comentarii

consul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
a zecea - 5:01 AM (The Pros and Cons of Hitch Hiking) - de modigliani la: 05/01/2010 21:04:42
(la: radio cafeneaua)



Roger Waters 5.01 AM (The Pros and Cons Hitchhiking)
Asculta mai multe audio Muzica

Ciudat - de (anonim) la: 30/10/2003 23:05:34
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
Ciudata este intreaga poveste, dar o culma a ciudateniei consa in unanimitatea cu care o etnie a adoptat acele documente. Sa fie o reminiscenta secuiasco-comunista? Sa fie o organizatie para-ungureasca? UDMR-ul o reneaga si-i gaseste hibe si-i aduce numeroars reprosuri de tot felul. Oare cine vrea sa tulbure din nou apele in domeniul etnic? Ce structura are astfel de interese? Iata numai cateva intrebari.
#2771 (raspuns la: #2363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. If the Gods Had Meant Us t - de ninel la: 11/11/2003 12:49:54
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
1. If the Gods Had Meant Us to Vote, They'd Have Given Us Candidates by Jim Hightower (.../0060932090) - inca neterminata
2. The Best Democracy Money Can Buy: The Truth About Corporate Cons, Globalization and High-Finance Fraudsters by Greg Palast (http://www.amazon.com/exec/obidos/tg/detail/-/0452283914)
3. The Journey of Man : A Genetic Odyssey by Spencer Wells (.../0812971469)
4. The Seven Daughters of Eve by Bryan Sykes (.../0393323145)
5. Man Who Loved Only Numbers: The Story of Paul Erdos & the Search for Mathematical Truth by Paul Hoffman (.../0786884061)

Ultima carte citita de mine in limba romana cred ca a fost Maitreyi a lui Eliade, iar in franceza Fleurs du Mal a lui Beaudelaire (partial), amandoua acum mai bine de opt ani.
Cred ca Luneta poate fi consi - de Daniel Racovitan la: 17/12/2003 04:55:55
(la: chat)
Cred ca Luneta poate fi considerat cu brio un cenaclu...
Ce ziceti, deschidem un atelier de creatie literara? :)
#6756 (raspuns la: #6755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INVITATIE - de Dinu Lazar la: 25/02/2004 15:33:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
INVITATIE LA PRIMUL SALON INTERNATIONAL AL ARTISTILOR FOTOGRAFI ROMANI DE PRETUTINDENI


REGULAMENTUL PRIMULUI SALON INTERNATIONAL AL ARTISTILOR FOTOGRAFI ROMANI DE PRETUTINDENI



Clubul Fotografic " NUFARUL " din Oradea organizeaza in colaborare cu Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National al Judetului Bihor, prima editie a Salonului International de arta fotografica al artistilor fotografi romani de pretutindeni.

Salonul isi propune sa prezinte publicului vizitator ultimele creatii ale artistilor fotografi romani aflati atat in Romania, cat si in diefrite parti ale lumii.

Pentru Salon fiecare artist de peste hotarele tarii poate trimite cel mult 5 fotografii alb- negru sau color de format 20 x 30 cm , respective 30 x 40 cm. Din Romania vor participa, doar artisti fotografi invitati special de organizatori.



Tematica concursului este libera



Un juriu format din : - prof. Viorel Horj, directorul Directiei Judetene pentru Cultura , Culte si Patrimoniul Cultural National Bihor,

- poetul Ioan Moldovan, redactorul sef al Revistei " Familia " Oradea,

- critic de arta Ramona Novicov,

- artistul fotograf Stefan Toth A. FIAP, directorul Clubului Fotografic " Nufarul " Oradea,

- artistul fotograf Constantin Dancoglu A. FIAP, cons. General al Clubului Fotografic " Nufarul " Oradea.

Vor selectiona pentru Salon cele mai representative lucrari si vor premia cele mai valoroase fotografii.



Cu aceasta ocazie se va edita un catalog color



Coletele cu fotografii, bine ambalate, vor fi expediate pe adresa :

Stefan Toth

Clubul Fotografic Nufarul

P. O. Box 269

ORADEA 1 - ROMANIA

Pana la data de 20 aprilie 2004 ( data sosirii in Oradea ).



Organizatorii isi rezerva dreptul de a reproduce fotografiile in intersul Salonului, in mass - media, fara nici o pretentie din partea autorilor.

