construieste un enunt cu polemica

Mai intai, enunt o presupunere de baza (fara de care restul argumentului meu nu tine): intelectualitatea recunoaste inechitatile existente si incearca sa le corecteze.

Argument:

Exista un sambure de adevar in afirmatia ca nu exista intelectuali. Pornesc de la faptul ca speculatiile rationale conduc deseori la concluzii irationale cand supozitiile de baza sunt neverificabile sau chiar eronate. Exemple perfecte de baze neverificabile sau eronate, dar des folosite de multi intelectuali atat in trecut cat si chiar in prezent si viitor: majoritatea religiilor, comunismul, anarho-capitalismul, samd. Pe scurt, relativ vorbind, un sistem de valori oarecum consistent din punct de vedere rational poate fi eronat la baza sau misinterpretat, deci pan' la urma urmei, "intelectualii" pot gresi la fel de mult ca cei mai putin inzestrati in materie cenusie.

Combina intelectul cu aroganta, egoism, avaritie sau spiritul de autoprezervare, si poti intelege de ce omenirea nu a depasit cu mult, relativ vorbind, stagiul de acum zeci de mii de ani. Adica, inca ne hlizim la umbre pe pereti prin pesteri, inca ne uitam in oglinzi strambe, sclavagismul inca exista, razboaie si genocide in care mor milioane de oameni inca exista, si nimic nu prezice o schimbare in mai bine. Unde este intelectualitatea asta absenteista? Taie frunza la caini? Nu credeti ca este doar o autoamagire menita a ne mentine noua insine o iluzie de superioritate nemeritata?

Polemicile in jurul filmului lui Mel Gibson s-au intetit
Inaintea premierei mondiale,
Polemicile in jurul filmului lui Mel Gibson s-au intetit

Desi in ianuarie mesajul purtatorului de cuvant al Vaticanului parea sa
linisteasca putin spiritele, apropierea premierei mondiale (25 februarie) a
filmului lui Mel Gibson "Patimile lui Christos" (cu Maia Morgenstern in rolul
Mariei) tulbura din nou apele. La sfarsitul primei luni a anului, Joaquin
Navarro-Valls declarase, pe un ton neutru: "este vorba despre o transpunere
cinematografica a unui fapt istoric, potrivit povestirii evanghelice". Zilele
trecute insa, parintele John Powlikowski, presedintele Consiliului International
al Crestinilor si Evreilor, aflat la Paris, a tinut sa precizeze, intr-o
conferinta: "Patimile lui Christos" este cel mai rau exemplu de antisemitism
religios din ultimii douazeci si cinci de ani". Profesor universitar,
Pawlikowski este unul dintre specialistii solicitati sa vada filmul lui Mel
Gibson, inainte ca acesta sa iasa in lume. Observatiile lui critice nu au fost
putine, iar unele tin de insusi principiul structurant al peliculei, ca atare
este greu de presupus ca o eventuala luare in consideratie a avertismentelor
expertului ar putea schimba tonalitatea si mesajul filmului. Daca cineastul,
cunoscutul actor, regizor si producator nu a tinut seama, de la inceput, de
sfaturile celor care i-au atras atentia asupra fragilitatii sursei sale de
inspiratie, textele unei mistice germane, Anne Catherine Emmerich, traitoare la
raspantia secolelor XVIII si XIX, "o literatura plina de contradictii, naivitati
si erori", lumea se intreaba ce s-ar mai putea indrepta acum; imaginea
fundamentala a "Patimilor..." ar fi cea a vinei colective a poporului evreu
pentru moartea lui Christos. Pana si crucea este confectionata, in film, de
preoti evrei, or, dupa cum se stie, rastignirea apartinea metodelor tortionare
ale romanilor. Unii comentatori nu se arata surprinsi de "insolenta" lui Mel
Gibson. Ei nu au ezitat sa aminteasca educatia sa de catolic ultraconservator,
transmisa de tatal sau, Hutton Gibson, seful californian al unei secte ce s-a
pronuntat, intotdeauna, impotriva concilierii si impotriva initiativelor
intreprinse in ultimele decenii de papalitate. In aceasta atmosfera tensionata,
distribuitorul francez al filmului, nu mai putin celebrul Luc Besson, se afla
intre ciocan si nicovala. A apucat sa declanseze tratativele pentru premiera
europeana dar, prudent, s-a adresat presedintelui Consiliului reprezentativ al
institutiilor evreiesti din Franta, altor foruri, cu rugamintea de a vedea
"Patimile lui Christos" inainte. Din nu se stie ce motive, vizionarea la nivel inalt a fost insa amanata.

