comentarii

confidenta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"dar ceea ce-mi atrage atentia mai mult...este CONFIDENTA.fefe, - de DESTIN la: 19/02/2005 01:20:07
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
Ne zici si noua cum "descoperi" tu "CONFIDENTA"?

Intrebarea suna asa:"Ce observi prima data la un barbat ?"

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36716 (raspuns la: #36655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...e simplu de observat "confidenta"."anisia, - de DESTIN la: 19/02/2005 16:36:35
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
Dear anisia,

Multumesc pentru raspunsul tau promt...eu am votat "ochii"... ochii, acele intersectii,acele dueluri de priviri.

Ei,numai ei ochii ne conduc spre interiorul fiintei noastre...

"e simplu de observat "confidenta". este aceea siguranta de sine pe care numai un anumit gen de barbat o degaja."

Nu pot afirma cat de "simplu"poate fi aflata confidenta si cat de "rapid",oricum este opinia ta pe care o respect.

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36795 (raspuns la: #36764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din site-ul http://www.masoni - de Ingrid la: 17/11/2003 03:51:46
(la: Protocoalele Inteleptilor Sionului)
Din site-ul http://www.masonicforum.ro/ro/nr10/sion.html
.... Protocoalele Inteleptilor Sionului, lucrare cunoscuta uneori si sub numele Protocoalele Batranilor din Sion.
Ea constituie unul din cele mai notorii falsuri literare din istorie si s-a bazat pe plagiat si frauda inca din cele mai fragede inceputuri. Cu toate acestea, acest fals a captat imaginatia multor oameni, altfel foarte rationali, si s-a transformat intr-o sursa indispensabila de informatie pentru toti antisemitii si antimasonii. Acest articol isi propune sa examineze istoria unei farse compromitatoare si consecintele ei lamentabile in istoria moderna, din punctul de vedere al evreilor si al masonilor din intreaga lume.
Protocoalele au aparut in 1905 la Tarskoe Selo, o statiune de vara langa Sankt Petersburg, in Rusia Imperiala, aflata sub conducerea tarului Nicolae al II-lea. Autorul, indicat in primele editii, era un fost avocat, judecator si apoi calugar
greco- ortodox, ce se numea Serghei Alexandrovici Nilus (1862-1930).
Initial, Protocoalele au aparut ca appendix in editia a doua a unei lucrari a lui Nilus, intitulata Velikoe v Malom (Lucrul cel Mare din Lucrul cel Mic). n cele cateva editii care au urmat (1911, 1912, 1917 si 1919, toate in limba rusa), Nilus oferea diferite explicatii despre cum au ajuns manuscrisele Protocoalelor in mainile sale, subliniind ca el le-a tradus numai in rusa. Diferite editii si traduceri, publicate de altii, relatau insa versiuni deosebite asupra originii documentului.
Una din cele mai frecvente explicatii este cea conform careia Protocoalele ar fi formate din inregistrarile secrete ale Primului Congres Sionist tinut la Basel in 1897, sub conducerea Dr. Theodor Herzl. Ideea pe care documentul o sustine este ca evreii conspira pentru a controla toate guvernele, pentru a distruge civilizatia crestina, si pentru a deveni stapanii lumii. Protocoalele descriu detalii asupra metodelor ce vor fi folosite pentru a se atinge aceste obiective. Masoneria Libera ar fi astfel principala unealta a Inteleptilor Sionului pentru supunerea si dominarea umanitatii.
As vrea sa incep prin a spune raspicat ca o organizatie ca "Oamenii Intelepti ai Sionului" sau "Batranii Sionului" nu a existat niciodata. Cu toate acestea, fara a detine nici cea mai mica dovada, s-a sustinut totusi cu incapatanare ca Protocoalele erau rapoarte ale acestei organizatii fictive.
Vom examina forma acestor Protocoale. Primul lucru care atrage atentia cititorului obiectiv este ca textul nu seamana in nici un fel cu un protocol. Protocoalele sunt relatari, adica detalieri a ceea ce se intampla intr-o intalnire. Ele mentioneaza locul
intalnirii, data, ora la care incepe intalnirea, cine o conduce, in general numele celor prezenti si a celor care si-au anuntat absenta, si descrierea pe scurt a dezbaterilor, cine a intervenit si - uneori intr -o forma sumara - ce s-a spus si ce rezolutii au fost aprobate. In sfarsit, se inregistreaza momentul incheierii intalnirii si semnaturile celor care garanteaza veridicitatea relatarilor.
Nimic din toate astea nu se regaseste in asa-zisele Protocoale. Singura "semnatura" este o propozitie in care se spune - "Semnat de reprezentantii Sionului de Grad 33". Mai mult,in Protocol nu poate fi distinsa decat o singura voce. Acestea sunt de fapt monologuri sau dizertatii, peroratii am putea spune, care nu demonstreaza constructia ceruta unei dezbateri sau interventii a mai multor oameni. Este un semn trist pentru credulitatea sau reaua-vointa a celor care, citindu-le, au fost gata sa accepte un asemenea text ca pe un protocol adevarat, ca pe o relatare a unei intalniri..
In ceea ce priveste continutul, absurditatea unui presupus plan criminal, pregatit de un grup care pretinde ca ar controla mass media de pe Glob - dar se dovedeste incapabil sa opreasca publicarea repetata a planurilor sale - este de-a dreptul evidenta. Scopul imediat al Protocoalelor era sa submineze influenta politica si statutul Contelui Witte, cel mai important ministru in guvernul tarist din acel moment. Witte era un om foarte cult si cu opinii deschise, confident al tarului, care planuia introducerea unei politici imperiale moderne si novatoare. Pentru ca sotia lui Witte era evreica, toata lumea era de parere ca el ii sprijinea pe evreii din Rusia, cei care trecusera prin multe persecutii si discriminari de-a lungul secolelor.
Oponentii politici ai lui Witte, sub conducerea Marii Ducese Elisabeta, faceau tot ce era posibil pentru a-l discredita in fata clasei conducatoare si a familiei regale. Ducesa si grupul condus de ea au luptat cu incapatanare impotriva incercarii Contelui Witte de a introduce in Rusia standardul aurului, de a atrage investitiile straine si de a forma o alianta cu Franta. De asemenea, era cunoscuta dorinta Contelui Witte de a imbunatati conditiile de viata ale evreilor din Rusia si de a aboli anumite legi represive. Publicarea Protocoalelor era menita sa ii submineze influenta in fata tarului si a familiei regale.
Pentru ca unii scriitori insista sa atribuie Protocoalele primului Congres Sionist, prezidat de Dr. Theodor Herzl, se cuvine sa dam cateva explicatii despre acest congres, scopul sau adevarat si rezolutiile sale, toate amplu documentate. Miscarea Sionista, fondata de Herzl si sustinatorii lui, era pur si simplu o chemare adresata poporului evreu de a se intoarce in tara natala, Iudeea, aflata inca, la sfarsitul secolului al XIX-lea, sub dominatie otomana.
Principalul obiectiv al Congresului era sa rezolve "problema evreiasca" a tarilor europene, in special prin emigrarea evreilor. In patria lor istorica, evreii s-ar fi putut intoarce la agricultura, constructii si la alte activitati, ce le fusesera interzise timp de sute de ani, in locurile in care se stabilisera.
Primul Congres Sionist International a avut loc la Basel, Elvetia, intre 29-31 August 1897. Adevarata rezolutie a Congresului Sionist a constat in crearea Organizatiei Sioniste Internationale, ce urma sa implementeze programul sionist, sa creeze un Fond National pentru achizitionarea pamantului, asanarea mlastinilor, construirea de drumuri si impaduriri.
Adevarul despre aceste Protocoale a fost dezvaluit in 1921 de catre un jurnalist de la ziarul londonez Times, Philip Graves. In Istanbul, pe atunci Constantinopole, el a gasit o copie uzata a unei carti frantuzesti intitulata Dialoguri din Iad intre Machiavelli si Montesquieu, sau Politica lui Machiavelli in secolul al XIX-lea. Publicata la Bruxelles in 1864 de cate un autor anonim, ea fost de fapt scrisa in 1858 de Maurice Joly, un avocat francez antisemit si monarhist, provenind dintr-o veche familie catolica. In romanul sau, scris sub forma unui dialog dincolo de mormant intre Montesquieu si Machiavelli, Joly il ataca pe Napoleon al III-lea al Frantei. Astfel ca, foarte rapid, a primit o pedeapsa cu inchisoarea de 15 luni.
Graves a sesizat imediat extraordinara asemanare intre Dialoguri si Protocoalele lui Nilus. Paragrafe intregi fusesera copiate intocmai. In trei lungi articole, publicate in ziarul Times din 16,17 si 18 August 1921, Graves a demonstrat ca Nilus pur si simplu a plagiat Dialogurile lui Joly, deturnand originalul si adaugandu-i-i materialul antisemit ce-i servea scopurile. Studiile de mai tarziu au confirmat aceasta argumentare.
Desi Biserica Catolica nu s-a caracterizat in general printr-o vadita afectiune pentru masoni sau pentru evrei, este remarcabil faptul ca una din probele asupra falsitatii certe a Protocoalelor a fost scrisa de parintele reverend Pierre Charles - Societatea lui Isus -, publicata in Nouvelle Revue Theologique din Belgia, in ianuarie 1938. Remarcati data: Europa se afla in pragul celui de al Doilea Razboi Mondial. Regimurile totalitare ale lui Hitler, Franco sau Mussolini dezvoltau ample campanii antisemite si antimasonice. Toti cei care urmareau evolutia acestor evenimente intelegeau ca razboiul era iminent si ca puterea militara germana avea sa isi zdrobeasca vecinii, inclusiv Belgia.
Parintele Charles trebuie sa fi fost un om de mare curaj, dovedind integritate si dragoste pentru oameni, daca a indraznit sa publice o astfel de dovada compromitatoare asupra Protocoalelor. In acel moment, inclusiv superiorii sai, care au autorizat publicarea, au dat dovada de un simt al dreptatii si umanitatii de care Europa ducea mare lipsa in acei ani.
Cu totul, sunt 160 de pagini in Protocoale, circa 40% din text, bazate pe pasaje din Joly. In noua dintre capitole, mai mult de jumatate din text se dovedeste a fi copiat.
Protocolul nr. 15 este poate cel mai interesant din punct de vedere masonic. Gasim aici fraze de genul: "vom crea si multiplica loji masonice libere in toate tarile lumii... Vom pune toate aceste loji sub o administratie unica, cunoscuta numai de noi... Intre membrii acestor loji se vor afla aproape toti agentii politiei nationale si internationale". Regasim aici toate elementele teoriilor conspirationiste si nu merita efortul de a incerca o discutie asupra acestor afirmatii cu cineva care poate crede asemenea ineptii. Sunt oameni care nu au si nu vor sa aiba cunostinta despre independenta puternica a Marilor Loji din toata lumea, sau depre faptul ca politia regimurilor totalitare se considera printre cei mai mari inamici ai Masoneriei Libere.
Protocoalele, traduse in multe limbi, s-au raspandit extrem de rapid. Patruzeci si trei de editii diferite sunt conservate in Muzeul Britanic din Londra. Mai ales in anii 1930, cind se produce expansiunea fascismului si nazismului, gasim nu mai putin de 28 de editii si traduceri, publicate in cele patru colturi ale lumii. Protocoalele au devenit "Biblia" antisemitilor si antimasonilor. Adolf Hitler le-a folosit ca justificare pentru politica lui de persecutie rasiala care a culminat cu "Solutia Finala", masacrarea in masa a milioane de barbati, femei si copii, pentru singura "crima" de a fi evrei. Holocaustul insusi a demonstrat, in cel mai tragic si mai concret mod cu putinta, nonsensul presupuselor planuri de dominatie mondiala descrise de Protocoale. In mod evident, ura antisemita si anti-masonica nu are nici o legatura cu logica, dar are legatura cu psihopatologia.
Din pacate, propaganda antisemita si anti-masonica continua sa apara si azi fara nici o restrictie. Noi editii ale Protocoalelor au aparut recent in Statele Unite, Estonia, Slovacia, Ucraina, Iran si Danemarca. O traducere in greaca a fost publicata pana si in Australia. Sentimentele anti-masonice au inflorit din nou si ating nivele ale unei activitati fanatice de necrezut, in tari cu o lunga traditie democratica, precum Anglia si Statele Unite. Antisemitii si antimasonii au invatat repede sa profite de oportunitatile oferite de tehnologia electronica - in special de Internet.
.......

