comentarii

construiti enunturi cu verbele a scrie si a vorbi la modul indicativ la toate timpurile trecutului persoana a ll-anumarul singular


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de om la: 21/11/2011 15:56:52
(la: un zambet pe 16 bits)
cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx
"cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu
"nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit
"so mai penes" =so cheres
"zeama de urzici" = Fe
"cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi
"ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise
"explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat
"negura" = da gura
"irlanda dublin" = IRA
"nrgura" = d gura
"ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator
"inebuni sau innebuni" = in rai
"ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari
"vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control
"cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os
"zeama de urzici" = hemoglobina
"a spala putina" = poi dat cu cocolino
"ati adus" = inchis la alimentara
"rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale
"limba norvegiana" = oltchim
"explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota
"a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea
"desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat
"mircea carturescu" = ciripescu
"incoronati ai iadului" = incornorati
"cuvinte care se termina in -te" = xxx-te
"texte cu ortograme" = meta, para-
"cantareti italieni ani 50" = celentano ?
"eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura
pentru cine-a solicitat, ca nu mai tziu minte ezact! - de maan la: 31/03/2006 13:09:23
(la: Limba romana e un organism viu)
Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".
8 decembrie a trecut - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 13:50:04
(la: Invitatie la fotografie, palinca si Ada Milea live, pe 8 dec)
Se pare ca lunetishtii, mai mult cu cititu` decit cu facutu`... ori nu a fost nimeni ( altcineva) ori cine a fost are spleen si de ce sa scrie acilea o vorba, se uzeaza tastatura si e pacat, nu?
#6303 (raspuns la: #6233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
Dezacordul meu - de bernicova la: 22/03/2004 08:26:55
(la: Gramatica si butélia)
Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane. Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.
#12557 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
13162 - de Dinu Lazar la: 02/04/2004 14:51:35
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
pai, stimate domn, eu nu m-am legat de aparatu` lu` hartistu` care este.
Daca aveti cindva timp si dati o goneta sa cititi ce mai scrie subsemnatu` in vorbele despre fotografie de pe situl asta veti vedea ca eu sunt cel mai mare partizan al lomografiei (vedeti la google ce este) si sunt absolut convins ca absolut cu orice gioarsa de aparat se pot face opere de arta. M-am legat eu de aparatul sau de polaroidu` sau de tehnica??? Poate mai vedeti ce am spus, nu are rost sa repet aici, dar daca poate va e greu sa faceti scroll in jos, acolo scrie:
"- desi tehnic aparent sunt corecte, atit de corecte cit pot fi produse de un aparat automat, minuit la marea zeflemea -
- ca idee sunt banale si la limita de foare jos a limbajului vizual si facute la stilul "opreste aici masina sa-i pozam si pe astia" - pozare care se face ducind aparatul la ochi stind in picioare si luind o "amintire" cu un obiectiv care ala e, cine stie care,
- ca estetica sunt dezastru, sunt poze facute de cineva care habar nu are de ce e aia fotografie, facute in bataie de joc, dupa ce ca subiectul e cum e, mai e si fotografiat ca dracu`; o lumina execrabila, umbre foarte urite, compozitie voit idioata probabil, ca subiectul sa fie si mai dezastruos, linii de fuga si de compozitie zero, perspectiva e la pamint,
genul de imagine facute de un inapoiat mintal care zice ca e voit totul si ca e mare arta pe care noi, intzepeniti in timp, nu o putem pricepe."

Asa ca unde ati vazut ceva de polaroid sau vorbe despre tehnic corect ce poate transmite, chiar sunt curios.