Organizatorii vor trata cu grija lucrarile trimise, dar isi declina orice responsabilitate pentru eventualele deteriorari produse cu ocazia transportului

Prin trimiterea lucrarilor se considera acceptate toate prevederile regulamentului.

Deciziile juriului sunt incontestabile .



C A L E N D A R :

- ultimul termen de primire a lucrarilor ( in Oradea ) : 20 aprilie 2004,

- Jurizarea : 23 aprilie 2004,

- Anuntarea rezultatelor : 27 aprilie 2004,

- Vernisajul expozitiei in Galeria Foto Art Oradea : 21 mai 2004,

- Expozitia : 21 mai - 16 iunie 2004,

- Returnarea fotografiilor : 10 iulie 2004-02-05



Directorul Salonului :

Stefan Toth A. FIAP

Telefon contact + 40/ 259/ 434831

+ 722/ 665292

Tel- fax : + 40/ 259/ 441 978
#10606 (raspuns la: #10578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poezie favorita de-a mea... - de ikoflexer la: 25/03/2004 13:55:16
(la: Cele mai frumoase poezii)
O poezie favorita de-a mea... si puteti si sa o auziti recitata de autor la
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fatfrumos.html

Fãt-Frumos -- de Adrian Paunescu

Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spãlat de superstitii,
De demoni si dumnezei.

Insã-i nu-i destul folos
Dacã peste tot ce este
V-ati spãlat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fãt-Frumos.

Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângerã ca rana,
Unde este Consânzeana,
In ce bolti, pe ce pãmânt?

Mã ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde vã e basmul, oameni.
Ce-ati fãcut cu Fãt-Frumos?

Fãt-Frumos n-a existat,
N-a stat nimãnui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist bãiat.

Mai visati de vreti sã fiti
Fericiti cu capu-n pernã,
Feriti epoca modernã
De rigizi si scofâlciti.

Din prea mult entuziasm
Sã nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.

Voi, care aveti copii,
Nu-i lãsati sub gând satanic,
Sã respire sterp, mecanic,
Ca si când nu ar fi.

Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noastra culme
Regãsiti pe Fãt-Frumos.

Fãt-Frumos si toti ai lui,
Fiincã unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Si ni l-au rãpit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fãt-Frumos.

Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fãt-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
AMBASADA ROMANEASCA DIN MILANO - de (anonim) la: 20/04/2004 11:01:00
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
E DESIGUR UN SUBIECT DESPRE CARE AM VRUT DE NENUMERATE ORI SA SCRIU ORGANELOR COMPETENTE, DAR PROBLEMELE DE ZI CU ZI
M-AU FACUT SA AMIN ACEASTA DECIZIE. E ABSOLUT RUSINOS CEEA CE SE INTIMPLA IN CONSULATUL ROMANESC DIN MILANO. TARIFELE SE SCHIMBA DE PE O ZI PE ALTA(SE EVITA ELIBERAREA FACTURILOR) , ROMANII SINT TRATATI LA GARD CA NISTE ANIMALE, ANUMITE ACTE SE POT FACE O ZI IN CONSULAT, O ALTA ZI NU (MA REFER LA PASAPOARTELE ROMANILOR CU RESEDINTA IN ITALIA ). SE ELIBEREAZA IN SCHIMB O FOIE DE VOIAJ CARE COSTA CCA 100 EURO SI ARE DURATA LIMITATA. TOTUL IN DEFAVOREA ROMANILOR PENTRU A FI JECMANITI.
CEEA CE VA POVESTESC SE INTIMPLA DE CITIVA ANI DE CIND A FOST INLOCUIT NOUL CONSUL.
SE DAU PROGRAMARI CU DOUA LUNI INAINTE, IAR CIND ITI VINE RINDUL DOCUMENTELE AU ESPIRAT DE MULT SI ASTFEL ROMANUL E OBLIGAT SA FACA CUM I SE ''CINTA''.
PERSONAL AM FOST AMENINTATA DE ''JANDARMUL'' DE LA POARTA CA DACA NU AVEAM DE GIND SA STAU LINISTITA IN RIND SI MA REVOLTAM NOULUI ''TRATAMENT'' CONSULAR ERAM ''FILMATA SI TRIMISA IN EMISIE''.
POT DOAR SA AJUNG CA ORI DE CITE ORI AM VREO PROBLEMA LA CONSULATUL ROMANESC, SIMT CA TRAIESC UN INCUB. (CA ATUNCI CIND TREBUIA SA RIDIC COTA DE ZAHAR IN INDEPARTATII ANII '80) .
SI POT SA SPUN CA SINT NOROCOSA PENTRU CA DETIN DOUA CETATENII. CEI CARE NU AU ACEST NOROC AU FOARTE MULT DE PATIMIT, CREDETI-MA.
paris - de miramash la: 20/04/2004 15:20:44
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
Eu am avut ocazia sa intru in ambasada de la Paris de doua ori si pot spune ca in 2004 fata de '99 este mai bine.
In '99 am petrecut 4 ore la o coada facuta de tziganii apatrizi care cereau dinnou nationaliateta romana nemaiavind voie la timpul ala sa se intoarca la ro, si coada nu se misca fiindca nu stiau sa scrie. Asa ca mi-am petrecut timpul scriindu-le cerererile ca sa-mi vie si mie rindul.
Anul asta trebuie sa-mi schimb pasaportul asa ca ma onoarea sa stau de vorba cu ambasada la telefon si sa-i si vizitez.
Vizita a fost o experienta de-a dreptul infricosatoare. Din soarele parisului, din cartierul shic de linga turnul Eiffel intri intr-o cladire din beton care seamana cu orice cladire de politie din Ro din anii 80, si imediat Parisul si Frantza dispar, te trezesti instantaneu in Ro, cu functionarii prafuiti, nu poti plati decit cash, cozi strinse, nici macar pixuri cu lantz, doua scaune din carton presat si o tejghea de o curatenie indoielnica.
Femei cu copii in brate, batrini in baston, toti la coada, in picioare, nu tu numere, nu tu sala de asteptare
Ai nevoie de ceva si ei stiu, asa ca te trateaza ca la Ro, taci si mergi mai repede si te gindesti ca daca cumva nu esti de-a dreptul la ro, daca cumva cind iesi in strada te trezesti in mijlocul Bucurestiului sau nu stiu unde, acolo de unde ai incercat sa scapi cu citiva ani in urma...