PS.Nu ma intrebati ce este masoneria, ca nu stiu si nu pricep.

O toparceana...? Cu mare placere! - de Madalina la: 22/11/2003 20:56:10
(la: poezia)
Prefatã

Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
In care grota din povesti
Ai hibernat -- o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
Si coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângã mine?...

Ti-am prins în parul inelat
Vreo floare artificiala?
Te-am ofensat
Cu vreo metafora banala?

Ori mi-ai batut vreodata-n geam
Si, spionînd perdeaua trasa,
Te-ai suparat ca nu eram
Acasa?...

Vrei poate macii din livezi
Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu palaria dupa fluturi?

N-ai dormit cumva pe-afara
Si te-ai trezit sub un umbrar,
Indragostita de-un magar
Ca-n Visul unei nopti de vara?

Cu Demonul lui Lermontof
Te-ai fi-ntilnit si ti-a fost frica?...
Nu ti-a intrat cumva-n pantof
O pietricica?

(De-aceea-mi iese schiop si mic
Un vers, în fiecare stanta...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanta!)

Ori m-ai zarit vreodata stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...

Dar n-am fãcut-o pe furis
Cum fac confratii mei cu tine,
Ci pe afis
Mi-am spus pacatul la oricine,

Si confidentele, tu stii,
Le-am dat pe fatã, tale-quale,
Intr-un volum de Parodii
Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sã pleaca stihurile mele,
Las marturie tuturor
Ca n-ai colaborat la ele

Ca singur m-ai lasat sã scriu
O carte-ntreaga fãrã tine...
Si daca totusi mai târziu
Te vei intoarce lângã mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul calimarii crunte
Muind un deget, am sã-ti fac
Un benghi în frunte!

Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Stagiu militar: pro sau contra? Pro... - de Dantimis la: 11/03/2004 16:09:09
(la: Ati mai face armata?)
Exemplu de concurs din viata unui infanterist la Bacau: 10 ture de teren de fotbal cu masca de gaze pe figura si ranita incarcata in spate. Pluton de 32 soldati amarati. Primii 3 concurenti: bilet de voie sambata in oras. Ultimii 3: inca 5 ture in plus, ca sa se antreneze si sectorul la WC-uri sambata. Nici de data asta nu am reusit sa primesc bilet de voie, dar macar am scapat de WC-uri.