Mesajul transmis de fotografii francezi e unul la misto si daca chiar va intereseaza problema despre cum se face imaginea unei natii, mergeti tot la conferinta mea pe la inceputuri si cititi cum un mare redactor de la o mare publicatie europeana a fost dus la ciolhane la manastiri in moldova, si articolul publicat era despre copii strazii si aurolacii de la Gara de Nord.
Nu vreau acum sa dezgrop mortii, dar a fost vazut un membru marcant al gedeseului cum platea niste aurolaci ca sa se ia la bataie si sa filmeze un sanchi cine verite, ca sa faca un film cu care a luat multi bani de la fundatii barosane... cam asa se scrie istoria.
Si ar mai fi chestii, dar plictisim lume a pe aici.
Parerea mea este ca foarte multe lucruri sunt murdare si jegoase la noi si alte multe lucruri sunt minunate si superbe si incintatoare; de ce se vad in lume numai si numai alea jegoase, sa ne spuna iluminatii care mai beau cafele pe aici, dar parerea mea e ca un aport considerabil il aduc incompetentii nostri guvernanti, care este.
Fraza pe care se bizuie propaganda Romaniei acum este "Romania, pur si simplu surprinzatoare"
Tata si mama campaniilor de imagine a fost anul trecut pe aici in Ro si a fost intrebat ce crede de fraza asta si a spus ca e o timpenie.
Nu mai intru in detalii ca nu are rost.
Cum e cu polaroidu?
#13208 (raspuns la: #13197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alta nelamurire gramaticala - de Paianjenul la: 07/05/2004 10:34:54
(la: Nelamurire gramaticala)
Cum va conjuga gaina verbul A OUA la persoana a II-a, singular, diateza reflexiva?...
bãrnicova scrise: - de AlexM la: 21/05/2004 23:55:01
(la: Gramatica si butélia)
Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane.

Verbul se conjuga:-)
"ma dor, te doare, il doare, ne doare, va doare, ii doare)
cuvintele= ii -> cuvintele doare
Ambiguitatea vine de la hipercorectie si de la transmiterea unor verbe a desinentei de la pers. I sg la pers III pl care nu este justificata decat prin ca "asa vrura anumiti gramatici":-)
Conj I -terminatie in "a":
eu cant(u), tu canti , el canta, noi cantam, voi cantati, ei canta
Obs: niciodata nu o sa fie "ei cant(u)" ci ei cânta. Adica III sg= III pl.
Conj II - terminatie in "-ea"
eu vad, tu vezi , el vede, noi vedem, ei vad,
Obs: popular este inca "ei vede"; gramaticii au facut aici un "ei vad" care corespunde lui I sg ceea ce este nejustificat.
Conj III -terminatie in "-e"
eu cer, tu ceri, el cere, noi cerem, voi cereti, ei cer
Obs: dito ca pentru conj II
COnj IV -terminatie in "-i"
eu fug, tu fugi, el fuge, noi fugim, voi fugiti, ei fug
Obs: dito ca pentru II, III

Opinia mea este ca desinenta pentru pers. III pl este un hipercorectionsm impus si cerut de clasa culta . Omul din popor foloseste obisnuit desinenta pentru pers. I sg ca in conj I ( cea mai veche conjugare in opinia mea) .
Corect popular:Fugea aia maicã de li se rupea oasele.
Corect literar:Fugeau aia maica de li se rupeau oasele.
Corect popular:M-am intins ca ma doare oasele
Corect literar:M-am intins ca ma dor oasele.
Voila! ( un anumit spital de nebuni poarta acelasi nume, pronuntia in româna fiind totusi nu "voaila" ci "voila":-)

