contabilitate comercială în Anglia

Diferenta cu Anglia este ca Franta permite si va permite si pe viitor întregimea familiilor,

.. ca in Franta cota de emigranti primiti, recomandata de UE, a fost depasita de mult

.. ca Franta este o tara de trecere, cu acces usor, prin munti, ca toti care nu sunt primiti in Anglia, raman in Franta..

... legislatia a fost pana acum laxista, tare laxista, toti emigrantii ilegali, neprimiti sau dati afara din alte tari a UE, au venit in Franta..

Noua lege este impotriva emigratiei ILEGALE, nu impotriva celor care vin legal, prin casatorie,pt a gasi familia care traieste in Franta,
nu impotriva celor care vin pentru studii sau cu contracte de lucru..

Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:

O tara intreaga a parut fascinata de furia cheltuielilor de sarbatori, de ploaia banilor aruncati pe cadouri, distractii sau calatorii. Mai cu seama marile orase au lasat impresia unei alte Romanii, in care oamenii au bani in exces si disponibilitati nelimitate. Agentiile de turism anuntau inca de la inceputul lui decembrie ca locurile de cazare pentru cele mai scumpe hoteluri au fost epuizate, iar reportajele din magazinele de electrocasnice semnalau un fel de apocalipsa a cumparaturilor de sezon. Stirile televizate si forfota oraselor lasau impresia de bunastare generalizata, in mare contrast cu ceea ce se intimplase peste an, cind tara gemea sub povara scumpirilor tarifelor la lumina, caldura sau la telefoane. Goana dupa un Revelion de lux contrasta cu precedentele stiri referitoare la sute de mii de oameni care se debransau de la reteaua de termoficare sau cu statisticile oficiale, care continua sa arate un venit mediu de numai 125 de euro.
In fata freneziei cheltuielilor, multi se intreaba de unde apar atitia bani, de unde atitea masini, case, concedii, termopane sau electrocasnice? De unde succesul magazinelor de lux, de unde aglomeratia din localurile cu pretentii in care e greu sa obtii o rezervare? Cine sint cei care umplu discotecile, barurile si tin aprinse luminile orasului pina dimineata? Prinsi cu grijile de zi cu zi, oamenii cu posibilitati modeste si chiar cei din clasa de mijloc privesc intrigati aceasta defilare de prosperitate, intrebindu-se daca nu cumva statisticile au ramas in urma, iar Occidentul s-a mutat peste noapte la gurile Dunarii. Secretul acestei aparente bunastari nu sta insa nici in consolidarea clasei de mijloc, nici in simplul efect cumulativ al “cheltuielilor de ocazie”, spun economistii. Combustibilul care anima distractia si consumul in Romania sint banii care lipsesc din statistici.
Un observator strain venit intr-o Romanie descrisa de deja celebrii parametri ai saraciei este contrariat sa vada aceasta euforie aparent generalizata a consumului. “Socat de ceea ce se intimpla pe teren, n-ar intelege cum de toata lumea se plinge ca n-are bani sa-si plateasca intretinerea, dar negustorii vind aproape orice de sarbatori. Se poate intreba, pe buna dreptate, de unde bani si mai ales, cine sint oamenii cu bani?”, spune analistul Florin Petria. Dintr-o inexplicabila pudoare, vorbim putin de noua clasa de “nouveaux riches”, noii imbogatiti, adica. Cine sint ei? Nu prea stim, iar comentatorii doar banuiesc, urmarind sursele posibile de bani. Lasam la o parte “clubul celor 300” de milionari in dolari, care nu prea-si mai petrec sarbatorile prin Romania si fac deja cumparaturi la Paris. Clubul noilor imbogatiti nu poate fi confundat nici cu asa-numita “clasa mijlocie”. In Romania, clasa de mijloc, recunoscuta ca atare prin salariile mari primite din banci, case de brokeraj, sucursale ale marilor corporatii sau prin veniturile obtinute din afaceri nu e foarte numeroasa. In afara de asta, oamenii care fac bani din profesie sint rereori prezenti in peisajul social, impartindu-se doar intre serviciu si viata de familie si concentrindu-se pe investitii majore.

Mirajul clasei de mijloc

“Clasa de mijloc este reprezentata de indivizi cu studii superioare, bine calificati profesional si mici antreprenori. Nu au averi mari, ci medii, dar reprezinta o categorie relativ importanta. In Europa, patura intelectualilor variaza in jurul a 30 la suta. In Romania, ca pondere a populatiei cu studii superioare, ne situam pe unul din ultimele locuri din Europa, cu aproximativ zece la suta din populatie. Standardul de consum al paturii de mijloc este special. Sint mai putin interesati de bunurile de stricta subzistenta si tind sa investeasca in altceva, tind sa faca economii, iar, in Romania, tind sa-si cumpere electrocasnice, locuinte si automobile. In vestul Europei aceasta patura consuma foarte mult turism, in special turism cultural”, explica sociologul Bogdan Voicu, specialist la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii.
Aspectul dinamic al pietei in Romania ar putea crea impresia ca in sfirsit a aparut si la noi mult rivnita clasa de mijloc, patura groasa a celor care tin in stare de functionare industriile producatoare de masini, umplu teatrele si cinematografele si impulsioneaza industria serviciilor. “Oricum ai socoti, clasa de mijloc nu se extinde dincolo de 5-10 la suta din populatia Romaniei, iar oameni cu averi considerabile sint vreo zece mii. Raportat la populatia Romaniei, asta nu e prea mult”, explica analistul economic Ilie Serbanescu. Vreo 200.000 de oameni, risipiti in toata tara, nu explica momentele de maxima risipa si nici aparenta bunastare de peste an. “Statisticile arata ca veniturile lunare ale unui salariat, chiar si ale celor mai bine platiti, nu pot sustine cu intensitate euforia consumului.
Risipa sarbatorilor arata insa dimensiunea banilor “negri”, pentru care nimeni n-a platit vreo taxa. E perioada cea mai transparenta pentru economia subterana”, spune Florin Petria.

Mai bogati decit arata statisticile

Bineinteles, exista o patura de mijloc activa, cu resurse financiare “curate”, la care se adauga adolescentii si studentii, care cheltuiesc cam tot ce au - din resurse proprii sau de la parinti. Numarul acestora este insa departe de a explica dimensiunile consumului de timp liber. Oricit de adinc ar cauta in buzunar, cei care sint platiti cu un salariu minim pe economie, situat in noiembrie la un nivel de 62 euro, tot nu pot cheltui mai mult de echivalentul a 2 euro pe zi. Asta in situatia in care nu platesc nici o factura in luna decembrie. Nici in esaloanele superioare din punct de vedere salarial raspunsul freneziei consumului nu isi gaseste raspuns: oficial, cei mai bine platiti romani sint bancherii. Potrivit statisticilor pentru noiembrie, salariul mediu in banci a fost totusi de numai 325 de euro, si astfel nici acestia nu pot cheltui decit vreo zece euro pe zi.