Era sfarsitul lui septembrie '89. Trebuia sa ne fi liberat deja de cateva zile dar... nu terminasem muncile agricole. Stateam vreo 3 soldati in spatele unei gramezi de stiuleti de porumb, fumand trabucuri din par de papusoi, ca tigarile le terminasem demult, nici macar chistocuri nu mai gaseai la nimeni. De fapt mai mult ne afumam de ne dadeau lacrimile, caci draciile alea nu se prea puteau fuma, oricat de inrait erai. La un moment dat apare l'entul Fratila, seful de pluton, cu o fata mai neagra decat era de obicei. Semn foarte rau. Noi ne terminasem randurile de cules... eram inocenti... ce naiba mai facusem iara?

"La capatul randurilor, Adunarea!" Uraaa! Plecam acasa!

"Culcat!" Oops! Nici de data asta n-am nimerit-o.

"Spre celalalt capat al randului tarash, Marsh! Si culegeti toti stiuletii pe care-i gasiti pe rand, daca mai gasesc vreo unul in urma voastra va intorc inapoi!" Pamantul era umed si lipicios. Plouase noaptea trecuta si inca nu era uscat complet. In unele locuri mirosea a urina... Randul ala de porumb a fost cel mai lung pe care l-am cules vreodata in viata mea. Chiar daca am copilarit la tara...

Peste 3 zile il fugaream pe locotenent pe peronul garii din Bacau. Eram civili cu foaia de liberare in buzunar.

Sunt sigur ca marea majoritate a cititorilor barbati au facut armata. Poate si unele femei. Si cei mai multi dintre ei vor fi categoric impotriva armatei. Ii inteleg. Si eu am urat-o la timpul respectiv. Dar acum ma gandesc ca daca as fi iar la 18 ani si as avea de ales... as face-o din nou.

Cele noua luni de armata au fost in primul rand un experiment social major in viata mea. Acolo am vazut clar cum greutatile ii dezbina sau ii aduna impreuna pe oameni. Am vazut cum prietenul devine turnator pt un bilet de voie si cum cel cu care ma batusem la sange in spatele unitatii prefera sa stea in arest decat sa-l dea de gol pe cel cu care se batuse si nu din cauza ca i-ar fi fost frica de mine. Inainte de armata eram un pusti firav, timid, aproape tocilar, cu nasul mereu in tot felul de romane de aventuri sau chiar de dragoste. Adesea, eram usor intimidat de tot felul de indivizi din cartier care faceau pe zmeii. In armata am vazut insa cum cei care faceau pe zmeii in civilie, pusi in fata greutatilor faceau pe ei si la propriu si la figurat. In numai 9 luni, armata m-a ajutat sa-mi dobandesc confidenta in persoana proprie si sa trec de la stagiul de adolescent la cel de barbat. Fara armata probabil ca trecerea ar fi fost mult mai lenta.

Dan

Pentru Ly - de Florin si atat la: 09/05/2004 13:32:40
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am inteles perfect ca nu esti rupta de Romania si ca deranjeaza stirile care zugravesc Romania in negru. Este firesc. Si eu am avut reactii ca tine pe aici.

Si ai dreptate ca sint multi oameni inteligenti care au plecat din Romani, nu numai programatori, specialist de toate felurile.

Singura noastra arma, cred eu, nu stiu daca, din dragoste prea mare, unii o numesc datorie, este ca sa fim competenti acolo unde lucram, sa fim cinstiti si sa plantam respect pentru noi.
Un program de la CNN facut de un reporter obscur se uita. Tu, eu si ceilalti romani pot sa faca insa o diferenta.

De exemplu miine, conduc cu masina 130km sa fiu la un 'meeting' care incepe la 9.30am cu un Client, apoi conduc alti 130 km ca sa fiu la alt meeting la firma mea cu alt Client la 14.00 hours. Sint proiecte de milioane de sterline.
Amindoi Clients stiu ca sint roman si ma trateaza ca un egal. Compania mea ma lasa sa iau decizii fara sa se gindeasca ca vai doamne sint roman. Sint respectat pentru ceea ce fac si pentru ceea ce sint.
Ma ridic deasupra oricarui reportaj sau articol din Ziar pentru ca sint confident ca cei din jurul meu ma percep si judeca asa cum sint eu, nu dupa ce au vazut ei la TV sau citit in ziar.

N-am uitat Romania sau ca sint roman. Faptul ca sint roman nu o consider o stigma fie buna sau rea. N-am de ce sa-mi fie rusine sau sa fiu mindru. Este ca si cind cineva mi-ar spune ca sint european.
Cred insa ca in Romania s-a uitat cum sa se respecte omul.

Sint plecat de ceva vreme din tara. Daca puneam la suflet tot ce se scrie sau se arata despre Romania as fi avut 'heart attack'...:)

Cu ginduri de bine din Anglia
Florin si atat
#15182 (raspuns la: #15180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radu - de Florin si atat la: 25/05/2004 15:55:53
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
"Eu cred ca am dat oameni deosebiti... mai multi chiar in raport cu tari mai importante decat Belgia. Problema (ca si in cazul celor cateva premii Nobel furate romanilor pentru ca descoperirile lor au ajuns in occident la cateva luni dupa publicarea altor materiale) e de universalitatea lor. "

Oameni inteligenti si talentati se gasesc peste tot. Faptul ca societatea poate educa aceste valori este un semn foarte pozitiv. Si Romania a dat si da dovada de aceasta capacitate…insa se pare ca multi obosesc in ultima suta de metri. Lipseste cultura invingatorului. Altcineva, de altundeva te depaseste. Si da, este fustrant cind de fapt realizezi ca ai fii putut invinge. Dar viata este un joc. Si romanii trebuie sa invete sa treaca peste esecuri.
Furtul de idei se intimpla peste tot in lume. Jucul asa zis murdar a fost de cind lumea.
Ce nu pot sa accept este ca Romania a dat lumii valori. Nu cred. As spune ca acele valori s-au nascut in Romania, ca invatamintul este la inaltime, competent.
Dar insa acei indivizi au muncit pentru ei. Spunind ca Romania a dat oameni deosebiti este ca si cum, cred eu, le-ai lua din implinire, realizare.

In Londra a fost pina Duminica o exhibitie a lui Brincusi. Sculpturi din toate muzeele lumii. Ceva deosebit. Mi-am facut timp si m-am dus- in tara i-am vazut casa de la Hobita si operele lui. Am crescut in Tg-Jiu.
Nu poti sa-ti spun cita bucurie mi-a facut timpul petrecut la galerie. Am citit/ recitit despre fiecare creatie inainte de a ma duce.
Si imi imaginam cum era el in Paris si se intilnea cu Henri Coanda. Oare despre ce vorbeau?…J. Am mare respect si admiratie pentru amindoi. M-am simtit foarte fericit si norocos ca am avut sansa sa vad operele.
Nu m-am simtit mindru ca sint roman. Parca le-as lua din stralucirea geniului daca as incerca sa spun ca Romania i-a dat omenirii.