Magda MIHAILESCU


http://www.adevarulonline.ro/

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

1. nu sunt bucuresteanca si cred ca este dreptul bucurestenilor sa hotarasca daca sunt de acord cu amplasarea catedralei in Parcul Carol. pe de alta parte, ma intreb ce se va intampla cu monumentul amplasat in locatia respectiva. oare memoria si respectul pentru niste oameni inseamna mai putin decat religia si credinta noastra?
2. biserica se construieste pentru oameni - o fi, dar in acest caz NU ESTE ADEVARAT. catedrala neamului este un fel de palat al poporului (si imi asum cele zise cu cea mai mare responsabilitate). eu nu fac parte din neamul asta? m-a intrebat cineva daca vreau sa fie construita acest mastodont? o sa imi salveze sufletul simpla construire a acestei catedrale? pentru care oameni se construieste aceasta catedrala? nu cumva pentru inaltii prelati?
3. banii - in cartierul meu s-a construit o biserica. banii - din donatiile oamenilor, probabil ca de aceea nici nu s-a construit peste noapte. ma intreb daca aceasta catedrala a cui o fi va fi finantata din banii publici. daca da, eu propun de pe acum ca reformatii sa aiba si ei dreptul la parcul ... din targu mures, catolicii la parcul ... din miercurea ciuc, etc. si la bani din bugetul central, sa isi faca si ei catedralele neamului lor ca nu le poti cere sa mearga la o catedrala a neamului ortodoxa cand ei au alta religie. sau poate mai facem un referendum si declaram romania ca o tara ortodoxa si am incheiat problema.
4. cineva spunea ca exista preoti care slujesc pentru 2 mil. pe luna. este adevarat. intrebare: adeca aceasta mare biserica nu are bani sa isi plateasca slujitorii dar vrea neaparat o catedrala de miliarde. tara arde, dar babele se piaptana. oare asa speram sa ne salvam sufletele? oricum eu ma simt mult mai aproape de Dumnezeu intr-o bisericuta decat in orice mastodont ridicat numai ca sa dovedim ca si noi avem. si noi putem.

1. examenul, fiind ORAL, trebuia tratat ca atare - pe ciorna trebuia sa schitezi ideile principale ale argumentatiei tale, nicidecum sa dezvolti subiectul.
2. 'eficienta sistemului' nu se masoara in timpul pe care il petrec elevii asteptand sa le vina randul la examen.
3. rolul celor zece :) intreruperi este cat se poate de serios: profesorii trebuie sa stie daca elevul a memorat mecanic ceea ce tocmai prezinta. Nu vad de ce te-ar deranja intrebarile suplimentare - daca ti se cere sa nuantezi o idee pe care tocmai ai enuntat-o este o mana de ajutor, iar nu un obstacol. (ah, crede-ma, nu-i nici un profesor acolo care sa tina sa-si demonstreze superioritatea in fata elevului!)
4. 'tentativa de initiativa' :)zici? ei bine, la bacalaureat se evalueaza cunostintele acumulate in cei 4 ani de liceu, nu ... tentativele.
5. 'dreptatea' ? ... felicitari! ai intrat in lumea oamenilor mari, in care asa ceva se castiga nu se cere!
6. ar trebui sa stii mai multe despre cum se construieste un mini-eseu, respecatand niste reguli minimale pe care ai uitat sa le folosesti aici.
Ai omis sa-ti argumentezi ideile, ai sarit peste concluzie, iar titlul n-are nici o legatura cu textul.

Evaluarile nu vor fi niciodata 'corecte', se va gasi mereu careva avantajat - uneori vom fi noi, si-atunci vom uita sa lovim in sistem ...

Si, pisicutzo ... nota 9 la romana n-a fost niciodata un esec.

E varaaaaaa!
Ia-ti cu tine oriunde te duci in vacanta o imagine lejera. Lasa grijile, lasa luptele. Inspira aerul inaltimilor si bucura-te de soarele mediteranian. Toamna te bantuie? Jocurile politice te pandesc nemiloaseeee? Esti lider sau esti doar liderul tau? Construieste-ti imaginea ca pe o arma sau ca pe un fulg de nea. Tu alegi.

Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea. Nu am inteles pana aici care este "doctrina la care aderi", daca ai vreuna, sau daca e propria ta parere despre problemele de teologie. Ai citat o multime de surse, unele parca voit contradictorii, si nu pricep ce vrei sa demonstrezi in final. Ca parca ai afirmat ca "sufletul este nemuritor". Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile.

Vad ca ai citat din Tutea, un mare ganditor si filosof contemporan, pe care in felul tau il admiri. Totusi, ce ar spune el despre concluziile ce le tragi tu dupa ce aduci in discutie atatea citate disparate? Sau cum ar reactiona citind si subintelegand ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?

Am mai observat ca folosesti f. f. des ceea ce a devenit un lait-motiv la tine, o expresie pe care o parafrazez din memorie: "desigur, prin creatie suntem liberi, liberi in gandire, in cuget, in credinta..." Si folosesti asta cu un automatism demn de invidiat atunci cand cineva te contrazice sau iti pune intrebari "indecente"/incomode. Acest lucru demonstreaza, in opinia mea, faptul ca tu nu esti dispus la considerarea unor argumente venite din partea altora. Dar argumentatiile tale le crezi logice fiindca le construiesti pe citate luate de pretutindeni si de nicaieri, ca sa zic asa. Nu vreau sa intru in polemici cu tine, am vazut mai dinainte ce s-a intamplat cu altii si in ce a degenerat discutia initiala. Tin numai sa-ti atrag atentia asupra unor aspecte legate de modul in care obisnuiesti sa le dai dreptate tuturor si in acelasi timp sa-i contrazici subtil.