Cheltuiala de placere

In timp ce Alvin Toffler vorbea despre un “al patrulea val”, anume economia timpului liber, spre care se indreapta lumea occidentala, Romania ramine intr-o etapa premergatoare, incercind sa-si acopere golurile acumulate pina acum. “Consumul de timp liber nu pare a fi mare in Romania. Indivizii bine platiti din companiile prospere au de compensat ani de zile in care parintii lor nu au putut acumula bunuri.
Asa ca nu dau bani pe “loisir”, ci prefera sa investeasca masiv in apartamente - Romania fiind, de altfel, una dintre putinele tari cu numar record de proprietari de case (90 la suta). Pentru comparatie, Anglia are sub 40 la suta. In afara aparentei bunastari si a unui tip de consum impulsionat de aproximativ 17 la suta din populatie, romanul o duce mai prost decit orice alt european, exceptind spatiul ex-sovietic, Albania, Bosnia si Serbia. Raportat la propriile lor asteptari, romanii o duc chiar si mai rau: in jur de 70 la suta spun ca isi ating cel putin strictul necesar. La inceputul anilor '90 asteptarile erau foarte puternice. Dupa indepartarea lui Ceausescu am inregistrat o lunga perioada de recul. Abia acum, cind se inregistreaza vagi cresteri economice, este o perioada relativ mai buna pentru acumulari”, spune sociologul Bogdan Voicu.

Economia subterana, motorul zonelor urbane

Acumularea de capital se poate face de multe ori pe spinarea celorlalti, la limita legii, sau de cele mai multe ori in afara legii. Asa se face ca unii dintre “nouveaux riches” autohtoni au radacini in traficul de tigari, droguri, si in general orice marfa adusa prin contrabanda in tara si vinduta la preturi mici. “Banii din economia subterana ajung in final in consum, din cauza asta vedem masini de ultima ora, exod in perioada vacantelor catre destinatii exotice si imbulzeala in supermarketuri. Oamenii isi construiesc locuinte, cumpara masini scumpe si nu-i intreaba nimeni de unde sint banii. Paradoxal, la noi economia subterana face sa creasca PIB-ul intr-o masura mai mare decit in alte tari”, adauga Ionut Popescu.
Banii se misca mai ales in marile orase, cu precadere in Bucuresti, subliniaza analistul economic Ilie Serbanescu. Economia subterana, estimata de specialisti intre 20 si 40 la suta din cea “oficiala”, joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. “Noi avem tabloul din Bucuresti, care nu e chiar repetabil in restul tarii. Evident ca in ultimul an s-au intensificat vinzarile la nivelul intregii tari, dar in Bucuresti media salariala e oricum cu 50% peste cea din restul tarii (dar si preturile sint mai ridicate). Densitatea firmelor, administratia centrala, ambasadele fac din populatia capitalei categoria cea mai bine salarizata in raport cu tara”, spune Florin Petria.
“Economia subterana e distribuita inegal pe teritoriul tarii. Exista sume enorme care provind din trafic, bani care se misca in orasele din apropierea frontierelor si in capitala. Fac o diferenta intre munca “la negru”, din constructii, de pilda si traficul cu diverse produse, de la tigari, aur sau droguri, sau orice alta marfa de contrabanda, care intra in tara fara taxe. Traficul de marfuri explica in parte, bunastarea relativ mai mare a oraselor din apropierea frontierelor. Constanta sau Oradea sint orase sensibil mai prospere decit Focsaniul, de pilda”, spune Florin Petria.

Spaga, unealta a prosperitatii

Mai exista o categorie de “nouveaux riches”, din care fac parte, in general, coruptii deja platiti din buget. Investitorii straini sustineau ca in Romania coruptia este mai intensa in spitale, la ghiseele sau birourile functionarilor marunti. Dar “spaga” micilor corupti e in mare parte platita din venituri legale, sustine Petria. Bani in plus, netaxati, constata analistii, sint si in buzunarele liber profesionistilor care tarifeaza oficial doar o parte din venituri. Muzicieni, avocati, notari sau coafeze. Ei sint insa mascati de sumele destul de substantiale cistigate “legal”.

Bunastare de import

Nu in ultimul rind, printre argumentele cresterii aparente a nivelului de consum se numara faptul ca imigratia a crescut. Dupa un virf absolut in 1990, s-a inregistrat o perioada de stagnare, dupa care a inceput din nou sa creasca dupa '95. “Mai nou, au aparut adevarate retele de emigrare. Exista, de pilda, o cursa Teleorman-Barcelona, care pleaca de la Dobrotesti joi la ora 1.00. De undeva din Botosani se pleaca in fiecare saptamina la Bruxelles. Exista comune intregi in care jumatate din populatie este la munca in strainatate”, explica sociologul Bogdan Voicu. “Sintem mai bogati decit in statistici si oamenii simt asta, mai ales in preajma sarbatorilor.
Un studiu recent arata ca 1,7 milioane de gospodarii au cel putin cite un membru plecat la munca pe alte meleaguri. Astfel in Romania au intrat anul trecut cel putin doua miliarde dolari, din care aproape jumatate intra in circuitul bancar, restul vin direct la chimir”, sutine analistul economic Ionut Popescu. Banii “stranierilor” explica in mare parte faptul ca in ultima vreme consumul a crescut vizibil mai rapid decit veniturile oficiale, spune Popescu.

Vise roz alimentate din strainatate

“Numeroasa categorie a romanilor care lucreaza in strainatate, majoritatea in conditii ilegale, aduce in tara bani din partea cenusie, gri, a economiilor occidentale. Majoritatea celor care lucreaza in strainatate au aranjamente de plata care nu trec prin fortele de munca din tarile respective. Parte din acesti bani cistigati “la negru” in strainatate sint trimisi in Romania si sint cheltuiti cu aceasta ocazie”, spune Florin Petria. “De regula, migrantii romani, care in clipa de fata acopera intre 10 si 12 la suta din gospodariile romanesti, trimit in medie cam 200 de euro pe luna in tara, potrivit ultimelor studii CURS si OIM. Asta inseamna dublul salariului mediu pe economie, ceea ce inseamna un consum mai mare. Oamenii care migreaza sint mai apropiati paturii de mijloc. Majoritatea acestor bani merg in investitii si consum. Acesta din urma este un consum de tip superior”, explica sociologul Bogdan Voicu.