"Aici stam putin mai prost nu din cauza oamneilor respectivi ci a conjucturii istorice si geografice. "

Sint de acord cu tine. Din ’89 insa Romania a avut sansa sa se afirme, sa-si croiasca un viitor propriu. Oare Romania stie ce vrea? Tare ma tem ca pina oamenii se dezmetecesc va fii prea tirziu. In momemtul de fata Rusia este slabita. Dar pentru cit timp. Si apoi extremismul Islamic. Balcanii sint inca o prada usoara pentru oricine. Mai este EU (noua ideea de Statele nite ale Europei), mai curind un : hai sa ne unim sa facem fata Americii si Chinei (in viitor). O sa vedem.

"Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii ! Cine-l stie ? Asa cum, de exemplu, Sadoveanu poatre rivaliza cu suces cu Dumas!
Dar unul a scris despre curtea Frantei si altul despre obscurele tarisoare de la capatul Europei."

Cred ca mai important este ceea ce intelegi din ceea ce citesti. Un prost poate sa citeasca mari clasici. A invata din citit, asta este altceva. Si da, sint multi scriitori buni, chiar foarte buni.
Din pacate educatia comunista a avut ca scop dresarea pentru a admira cam tot ce te invatau. Nu iti dadeau voie sa analizezi, sa dezbati, sa schimbi idei. Iti canalizau parerea, opinia. Foarte daunator, mai ales cind intr-o societate concurenta esti de unul singur.


"Tradare... inseamna sa fii mai putin decat poti fi. E o tradare in primul rand fata de tine si apoi fata de toate lucrurile pe care ar trebui sa le iubesti si ocrotesti."

Esti putin dur. Oricine are dreptul sa fie mediocru, prost, lenes. Si nu este responsabil catre nimeni sa-si justifice personalitatea. Societatea insa ar trebui sa sanctioneze sau rasplateasca individul dupa niste valori bine stabilite.
Cred ca incerci sa ai o societate plina de oameni responsabili- idealista.
Poti construi ceva numai cu oamenii care ii ai. Cu intelepciune si mestesug poti sa aduci fiecaruia o motivatie, un ideal etc.

"Faptul ca au aceleasi drepturi ca si mine nu inseamna ca e si normal. Sau bun. "

Sper ca fustrarea ta sa nu se schimbe in extremism. Este periculos ceea ce spui.

"Bunul simt nu vine la pachet cu copilul.
Cineva trebuie sa-l invete. Dumnezeu e un pic cam prea ocupat in ultimii 2000 de ani. "

Multe din caracteristicile/apucaturile romanilor sint in contradictie cu valorile promovate de religie. Se pare ca omul s-a dumirit ca poti fura, mintii…fi necinstit prea usor.
Pe mine mama m-a invatat frica de dumnezeu…si se impleteste cu bunul simt. Poate ca saraca avea un dar mare pe care l-am trecut prea usor cu vederea cind era in viata.
Citeodata ma gindesc daca este oare neputinta bisericii ortodoxe de a se moderniza, de a accepta secolul 20-21 si de a accepta ca datorie sa raspindeasca credinta permanent-valorile crestine. Am impresia ca sta deoparte si asteapta ca tu sa vii spre ea admitind ca ai pacatuit. Te face sa te simti vinovat.

"Asa ca ne ramane noua, oamenilor marunti, care credem in bun simt, sa-l transmitem celor tineri. Si eu cred ca si eu, si Plesu si tu avem ce face in acest sens. Ideea e daca vrem."

Ideea nu este daca vrem, ci cind obosesti, cind iti dai seama ca..bai imi irosesc viata si energia pentru nimic. De ce vorbesc asa? Din experienta…dar asta este alt subiect….:)

"Eu nu vreau in vest ! eu vreau in Romania mea, dar civilizata si cu oameni plin de bun simt. Asta n-are legatura cu punctele cardinale."

Imi pare bine ca esti confident de ceea ce vrei. Te felicit. Daca gasesti taria sa investesti timpul si energia interioara pentru o cauza, jos palaria.

Imi amintesc ca acum 14 ani, pe 22 mai am parasit Piata Universitatii. Dupa 27 zile de demonstrat. Plin de energie si speranta…Dar asta este alta poveste…:)

Numai bine
#15844 (raspuns la: #15607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totul se reduce la un vot de - de (anonim) la: 01/06/2004 16:19:23
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Totul se reduce la un vot de confidenta pentru cei care traiesc in strainatate. Sa speram ca va iesi ceva.
#16046 (raspuns la: #15866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea Arogantei pt Florin si atat - de LMC la: 29/06/2004 02:23:08
(la: Ozzy vs LMC)
Nu stiu exact cum a decurs conversatia intre profesorul meu de arta/istoria artei si acei colegi din clasa, dar povestea este adevarata. N-avea de ce sa ma minta profesorul care mi-a dezvaluit aceasta conversatie. Personal nu ma consider aroganta, poate nu m-am exprimat bine in textul precedent, dar stiu ca de multe ori sint considerata aroganta pentru faptul ca ma exprim intr-un mod zelos si confident. Nu am o impresie stralucita fata de mine insumi, chiar din contra, dar sint intr-o continua cautare dupa intelepciune si cunostinta.

Cit despre faptul ca ma consider artist, nu inteleg de ce nu pot spune lucrul acesta din moment ce am studiat arta, lucrez si produc arta, expun arta etc etc. Daca doresti sa vezi lucrari de-a mele pot sa-ti trimit un email cu citeva din ele.

De ce consider ca prezenta lui Ozzy este importanta? Pentru ca sa avem mai multe puncte de vedere in subiectele dezbatute pe cafenea, in special subiecte politice, religioase, artistice. El abordeaza dintr-un punct de vedere ultra-liberal, eu dintr-un punct de vedere ultra-conservatist. Asa putem invata unii de la altii, asa putem sa ne zidim. Si pentru ca nu stii din ce partid face parte GWB: el este conservatist, Republican. Partidul Republican sustine drepturile individului, cauta sa sustina valorile familiei, si drepturile celor care nu s-au nascut. Democratii sustin drepturile unui grup de oameni (fara sa se uite la individ), si drepturile femeii sa faca avort. Subiectul meu "cum sa fii un liberal de nota 10" are un link unde poti vedea amindoua puncte de vedere mai in detaliu. Dar daca cauti pe internet istoria Republicanilor si a Democratilor, vei putea vedea mai multe descriptii interesante, astfel vei intelege pozitia lui GWB sau John Kerry sau al oricarui politician american. Dar m-am intins prea mult acum, sper sa-ti fi raspuns intrebarilor.
#16959 (raspuns la: #16956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sexy: definitia mea - de LMC la: 27/07/2004 23:40:20
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
La virsta mea sint in competitie cu frumusetile fetelor de douazeci si ceva de ani sau mai putin. Nu ma tin frumoasa si nici sexy, si nu tin minte sa fi exagerat vreodata prin imbracamintea mea sau prin machiajul meu, dar stiu ca am fost intotdeauna invidiata pentru ceea ce am fost si sint. De cind ma stiu nu m-am simtit niciodata bine in pielea mea. Am avut un milion de complexe ca sint prea grasa, ca pielea nu-mi este perfecta, ca am fundul prea mare, si asa mai departe. Deci, departe de mine de a-mi scoate in evidenta figura. Totusi ochii oamenilor ma urmareau si complimente mi se faceau de la cel mai mic pina la cel mai mare, de la copii de 5 ani pina la batrini de 80 de ani. Intotdeauna imi aleg hainele care-mi stau bine si in care ma simt comfortabila. Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii. Imi aleg culorile care mi se potrivesc cu pielea, parul si ochii si binenteles cu personalitatea mea. Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta. Toate astea le-am invatat de cind eram de 8 sau 9 ani si si acuma le practic. A fi sexy nu inseamna sa-ti arati buricul si trei sferturi din sini, a fi sexy inseamna sa te stii comporta ca o femeie de clasa, si intr-un fel si un pic misterioasa. Nu vorbesti timpenii, nu injuri ca un marinar, nu bei pina nu mai stii cit e ceasul, nu te destrabalezi. Cind esti sexy esti sexy 24 din 24, si a ajunge sa fi sexy iti trebuie munca si efort, fizic si dar si mintal.