Revenind la tema de fata, presupun ca ar fi indicat sa-ti exprimi tu intai un pdv personal referitor la nemurirea sufletului, si abia apoi sa vii cu citate de pe nu stiu unde. Adica sa inteleaga domnule toata lumea ce gandesti tu, nu ce au gandit altii inaintea ta, ma-ntelegi. Si fii mai concis un pic, si mai direct. Nu ne mai lua pe ocolite, te rog frumos. E obositor sa privesti la schimbul de mingi (peste sau pe sub fileu) stanga-dreapta, stanga-dreapta, fara a se concretiza intr-un punct. Adica nu cred ca aici vrem sa ne punem pase ca sa ne radem de spectatori.

Sper sa nu-mi porti pica pt. aceste randuri. Sigur ca suntem liberi: in gandire, in logica, in simtiri, in vointa s.a.m.d. Asta nu ne da totusi dreptul de a defila cu libertinajul zugravit pe chip. Am auzit mai demult o vorba ce mi-a ramas intiparita pt. totdeauna in minte: "libertate in Hristos si prin biserica"! Libertatea in afara de Hristos este robie, iar in afara bisericii ai putine sanse de mantuire. Asta cred eu. Iar sufletul este nemuritor in masura in care noi nu suntem morti prin faptele noastre rele/ sau prin neindeplinirea celor bune. "Moartea- cum spune si Eminescu- nu este decat un vistiernic de vieti" si "e singura atee". Ce inseamna ateu? Fara Dumnezeu. Asadar moarte inseamna FARA DUMNEZEU. Simplu si concret.

Sa auzim de bine.

So far, so good.

Am sa raspund comentariului tau sintetic,insa in acelasi timp am sa folosesc citate din cele afirmate de tine.

Precizez de la bun inceput ca sunt deschis oricarui dialog civilizat,nepartinitor si fara atac la persoana...

Stiu cine se prezinta cu ID-ul "carapiscum"am mai raspuns unui comentariu semnat "carapiscum".

Doresc sa cred ca ai revenit in acest forum cu intentii civilizate.

Deci fost "enigmescu"actual "carapiscum"iti voi raspunde:

Tu zici:

"Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea. Nu am inteles pana aici care este "doctrina la care aderi", daca ai vreuna, sau daca e propria ta parere despre problemele de teologie. Ai citat o multime de surse, unele parca voit contradictorii, si nu pricep ce vrei sa demonstrezi in final. Ca parca ai afirmat ca "sufletul este nemuritor". Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile."

Nu este nici o "pendulare..."in comentariile mele,este parerea ta...nimeni nu a mai adus o astfel de acuzatie,in fapt usor de observat din intreg mesajul tau.

Am venit cu exemple din BIBLIE ,de la marii filozofi si ganditori...chiar m-am exprimat si eu, ce gandesc despre subiectul tratat.Ganduri personale... cu siguranta ce nu am pretentia de a se situa la nivelul marilor ganditori.

Ce numesti tu divagatii ?faptul ca eu cred in ceea ce afirm?

Vezi cum esti duplicitar si te contrazici singur?

De aceea nu intelegi sau nu vrei sa accepti alte opinii...afirmi ca nu mi-am declarat pozitia (total eronat...vezi cu atentie comentariile mele)ca intr-un final sa afirmi:

"Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile."

Deci afirmatii au fost...

Ce mai zici tu:

"Vad ca ai citat din Tutea, un mare ganditor si filosof contemporan, pe care in felul tau il admiri. Totusi, ce ar spune el despre concluziile ce le tragi tu dupa ce aduci in discutie atatea citate disparate? Sau cum ar reactiona citind si subintelegand ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?"

Ce numesti tu citate "disparate"?ce idei ascunse sunt???!!!

:"ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?"

Se intelege modul tau tendentios de a acuza nejustificat!!!

In continuare ce mai zici tu:

"Am mai observat ca folosesti f. f. des ceea ce a devenit un lait-motiv la tine, o expresie pe care o parafrazez din memorie: "desigur, prin creatie suntem liberi, liberi in gandire, in cuget, in credinta..." Si folosesti asta cu un automatism demn de invidiat atunci cand cineva te contrazice sau iti pune intrebari "indecente"/incomode. Acest lucru demonstreaza, in opinia mea, faptul ca tu nu esti dispus la considerarea unor argumente venite din partea altora. Dar argumentatiile tale le crezi logice fiindca le construiesti pe citate luate de pretutindeni si de nicaieri, ca sa zic asa. Nu vreau sa intru in polemici cu tine, am vazut mai dinainte ce s-a intamplat cu altii si in ce a degenerat discutia initiala. Tin numai sa-ti atrag atentia asupra unor aspecte legate de modul in care obisnuiesti sa le dai dreptate tuturor si in acelasi timp sa-i contrazici subtil."


Folosesc cuvinte si expresii ce le consider demne de comunicare...Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti.

Daca te referi la intrebari tendentioase cu vadit aspect de atac la persoana, fireste nu am comentat...sau am raspuns poate cu alt ton insa intr-o limita a bunului simt.

Iara esti duplicitar: ma acuzi ca folosesc:"...le dai dreptate tuturor...ii contrazici suptil..."