Dezavantajele banilor nemunciti

Sarbatorile sint un bun prilej sa pipaim dimensiunea economiei subterane si sa ne intrebam pe citi oameni a imbogatit ea, insa o vaga impresie cu privire la subiect ne putem face si in restul zilelor de peste an. Pe de alta parte, banii negri sau gri vin din traficul de marfuri, din munca la negru afara, din spagile birocratilor sau din veniturile de completare a salariilor. Probabil cel mai devastator efect al imbogatitilor din zona subterana a economiei este cresterea nesabuita a preturilor datorata usurintei cu care toti acestia pot accepta scumpirile. “Din pacate, veniturile ilegale sint marea sursa a inflatiei, pentru ca cine are bani in surplus accepta mai usor un pret mai mare. Banul care vine muncit si taxat nu genereaza asa de usor inflatie. Concentrarea banilor “negri” in orasele mari ridica preturile si amplifica inflatia.
In Romania nu exista o statistica regionala a indicelui de crestere al preturilor, dar dintr-o asemenea analiza am putea afla ca inflatia evolueaza diferit in Moldova, fata de Constanta, Timisoara sau Bucuresti. O asemenea statistica ar descrie mai bine unde se concentreaza veniturile netaxate”, spune Florin Petria. “La o analiza atenta, observi ca economia subterana e distribuita inegal. In esenta, banii se-nvirt in orasele mari. Daca vrei sa cumperi un produs mai scump in Braila, de exemplu, nu-l gasesti. Chiar daca ai facut bani la Braila, cumparaturile mai sofisticate le faci la Bucuresti, si asa se explica in parte si vinzoleala pe marile artere comerciale din Capitala”, apreciaza Ionut Popescu.
Economia subterana joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. Cei care nu au bani se grupeaza, insa, intr-o majoritate tacuta, in mare contrast cu bunastarea “risipitorilor” al caror numar nu-l putem socoti.
In lumina celor de mai sus, devine evident insa ca incercarile de a evalua cresterea nivelului de trai sau progresul economic invocind cresterea consumului sau aparenta bunastare din centrele oraselor corespunde in prea mica masura realitatii. Economia subterana, exodul fortei de munca si sursele “semilegale” de cistig continua sa fie factori principali in peisajul economico-financiar, contribuind decisiv la mirajul bunastarii.

In scoala americana de fotografie comerciala, COST OF DOING BUSINESS este o notiune pe care ori o inveti si o aplici, ori mori adica dispari de pe piata.
Adunind toate costurile legate de practicarea meseriei de fotograf in ziua de azi ( aparate, obiective foto, accesorii, sisteme de iluminat, de masurat, fundaluri, computer(e), programe, accesorii, consumabile, taxe, impozite) si impartind aceste costuri la numarul de zile de lucru ( in cel mai fericit caz 2 pe saptamina sau 8 pe luna) se ajunge la costul exercitarii meseriei; nu am pus aici salariul sau beneficiul fotografului, care trebuie si el pus la socoteala.
In Romania, am facut un studiu de caz; sa zicem ca de miine cineva vrea sa se apuce de fotografie si cumpara in leasing pe 3 ani ce are nevoie; nu am pus masina, care e si ea absolut necesara pentru meserie; si nici costul inchirierii sau achizitiei unui studiou.
Acest viitor fotograf isi cumpara un aparat foto digital de 6 MP, trei obiective, o trusa de blituri de studio portabila, cu trei capete, un blit de reportaj, memorii si HD portabil, un computer performant, softurile necesare pentru prelucrarea imaginii si birou, consumabile, si angajaza o firma de contabilitate sa ii tina contabilitatea, si plateste taxele si asigurarile sociale pentru el; toate astea insumate sunt aproximativ 800 euro pe luna, si nu am pus salariul sau beneficiul lui (impozitabil) pe care daca il punem la un 500 euro brut (ca sa aiba in mina pe luna 200 si ceva de euroi, ceea ce e, sa recunoastem, o mizerie) ajungem la 1300 de euro (plus TVA) care trebuie sa vina de undeva ori omu` da faliment. Impartit la 8 zile de lucru inseamna 162 de euroi pe ziua de lucru, suma minima care sa acopere cheltuielile.
Mirarea mea e cum se fac totusi poze comerciale cu un dolar bucata, sau cum o firma de comunicatii cu sute de milioane de dolari beneficiu pe an are obraznicia de a trimite un email in care sa spuna ca isi reimprospateaza situl si are alocati 250$ pentru achizitia a 50 de fotografii???
Cum reusesc fotografii romani sa presteze fotografie pentru revistele ilustrate locale cu citiva zeci de dolari per editorial??
Cum se traieste din fotografie in Ro, care fotografie e un magnet care atrage atit de mult?
Ar fi o discutie interesanta.
Din pacate fotografii romani care traiesc din fotografie nu prea scriu si nici nu prea exista pe net la discutii, dar asta e alta poveste.
Cultura e boala grea in meseria asta, fie ca e cultura banilor ori a literelor.

Jucariile pe care le stringe baietelul tau de la McDonalds sint de o calitate inferioara ,de fapt niste porcarii facute in China ptr 1 cent si care sint incluse in pretul meniului si ptr care comsumatorul plateste mai mult ca sigur de 10 ori mai mult
Tu de fapt jignesti copiii saraci din Ro. si pe parintii lor trimitindu-le porcarii de doi bani sub falsa pretentie ca ei nu ar diferentia intre niste porcarii de plastic de calitate mizerabila si o jucarie buna.
Mai bine ai stringe jucariile pe care le doneaza lumea bogata de fapt pe gratis si care sint de o calitate foarte buna la fel ca si haine si alte obiecte ptr micuti si le-ai trimite in Ro.
Poti sa cumperi sau sa inchiriezi o dubita pe care s-o umpli cu lucruri si jucarii uzate dar de calitate si sa o conduci pina in Ro. la orice orfelinat si sa le imparti acolo in loc sa trimiti plastic ieftin gen Mc Donalds.
Si apropo magazinele in Ro. sint pline de lucruri la fel ca si in Anglia sau peste tot asa ca ,chiar si cei saraci pot sa faca o diferenta intre donatii de calitate sau gunoaie.
Alta idee ar fi sa-ti creiezi un sit unde sa ai ca tema donatii materiale si financiare ptr copii din Ro. Lumea va contribui fiecare cit poate si cu ce poate si vei avea mai mult succes decit in a trimite gunoaie in Ro.
Eu unul am facut asa ceva acum 6 ani.

P.S. Romanii din tara nu sint prosti sau ne-educati chiar daca sint saraci

Cu Stima

Andre Morariu

Ai scris:'Daca in Anglia mai este cum este' Ce vrei sa spui?