Intrebati orice barbat cu clasa cum defineste o femeie sexy, si toti vor raspunde la fel. Toti va vor spune despre experienta lor cu o anumita femeie care de la departare parea a fi zina zinelor dar in momentul cind si-a deschis gura a devenit muma padurii. Deci dejeaba esti "sexy" daca nu ai nimic in cap. Voi ce ziceti?
Ratacit printre cafengii... - de DESTIN la: 29/07/2004 22:41:31
(la: Cum gandim?)
...sorbind din aroma cafelei amare...citesc si tot scriu ...raspund la comentarii.
Dezbatem texte,avem si conferinte le discutam pe toate,cu toti dupa dorinta.
Deschid asa...la intamplare un subiect citesc AlexM ,"Despre limba",incep si tot citesc...
Imi place "tipul" citit baiat..."cacofonia ne-a invatat...citat:"pai bine sorã, ce este "discordant" in "chiar cã"si altceva :"Si eu cred ca e bine cum s-a incetatsenit notsiunea de cacofonie in Româna"
"In limba româna parca se spune cacofonie numai atunci cand ajungem la doua silabe concomitente care au ca rezultat "caca" ;atat de parca ...ca cand, ca care ...nu e cacofonie ...e o intimplare.
Specialistul in "Despre limba" acuma ne-a lasat...e omul ocupat...are de dezbatut si studiat in "doi" un lucru important..."femeia sexy"in duet cu LMC ce subiect!!!
Ce zice LMC: "Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii."
Ce-ntreaba el:"cum se poate descrie in termeni mai rezonabili pentru vizualizare/imaginare individul acela numit "barbat cu clasã"?"
AlexM in cautari, schimband o garderopa...asa din cand in cand incearca sa seduca...mama mia ce soacra are!!!"mi-ai adus aminte de faptul cat imi admir soacra. Este ceea ce se numeste o "lady" prin modul prin care se comporta, prin modul cum se imbraca, cum se coafeaza si , evident cum arata la varsta ei de 64 de ani. Este genul de femeie care apare "nobila" chiar si atunci cand are sortul de bucatarie pus pe ea."
Cum o fi fara...sort?Ehe!!!
Parca zaresc pe LMC calcand usor( ,ea zice:"Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta.")
lasand in urma ei mireasma parfumului cel "scump"...("De fiecare data imi place sa vad ce alte mirosuri noi imi plac, si dintre sutele de parfumuri am gasit unul care mi-a placut foarte mult. Mi-am intrebat sotul daca ii place si el la rindul lui a intrebat-o pe vinzatoare cit costa. Cind am auzit mi-a cazut inima in podea. Era cel mai scump parfum dintre toate care erau acolo. Pe scurt, am plecat din magazin cu doua sacose pline de parfumuri unul dintre ele fiind acel parfum scump.")si la doi pasi pe Gamalie,AlexM si el simtind mirosul de parfum..."barbat cu clasa" si gentlmam va spun,nu poti sa sti de unde sare Gamalie...
Tot respectul pentru LMC artista ,suflet bun, ce nu prea multi cunosc calitatile sale.
Continui sa citesc dau "peste" ozzy ...ce tot pleaca de-o vreme ...ca se tot duce ...de parca vine...dar e cu noi in teme.Ozzy si el artist ,in fata lui ma-n clin are talent cu carul...voi credeti ce a scris?Parca il vad cu "pipa pacii"in cerc cu "indienii' cum refuzand un fum( acum nu mai fumeaza)o trece mai departe.Alcool nici vorba,nu mai bea,are o sticla ...undeva,sub ochelarii de la OZZY (real)ascunsa asa...pentru a mai stropi pe "Genitalele" de veverite devorate...OK! ozzy ...ramai ce esti...real talent.
Ce critica primesc !!! de Biscuiti "lansata"...vezi Doamne cum,de ce?"te cam "agati "de Tutea...mai sta asa un timp si iarasi ma "inteapa"..."tu te-ai nascut a doua oara?
Pai bine maiii!!! ce esti baiat sau chiar esti fata...?acuma stiu este dama...
Da uita ca :domnia sa,pe Tutea il cita...
A disparut asa...de parca s-a tot dus...ca tot gandeam de nu a fost dublura lui...,dublura ei ...atata...tac.
OPS! n-am scapat,atac chiar la persoana...ehe !!!e enigmescu..."organ de-odinioara..."ce spune el enigma:"nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit"...era la racolat?ca pana la sfarsit el a tot criticat...
"...dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin"
Citesti si te crucesti ...organ de stat, organ central...organ local...limba de lemn atat de demodat.A disparut si el se pare ca ia "copt-o" Alice ...faina, bat-o vina...ia zis asa o data ca parca il "cunoaste"...enigma a dezmintit si-a disparut in noapte...
Alice Bucovina,"cetate in cetate" de admirat are talent si gata...,moldoveanca. Alice si-al ei grai:"Bunica-mea, zic, femee cu frica lui Dumnezeu, de cate ori ma videa isterica (sunt, ce mai!) se-ndrepta anevoie de shale si-mi zicea, clatinand din cap: “Lusha, mamii, parc-ai fi Costica a lu’ Luba!”. Mi-era asa rusine-ciuda, si taceam."
Gasesc iar "critici blande" de Desdemona...made.
Plina de spirit,visatoare,intelepciune multa, este un tot si cat se lupta, pe semeni sa ajute..."Diferenta dintre noi toti e ca unii vor fi constienti de spirit, traind in lumina lui intr-o stare de binecuvantare altii nu vor putea niciodata sa realizeze conexiunea, fiind pierduti pe drumul spiritual."Ce ne mai spune Desdemona: "Draga LMC, am citit textul din casuta ta postala, si-mi dau seama ca traiesti intr-un loc foarte frumos, si te inconjoara multa iubire si minunatii, si o clipa m-am imaginat in locul tau. Trebuie ca esti fericita! Asa ca am sa iti spun cum ai putea sa descoperi in tine aceasta energie de care am vorbit."
Nu zic nimic...astept sa vad ce a simtit...LMC din "ajutor"?
Cu ochii impaienjeniti ,citesc Paianjenul ce zice:"Daca Nero si Hitler au fost BOLNAVI MENTAL... au vre-o sansa ca in alte vieti sa devina SANATOSI MENTAL?... CE perspective au sufletele lor "nemuritoare"?"
E totul negru si-n declin ,HELLO! De bine sa auzim de tine Paianjenul.
Citesc, despre barbati ,Belle apare glumeata foc,ca uiti de suparare :
"...de-abia am timp sa ma fatzai prin cafenea ca oamenii..."
ce bancuri cu barbati lipsiti de neuroni...!!!
"oooops... m-ai prins, sunt o idealista incurabila din pacate ... mare defect!!!!
si ca sa raspund pe scurt (abia m-am trezit si inca am creierii intepeniti)"
Sunt replici schimbate cu bancuri "aruncate" SB one si el pe faza ,cu toti la neoroni gramada... Si ce mai zice SB one:"...cred ca omul( rRomica) are dreptate; si eu am recunoscut asta mai de demult , motiv ptr. care am si plecat de acolo."adica din tara...surprinzator zic eu...ca il aproba pe romica.
Dar sa vedeti acum i-acum apare Florin si atat...,nu am terminat stiti voi Florin si atat e printre noi: "Romeo,

Unde esti, mai omule?
Toti vorbim despre sau cu tine si tu taci chitic.