Cand vei intelege si tu a comunica sincer deschis si fara atacuri la persoana, in sensul ca adevarul poate veni si din afara fiintei tale?

Te inteleg,este "obositor..."subiectul...nu te obliga nimeni sa il citesti ,ai obosit te opresti...continui in alta zi, sau nu mai intri pe subiect.

Enigmescule,de ce vorbesti tu in numele unei multimi?spune-ti parerea ta lasa si pe ceilalti sa puncteze,nu?nu crezi ca asa se comunica civilizat?

Iti dau un singur exemplu din ce eu am scris,ce dovedeste clar duplicitatea ta,lipsa de intelegere sau rea credinta.

Din comentariu #17251:

Ma vad nevoit sa precizez :eu nu am afirmat ca: "versetele BIBLICE care suporta doctrina REINCARNARII".Repet,interesant cum tu interpretezi...si este firesc,BIBLIA, esti atat de convins ca tu detii adevarul...?Poti accepta si altfel de pareri ,opinii,dezbateri...in fapt oare de unde venim si unde mergem?Precizez ca nu sunt un "sustinator"al Reincarnarii, un simplu om, ratacit printre semeni, cu credinta in CREATIE,INTELEPCIUNE si DUMNEZEU.

Si in final iti marturisesc:nu iti port pica,chiar apreciez unele comentarii ce le-ai publicat insa fii mai realist si renunta la atacurile la persoana.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.

Nu ma indoiesc, e cam greu cu polemica asta. Pentru unii...
Un lucru este cert: nu fac parte din comunitatile moldovenesti. Dar dupa modul de abordare al problemei, probabil ca faci tu parte. Asa ca nu ma indoiesc de faptul ca o problema majora a poporului roman, banuiesc ca este vorba de regiunea Moldova, din Romania, nu este faptul ca nu prea are ce sa-si puna pe masa, ci cum sa-si construiasca mai multe lacasuri de cult. Inteleg ca e nevoie de hrana spirituala care, dupa conceptia ta, ar fi mai presus decat cea trupeasca. Sunt curios cum poti supravietui intr-o astfel de societate. Probabil exista exceptii, una din ea esti chiar tu, dar atat timp cat nu exista probe, lasa-ma sa nu cred.
Locuiesc intr-un mare cartier din Bucuresti si stiu ce inseamna sa-ti bata clopotele in cap zi de zi si sa ti se cante slujbe, in boxe, cu sonorul dat la maximum. Au existat atat de multe plangeri, incat ma indoiesc sincer ca mai sunt majoritari cei care si-au facut din credinta un mod de a fi. Tu te referi la comunitati pe care noi le-am putea considera locatarii unui singur bloc. Daca aceste comunitati moldovene, cum zici tu, isi doresc cartiere intregi de biserici, gandeste-te la cata disperare exista la preotii de aici, dintr-un oras cu aproape 3 milioane de locuitori, sa-si construiasca cate o biserica la fiecare colt de strada, pe fiecare loc liber. Ma si mir ca nu au venit cu propunerea sa darame niste blocuri... Asa ca-ti dau dreptate.
Frenezia asta de a construi inseamna ca exista fonduri. Treaba mea nu e sa sugerez unde sa se duca aceste fonduri, dar vezi foarte bine ca presa prezinta pe larg aceste probleme. Daca ar exista o majoritate care sa sustina biserica, cea pe care o tot invoci, vei vedea ca la toate sondajele de opinie (inclusiv cel de pe cafenea) nu biserica ocupa primele locuri. Trebuie sa fii orb sa nu observi megalomania capilor bisericii. Ei vor sa-si construiasca monumentul intr-un parc, adica pe un domeniu public, iar mai nou se vor folosi si fonduri la care eu si multi altii, ca platitori de impozite, nu dorim sa participam. Cred ca biserica ar fi castigat puncte importante daca ar fi directionat aceste fonduri catre batranii care au atatea probleme. Atunci am fi salutat cu bucurie acest gest si am fi contribuit financiar, chiar in afara impozitelor. Procedand astfel "prea fericitul" ,fost colaborator al securitatii si sprijinator al actiunilor lui ceausescu, nu face altceva decat sa deseneze calea viitoare a bisericii care isi pierde din ce in ce mai multi adepti. ESTE O CADERE LIBERA SI NU INCETA SA NU OBSERVI ASTA, HYPATIA