'(fiindca specialistii transporturilor britanice incearca sa promoveze calatoria cu autobuze, autocare, trenuri)' Dar nu reusesc deloc. Si daca ninge de un deget, cad frunzele pe linie etc. transportul comun este paralizat. Or incerca saracii dar nu reusesc nimic...:) Tot demisioneaza.

Traiesc in UK de multi ani si, cum ai scris, conducatorii sint foarte politicosi si civilizati. Asta nu inseamna ca nu sint accidente.
Partea proasta este ca daca pleci in concediu in alta tara este mai greu sa te adaptezi cu agresivitatea.
Dupa multi ani de condus in UK am vizitat tara si am inchiriat o masina in Bucuresti. Ce sa spun, nu se respecta nici o regula de circulatie sau sa iti mentii partea de drum (banda). Erau trei benzi la semafor si erau patru masini...:) Cred ca majoritatea romanilor sint nascuti sa fie piloti de rally..din pacate eu nu sint unul din ei. Ce m-a surprins a fost ca nu se loveau/ tamponau...erau acrobati.
A fost o experienta extraordinara.

Numai bine
Florin si atat

Inainte sa am permis luam trenul sa merg la munca,(sotul m-a ducea pina la gara,sa merg pe jos imi trebuie 45 de minute) trebuie sa admit ca trenurile in anglia nu sint asa cum crezi....
Autobuzul.....da se duce pe toate stradutele,si dureaza dublu sa ajung la munca.
De cind conduc, viata mea s-a schimbat total, am libertatea sa fac ce vreau, cind vreau....nici nu pot sa ma gindesc cum am "supravietuit" fara masina!

Masinile sunt o necesitate(opinia mea).
In romania, nu am avut masina,nici parintii mei,dar totul era accesibil by foot(am locuit intr-un orasel mic.....ah si nu ne-am permis sa avem luxul de-a avea o masina)

Cea mai rea experienta....cu soferii si stilul de condus a fost in Roma, locul 2, la egalitate Paris si Bucuresti.

Sa stii ca in Anglia e foarte greu sa iei carnetul in zilele astea....
Acum 20 de ani sotul meu a condus intr-o linie dreapta pt 500 de metrii si a luat!
Da si sa-l vezi cum conducea..(e sofer bun,doar ca e un vitezoman- presupun ca vine cu masina, pe care o are)
Ca pasager folosesc invizibila frina tot timpul...
Eu cred ca Anglia e o tara unde se respecta (majoritatea) regulile de circulatie, cred ca sistemul lor e foarte bun.
Opinia cu stilul continental-'continental' de-a te baga in fata, claxona si injura la cea mai mica ezitare a altora,
Da recunosc ....sint "sunday drivers" care conduc cu 20 de mile la ora intr-o zona de 40 mile la ora...ma scot din sarite!
Si ii over-take la prima ocazie.
Dar niciodata nu am avut pe nimeni sa m-a claxoneze, sau sa m-a injure...
Nu stiu poate aici in sudul angliei soferii sunt mai civilizati...


Adelina - un sofer bun...si iubitoare a masinilor sport!

(ups nu sunt signed in -Amoore)

desi nelegat de subiect, hai sa clarificam putin ideile:
1. comparatia cu anul '45 e o minciuna statistica . o economie distrusa de razboi creste in 20 de ani cu cateva 1000 la % (vezi germania, anglia, japonia, franta, grecia, italia si alte state care au mers pe calea 'putreda' a capitalismului. anul de baza pentru comparatie e 1938, si atunci 200 nu e 200, poate 20 -30!!!. Productia agricola si numarul de bovine, porcine, passari, etc. (nu numai grau si porumb) nu a ajuns niciodata la nivelul asta pe timpul comunistilor.
2. pentru explicatii mai detaileate vezi nodul 3187 (conferinta noua).
3. ca orice economie care pleaca de la zero a fost un oarecare avant, dar castigurile au fost mancate de falsa 'bunastare' simtita intre 60 -75. de-acolo totul s-a dus de rapa ca sistemul era bolnav si nu putea continua. criza anilor 70 a batut primele cuie la sicriul socialismului multilateral dezvoltat. cea ce e de mirare cum a reusit capitalismul cel putred sa iasa din criza. probabil tot o conspiratie franco - masono -evreiasca - agresiunea USA - amestecul in treburile interne - incalcarea mandriei nationale ...
4. daca guvernul de dupa 89 in loc sa scoata muncitorii in strada cu lozinci tampite de genul 'nu ne vindem tara' se ocupa sa faca legi care sa garanteze investitiile straine, romania era azi mult mai departe si mai putini romani care-si cauta o paine printre straini.
ce s-a realizat in cei 15 ani? cateva firme comerciale care meg pe principiul 'cumperi ieftin si vinzi scump' care nu utilizeaza in mod eficient capacitatea creatoare si calitatea fortei de munca (astea nu sunt lozinci, zeci de mii de romani care lucreaza in diferite tari sunt o dovada ca aceste caracteristici exista) adica nu creeaza valoare. din cazinouri si supermarketuri nu se poate crea o economie sanatoasa.
galusca 'fierbinte' trerbuie inghitita, nu se poate altfel, numai ca cu cat o faci mai tarziu e mai fierbinte.

"Discutia privind infiintarea unei asociatii a fotografilor s-a mutat"

Acu`, cred ca este bine sa se discute in cit mai multe locuri; astfel se poate auzi mai bine si mesajul poate sa fie mai cunoscut; o extrem de animata discutie pe tema asta poate fi citita si pe extrem de interesantul forum unde si domnul Narcis Virgiliu arunca cite o minge la fileu, de la www.galeriafoto.com.

Privind foarte superficial problema, cred ca e bine ca se discuta problemele legate de imagine si de creatorii imaginii; dar mai e mult pina departe.

Cred ca legea drepturilor de autor din Ro, asa cum e, ar fi buna, daca, ceea ce e alta discutie, daca deci ar exista justitie, ceea ce nu e cazul, si daca industria de profil nu ar fi bazata asa de mult pe tzepe si interese mafiote... aici ar fi problemele si aici nu putem face nimic.

Problema esentiala ar fi iubirea de fotografie, dragostea de pasiune, de unde poate deriva nevoia unei organizari.

La modul ideal, ar fi bine sa existe citeva asociatii sau uniuni de fotografi amatori, sindicate de profesionisti, asociatii de fotografi comerciali, etc; dar, iata ca nu exista inca decit o inca mica miscare de amatori.

Mai exista grupuri de prieteni, care sunt uniti pe considerente stilistice sau de amicitie; dar la care nu vad mari dureri ale facerii unui curent bine structurat, oricare ar fi el.