Functionarii arata ca cei de la posta, bietul consul de la Paris sta la tejghea si repeta de 100 de ori pe zi replicile. Cred ca nu si-a inchipuit ce-l asteapta cind a primit postul...
De fapt toata activitatea cu publicul se rezuma comert cu hirtii, vrei o procura, 45€, vrei un certificat 75€...
Totul se petrece fara amabilitatzi, fara un zimbet, aproape ai teama ca ar putea sa nu-ti dea ceea ce ai dreptul sa obtii, te fac sa te simti vinovat ca ai nevoie de un "serviciu consular", ca si cum le ceri o favoare.
Cind am iesit in strada si am revazut Parisul am rasuflat cu usurare, nu am trecut intr-un univers paralel prin poarta ambasadei!
Am intrat intr-un magazin sa iau un ziar, vinzatorul m-a intrebat ce accent am, de unde vine, i-am spus ca este romanesc si mi-a spus ca "domnul consul este un baiat minunat". Intr-un fel m-am simtit mai bine, m-a facut sa intzeleg ca de fapt mi-era mie frica de vizita asta ca tuturor celorlalti care ne impingeam la coada, era un fel de rememorare a timpurilor si a locurilor de care incercam sa ne eliberam. Poate ca aveam un "ic" si-l puneam inainte, alergia mea la functionari si hirtii, proceduri si limba de lemn ma facea sa fiu de la bun inceput "anti ambasada".
Poate...
intr-adevar la Marseille sunt superbi - de Coralie la: 21/04/2004 04:16:02
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
mama a fost acum cateva luni la Marseille sa obtina un certificat de nastere din RO
Cica consulul ar fi un veritabil "domn", iar secretara, cand a telefonat la inceput, este foarte amabila
Preturile sunt afisate in sala de asteptare si ti se da chitanta pentru orice plata.
Daca situatia este mai complicata, se poate telefona dupa masa domnului Consul, care raspunde personal si este de o politete si amabilitate exemplara.
Consulatul din Londra - de desdemona la: 21/04/2004 07:21:38
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
Eu am avut doar de doua ori nevoie sa ma duc la ambasada romaneasca din Londra, si de fiecare data am fost foarte incantata de felul cum s-a ocupat domnul consul si secretarele de cerintele tuturor celor care venisera (romani sau straini, de fapt nu exista nici o diferenta). Imi pierdusem pasaportul si am avut nevoie intai de o procura pentru cineva din tara, pe urma de un 'titlu de calatorie' ca sa ma pot intoarce in Romania fara pasaport. E drept ca au costat destul de mult (preturi comparabile cu taxele britanice) dar nu am avut nici o problema cu ele si am fost tratata cu amabilitate si interes.
E drept ca mai tarziu am avut surpriza sa intampin priviri suspicioase tocmai la intrarea in Romania (in vama Bors) unde venisem dupa ce trecusem cu succes frontierele anglia/franta, austria/ungaria si vama biharkerestes (Bors Ungaria). Abia la intrarea in Romania m-au facut sa ma simt banuita de cine stie ce frauda fiindca imi pierdusem pasaportul si aveam (pe langa buletin) doar o hartie consulara. Totusi, situatia s-a clarificat, si cei de la frontiera au fost amabili si politicosi, nimic de zis.
mp-uri, setari sh-alte 'treburi'... - de Alice la: 17/07/2004 09:45:50
(la: despre barbati ... fara suparare :))
io-mi facui un obicei de-al stresa pa shafu', cand nu stiu ceva.
el isi facu' un obicei bun (merci!) de-a-mi raspunde.