Sincer nu am intrat decat ca sa-ti dau dreptate si eventual sa-ti confirm prin alte exemple justetea opiniilor emise de tine.
Educatia iti ofera pe langa grila aceea de gandire, cum o numesti dumneata, chiar obiceiuri, manifestari comportamentale, clisee emotionale inclusiv. Spre exemplu exista sexul. daca te intorci cu 50 de ani in urma, inaintea lui Hair (doar unul dintre elementele ce au popularizat consumul de sex), relatiile sexuale se consumau in urma unor determinante morale, in care in general femeia era cea sedusa si barbatul cuceritor, respectand pe undeva chiar formatul clasic al familiei traditionale.
In 50 de ani, datorita educatiei sexuale, s-a produs o transformare totale in ceea ce se cheama sex, sau cum altii il numes consum libidinal in masa, respectiv un domeniu in care industria adiacenta are doar de castigat (de la firmele de prezervative, la revistele de gen, companii textile, medicale etc)
Grila asta de gandire, o schematica in fond, te va face sa devi kamikaze sau suicid palestin, in cazul in care autosuprimarea presupune o realizare sociala. Nu vreau sa intru in polemici pe ceea ce i-a motivat pe fiecare, doar semnalam un tip de gandire antagonic pentru europeanu in genere individualist.
Chiar individualismul, ca si tip, schematica de gandire, este tot o inventie noua, respectiv o trasatura sociala de comportament, deci de gandire a unui rol, care a fost obtinuta prin educatie. Educatie de orice tip: televiziva, propagandistica, cinematografica etc, pentru ca educatia nu inceteaza din momentul in care iesim din scoli, cred ca esti de acord.
Acum, ca sa raspund indirect si lui Adrian, Viagra e o inventie strict medicala, ceea ce presupune un laborator, niste profesionali preparati in bio chimie, etc etc, insa cine ar fi consumat acum 50 ani Viagra, daca nu s-ar fi facut in prealabil o educatie, o pregatire in acest scop? Cu siguranta doar cei care ar fi fost catalogati ca perversi sau degenerati.

Revenind insa la sistemul de invatamant (nu de educatie) romanesc, lucrurile, cu cateva exceptii printre care as aminti si o universitate la care preda si Plesu, daca nu ma insel, stau incremenite in perspectiva cumulului de informatii. Ori aici nu doar apare conflictul cantitativ vs. calitativ, cat apare in special metodele de aplicare a acestor informatii, si ceea ce este cel mai important! modul in care acestea se pot aplica, se pot juxtapune, realitatii cotidiane si unui context dat.
Cazul spaniol spre exemplu, respecta cumva formatul european-informatia se explica. Daca la data x a avut loc evenimentul y, trebuie avuta in consideratie mediul ¨a¨ si contextul ¨c¨. E o transpunere in ecuatie poate neinspirata, insa cred ca ma intelegi.
La fel, personalitatea unui om nu este formata doar de factori biologici, hazard genetic intrucatva, cat si de biografia unui individ, sau ceea ce ulterior il va conditiona.
Cred ca occidentalii au recurs de foarta multa vreme in a expune ¨de ce¨-urile care se afla in spatele lucrurilor, pentru ca asupra directiilor au cazut deja cam toti de acord.

Si o ultima fraza, in care din nou am sa-ti confirm ceea ce ai enuntat deja, in sociologie spre exemplu se foloseste, si e promovata, teoria interelationarii ca si metoda de lucru, un procedeu mai degraba intuitiv decat neaparat stiintific, care insa te obliga, la momentul emiterii unui diagnostic, corelarea atat ultimelor inventii din genetica, fizica sau comunicatii, cat si a aultimelor curente poetice, literare sau de alt tip, sau altfel formulat, cum se proiecteaza, care sunt produsele unei societati sau ale alteia.
Ori noi romanii chiar asa ne situam: in afara contextului nostru. Si nu apare doar lipsa exercitiului critic, saracia continua (concisa de un raper in: ¨saracia omoara gandurile¨) instabilitatea politica, dar in special nevoia de refugiu.
Si atunci in fata societatii oamenii isi creaza universuri paralele, si nu nimic de fantezie sau de speculatie, e pur si simplu un mecanism de defensa. Asa ca sa nu te mire lipsa de entuziasm a profesorului, morga plictisita, materiile inepte, lipsa de exercitiu intelectual etc. etc.

Ar mai fi o fraza, ¨alti absolventi de invatamant romanesc, care tind sa o transforme in asa fel incat sa corespunda cu ceea ce au invatat in scoala¨ care se regaseste inclusiv in diversele studii asupra copiilor, vis-a-vis de educatie, si care a fost exprimata cam asa: ¨in general copii se adapteaza universului parintilor, tindzand sa-l reproduca cand ajung la maturitate¨ un citat aproximativ.

Educatia e totul.

Sincer nu am intrat decat ca sa-ti dau dreptate si eventual sa-ti confirm prin alte exemple justetea opiniilor emise de tine.
Educatia iti ofera pe langa grila aceea de gandire, cum o numesti dumneata, chiar obiceiuri, manifestari comportamentale, clisee emotionale inclusiv. Spre exemplu exista sexul. daca te intorci cu 50 de ani in urma, inaintea lui Hair (doar unul dintre elementele ce au popularizat consumul de sex), relatiile sexuale se consumau in urma unor determinante morale, in care in general femeia era cea sedusa si barbatul cuceritor, respectand pe undeva chiar formatul clasic al familiei traditionale.
In 50 de ani, datorita educatiei sexuale, s-a produs o transformare totale in ceea ce se cheama sex, sau cum altii il numes consum libidinal in masa, respectiv un domeniu in care industria adiacenta are doar de castigat (de la firmele de prezervative, la revistele de gen, companii textile, medicale etc)
Grila asta de gandire, o schematica in fond, te va face sa devi kamikaze sau suicid palestin, in cazul in care autosuprimarea presupune o realizare sociala. Nu vreau sa intru in polemici pe ceea ce i-a motivat pe fiecare, doar semnalam un tip de gandire antagonic pentru europeanu in genere individualist.
Chiar individualismul, ca si tip, schematica de gandire, este tot o inventie noua, respectiv o trasatura sociala de comportament, deci de gandire a unui rol, care a fost obtinuta prin educatie. Educatie de orice tip: televiziva, propagandistica, cinematografica etc, pentru ca educatia nu inceteaza din momentul in care iesim din scoli, cred ca esti de acord.
Acum, ca sa raspund indirect si lui Adrian, Viagra e o inventie strict medicala, ceea ce presupune un laborator, niste profesionali preparati in bio chimie, etc etc, insa cine ar fi consumat acum 50 ani Viagra, daca nu s-ar fi facut in prealabil o educatie, o pregatire in acest scop? Cu siguranta doar cei care ar fi fost catalogati ca perversi sau degenerati.