Alex



Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.
#15732 (raspuns la: #12557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa cum spui este foarte bine... - de Georges Valch la: 04/05/2005 06:12:06
(la: de ce nu scriu)
Comentariu de Georges Valch
Nu scrie! Pentru ca suntem in orice caz o multime care o facem. Pentru ca unii dintre noi, astia, chiar depind de ceea ce scriu, si astfel nu ai ce cauta intre noi sa furi prin talent ceea ce putina societate care citeste ne da din mila. Mai ales, nu scrie pentru ca vorbele tale sunt oricum destul de grele si numai daca le rostesti.
Dar apoi... Incearca totusi sa scrii ceva. Pentru ca fiecare gand care zboara-n vant, ramane-n vant. Sunt vremuri cand ca si mine, un biet nimic iti vei aminti cu placere de vremuri cand nu erai mare lucru. Pentru ca, draga mea, nu-i nimic care sa ne faca mai anonimi decat expectatiile noastre de a fi cineva.
In orice caz, continua sa o scrii. Pentru simplul fapt ca simti o neimplinire din cauza ca nu o poti face. E un destin pe care nu-i bine sa-l dorim dusmanilor nostrii. Dar defapt, de asta ni-l asumam.
Poate intai de toate ar trebui sa cuget de ce scriu cu atata usurinta, apoi citest cu atata greutate...
Si-am sa inchei. Pentru ca am ceva de scris chiar acum... Stii... Poate am vorbit de lucruri triste. Acum imi umbla prin cap o nebunie: voi scrie! Despre cat sunt de viu, despre oameni, despre iubire... Ingaduie-mi sa prind aceasta secunda tesuta in panza vremelniciei. De dragul unei aduceri aminte, lasa-i pe ei sa tintuiasca un fluture cu un bold in cap intre copertile insectarului. Tu... Scrie! Caci pentru noi, floarea nu mai e floare, strivita intr-o afurisita de carte.
Ma iarta, prietena! Mi-e greu sa las o idee sa zboare dincolo de mine. O prind si o strecor, adesea altundeva decat isi afla locul.
Dar scrie!
neatza lume - de anisia la: 22/05/2005 13:10:48
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Am intrat doar pentru cateva minute. sunt intr-o perioada neplacuta, asa ca sa-mi scuzati absenta, tacerea, ciudatenia sau whatever.
Citind insa "definitia trancanelii" facuta de vladtepes, mi-am amintit ca in urma cu circa o saptamana a avut loc acest schimb de vorbe:

o poezie interesanta, numai c
#49496, de antilochus la Tue, 17/05/2005 - 13:02
o poezie interesanta, numai ca un nou membru al trancanitorilor aristocratici nu prea are ce scoate din ea. Stilul aminteste putin de dulcea vorba a lui Baudelaire, sau maai degraba cu rimele elevilor care inca nu au cunoscut pubertatea. Oare cine a scris-o ? Nu cumva Gainusa de la carcotasi ?.


antilochus
#49527, de anisia la Tue, 17/05/2005 - 18:26
daca te referi la cea postata la inceputul conferintei...eu am scris-o! care-i problema? stii sa scrii mai bine pe tema ceruta? go ahead!!! de cand asteptam pe cineva mai istetz sa-mi arate si mie cum se scrie pe o tema data, in spirit de gluma si cuprinzand in cateva cuvinte conferinte ce au la activ sute de mesaje...


si ma intreb cumva daca poezia de la definitia trancanelii nu este un rezultat al acestui schimb de vorbe? daca vladtepes nu este una si aceeasi persoana cu antilochus? si daca imi amintesc bine am citit mai demult niste comentarii ale unuia care se intitulase trasul in teapa , sau asa ceva.

jimmy, sper ca ai primit email-ul meu acum cateva zile. imi pare rau ca nu reusim sa ne intalnim, dar nici la paris nu mai merg :(( asa-i viata.

mai revin cand timpul si starea o sa-mi permita!
#50454 (raspuns la: #49496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe-un picior de ... - de Homosapiens la: 23/11/2005 20:29:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Pe-un calculator,
Ma uit eu cam chior.
Am venit eu iar
Nu ca la un bar
Ci ca-n cafenea
Sa citesc un pic
De-aici, de pe sit.

Intrudere mare
Fa-ti timp mai tare
De scris poezii,
Ganduri, fantezii.
Pentru sotzioara,
Poate vreo surioara,
Pentru copilasi
Tu sa nu te lasi.

Mai cheama si-un LAT
Sa scrie-n palat
Vorbe-ntortocheate
Da' bine-nchegate.

ANISIA pazeste
Si ne cucereste,
cu vorbele ei
ca doi clopotzei.