Revenind la problema profesionistilor, atit cit vad eu, adica foarte superficial, exista mai mult o pasiune pentru ajungerea la sau realizarea unei meserii aducatoare de bani, facuta asa cum se face shofatul unui camion sau contabilitatea sau maturatul; putini comunica, si mai putini discuta, numai citiva dintre acestia se intreaba, si multi prefera sa inoate mai departe in apele care sunt.

Realizarea unui minister general al fotografiei nu mi se pare o chestie fezabila; poate, asa cum exista in Franta sau in tarile europene civilizate ( dar nu peste ocean) o directie de imagine si fotografie la Min Culturii sau la sectia culturala a primariei ar fi o chestie; poate.

Altfel, ar fi bine sa existe asociatii de amatori si, separat, sindicate sau uniuni pentru profesionisti; asa nu ar incurca nimeni pe nimic si scopurile ar fi clare si evidente.

o asociatie pentru amatori, un fotoclub, se naste acum in Bucuresti; este o chestie foarte buna; nu pot decit sa sper ca lucrurile se vor mobiliza si in privinta profesionistilor.

Pentru ca sa apara organizatii profesionale, ar trebui sa existe vointa unui grup de initiativa, si acel grup ar trebui sa analizeze ce se vrea, cum se vrea, care sunt scopurile, care mijloacele, etc; cu toata simpatia, dar din cite am citit eu aici si pe alte forumuri romanesti, mai e mult pina la o cristalizare, aflindu-ne deocamdata la faza de abur, daca nu chiar de abureala.

Personal, vad numai diferentele deocamdata uriase intre mici sau mari rascoale interioare sau exterioare si relatarea de nedreptati si tzepe si constatarile unor mici sau mari nereguli in meseria asta si necesara coagulare si organizarea efectiva si clarificarea necesara...

...mai bem cite o cafea, mai vedem, asta e.

Dar pe mine nu ma mira ca pe ansamblu profesionistii sunt cum sunt. Imi scrie o studenta la jurnalism, pe care am intrebat-o cum sunt cursurile de fotografie de acolo ( in mod normal, ar trebui sa fie ceva legatura intre fotografie si jurnalism, sau ma insel eu???)

Si imi spune domnisoara studenta:

"Pai cursuri de fotografie se fac doar in cadrul unui "atelier foto" ce dureaza un semestru, dar e predat de ceva "om simplu" cum ar veni, cred ca de ceva profa' de la noi."

Pai, cam asta ar fi cu fotografia profesionala, pentru seara asta.
Cum zice amicul Badea: traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul.

"faceti bani de 2 ori mai multi decat canada sau state si sunteti de 5 ori mai aproape de casa"

se fac bani de doua ori mai mult dar de ce sa nu fim cinstiti si sa spunem aevarul. si anume ca se si cheltuiesc de 3-4 ori mai mult decat in state sau canada.

am stat si eu in anglia si acum stau in state si nu exista grad de comparatie, chiar daca america e mai departe de casa.

anglia este una dintre cele mai enervante tari din lume. oameni reci, conservatori, impersonali, cu morcov in partile dorsale si pe de-asupra si rasisti. Dupa ce au supt sangele din colonii si si-au batut joc de irlandezi si alte natii acuma vezi doamne ca la ei in tara sa nu vina nimenea ca sa vezi cine sunt ei...si tot asa au procreeat intre ei, fara sa aduca prea mult sange strain si proaspat in arborele genealogic national si, la fel ca regii incestuosi, au nascut copii cretini, sau moroni mai exact.

ca sa nu mai punem la socoteala si manacarea de doi lei numai la figurat caci la propriu e foarte scumpa...la fel si chiriile si orice altceva.

tatal meu sta in anglia de 5 ani. am fost si eu, mi-a placut londra, stonehendge ul si devon-ul. am intalnit si oameni faini, dar asta pentru ca oriunde ma duc atrag oameni asemenea mie:):):), indiferent cat de rari ar fi ei, raportat la numarul populatiei locului respectiv. insa, eglezii sunt cam batuti in cap...trebuie sa recunoasteti.chiar si cei educati.

tatal meu este foarte bun in ceea ce face, in orice face. niciodata nu a avut probleme la slujbe sau in societate, pentru ca este roman.ba chiar, odata a fost angajat pe loc, fara interviu, numai pt ca a zis ca e roman, pt ca un alt roman lucrase acolo inainte si fusese cel mai bun.

dar aveti dreptate, daca nu iesi in evidenta cat de cat prin alte calitati, mai dezvoltate decat ale majoritatii englezoilor, esti privit cu suspiciune ca si roman.

Cat despre Legea nr.1: "Daca ei te fac, fa-i si tu pe ei"..desi strainii sunt cam naivi si pot fi "facuti" destul de usor si la mare arta...tocmai aceasta atitudine creeaza romanului faima pe care o are.si face parte din mentalitatea de care trebuie sa ne descotorosim si de care tot dumneavoastra vorbeati mai sus.