daca ar sari toti pe el, fireste, l-ar putea innebuni de cap, dar, stiindu-l destul de rabdator din fire, cred ca te-ar putea ajuta si pe tine, Belle.

je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
#17997 (raspuns la: #17981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle -ele!:))))))) - de Alice la: 17/07/2004 16:46:29
(la: despre barbati ... fara suparare :))
asa-tz trebuie Esbi, tz-ai cautat-o!!!!

*****************************
je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
#18007 (raspuns la: #18002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prea bine! - de Alice la: 18/07/2004 08:41:16
(la: Alice)
fain multzam.:)

je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
#18015 (raspuns la: #17906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum? - de Alice la: 19/07/2004 11:39:23
(la: DESPRE EL...)
ma tem ca-i despre ...ea!
asteapta ori ba?

******************************
je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
adica... - de Alice la: 20/07/2004 09:29:06
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
daca vreau sa te intreb ceva despre un anume subiect, vin si scriu aici, sau, de teama ca n-ai sa-l vezi il public in doua locuri?(:


je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
pe mine ma chiar enerveaza - de Alice la: 20/07/2004 09:43:58
(la: Cine STIE... imi spune si mie?)
ca majusculele-mi sunt cenzurate!
simt nevoia uneori sa 'tzip' si doar asa o pot face, fiindca nu prea folosesc cuvinte 'tari'.

trebusoara asta functioneaza insa de mult, paianjenule, si-o suporta toata lumea, daca vrea.
daca nu... NU!:)

je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
niciodata - de Alice la: 02/08/2004 11:34:18
(la: Colectii)
n-am colectionat ceva.
i-adevarat ca-mi plac mult c/hartile vechi, documentele din alte vremuri ... imi place mirosul ala dulce-amarui-prafos ...si senzatia de-a trai o secunda in alta epoca.

n-am strans decat amintiri.
am privilegiul de-a putea rememora, cu aceeasi intensitate senzatii, imagini, suntete, culori, asa cum m-au cutreierat la vremea aia.
timpul le imbogateste intotdeauna, le innobileaza, aidoma unui vin bun.
pe cele proaste, pe cele bune, deopotriva.

******************************
je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
l'embarras du choix :))) - de Alice la: 02/08/2004 13:47:08
(la: Impotenta nationala)
pai, cum nu, sefu'?
si io, ca toata lumea: mi-o fo' teama ca pricepe-anume diferit cand i-am cerut cu drag sa ma 'batuie'...

bre, alice, fatuco, mi-am zis, traje repede o concluzie ca iar patesti ca ultima oara!
si de data asta ... nu mai ai nici o scuza: canci, adica, ioc!!!:)))

******************************
je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
#18794 (raspuns la: #18790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



România permite dubla cetatenie - de Jimmy_Cecilia la: 09/09/2004 22:13:36
(la: Dubla cetatenie)
Recent vorbeam cu un consul român din strainatate, care mi-a afirmat ca legea româna permite dubla cetatenie..
poti avea doua pasapoarte in acelasi timp...român si altul francez, de exemplu.. si calatoresti cu care vrei...

nu trebuie insa uitat, ca daca te duci prin unele tari cu pasaportul român ai nevoie de vize, atunci când cu cel francez sau din alta parte din west, n-ai nevoie de nici o viza, sau ti-o face direct la granita.
#21555 (raspuns la: #20830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...