Revenind insa la sistemul de invatamant (nu de educatie) romanesc, lucrurile, cu cateva exceptii printre care as aminti si o universitate la care preda si Plesu, daca nu ma insel, stau incremenite in perspectiva cumulului de informatii. Ori aici nu doar apare conflictul cantitativ vs. calitativ, cat apare in special metodele de aplicare a acestor informatii, si ceea ce este cel mai important! modul in care acestea se pot aplica, se pot juxtapune, realitatii cotidiane si unui context dat.
Cazul spaniol spre exemplu, respecta cumva formatul european-informatia se explica. Daca la data x a avut loc evenimentul y, trebuie avuta in consideratie mediul ¨a¨ si contextul ¨c¨. E o transpunere in ecuatie poate neinspirata, insa cred ca ma intelegi.
La fel, personalitatea unui om nu este formata doar de factori biologici, hazard genetic intrucatva, cat si de biografia unui individ, sau ceea ce ulterior il va conditiona.
Cred ca occidentalii au recurs de foarta multa vreme in a expune ¨de ce¨-urile care se afla in spatele lucrurilor, pentru ca asupra directiilor au cazut deja cam toti de acord.

Si o ultima fraza, in care din nou am sa-ti confirm ceea ce ai enuntat deja, in sociologie spre exemplu se foloseste, si e promovata, teoria interelationarii ca si metoda de lucru, un procedeu mai degraba intuitiv decat neaparat stiintific, care insa te obliga, la momentul emiterii unui diagnostic, corelarea atat ultimelor inventii din genetica, fizica sau comunicatii, cat si a aultimelor curente poetice, literare sau de alt tip, sau altfel formulat, cum se proiecteaza, care sunt produsele unei societati sau ale alteia.
Ori noi romanii chiar asa ne situam: in afara contextului nostru. Si nu apare doar lipsa exercitiului critic, saracia continua (concisa de un raper in: ¨saracia omoara gandurile¨) instabilitatea politica, dar in special nevoia de refugiu.
Si atunci in fata societatii oamenii isi creaza universuri paralele, si nu nimic de fantezie sau de speculatie, e pur si simplu un mecanism de defensa. Asa ca sa nu te mire lipsa de entuziasm a profesorului, morga plictisita, materiile inepte, lipsa de exercitiu intelectual etc. etc.

Ar mai fi o fraza, ¨alti absolventi de invatamant romanesc, care tind sa o transforme in asa fel incat sa corespunda cu ceea ce au invatat in scoala¨ care se regaseste inclusiv in diversele studii asupra copiilor, vis-a-vis de educatie, si care a fost exprimata cam asa: ¨in general copii se adapteaza universului parintilor, tindzand sa-l reproduca cand ajung la maturitate¨ un citat aproximativ.

Educatia e totul.

Eu doream o confruntare de idei si nu de vorbe...

Hai ca asta-i culmea! :))) Maestre ("al doilea Nietzsche", ha! :))), trec peste perfidia si demagogia ultimului tau mesaj si-afirm ca NU ESTI IN STARE de genul de confruntare la care te referi! Accepti provocarea si challenge-ul? O discutie polemica, cu ironie si sarcasm STRICT la idei si cind e cazul (NU la persoana sau pseudonimul celuilalt!), in care fiecare isi expune teoriile, critica ineptiile celuilalt (cu citate exacte din ce a scris, NU insinuari si batut cimpii!), si raspunde concret (cit mai pe scurt!) la cererile de argumentare venite de la interlocutor. Din doua una : ori te DOVEDESTI intr-adevar capabil de-o asemenea discutie, ori iti arat iar obrazul (ca la impostori).