cu bine,
gio

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Ar fi multe de zis aici... interesant ce ziceti.
De departe cea mai tare chestie este:"Dar ... pentru 3 mil ... profit cam 2,3 mil. eu nu ma chinui ..."
Pai ce se intimpla... rugati-va sa nu fi citit nici o companie mare chestia asta, cineva de la Bloomberg sau Wall Street Journal... faptul ca in Ro exista o afacere care nu e cu droguri si in care sa bagi un leu si sa scoti 4,285 lei e de domeniul miracolului economic, al minunilor si al oportunitatilor unice intr-o viatza...
Va dati seama, daca ar fi reala chestia, nu s-ar mai face fabrici (ma rog, la noi chiar nu se fac, dar asta e alta istorie nenorocita) si nimeni nu ar mai lucra pe ogoare, capshunele ar fi uitate si toata lumea ar face poze de zor, de ar veni toata Ieuropa sa se pozeze la noi.
Stimate domn, pai ati calculat bine, conform legilor contabile si conform calculului normalal oricarui business?
Adica, in acesti bani, aveti o trusa de aparate profesionale, cu multe obiective bune si lumini profesionale, masina, casa, salariu suficient, darile platite la zi, asigurare medicala si bani de pensie pusi de o parte?
Daca da, este extraordinar si de toata lauda.
Computerul e mai nou, aveti toate softurile cu licenta, va puteti permite ce mai apare mai nou in domeniu? Probabil ca da, la asa un profit consistent.
Acu`, ce se intimpla; ar trebui sa departajam putin ideea de meserie de ideea de ciubuceala.
Ciubuceala e la mica intelegere si e un ban de o berica; nu presupune amortizari si dotari, ca se face la nivelul de jos al sandalei, conform vechiului principiu socialist, tu te faci ca ma platesti si eu ma fac ca te servesc. La ciubuceala nu se poate vorbi de profit si calcule.
Eu personal nu am nimic cu cei care incearca sa supravietuiasca indiferent de mijloace; e loc pentru fiecare pe lumea asta, si e democratie, adica e ca in padure, trebuie sa fie tot lantul trofic, de la leu la shopirla si de la vultur la gindacel.
Dar daca vorbim de fotografie profesionala, asta presupune meserie, bani cheltuiti cu formarea profesionala si permanent cu aflarea a ce mai e nou, costuri legate de toate cele, de la capacul pierdut la acumulatorii epuizati sau mediile de stocare, amortizari, leasinguri, salariu, dari legate de salariu, asa cum e in orice afacere legala.
Exista un cost of doing business si cine are o trotineta are niste cheltuieli, si cine are un camion de transport are alte cheltuieli, si fiecare poate avea un segment de piata, si trotinetistu` si camionagiul.
Acm, desigur, daca exista maimulti trotinetishti pe piata si numai citeva camioane, legea o fac trotinetistii, si daca exista multi camionagii, legea o fac mastodontii cu opt roti.
Si in fotografie e la fel; si in bransha de nunti botezuri e la fel; pot exista unii care sa presteze servicii minimale la religioasa, la sfat si la cristelnitza, si altii care sa astepte boierul cu metzan care sa aiba chef de o poza cu iubita seara la apus pe malul digului la Palma de Majorca si sa angajeze fotograful favorit pentru asta.
Piata exista pentru toata lumea si exista si comenzi de o suta de dolari ciulamaua cu bube si negi si exista si nunti de trei mii de euro fotograful;
dar calculul contabil difera la ciubuce si la afaceri legale, care au cheltuieli cu atit mai mari cu cit e mai legala afacerea, de iti vine sa o dai dracului de afacere ca sa nu zic de alte alea.
Personal am asa o mica premonitie, in scurt timp toate ramurile fotografiei comerciale in Ro o sa fie ocupate de profesionisti francezi, nemti, chinezi, evrei, americani; a mai fost asa la Romanica in anii 1880- 1930 si judecind la rece, asta poate provoca schimbari majore, dar cred, sper, ca va fi mai bine pentru calitatea imaginii si pentru educarea pietii.
Poate straineshtii vor face un sindicat, o bresla, o asociatie, ca noi nu am fost capabili, si atunci multe lucruri vor arata altfel.
Se poate foarte bine sa nu fie asa; am privit cu mare caldura dezvoltarea minilaburilor in anii `90; am crezut ca va creste calitatea imaginii, ca voi avea si eu unde sa developez ca lumea un film; cind colo, astea au fost afaceri de moment ale unor firme cu boieri arabi, evrei, chinezi, care au facut minilabul masina de stors bani de la prostime si de incarcat conturile de afara; miliardul de euroi jonglat in domeniu in ultimii 15 ani s-a evaporat in conturi straine si nu au construit nici o afacere foto importanta romaneasca; minilabul s-a dovedit o afacere de facut gipane si viloaie la patron si nicidecum ceva care sa aiba legatura cu fotografie.
Ma rog, ar fi multe de zis; dar, cind calculam profitul, trebuie sa avem in vedere numai afaceri legale, cu costuri calculate ca la carte: l e g a l.
Eu personal as face orice pentru un profit de 10 ori mai mic decit cel pe care l-ati enuntat aici...

In primul si in primul rind, trebuie sa mentionez faptul ca nu am avut de-a face absolut nimic cu fotografia in cei 24 de ani traiti in RO. Am ajuns aici pe coasta de est, acum 14 ani fara sa stiu prea multe...Multi binevoitori m-au sfatuit sa merg sa ma fac contabil...altii sa intru in sistemul medical, cumva...dar cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata, a fost acela de a merge sa fac ceea ce imi place, ca banii vor veni mai tirziu...Asa am ales fotografia. Am graduat un colegiu de specialitate. Tin minte ca cineva m-a intrebat.."hei, te apuci de fotografiat nunti acum?" "Eu? nunti? m-a consideram un artist, prea bun si prea important pentru nunti..." Ce gresit am mai gindit eu pe atunci... La inceput am lucrat in fotografie comerciala, in studiouri uriase, unde totul trebuia fotografiat si predat "ieri" si unde banii erau destul de putini si nu intodeauna ceva sigur. Nesiguranta zilei de miine si banii insuficienti, m-au facut sa incerc si wedding photography. Ei bine, am ajuns la "surprinzatoarea" concluzie ca imi place, si ca este chemarea mea cum s-ar spune. Dupa vreo 4 ani de lucrat pentru un studio "linie de asamblare" m-am decis sa pornesc eu ceva pe cont propriu. Fotografiez aproximativ 25-30 de nunti pe an, si de la inceput m-am orientat pe clienti "high end". De asemenea fotografiez portrete de logodna, familie, copii, si prestez servicii de restaurare fotografica. Deviza mea, "calitate, nu cantitate". Pot spune cu sinceritate ca dintre toate, nuntile imi dau cea mai mare satisfactie profesionala. Cam astea ar fi pe scurt biografia mea fotografica. Sunday

'...Sa va spun ca in Anglia cu 10 lire mananci bine o saptamana...'

Cum sa faci o omleta romaneasca?
Furi doua oua.
(Preluat din 'Gindul' online).

Daca mai vinezi si vreo lebada sau porumbei, plus buzunaritul altora...da, acum vad si eu cum poti sa maninci bine o saptamina cu 10 lire ai tai.

Dragul meu student, oamenii care muncesc cinstit si greu in Occident stiu foarte bine ca 10 lire/ 15 euro nu te tin mai mult de o zi pe pesoana-Eu pesonal cheltuiesc mai mult pe zi.

Nu de alta dar cei care inca nu au fost in Anglia te-ar crede si plecind acolo ar avea un soc.
Marea Britania are unele din cele mai ridicate preturi la mincare din Europa.