Ti-a pus "Mr. Ken Livingston" taxa pe internet?..:))

P.S. Pentru cei ce nu stiu: Ken Livingston este primarul Londrei si este cunoscut pentru faptul ca a introdus taxa sa intri cu masina in Londra £5/zi."
Florin si atat e suparat £5/zi plateste ca-n Londra a intrat...
Florin nu mai spune la nimeni sa nu auda Basescu...si asa cand merg cu pasaport USA in Otopeni platesc de parca nu sant Roman...
Am scris pentru tine ce mi-ai cerut referitor la ce a publicat Tutea...te asteapta ...ma uit si eu dupa tine cum te uiti tu dupa romica...OK! Florin si atat... despre el.
Si cati mai sunt... respect si ganduri bune, de nu am scris de toti astept de la voi nume...DESTIN,eu tot ce-am scris si voi a intelege: ba zic de suflet nemuritor,ba de canon ...biserici ,Socrate ,Tutea ...mai nou de Herodot...Zalmoxis,am scris si de iubire pura,asa cum eu gandesc ...am scris cu daruire si in credinta mea.
GOD BLESS AMERICA!
GOD BLESS ROMANIA!
din comentarii,pentru ca am fost acuzat de ce am zis numai GOD BLESS AMERICA...( subiectul trata cu totul altceva...)
"Ca semeni,am fost creati liberi,liberi in gandire...Nimeni si nimic nu va-nlocuii vointa personala,dorinta EU-lui pornita din interiorul fiintei umane.Tot respectul pentru domnul Plesu ,dar daca ii apartin asemenea afirmatii,este "dureros"...fara pic de logica...
Ca roman, traind departe de tara,cand am plecat de-a casa, am luat cu mine mandria de a fi roman."

Inchei cu admin "bossul" ...ne are-n buzunare...cum suntem noi aici in forum ca romani si "cafeneaua.com"e de valoare.

admin ,-o propunere-din discutii private cu amici si prieteni americani,s-au exprimat dorinta de a participa in forum la discutii.Cum nu cunosc Limba Romana,singura alternativa ar fi acceptarea si limbi engleze in forum.Este numai o propunere,cu consideratii Destin.

Cu sinceritate ca-ntre romani,
Bibliography:
De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?
Casuta Postala A Lui LMC;
Sufletul este nemuritor;
Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii;
Impotenta nationala;
Despre Limba;
Despre barbati ... fara suparare :);
Viata..., ca destin intr-o iubire pura;
Sechele;
Creatie,evolutie rezultat al...;

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#18559 (raspuns la: #18425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tu esti cel fara de importanta! - de Little Eagle la: 31/07/2004 19:58:41
(la: Is this the end?)
Am hotarat cu 1 luna in urma sa nu mai scriu la cafenea,sa ma rezum doar a citi din cand in cand ce mai scrieti ,ce subiecte noi ar mai fi etc.
Unii din voi m-ati invitat in emailuri particulare ori in forum sa revin si nu aveam de gand,dar un personaj nou (care dupa mine e plecat cu sorcova)ce se numeste Angel,m-a fortat sa revin,cel putin pt. o mica vreme,deoarece il consider o prezenta nefasta si nu-i suport atacurile fara sens la adresa nu numai a mea dar si a unora dintre voi.

Eu cred ca pe undeva,a citit destule la cafenea si mai ales unele lucruri ce eu am scris in trecutul meu ce-l stiti deja si vad ca incearca sa ma copieze ,adica a luat doar lucrurile urate de la mine.Nu-i asa Mr. Angel?????Si sa te copiez si eu acum,Shhhhhhhh.......nu?
Dar azi sunt mai intelept si nu gasesc deloc nevoia de a ma cobori la nivelul tau si sa te atac prin vorbe urite si dizertatii iesite dintr-o minte bolnava ca a ta.

Totusi am sa-ti traduc niste vorbe de intelepciune spuse demult de un mare indian-american Chief si poate vei intelege ceva din ele:

"Prietenii mei,cu cata desperare dorim sa iubim si sa fim iubiti.Cand Christ a
spus ca omul nu traieste doar cu paine,a vorbit de fapt despre foamea dinauntrul fiintei noastre,nu despre foamea trupului.Aceasta foame este dorinta de iubire si dragoste intre noi toti.
Iubirea este ceva ce trebuie sa avem in noi,pt. ca spiritul nostru se hraneste
din ea.Trebuie sa o avem pt. ca fara de ea,devenim slabi si neajutorati,ne pierdem increderea in noi,fara dragoste si iubire,suntem lipsiti de curaj si nu ne mai putem uita la lume cu confidenta.
Ne inchidem in noi insine si incepem sa ne hranim cu personalitatile noastre
si incet incet ne autodistrugem.
Prin dragoste si iubire suntem creativi,mergem pina la capatul lumii fara sa obosim macar.
Cu iubirea si prin ea doar,suntem capabili de a ne sacrifica vietile pt. altii."

Chief Luther Standing Bear(Oglala-Lakota-Sioux/1868-1939)

LOVE&PEACE,
Ozzy


























#18691 (raspuns la: #18667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ratacit printre cafengii,(republicat) - de DESTIN la: 02/08/2004 02:50:21
(la: Cum gandim?)
Raspund dorintei mai multor utilizatori ,ce in discutii private, m-au rugat sa public din nou acest comentariu.


