrata, cum ii zici tu, din cate am vazut eu, este specifica sistemului nostru. La examene afara esti notat mai ales pentru capacitatea de sinteza, pentru idei originale, pentru rezolvare de probleme. Esti motivat sa stai cateva ore/zi la biblioteca, sa studiezi aprofundat lucrurile de-abia enumerate de profesori. E drept, exista scoli si scoli, afara ca si acasa. Dar tendinta principala e spre a pregati elevii pentru cariera viitoare - sa aprofundeze singuri materia, sa lucreze proiecte in echipa, samd.
Nu e vorba de spalare a creierului, doar pentru ca se doreste educatie. Daca le iei la bani marunti, opiniile tale despre brainwash si mirajul banilor sunt mult mai adecvate sistemului nostru (cornulet cu lapte, cartofiorii lui Vanghelie). Si, de ce nu, daca tot spui lucruri pe tonul asta, te poti opune total scolii, invatamantului, educatiei, civilizatiei, ca surse ale raului, care ne indoctrineaza si robotizeaza.

...
si, ca fapt divers, ai grija ca in regulile sitului se cam interziceau expresii obscene si in general vocabularul de strada; deci daca vrei ca mesajele tale sa ramana, controleaza-ti-l.
#16324 (raspuns la: #16313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concurs foto cu tema "Vara 2004 ... clipe"! - de Dinu Lazar la: 19/07/2004 21:52:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Concurs foto cu tema "Vara 2004 ... clipe"!

AiudOnline.ro organizeaza un concurs foto.

Sunt invitati sa participe persoane din intreaga lume, cu imagini din vacanta de vara, concediul 2004.

Vor fi premiatie cele mai interesante fotografii.

Tehnica de realizare: foto.

Dimensiunile lucrarilor:
- minim 800x600 pixels, in format JPG

Fotografiile se pot trimite completand formularul de inscriere de la adresa www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

*. se pot trimite mai multe lucrari, maxim 5 din partea unei persoane. Fiecare fotografie trebuie sa aiba si o scurta descriere.

Ultima data de trimitere a lucrarilor este 20 septembrie 2004.

Fotografiile vor intra in patrimoniul AiudOnline.ro si vor fi postate pe pagina AiudOnline.

Dupa terminarea concursului, in functie de lucrarile adunate se vor alege castigatori care vor primii cate o placheta si o diploma AiudOnline, oferite de

(pentru a putea primii placheta si diploma in cazul in care fotografia ta este castigatoare este important sa completezi in formularul de inscriere o adresa postala corecta. Datele tale de contact sunt confidentiale si nu vor fi publicate de AiudOnline)

detalii si inscrieri la:
http://www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

#18084 (raspuns la: #18057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si alte concursuri foto... - de stanescoo la: 20/07/2004 08:28:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...la asta putem zambi. cu gura pana la urechi chiar... http://www.digitall.ro/concurs.php

...dar ce parere au cafegii despre acesta http://www.badorgood.com/azero.php ?

cu bine,
lucian
#18097 (raspuns la: #18084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...