Buna .Sunt in anglia si limba o vorbesc destul de bine.Nu am probleme cand ies singura in oras.Ma pot descurca bine pt o conversatie.
Curat cam fac toata ziua....tocmai asta e ca m-am cam plictistit sa fac aceleasi lucruri zi de zi.De iesit mai ies cu asta mica..am un park in apropiere 20 minute de mers de mine.
Am avut o discutie si cu sotul meu .Nu asculta prea mult mi-a spus ca se panicheaza cand ma vede suparata..o fi asa:)De obicei reactioneaza pt o saptamana sau doua...dupa care revine la starea lui..de inainte.
A spus ca dam fetita la cresa si asa imi voi cauta ceva de munca si poate sa ma inscriu la un colegiu.
Sper sa reusesc!! O sa va tin la curent de luni ce se intampla....si daca el se tine de promisiune

"Poate intereseaza si pe altii ce se mai intimpla in fotografia locala"

Pai inainte sa se intimple ceva in acea fotografie ea ar trebui intii sa existe.
Deocamdata cred ca sunt mai multe si mai mari probleme privind aceasta
industrie.
Sunt deja destul de multe cursuri de fotografie prin tara, sunt chiar
si studii universitare de fotografie, aparura workshopuri,
dar nimeni nu invata nicaieri pe nimeni si idei de baza despre contabilitate, etica,
despre partea economica sau legala legata de fotografie.
Eu sunt membru la multe liste de discutii profesionale occidentale;
peste tot sunt discutii furibunde despre unii care dau poze pe gratis, care
dau poze ieftin, care strica bisnisu` celorlalti.
Nu mai zic de siturile care vind poze cu citiva centi sau le dau gratis.
Asta a facut ca fotografii sa cistige mult mai putini bani - infinit mai putini -
si proprietarii acelor situri sa se imbogateasca; o mare agentie a cumparat un
sit d`asta de vinde poze pe nimic cu 44 de milioane de dolari.
As vrea si eu sa vad un fotograf care face o cifra de afaceri ca asta in doi, trei ani.
Deci lumea e mobila, se misca, dispar oportunitati, apar altele, cum era la
chefereu, se duce aburu` si apare dizelu`.
La noi alta e problema, nu ciumpalacii care dau poze pe gratis ca asa ii roade pe ei
maneaua la chiftea.
La noi sunt probleme majore cu alte chestii; fotografii nu sunt uniti, nu discuta,
nu au sindicat, nu au asociatie, nici nu par interesati de prostiile astea;
fotografia romaneasca profesionala comerciala pare la pamint fata de ce se face in lume
si ar mai fi tinichele de tot felul, dar ce conteaza.
Chestia cu ciumpalacii care dau poze gratis se inscrie in realitatea inconjuratoare;
ei fac parte din universul stresant cu chestii care ne dixtreaza, de genul ca
e mizerie, sunt gropi, manelele cuceresc tot, nimeni nu citeste carti, boierii
fura si fac viloaie si se vintura in mertzane, pensionarii mor de foame, statul
practic nu exista si cind exista isi bate joc de noi.
In aceasta lume dixtractiva, noi ne ocupam de doi puricei care dau poze moca,
si elefantii isi fac de cap si rid in barba si dau acatiste ca fotografii sa fie
si mai prosti un milion de ani.
Adica, cine are timp si chef, se poate uita pe situl Ministerului de finante,
si vede cum trusturile de presa romanesti au niste profituri uluitoare,
incredibile intr-o asa lume saraca, si ca unii fac zeci de milioane de dolari
pentru ca niste ciumpalaci dau poze moca sau aproape moca.
Care e problema? Este stiinta vaselor comunicante; banii de la unii prosti
ajung la unii jmekeri; de, unii cu gloria si altii cu malaiu.

Nu am văzut încă filmele lui Kieslowski despre care vorbeşti (om) ; au fost difuzate la TV , dar la ore târzii ( filmele comerciale au onoarea prime-time-ului ) , ştiu că într-unul joacă Julie Delpy , pe care o ador . De la Kieslowski am văzut capodopera sa , "Dekalog" , care este un serial TV (a fost restrâns şi sub formă de film unic) de 10 episoade , fiecare tratând una din cele 10 porunci . Prima oară l-am văzut prin anii 90 , iar acum este reluat duminica la ora 22 , pe TVR 2 . Este excelent nu doar prin conţinut , dar şi prin realizare ( cu mijloace restrânse , totul se desfăşoară într-un cartier polonez cu blocuri cenuşii ) , iar actorii sunt grozavi . Fiind realizat în 1988 , se simte şi acel "wind of change" , că doar poporul polonez şi Papa Wojtyla au avut o mare contribuţie la căderea comunismului fără război... Serialul va plăcea şi celor mai puţin religioşi , întrucât cele zece porunci sunt universale .

De acord că indienii fac şi un mic procent de filme foarte reuşite ; Am văzut odată o dramă cu actori tineri ; trei din ei erau rude cu Raj Kapoor , frumoşi cu ochii verzi , iar filmul , fără happy -end , mi-a rupt inima . Drăguţe sunt şi filmele făcute în Anglia cu actori indieni , cum e "Bend it like Beckham" . Chiar şi filmele "maneliste" , dacă rezişti să te uiţi la ele măcar vreo 20 de minute , îţi arată ce popor vesel sunt indienii ! Femeile lor , mai ales cele educate , chiar au drepturi .
Mi-am amintit un film bun cu indieni : "Monsoon Wedding" , iată o pagină despre el : http://www.port.ro/pls/fi/films.film_page?i_film_id=45873&i_city_id=3372&i_county_id=-1&i_where=1

COMERCIAL...cam asa e dan brown..si n-as avea nimic impotriva daca o mare parte din cei care citesc se incerd in cartea asta mai rau decat in proprioa persoana..cand autorul cauta senzationalu...auzi dracovenie...sufletul ar avea 21 grame...si atunci fiecare gand al nostru e roz u picatele..si alte carti ale lui

Ca tot am vorbit despre comercial pun si eu acilea un job la bataie ptr. cei ce au de gand sa bage in studio pe fundal apa:

""""""""Hello Mr. Virgiliu

Telad, an Israeli production company is shooting a T.V commercial for "crema" deodorant in Bucharest on the end of July (18-20).

In addition to the T.V commercial, we need 4-7 stills of our talent for the use of newspaper and street commercial.

The stills shooting will be on July 20th (18+19 is for the T.V commercial).

As you can see in the pictures (attached) we do need the use of water in the studio (the model is photographed while her hair is wet…).

we will appreciate if you could send us a bid for the 4-7 stills mentioned above, as soon as possible because as you can surely understand, we are very short on time.

Please email your bid to the following addresses:

Pituah@telad.co.il

yoramb@telad.co.il

Thank you

Roi- Telad- Production and content""""""""

Deci cine vrea si are tupeu este liber sa contacteze omul !