Ratacit printre cafengii...
#18559, de DESTIN la Thu, 29/07/2004 - 22:41


...sorbind din aroma cafelei amare...citesc si tot scriu ...raspund la comentarii.
Dezbatem texte,avem si conferinte le discutam pe toate,cu toti dupa dorinta.
Deschid asa...la intamplare un subiect citesc AlexM ,"Despre limba",incep si tot citesc...
Imi place "tipul" citit baiat..."cacofonia ne-a invatat...citat:"pai bine sorã, ce este "discordant" in "chiar cã"si altceva :"Si eu cred ca e bine cum s-a incetatsenit notsiunea de cacofonie in Româna"
"In limba româna parca se spune cacofonie numai atunci cand ajungem la doua silabe concomitente care au ca rezultat "caca" ;atat de parca ...ca cand, ca care ...nu e cacofonie ...e o intimplare.
Specialistul in "Despre limba" acuma ne-a lasat...e omul ocupat...are de dezbatut si studiat in "doi" un lucru important..."femeia sexy"in duet cu LMC ce subiect!!!
Ce zice LMC: "Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii."
Ce-ntreaba el:"cum se poate descrie in termeni mai rezonabili pentru vizualizare/imaginare individul acela numit "barbat cu clasã"?"
AlexM in cautari, schimband o garderopa...asa din cand in cand incearca sa seduca...mama mia ce soacra are!!!"mi-ai adus aminte de faptul cat imi admir soacra. Este ceea ce se numeste o "lady" prin modul prin care se comporta, prin modul cum se imbraca, cum se coafeaza si , evident cum arata la varsta ei de 64 de ani. Este genul de femeie care apare "nobila" chiar si atunci cand are sortul de bucatarie pus pe ea."
Cum o fi fara...sort?Ehe!!!
Parca zaresc pe LMC calcand usor( ,ea zice:"Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta.")
lasand in urma ei mireasma parfumului cel "scump"...("De fiecare data imi place sa vad ce alte mirosuri noi imi plac, si dintre sutele de parfumuri am gasit unul care mi-a placut foarte mult. Mi-am intrebat sotul daca ii place si el la rindul lui a intrebat-o pe vinzatoare cit costa. Cind am auzit mi-a cazut inima in podea. Era cel mai scump parfum dintre toate care erau acolo. Pe scurt, am plecat din magazin cu doua sacose pline de parfumuri unul dintre ele fiind acel parfum scump.")si la doi pasi pe Gamalie,AlexM si el simtind mirosul de parfum..."barbat cu clasa" si gentlmam va spun,nu poti sa sti de unde sare Gamalie...
Tot respectul pentru LMC artista ,suflet bun, ce nu prea multi cunosc calitatile sale.
Continui sa citesc dau "peste" ozzy ...ce tot pleaca de-o vreme ...ca se tot duce ...de parca vine...dar e cu noi in teme.Ozzy si el artist ,in fata lui ma-n clin are talent cu carul...voi credeti ce a scris?Parca il vad cu "pipa pacii"in cerc cu "indienii' cum refuzand un fum( acum nu mai fumeaza)o trece mai departe.Alcool nici vorba,nu mai bea,are o sticla ...undeva,sub ochelarii de la OZZY (real)ascunsa asa...pentru a mai stropi pe "Genitalele" de veverite devorate...OK! ozzy ...ramai ce esti...real talent.
Ce critica primesc !!! de Biscuiti "lansata"...vezi Doamne cum,de ce?"te cam "agati "de Tutea...mai sta asa un timp si iarasi ma "inteapa"..."tu te-ai nascut a doua oara?
Pai bine maiii!!! ce esti baiat sau chiar esti fata...?acuma stiu este dama...
Da uita ca :domnia sa,pe Tutea il cita...
A disparut asa...de parca s-a tot dus...ca tot gandeam de nu a fost dublura lui...,dublura ei ...atata...tac.
OPS! n-am scapat,atac chiar la persoana...ehe !!!e enigmescu..."organ de-odinioara..."ce spune el enigma:"nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit"...era la racolat?ca pana la sfarsit el a tot criticat...
"...dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin"
Citesti si te crucesti ...organ de stat, organ central...organ local...limba de lemn atat de demodat.A disparut si el se pare ca ia "copt-o" Alice ...faina, bat-o vina...ia zis asa o data ca parca il "cunoaste"...enigma a dezmintit si-a disparut in noapte...
Alice Bucovina,"cetate in cetate" de admirat are talent si gata...,moldoveanca. Alice si-al ei grai:"Bunica-mea, zic, femee cu frica lui Dumnezeu, de cate ori ma videa isterica (sunt, ce mai!) se-ndrepta anevoie de shale si-mi zicea, clatinand din cap: “Lusha, mamii, parc-ai fi Costica a lu’ Luba!”. Mi-era asa rusine-ciuda, si taceam."
Gasesc iar "critici blande" de Desdemona...made.
Plina de spirit,visatoare,intelepciune multa, este un tot si cat se lupta, pe semeni sa ajute..."Diferenta dintre noi toti e ca unii vor fi constienti de spirit, traind in lumina lui intr-o stare de binecuvantare altii nu vor putea niciodata sa realizeze conexiunea, fiind pierduti pe drumul spiritual."Ce ne mai spune Desdemona: "Draga LMC, am citit textul din casuta ta postala, si-mi dau seama ca traiesti intr-un loc foarte frumos, si te inconjoara multa iubire si minunatii, si o clipa m-am imaginat in locul tau. Trebuie ca esti fericita! Asa ca am sa iti spun cum ai putea sa descoperi in tine aceasta energie de care am vorbit."
Nu zic nimic...astept sa vad ce a simtit...LMC din "ajutor"?
Cu ochii impaienjeniti ,citesc Paianjenul ce zice:"Daca Nero si Hitler au fost BOLNAVI MENTAL... au vre-o sansa ca in alte vieti sa devina SANATOSI MENTAL?... CE perspective au sufletele lor "nemuritoare"?"
E totul negru si-n declin ,HELLO! De bine sa auzim de tine Paianjenul.
Citesc, despre barbati ,Belle apare glumeata foc,ca uiti de suparare :
"...de-abia am timp sa ma fatzai prin cafenea ca oamenii..."
ce bancuri cu barbati lipsiti de neuroni...!!!
"oooops... m-ai prins, sunt o idealista incurabila din pacate ... mare defect!!!!
si ca sa raspund pe scurt (abia m-am trezit si inca am creierii intepeniti)"
Sunt replici schimbate cu bancuri "aruncate" SB one si el pe faza ,cu toti la neoroni gramada... Si ce mai zice SB one:"...cred ca omul( rRomica) are dreptate; si eu am recunoscut asta mai de demult , motiv ptr. care am si plecat de acolo."adica din tara...surprinzator zic eu...ca il aproba pe romica.
Dar sa vedeti acum i-acum apare Florin si atat...,nu am terminat stiti voi Florin si atat e printre noi: "Romeo,

Unde esti, mai omule?
Toti vorbim despre sau cu tine si tu taci chitic.

Ti-a pus "Mr. Ken Livingston" taxa pe internet?..:))

P.S. Pentru cei ce nu stiu: Ken Livingston este primarul Londrei si este cunoscut pentru faptul ca a introdus taxa sa intri cu masina in Londra £5/zi."
Florin si atat e suparat £5/zi plateste ca-n Londra a intrat...
Florin nu mai spune la nimeni sa nu auda Basescu...si asa cand merg cu pasaport USA in Otopeni platesc de parca nu sant Roman...
Am scris pentru tine ce mi-ai cerut referitor la ce a publicat Tutea...te asteapta ...ma uit si eu dupa tine cum te uiti tu dupa romica...OK! Florin si atat... despre el.
Si cati mai sunt... respect si ganduri bune, de nu am scris de toti astept de la voi nume...DESTIN,eu tot ce-am scris si voi a intelege: ba zic de suflet nemuritor,ba de canon ...biserici ,Socrate ,Tutea ...mai nou de Herodot...Zalmoxis,am scris si de iubire pura,asa cum eu gandesc ...am scris cu daruire si in credinta mea.
GOD BLESS AMERICA!
GOD BLESS ROMANIA!
din comentarii,pentru ca am fost acuzat de ce am zis numai GOD BLESS AMERICA...( subiectul trata cu totul altceva...)
"Ca semeni,am fost creati liberi,liberi in gandire...Nimeni si nimic nu va-nlocuii vointa personala,dorinta EU-lui pornita din interiorul fiintei umane.Tot respectul pentru domnul Plesu ,dar daca ii apartin asemenea afirmatii,este "dureros"...fara pic de logica...
Ca roman, traind departe de tara,cand am plecat de-a casa, am luat cu mine mandria de a fi roman."