Si ca sa n-o mai lungesc si sa evitam ambiguitatile, confirma mai intii ff pe scurt (prin DA sau NU, daca se poate, fara logoree sa nu ametim) ca ai enuntat ideile urmatoare :

(1) Iubirea fara "simetrie antinomicã" (gura pe gura, penis pe vagin) e groteasca sau nu poate exista.
(2) Sexul oral e acceptabil erotic si inacceptabil rational.
(3) Sexul oral inseamna iubire totala, care e irationala. Deci sexul oral e irational. (Sa inteleg ca cine face sex oral nu e lucid?)
(4) Sexul oral pingareste iubirea (ai folosit "demitizare" si "sacralitate").
(5) Sexul oral in iubire e mereu insotit de dezgust (pe care trebuie sa-l invingi psihic).
(6) Femeile nu sint atit de deschise la varietatea in sex cu barbatii lor pe cit sint cu amantii.
(7) In iubire mereu e unul dominant\stapin ce iubeste mai putin si un dominat\supus ce iubeste mai mult.
(8) Esti un al doilea Nietzsche :) (zimbetul imi apartine)

Te-as ruga sa urmezi mai intii aceleasi procedeu cu "surogatele" ce le-ai gasit la mine. Apoi ne-ncingem "igienic" (dar fara menajamente) la discutii. Orice aluzie\sugestie\insulta\referinta la persoana celuilalt se taxeaza. Hai sa te vad, "filosofule" :->

e o oarece contradictie in ceea ce zici. de obicei, daca nu stii, nu te pronunti, iar daca banuiesti, spui care-i banuiala. enuntul tau ma aduce la aceeasi concluzie: sperios.

pentru cine n-a inteles, carmen a intrebat la general ce crede lumea despre divort si cam ce directie adopta. opinia mea e clara si mai ales, personala. nu intentionez sa o impun nimanui, iar sansele nu le impart eu pe lume. fiecare isi construieste sansele proprii. din experienta mea si din ce vad in jur ciorba reincalzita n-are nici un haz. pentru mine. poate pentru altii, are.

Si eu cred ca divortul este un esec, dar nu sunt de acord cu ce spune zaraza mai apoi, ca: "din esecuri inveti infinit mai mult decat din victorii". Asta ce-ar trebui sa insemne: da-le dracu` de reusite in viata, tot mai bine e cand pierzi, ca ai ce invata! Ori poate asta e doar un mod de a NU ne recunoaste invinsi.

eu o vad mai degraba la modul "casca bine ochiu' si nu mai gresi la fel next time". tocmai, un mod de a nu te recunoaste invins e a lupta in continuare in virtutea inertiei, pentru a salva ceva deja pierdut.


zaraza

Mi-am cerut scuze anticipat, imaginandu-mi ca ai sa te superi, si nu am gresit. Cu toate astea, te-ai simtit... intrigata, cum spui tu.

Belle, cel mai simplu lucru acum, ar fi sa dezvoltam o polemica, din care ar fi numai de pierdut. In sensul ca ne-am manca nervii, timpul, problema nu s-ar lamuri si, in plus, unul din noi (sau amandoi) ar putea primi mustrare scrisa cu avertisment, daca nu chiar exmatriculare din partea conducerii...
Nu, n-am sa fac asta.

In schimb, am sa incerc sa ma explic cu respect si supusenie, cum se zice...

Eu te-am intrebat de ce nu spui direct ce crezi, in comentariul tau, nimic mai mult. Nu am tras nici o concluzie, ma intreb de ce ai zis asa, ca ma grabesc cu concluziile. Personal, cred ca daca tot e o teorie nedemonstrata, ea nu prezinta certitudine, asa ca e mai bine sa nu o enuntam pana nu stim cum stau lucrurile..., nu?
De ce am pronuntat numele lui cico? E simplu... Tu vorbesti despre un nou utilizator (acel... "Nu conteaza") a carui aparitie coincide cu stergerea altuia... Deci sugerezi clar ca un utilizator si-a sters contul recent iar acum, frustrat de nemultumirile pe care le-o fi avut, a reaparut cu un alt cont. Pai... eu am observat de cateva zile disparitia lui cico de pe aici. Avand in vedere ca el era un utilizator activ, foarte activ (cam ca Intruder, de exemplu), mi-a fost imposibil sa nu observ disparitia lui, eu fiind la randu-mi un utilizator relativ activ in ultima perioada pe acest site, care imi place atat de mult. Mai mult, am observat ca cico a disparut dupa ce adminul i-a atras atentia asupra unor atacuri la persoana, iar apoi "Academia cafeavencu" (conferinta lui) a disparut de pe pagina intai... Deci toate elementele despre un utilizator care si-a sters contul, nemultumit fiind. Am luat-o si eu pe logica...
De aceea m-am gandit la cico.

Cu mesajul privat, lucrurile stau asa: eu sunt confirmat de relativ putina vreme, asa ca daca mi-ai trimis mp-ul inainte de confirmare, nu aveam cum sa il primesc, crede-ma. In general raspund la mesaje.
Cu interpretarea ta ca ai fi datoare sa raspunzi instantaneu la mp..., nimeni nu a sustinut asta, si nici nu te-am acuzat; mi se pare firesc sa avem fiecare viata lui, timpul lui, cheful lui - pana la urma. Dar... am scris intrebarea public, sperand ca o vei vedea mai lesne asa, ceea ce s-a si intamplat. Insa nu te-am acuzat ca nu ai fi raspuns.

Pe de alta parte..., daca tot am primit, unii dintre noi, facilitatea asta, cu mp-ul... hai sa o folosim..., atata vreme cat discutam decent.

Ca nu-ti raspund la comentarii..., e posibil, nu zic nu, dar si timpul meu e limitat, imi mai scapa si mie unele..., asta e, scuze, am sa fiu mai atent, dar nimic nu e cu intentie, crede-ma.
Ca nu ma cunosti bine si ca nu ai incredere..., da, ai dreptate, dar mi se pare natural sa fie asa, pentru ca suntem virtuali. Ce fel de incredere ai putea sa ai in cineva dintr-un asemenea spatiu?