Cu stima,
Narcis Virgiliu

- www.narcisvirgiliu.ro -

1) Problema cu care se confrunta lumea din ziua de azi in ceea ce il priveste pe acest scriitor este fsimpla si de asemenea foarte concreta.Cartile lui Paulo Coelho pot fi caracterizate prin intermediul unui singur cuvant:comercial.Prin definitie comertul este o activitate de schimb a produselor prin vanzare-cumparare.Ori tocmai aceasta va fi ideea initiala a scriitorului.Sb abordate sunt unele de interes general,citite cu nesat de oameni care inca nu au descoperit literatura in adevaratul sens al cuvantului.De un lucru sunt ferm convins:acest om nu poate fii numit scriitor asa cum nici cartile sale nu pot purta numele de capodopere.Sunt doar simple carti pe care,probabil,iti va face placere sa le citesti intr-o dupa-amiaza ploioasa de duminica... in aprox 2 ore,pastrand poate o senzatie de respect pt autor si cartea sa pret de inca o ora dupa care poti sa uiti linistit de existenta sa.De ce?Aceasta este intrebarea la care sunteti datori sa va raspundeti.

2) Ma ''bucur" f mult pt faptul ca Paulo Coelho este un barbat.Ati fi avut o problema in cazul in care ar fi apartinut categoriei sexului opus?Sau,probabil,cartile lui nu ar mai fi fost lafel de interesante?

3)In mod normal,bineinteles ca nimeni nu a mai scris in felul acesta,deoarece fiecare scriitor este unic in felul sau si de altfel pacat ca toti s-au gandit la o munca pe altarul artei si nu la una care sa aduca un mare beneficu material.In acest caz,domnul Coleho are o bila alba,fiind din acest pct de vedere mai "capabil".

4 "Critici literari care nu au fost in stare sa scrie o carte".Interesant.Un ex ar fi marele critic literar George Calinescu,autorul a unor serii de romane,foarte cunoscute,care nu au nicidecum legatura cu ceea ce priveste critica literara.Prin urmare,cu tot respectul cuvenit,va sfatuiesc sa va mai documentati.

5)Daca imi permiteti va voi spune cu ce ma incomodeaza pe mine.Ma deranjeaza faptul ca uitandu-ma la rafturi intr-un magazin zaresc o serie de carti comerciale tronand cu mare indrazneala pe primele locuri,in spatele carora putem intalni literatura adevarata.Ma deranjeaza faptul ca oamenii in loc sa citeasca literatura citesc carti comerciale.

Va multumesc frumos pt atentie!

Cum evitam manipularea
Cristian Patrasconiu - partea a IIa

Sintagma cu lipici

Conform calculelor, inainte de a merge la scoala, copiii din Occident se uita mai bine de 5.000 de ore la televizor. „Nu putem ignora modul in care televiziunea le formeaza copiilor nostri perceptia despre lume“, spune unul dintre parintii americani. Unei asemenea stari de fapt, adeptii „media literacy“ ii raspund in felul urmator: „educatia media poate fi integrata in curicula in acelasi fel in care cititul si scrierea sint prezente acolo“. In SUA si Canada, „media literacy“ este obiect de studiu obligatoriu in din ce in ce mai multe scoali. De putin timp, aceasta se studiaza, in acelasi regim obligatoriu, si in Europa. In Marea Britanie, Franta si chiar Italia. Este important de spus ca, in Anglia, Australia, Canada si SUA, educatorii de „media literacy“ au intelegere comuna conform careia orele de predare ale „media literacy“ sa aiba la baza un set minimal de principii. Printre acestea: nu e obligatoriu sa crezi ceea ce vezi; realitatea este construita; produsele care fac audienta isi negociaza propriile semnificatii; constructorii de media au scopuri comerciale; media contine valori, dar ruleaza si ideologii; mesajele media au consecinte sociale si politice.

Un exemplu

„Alliance for Media Literate“ (AMLA) este o organizatie nationala din SUA fondata in 2001, al carei scop este acela de a raspindi educatia de tip „media literacy“. Lunar, AMLA editeaza un newsletter electronic, iar la fiecare doi ani organizeaza o conferinta de amploare la care sint invitati lideri in domeniu pentru a aduce la zi informatiile in legatura cu educatia media. E cu atit mai necesar cu cit, o spun aceiasi avocati ai „media literacy“, „camera minte“. •

Nevoie de „media literacy
„Alfabetizare media - e doar un termen aproximativ pentru a traduce «media literacy»“, spune Mircea Vasilescu.

Alfabetizarea se opune, de regula, analfabetismului. Or, in „media literacy“ e vorba despre altceva. „E nevoie de «media literacy» in Romania, pentru ca televiziunea, mass-media in general, publicitatea si toate produsele media au devenit o lume foarte complicata“, apreciaza Mircea Vasilescu, redactor-sef la „Dilema veche“ si totodata unul dintre putinii publicisti romani care au scris despre „media literacy“.
Mircea Vasilescu mai spune ca „pentru ca spectatorii, cititorii, receptorii in general sa inteleaga mai bine aceasta lume si sa se fereasca de efectele ei negative, au nevoie de informatii si cunostinte. «Media literacy» le ofera. Putem face o paralela: asa cum la scoala invatam din clasele mici sa lucram cu diferite texte (de la cum sa faci o cerere pina la cum sa citesti literatura complicata), tot asa e nevoie sa invatam sa intelegem televiziunea, mass-media“.

Bun comentator media, redactorul-sef al „Dilemei“ adauga ca „e cu atit mai necesara «media literacy» in Romania, cu cit tara noastra a iesit dintr-un regim totalitar. Ceea ce inseamna si asta: ca a trecut de la doua ore de program de televiziune, ideologizant si propagandistic, la televiziuni libere, la publicitate de televiziune“. In fine, Vasilescu considera ca „la liceu e cel mai nimerit sa se studieze «media literacy». E o virsta ideala“. •

Proiect-pilot
Manualul editat de Agentia de Monitorizare a Presei „Academia Catavencu“, „Competenta in Mass-Media“ poate fi socotit o specie de „media literacy“.

Prima editie a manualului a fost scoasa in 2000. In 2004 a aparut si a doua editie. In scolile din Romania, disciplina sustinuta de acest manual este studiata inca din 1999, proiectul demarind simultan in 80 de scoli. Din 2004, cursul optional de „competenta in mass-media“ face parte din curicula nationala. Actualmente, e studiat in 120 de scoli. Tirajul primei editii a manualului a fost de 2.000 de exemplare, toate fiind oferite gratuit scolilor si nu vindute. La editia din 2004 s-au tiparit in total 7.000 de exemplare, 5.000 fiind distribuite gratuit, iar 2.000, puse in vinzare. „Dezvoltarea la tineri a acestor competente reprezinta aspecte esentiale pentru comportamentul activ al acestora ca viitori cetateni. Orice membru al comunitatii trebuie sa fie capabil sa caute si sa utilizeze informatia, sa comunice liber, deschis, fara teama confruntarii cu o realitate pentru care nu este pregatit“, argumenteaza autorii manualului necesitatea studierii acestei materii. •