Trancaneala asta,
Si cu asta basta,
Ba-i lunga, ba-i lata
si nearistocrata.

D-ai frumoasa, zau
Si-acum si mereu
Cand vine ZARAZA
si ne zice legea:
"Marul cade-n hãu,
Guvernu-i mai rau"

Facem noi o lege,
Cine ne-o alege?
De matase-ai pus
Sa cada in sus.

Traiasca partidul,
Anisia si situl (sic!).

Omul este un nemultumit.
De bani doresti - niciodata nu vei avea câtzi doresti.
De vrei sa stii - niciodata nu vei sti atât cat vrei.
Despre prieteni.............. - de sarsilovici la: 20/04/2006 07:10:09
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
pai da ce inseamna un prieten? Sa fac acu filosofia chibritului nu are nici un sens. Simplu, acea persoana care intelege cine esti ce spui, ce vrei de la viata. Bine asta intr-o proportie sa zic de 70%. De ce avem nevoie de a ne vedea prietenii si de a sta de vorba cu ei 'face to face'? Pai cred ca e deductibil Pentru ca daca afirmam ceva, un gand, orice ne uitam in ochii celui cu care vorbim De ce? Pentru ca avem pornirea sa apreciem daca respectivul isi da seama de ce spunem noi. Pe Net prieteni? Da,nu ne vedem dar putem schimba randuri ani la rand. Poate privesc dintr-un unghi mai ciudat problema numai ca nu-s genul de soarece de tastatura care sa stea si sa scrie 'in draci' cuiva in 'eter'... Am curiozitatea de a cunoste persoana respectiva 'in carne si oase'..
Daca am astfel de prieteni, adevarati prieteni nu surogate? Nu... Si atunci nu scriu niste prostii...Nu, pentru ca la fel ca mai toti cei de pe aici, credem in chestii oarecum idealizate... Prezentul, societatea noastra nu ne ofera nici pe departe asa ceva... Si atunci care e solutia? Netul..... As vrea 'sa raman la toate rece' asa cum a zis Cineva dar chestiunea e ca de voie de nevoie ies din casa si lucrez si ma misc printre cei multi care nu-si bat capul cu asa probleme existentiale si care raman reci pentru ca asta e 'cheia' lor spre 'stricta existenta'....
testimonium flavianum la car - de Cassandra la: 10/06/2006 15:45:08
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
testimonium flavianum la care ma refeream inainte este asa zisa marturie a lui Flavius despre Isus, in lucrarea sa Antiguedades. Foarte dezbatuta autenticitatea sa. Printre altele scrie:
" ...El (Isus) era Mesias"

In prezent, asa cum in trecut a sustinut si Origen, studiosii considera practic in unanimitate ca Flavius nu putea sa creada in Isus ca fiind Mesias (in afara de vreun caz izolat care sustine in mod absurd ca Flavius s-ar fi convertit). Deci este foarte putin probabil ca fragmentul asa cum ne-a ajuns sa-i fi apartinut lui Iosephus Flavius.
Alta posibilitate ar fi ca Iosephus sa fi vrut sa spuna altceva in textul care a fost apoi modificat de copistii crestini. Oricum ar fi, textul original nu s-a pastrat si deci cel disponibil nu poate fi o marturie de neclintit despre existenta lui Isus.
#127174 (raspuns la: #127168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca nu te intereseaza subiec - de helene la: 20/06/2006 20:03:12
(la: Vreau sa ma realizez....Cat ma costa?)
Daca nu te intereseaza subiectul...de ce ai mai raspuns?:))
Eu nu intru pe site asta decat sa vad parerile altora...Poate nu te intereseaza pe tine subiectul...poate intereseaza pe altii...
Unde ai vazut tu ca tuturor persoanelor sa le placa acelasi lucru...sa ii intereseze acelasi lucru?