Inchei cu admin "bossul" ...ne are-n buzunare...cum suntem noi aici in forum ca romani si "cafeneaua.com"e de valoare.

admin ,-o propunere-din discutii private cu amici si prieteni americani,s-au exprimat dorinta de a participa in forum la discutii.Cum nu cunosc Limba Romana,singura alternativa ar fi : limba engleza acceptata in forum.Este numai o propunere,cu consideratii Destin.

Cu sinceritate ca-ntre romani,

Bibliography:
De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?
Casuta Postala A Lui LMC;
Sufletul este nemuritor;
Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii;
Impotenta nationala;
Despre Limba;
Despre barbati ... fara suparare :);
Viata..., ca destin intr-o iubire pura;
Sechele;
Creatie,evolutie rezultat al...;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Trist dar adevarat - de mya la: 04/08/2004 10:50:29
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Trist e faptul ca oamenii din zilele noastre sunt atat de NESIGURI pe ei (tot din cauza complexelor, clar) incat incearca sa pareze treaba asta prin impresie artistica, de suprafata (tatuaje cool, freze date cu gel, fuste scurte/stramte si exemplele pot continua). Asta mi se pare trist.
Fiecare e liber sa gandeasca cum doreste, eu mi-am spus parerea.
Ideal ar fi sa fii self-confident in primul rand (la cap adica!!!)si apoi aspectul fizic vine de la sine (normal si nu de circ, la fel ca alti 100 din jur...cica modern), e ceva firesc in fond, poate sa fie original chiar, special, interesant, nu e musai sa fie ridicol, grotesc, "tare" ca sa-ti sara in ochi.
Daca ar fi ...ipotetic...sa aleg intre a avea self-confidence sau aspect fizic placut, asa alege clar prima. Daca le-as avea pe amandoua - si mai bine!
Sa fiu sincera mi-ar fi si rusine sa recunosc ca o vizita la coafor imi creste siguranta de sine. Siguranta de sine nu vine din fizic ( in cazul meu in orice caz) ci din psihic.
Degeaba ajustezi fizicul daca psihicul ramane la fel de labil.
Sper ca am fost destul de clara.
#18953 (raspuns la: #18904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)..Draga "cautatoare de suflete", - de Ice Queen la: 12/01/2005 23:26:00
(la: Cautatorul de suflete)
Gasesc intre noi o oarecare conexiune,poate datorata unui gen de moment prin care eu trec de vreo 3 ani,iar cand am regasit in tine acelasi gen de simptome,nu am putut sa ma abtin sa te "contactez".Considerand ca majorotatea oamenilor sunt total diferiti de mine,si nu o spun nici cu mandrie,nici cu satisfactie,am considerat un timp destul de lung ca este ceva oarecum in neregula cu mine,ca urmare a unei dezamagiri ce sper sa fie mult mai mare decat cea (sau cele..)suferita(e) de tine,si asta nu din dorinta de a excela.:)
Vezi tu,nu pot spune ca ai o viziune pesimista atat timp cat eu sufar de aceeasi "boala",in acelasi grad ca tine sau mai grav,poate..
Greseala mea a fost aceea ca in frageda-mi perioada am crezut;am crezut in oameni,in sentimente,in oameni..pot spune ca mai am prea putin si ma voi vindeca de aceasta boala atat de contagioasa,dar realizez ca m-am condamnat la o grea pedeapsa;constientizarea situatiei zic eu absolut irecuperabile in care se afla fiintele,nu doar umane,sadismul existentei,acestea mi-au adus un tip de singuratate foarte grava,draga mea:sunt singura in preajma tuturor tocmai datorita prezentei lor..si inceputul,ca oricare altul,a fost ametitator,dulce-amarui si acaparator.
Trebuie sa recunosc,am ajuns pana si eu la concluzia ca situatia in care m-am lasat purtata,realismul meu negru sunt nocive..in fond,dupa ce ca existenta este atat de penibila,conditionata si scurta,am reusit sa o "imbunatatesc" in detrimentul unei spoieli de fericire tampa ce ar putea face totul poate mai suportabil.
Nu doresc sa te "vindec",nu o consider altfel decat o stare normala,dar,ma gandeam ca,poate spre binele nostru,am putea sa ne ajutam sa mai "deschidem nuanta" poate..cred(din nou,cred..) cu putere ca tocmai pentru ca ne asemanam atat,ne putem..ajuta reciproc.
Cred ca o persoana isi lumineaza perceptia vietii daca are un confident de mare incredere,o persoana ce poate intelege starile si sentimentele sale.Stiu ca nu cunoastem deloc(ceea ce ar putea chiar imbunatati "procesul"),dar iata...iti propun sa ne ajutam pentru a ajunge la un nivel de acceptare prin resemnare esential unui simulacru de fericire..Un fel de sedinte psihologice reciproce,daca vrei,in care nu una o sfatuieste pe cealalta,ci ne sfatuim;o prietenie "in scris",poate,caci doar un prieten adevarat poate ajuta in situatii cum este aceasta.
Chiar daca ti se va parea inacceptabila ideea mea,te bucuri de simpatia mea si de urarile mele de cat mai bine din cat se poate..:)..
Ar putea fi un lucru bun,insa.:)
#33251 (raspuns la: #33129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca te ajuta cu ceva... - de Ice Queen la: 12/01/2005 23:37:51
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Draga mea,fiintele umane in general un caracter mizerabil;as putea sa iti spun ca am fost de nenumarate ori in situatia ta,eu sunt sprijinul,confidentul de mare incredere,sfatuitorul multor dintre "prietenii" mei,dar iata:dupa ce au luat de la tine ce le trebuie,esti pe cont propriu.poate nici nu stii cat de mare noroc ai avea sa gasesti o persoana ca noi,pentru ca vom "disparea",vom ajunge probabil pana la urma sa ne complacem in nesimtirea generala,lipsiti de putere..
Stiu ca suna a "a 11-a porunca",dar am invatat pe pielea mea ca trebuie sa te obisnuiesti sa nu depinzi de nimeni niciodata,desi asta te va condamna la o iremediabila singuratate..Ramane la latitudinea ta sa hotarasi cum este mai bine..eu am ales insa singuratatea mai sus mentionata,si desi sunt "o luptatoare",de multe ori e atat de greu...:)..Dar nu vreau sa te dezcurajez.In fond,trebuie sa alegi intre mai multe rele,caci binele a incetat de mult sa existe..
Toate se aplica... - de fefe la: 18/02/2005 18:18:49
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
...dar ceea ce-mi atrage atentia mai mult decit orice este CONFIDENTA. Daca un barbat nu prezinta confidenta atunci degeaba le are pe toate celelalte. In schimb chiar daca nu arata bine, chiar daca nu are bogatie, confidenta il face atragator. Asa ca barbatilor, capul sus si lasati complexele la oparte.
fefelina - de anisia la: 18/02/2005 18:33:21
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
cand spui "confidenta" te referi la incredere sau la stapanirea de sine? :))
destin - de anisia la: 19/02/2005 12:25:47
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
pana cand apare fefe, iti expun punctul meu de vedere : e simplu de observat "confidenta". este aceea siguranta de sine pe care numai un anumit gen de barbat o degaja. iar femeile au un al n-spelea simt si pot mirosi de la distanta "confidenta".

#36764 (raspuns la: #36716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...