Acum sper si eu ca e mai clar pentru tine...
Vezi, puteam sa-ti scriu toate astea pe mp, dar daca tu nu raspunzi acolo... De data asta am glumit, sper sa ma intelegi si pe mine, nimeni nu e perfect.

In incheiere, nu ma las si te intreb din nou (stiu ca ai sa te superi din nou...): La cine te refereai in comentariul tau?

Sper din suflet sa nu intelegi altceva..., dar m-ai facut curios.

veroscumpi, ti-am citit enuntul conferintei si am avut impresia ca tasneste din el suvoaie de invidie, in prima parte...invidia este urata, mereu a fost urata...incearca sa scapi de ea, ai sa vezi cat balast ai carat pe inima...
de ce am senzatia ca liceenii de azi au in cap doar tzoale, mirc-uri si telefoane mobile sunand in fiecare minut?...si fitze, da!

pana mi-am dat seama ca nu asa voiam sa fiu...nu asta imi doream...sa fiu mereu in competitie.

ce e rau sa fii mereu in competitie cu cei mai bine imbracati, cu iubitul altora raportat la iubitul tau, s.a.
competitia te ajuta sa te perfectionezi, sa-ti doresti si altceva si pe altcineva...totul e sa nu degenereze in invidie.

In asteptarea vreunei polemici zic si eu ca prefer clasicii...
Dar nu toti contemporanii sunt "de consum", eu una nu i-as baga in categoria asta pe Marquez, Umberto Eco, Baricco desi sunt toti best-selleri.

________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen

am citit enuntul conferintei si m-am umplut de duh sfant!!!!
io as vrea sa fiu mai dus cu pluta (a se citi ''tampit de-a binelea'') dar sa fiu un american cu venit mediu.

ok, legati-ma de Statuia Libertatii si dati-mi o coca-cola, va rog!!!...rece!!!

bye...!
______________________________________
semper idem

Dragilor, nu intentionez deloc sa intru in polemici. Daca ati citit bine v-ati dat seama ca eu doar vreau sa inteleg de ce place acest gen pentru mine naiv, depravat si plictisitor, si mai ales de ce are priza la oameni inteligenti si educati, ca mai toti cei care scriu pe aici. Pentru ca rock-ul de care am pomenit eu are o mare audienta la studenti, oameni deschisi la minte, tipi de intelectuali si asa mai departe. Asta e imensa mea mirare, dar va rog, nu faceti din asta un capat de tara. Nu vreau sa va convertesc si nici sa rad de gusturi. Nu vreau nici sa ma credeti snob. Vreau doar SA INTELEG.
O bucatica de raspuns mi-a dat donquijote, care, in ciuda nickname-ului sau, e un tip activ, nedispus sa stea si sa miroasa trandafirii. Rock-ul e facut de cei ca tine, amice! E clar. Voi va bucurati de viteza si de inlesnirile actuale, cautand in trepidatia vietii placeri dinamice. Nu mai puteti rezona la Bach, il gasiti plictisitor, in ciuda faptului ca e inca pe locul 1 intre muzicienii lumii, si poate tot pe 1 in topul geniilor. Nu aveti rabdarea si iscusinta sa-l ascultati si sa-i intelegeti arta. Atunci cautati pulsatiile chitarilor/tobelor eliberatoare de energii acumulate de peste zi/saptamana. Nu cred ca e nimic rau in asta, insa mi se pare caraghios ( nu vreau sa zic "grav") ca Mozart a ajuns cel plictisitor si nu baietii cu chitari bagate in priza.
Am recitit ceea ce am scris pana acuma si inevitabila concluzie e asta: mi-e greu sa vorbesc despre gusturile mele fara sa apar snob sau cel putin plin de mine. Va asigur insa ca nu e asa si ca imi stiu bine lungul nasului!
Vreau insa sa va incit la o discutie din care nu vreau sa ies castigator.

Apropos, nu-mi plac manelele. Nu cred in muzica aia deloc, nu cred in valoarea ei artistica (nula) si nici in valorile trambitate ( Gagici, aur, masini, dusmani mor de oftica, etc). Ma doare foarte mult "becalizarea" Romaniei, mi se pare extrem de suparatoare pentru ca e manifestarea concreta a prostiei in stare agresiva.

Mai, tu iti "construiesti Dumnezeul" pe baza auzitelor, cartilor lui Eliade si Umberto Echo? :)
Ei bine, n-o sa-ti zic ca e periculos ceea ce faci si ca ar trebui sa-ti fie frica... dar o sa-ti zic sa nu te iei prea in serios (din felul in care scrii intuiesc ca esti foarte tanar).
Dar nu-l asculta nici pe Horia cu whisky-ul si jointul lui :)
Nu de alta, dar peste cateva zile "ortodocsii convinsi" (cum zici tu) o sa-l acuze de corupere de minori, daca nu chiar de racolare, impingere la sinucidere sau mai stiu eu... :)
These days ... ne e frica de minori :))
_________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.