Oare de ce?...
Oare pentru ca subiectul nu ne intereseaza?!
De ce generalizezi?...Nu te intereseaza...scrie parerea ta in alta parte...
Dupa cum vezi 1-2 persoane tot au raspuns la intrebarea mea...:D

#128946 (raspuns la: #128943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ondine - de casandra_radu la: 07/08/2006 11:26:12
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Stiu eu de ce nu m-am casatorit :)
Sunt cu persoana pe care o iubesc. Daca nu iubesc pe nimeni, sunt singura.
Nu se pune problema intre a alege casnicia sau iubirea vietii. Cand iubesti pe cineva si depinde de tine sa fii cu acea persoana, cu ea esti.
Daca nu, iti creezi o dilema, ca vai vezi Domane m-am indragostit, “dar cum sa dau cu piciorul casniciei, cum sa imi ranesc partenerul..” care de altfel o fi foarte “fericit” cand de fapt nu e iubit. Deseori in asemenea “indecizii” in numele iubirii, cel care e casatorit dar totusi indragostit alege calea cea mai jalnica, a unei relatii paralele. Asa, ca sa aiba si capra si varza...care iubire?!
Dimela nu exista cand iubesti. Esti cu persoana iubita. Ca e sotul/sotia sau ca este altcineva. Si esti doar cu acea persoana, nu mergi in paralel, nu minti si nu te minti.
Cand renunti, niciodata nu renunti la iubirea vietii. Nu se poate renunta la asa ceva decat daca nu a fost iubire. Mai exact in asemenea situatii, nu e vorba ca renunti, e vorba ca alegi altceva – alegi sa fii cu cel cu care te-ai casatorit. Si alegi asta din diverse motive – siguranta, confort, obisnuita, frica de schimbare, bani sau alte avantaje. Fiecare are motivele sale personale. Dar sa sustina ca au renuntat la iubirea vietii lor mi se pare chiar o prostie. Dar ce sa faci, e greu sa fii sincer si cu tine insuti, darmite cu altul.
Daca ramai cu sotul/sotia, iubind o alta persoana, ce bine ii faci? Se spune, cinic ca ceea ce un om nu stie nu ii poate face rau. Poate ca si acea fiinta are dreptul de a fi iubita, iar tu stai langa ea, o amagesti cu falsa ta iubire si mai rau, poate mai ai si o relatie extraconjugala. Ce viata ti-ai construit, ca inima ta bate pentru altcineva? Lucrurile sunt mereu schimbatoare. Poate la inceput ai iubit persoana cu care te-ai casatorit, dar iubirea a trecut, a ramas atasamentul. Da, exista un aorecare confort. Dar nu este multumire, nu este iubire. Si e firesc sa-ti doresti iubire, asa ca vei cauta in alta parte ceea ce nu ai...si intr-o buna zi te indragostesti de altcineva.

Sa vedem ipotezele propuse – daca ma indragostesc de un barbat casatorit., Nu reprim nimic, nu am de ce. Insa depinde de el ce va hotara, daca ma iubeste si alege iubirea sau ramane cu sotia, alegand cunoscutul, confortul, siguranta. Chiar daca altii ar suferi – in acest caz sotia – pana la urma adevarul este adevar si mai bine il infruntam decat sa traim in minciuna. In nici un caz nu accept sa ma iubesc clandestin. Aceasta nu face decat sa sporeasca sirul mincinilor si al prefacatoriei. Sa stiu ca el isi ia gentuta de antrenament si ii spune suav celei de acasa: draga mea, ma duc la antrenament, vin mai tarziu. Si apoi vine la mine si-mi declara iubire si...restul. Mai bine ne vedem fiecare de ale noastre. In acest caz baratul are o pasiune, isi doreste o aventura. Daca nu ma iubeste, asta e, imi ramane doar sa accept realitatea si sa imi vad de viata mea.
A doua ipoteza – in ce ma priveste, partenerul meu nu ar ajunge sa traiasca iubirea vietii lui, fiind in acelasi timp cu mine. Daca simt ca lucrurile nu merg, il provoc la o conservatie sincera in care sa ne spunem totul, oricat de dureros ar fi. Daca as afla asa ceva, trecand peste durerea pe care as simti-o, i-as spune ca daca o iubeste pe ea, cu ea trebuie sa fie, nu cu mine. Si chiar daca este indecis, eu mi-as face bagajele si as pleca. Ce rost are sa stau cu un om care nu ma iubeste? Poate ca am sansa sa intalnesc si eu iubirea vietii mele, dar asta sigur nu se va intampla daca stau cu un om care iubeste pe altcineva. Nu am cum sa nu tin, cel putin, la partenrul meu. Chiar daca nu mai suntem un cuplu, ramanem, in ce ma priveste amici. La mine va gasi un sprijin, o vorba buna, pentru ca am avut o viata impreuna, pentru ca tin la acel om si asta nu are legatura cu faptul ca nu mai suntem impreuna ca si cuplu ori ca iubeste pe altcineva.
Nimeni nu poate spune cand o iubire este adevarata. Cel mai adesea nu aflam niciodata cat de adevarata este iubirea celuilalt pentru noi. Insa putem sti cat de adevarata este iubirea noastra pentru acea persoana. Daca avem curajul de a lasa prostiile la o parte si a ne privi pe noi insine si a recunoaste ceea ce simtim cu adevarat.
Cat despre celula de baza a societatii...pai daca intr-o familie nu este iubire, atunci familia aia este degeaba si mai ales copii au de suferit. Ei sunt sensibili, ei simt atat de multe! Cum e mai bine? Ca un copil sa locuiasca doar cu un parinte sau cu doi parinti care nu se iubesc, se inseala, se cert..poate se si bat?!
Daca nu iubesti si nu-ti face placere sa fii cu celalat, atunci familia devine o sura de conflicte si de nevroze. Nu e de mirare ca societatea e bolnava, de vreme ce familia-celula sa de baza – este deseori o chestiune de convenienta, de confort, de inertie, cand oamenii nu mai simt mai nimic unul pentru celalalt.
Nu mi-as dori, in nici un caz, ca omul pe care-l iubesc sa fie cu mine, desi iubeste pe altcineva. E trist si pentru el si pentru mine. Daca imi spune: iubesc pe altcineva, chiar eu il ajuta sa-si faca bagajele. Ce rost are sa ma cramponez de el?
Casnicia este un act, o convenienta. Iertarea mea nu vine ca urmare a tentativei de a salva ceva artificial. Daca s-a ajuns pana acolo incat sa ma insele, cred ca lucrurile vorbesc de la sine si e cazul ca fiecare sa isi vada de viata lui. Il iert. Dar iertare nu presupune o continuare a relatiei. Nici nu-l cert, nici nu-l blestem, dar nici cu el nu mai stau.
Legile morale nu au nici un fel de valoare, nici in lipsa iubirii, nici in prezenta ei si nici in ceea ce o priveste. Sunt lucruri total diferite, situate in planuri diferite. Depinde de fiecare in ce plan alege sa traiasca.
Casatoria nu are nici un fel de legitimitate. Este o conventie sociala inventata de om. Doi oameni se iubesc fara a fi casatoriti, daca se casatoresc se pot iubi in continuare (desi de cele mai multe ori raturnari itneresante de situatie urmeaza acelui act, mai exact ideii ca te-ai legat printr-un act), iubirea nu are nimic de-a face cu casatoria. Casatoria nu presupune iubire, asa cum iubirea nu presupune casatorie. Planuri diferite...
Nu e vorba ca mariajul s-ar putea baza exclusiv pe o promisiune, pe o obligatie, pe constrangeri, pe mustrari de constiinta ori sentimentul de vinovatie. In realitate, deseori pe asemenea chestiuni se bazeaza, precum si pe alte considerente: bani, statut social, diverse avantaje, fuga de singuratate asociata cu obisnuinta, etc.
Da, iubeste si fa ce vrei, fiindca atunci cand iubesti nu faci rau. Da, faci rau, insa doar in ochii altor oameni. Nu in ochii lui Dumnezeu.
Misto citatul lui Kierkegaard.
In orice caz, citatele pot si comentate in ambele sensuri..depinde ce sens dorim sa le atribuim.
Nu cred in asa zicele “motive de despartire”, pana la urma totul ar trebui sa vina de la un simplu fapt: iubesc sau nu iubesc acea persoana. Sa faci asa cum simti. Multi vin si invoca diverse motive, diverse aspecte neplacute ale celuilat pe care le stia si cand s-au cunsocut, cand il iubea. Asa ca este vorba despre faptul ca iubirea nu mai este. Iar cand nu mai este, devine foarte trist sa o substituim cu aparenta de iubire, minciunile, fatarnicia si prefacatoria pe care le implica.
Pana la urma totul se reduce la o chestiune de optiune personala.
Multumesc Cassandra - de hgrancea la: 25/08/2006 18:39:20
(la: Intrebari pentru atei)
...pentru detaliile aduse in cazul inedia...
ma gindesc si eu ... daca era doar un fals s-ar fi scris atita ?
sint carti pro si contra ... tu le vezi doar pe cele contra ... ok!
-inedia e un fals, moastele sfinte sint tot falsuri ...ok !

Hai sa vedem altceva ... Ai citit cartea lui Florin Gheorghita
Fenomenul Valentina ?
Cea descrisa in carte traieste inca si lucreaza la spitalul universitar din Iasi. In afara de cele scrie in carte cunosc personal colegi de serviciu care au trecut pe acolo si confirma cele scrise in carte.

Pe scurt persoana in cauza si-a pierdut vedrea in copilarie in urma unui lovituri la cap dupa care a inceput sa dea semne de perceptie extrasenzoriala, le spunea fratilor exact ce cumpara mama plecata la piata pe unde merge cu cine vorbeste ...
In prezent pune diagnostice in cazuri dificile.
Tin minte asta :
Intra in cabinet trei persoane o femeie un barbat si un copil.
Valentina (care e oarba) spune : rog soferul sa astepte pe sala !
reporterul care era acolo o intreaba de unde stia ca nu era tatal fetei
ea rapunde : intre mama si fata era o legatura de lumina !

Valentina vede organele interne cit si aura corpului indica atit boala cit si cauza ei si tratamentul.

Astept pareri !
#141324 (raspuns la: #141280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca... - de marty la: 18/10/2006 14:42:46
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Pentru ca oamenii nu merita increderea celui care s-a "fript" deja, pentru ca nu exista nimic palpabil care sa ii aduca salvarea, pentru ca indiferent de forma un dumnezeu impalpabil, detasat de mizeria umana si cotidiana, este ultimul zvacnet disperat al celui care se ineaca, in plin balci zgomotos, unde nimeni nu-l baga in seama si unde abandoneaza, pe rand, idealuri, nazuinte, sensuri ale existentei. Pentru ca oricat de incredibil ar pare, tot ceea ce a construit anterior, sperante, vise, credinte, se dovedeste fals, iluzoriu, carton aurit. Pentru ca ii este frica sa nu ajunga precum ceilalti, traind o viata detestabila si mizerabila, pentru un scop ce nu ii apartine. Pentru ca in aceiasi masura ii este frica de moarte, de acel vid necunoscut, pe care trebuie sa-l creioneze cu ceva. Pentru ca nesiguranta, incertitudinea, disperarea, reprezinta singurul viitor ce i se ofera.

In aceste conditi se deschide catre orice "pai" ce-l poate sesiza, acceptand chiar si minciuna drept adevar. Iar numele acestui Dumnezeu, forma de manifestare a celor ce-i stau in jur, nu mai conteaza. Poate fi orice religie oficiala, orice secta, orice manifestatie, recunoscuta sau nu de catre ceilalti.

Cateodata solidaritatea acestor adepti poate salva vieti, prin coeziunea ce o dezvolta social in jurul noului venit. Atunci se poate miza chiar si pe anumite forme de fanatism sau totalitarism.

Se crede in Dumnezeu si pentru ca asa au fost populatii intregi dresate, din frageda pruncie. Fara explicatii, fara motivatie. Cei ce au fost conditionati de mici in, sa zicem, catolicism, ortodoxism, protestantism, evanghelism, ca musulmani, iudaici, budisti, mahicari, etc., etc., etc., vor avea dificultati de constiinta sa schimbe obiectul si mai ales forma adoratiei lor. Subiect de conflicte si razboaie sangeroase formele au depasit fondul in acest subiect si continua sa fie la originea multor crime, nenorociri si abjectii pe mapamondul timpurilor trecute, prezente si aproape sigur, viitoare.
Sancho Panza - de picky la: 03/04/2007 08:14:23
(la: CONOPIDA*)
N-am luat din cauza ca scrie in prospect ca nu e indicat sa-l iei in timp ce consumi conopida.
#183727 (raspuns la: #183570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mulţumesc pentru sfaturi... - de Lady Allia la: 03/04/2007 19:36:39
(la: copiii nu ştiu)
Îţi mulţumesc din suflet pentru sfaturi şi crede-mă că nu am luat cuvintele tale ca şi pe o jignire...nici măcar cele de ieri :). De ce? Îmi place să iau cuvântul exact cum este scris...şi am înţeles că erai supărată şi într-un fel am înţeles şi de ce.

"Spui singura ca nu te consideri un om care scrie poezie sau proza. Atunci de ce postezi texte si iti doresti sfaturi competente, care sa te ajute sa inveti sa scrii? " - nu mi-am dorit sfaturi draga mea, dar dacă totuşi ceea ce am scris mi-a fost pus sub "luneta" cafenelei...m-am aşteptat la altceva...

Toată lumea spune că postez victimă...Nu postez aşa! Nici măcar nu mă cred victimă...mă enervează doar opiniile aberante ale unor personaje...atâta tot!

Draga mea...sunt dureri despre care poţi să vorbeşti şi te alină, dar unele oricât ai vorbi despre ele...nici măcar nu se atenuează...ci devin mai puternice...te seacă de orice zâmbet...îţi inundă amintirile cu imagini pline de ... şi nu poţi să faci nimic decât să rămâi neputincios şi să speri că măcar credinţa şi iubirea te mai poate ajuta...

Dar...ai spus tu totuşi ceva...şi aşa uite mi-a venit oarecum ideea...: luaţi ceea ce am scris până acum şi poate ce voi mai scrie asemeni unui jurnal de gânduri şi amintiri despre trecut şi viitor...

Eu totuşi cred că multe cuvinte au fost spuse pentru că au fost interpretate altfel decât au fost gândite şi simţite de mine, dar şi pentru că poate nu am avut capacitatea necesară pe moment să mă fac înţeleasă...! Ex.: maan...:(...îmi pare cu adevărat rău, deoarece eu chiar o consider deosebită după absolut toate câte au fost spuse...:(!

Mulţumesc fată dragă pentru cuvintele frumoase şi să ai parte de zâmbet şi soare în viaţă...!

cu prietenie,
Ramona-Sandrina
descolada - descolador - de cosmacpan la: 06/04/2008 09:52:31
(la: de unul singur........)
Eu te desfac de toate făcutele şi nefăcutele
Limpezindu-te în botezul verbului.
Lasă-te ţintuit de vorbele mele
Şi urmează-mă pe scara lui Iacov.
Căci îţi doreai să cobori
Până la ceruri şi mai sus.

Şi m-ai spălat. Curăţindu-mă
M-ai închinat. Răsărindu-mă
M-ai ridicat. Întărindu-mă
Dăruindu-te. Ai apus.
Se botează Robul meu într-ale vorbelor
Lepădându-l printre file imbobocite.

Ţi-am luat un păgân al oraşului
Şi ţi-am adus un creştin al deşertului.
Căutându-se toată viaţa, regăsindu-se,
Şi pierzându-se nefiinţă,
Căci i-am desfăcut sufletul.
Lăsându-l să spânzure între ieri şi mâine.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...