contextul cu temporal

http://www.racovitan.com/luneta/comment/reply/311/6657

In legatura ca polemica legata de Codexul Rohonczi

„Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990."

"Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. "


Aceste citate provin dintr-un text belicos de Dan Ungureanu. Nu le-as fi reprodus daca aceste rinduri compuse de o persoana despre care, recunosc, nu stiu nimic in afara de faptul ca publica in „Observatorul cultural” (20.10.2003), nu ar fi dovada unei atitudini care mi-au provocat deopotriva indignarea, tristetea si mila nekatartica.

Textul prezinta, intr-un stil jignitor prin agresivitatea sa de vodevil, mizind pe gustul pentru gluma rabelaisiana al unui anumit public, traseul si continutul unui volum publicat de dr. in istorie Viorica Enachiuc Mihai.

Nu stiu care sint meritele stiintifice ale lui D.Ungureanu si nu ma grabesc sa le cercetez; daca acestea ar exista, m-as feri de clasificari, notatii plus neologisme idiosincratice si bulevardisme precum cele de mai sus.

Probabil autorul acestui text care se doreste igienic (prin risul sanatos obtinut cu orice chip), din nefericire descoperit intr-o publicatie onorabila, este un om foarte tinar; poate chiar este cineva care ar fi mers sa lapideze dupa avertismentul lui Iisus.

O parte din observatiile, de bun simt, notate de D.Ungureanu pierd prin tonul neadecvat.

Tineretea numai ar putea explica insailarea sprintara, intr-un tot mai pretios (pentru autorul sau) decit aprecierea corecta a anumitor elemente constitutive. E drept, jurnalistul e mereu in cautare de subiecte. Iar subiectele, spun unii, ispitesc. Indiferent de virsta. Tineretea numai ar putea explica recursul la sablon, stereotipii si identificari penibile intre regim si omul de stiinta; contextul temporal amintit nu reprezinta (trebuia sa o amintesc ?) o garantie a imposturii (aceasta implica D.U.) celor care s-a intimplat sa fie nevoiti sa-l suporte o buna parte din viata lor.

Am retineri in privinta atitudini daco/traco/etno-centrice manifestata de anumite persoane (publice), iar megalomania patriotarda imi repugna, ca oricarui om de bun simt.

Textul propus de dr.Viorica Enachiuc-Mihai reprezinta un efort de o viata; polemica pe care a stirnit-o in rindul (ne)specialistilor este o dovada a interesului (sic!) pe care il provoaca parerile sale. Istoria stiintei a mai cunoscut asemenea cazuri. Daca, printre altele, prin sofisticarea sa, traducerea propusa contravine legii economiei mijloacelor lingvistice – e o alta problema. Iar daca argumentul istoric ale supozitiilor doamnei V.Enachiuc-Mihai nu convinge, sa vorbeasca specialistii.

Vad, pe linga curajul si graba uluitoare a lui D.U. in a aborda o chestiune pe care nu pare sa o fi cercetat altfel decit ca jurnalist, si o atitudine pe cit de incorecta pe atit de periculoasa: prezumtia de necunoastere (de catre slavistii citati – sa nu ascunda aceasta specialitate un pericol potential pentru autorul textului?) a latinei. Or, educatia in liceele din provincie si din Bucuresti era inca, chiar si dupa 1945, o educatie clasica.

Periculoasa este, in acest text, denigrarea unor titluri academice acordate, chiar si in perioada comunista, lucru inacceptabil, din partea oricui ar veni. Are D.Ungureanu stiinta care sint meritele lingvistilor mentionati, aportul lor la dezvoltarea invatamintului filologic din Romania (chiar si Republica Populara, apoi Socialista !), la prestigiul stiintei romanesti in strainatate? Ce il indreptateste ca sa implice lipsa rectitudinii in fata adevarului, care se cere cautat uneori si o viata intreaga? Are D.Ungureanu stiinta cita munca si ce fel de sacrificii, niciodata afisate, a implicat, in speta, activitatea profesorului A.Vraciu? Bagatelizarea numelui unor oameni de stiinta este inadmisibila. Cautati, Dan Ungureanu, Dictionarul de ligvisti si filologi romani, aparut si el, e drept, in deceniul sapte din secolul trecut. Treceti pe la Biblioteca Academiei. Intr-un alt secol ati fi fost provocat la duel. Incorecta si inadmisibila este, de altfel, calificarea parerilor profesorului Vraciu prin cuvinte precum „florilegiu” (v. articolul lui Ovidiu Pecican in aceeasi revista, „Observatorul cultural”, nr. 5 din iulie 2003.)

Iar daca un autor de articol nu-si poate stapini fervoarea in apararea unui adevar stiintific sau in incercarea de rasturnare prin ridiculizare a unei munci de o viata, oricare vor fi fost premisele pe care a fost cladita aceasta munca, nimic nu ar trebui sa-l opreasca sa-si caute mijloacecele in zona urbana. Apelul la bunul simt este una dintre misiunile jurnalistului, nu-i asa, D.Ungureanu?


Marina Vraciu
cadru didactic la
Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi,
fiica profesorului universitar doctor Ariton Vraciu
(1927-1987)

vmarina@uaic.ro

P.S. Din nefericire, nimic nu poate opri citarea (si citirea) nepotrivita. Regret ca aflu atit de tirziu despre implicarea numelui tatalui meu in diverse polemici. Numai faptul ca nu mai este in viata ma face sa vorbesc.

Apreciez cele scrise de tine la adresa mea,ma simt obligat sa aduc unele precizari pentru a nu se ajunge la impresii "pasagere"

"Destin,

frumos ce scrii dar imi aduce aminte de literatura englaza din sec.XVIII lea victoriana,nu zic nimic rau impotriva viselor si a imaginatiei creatoare de eternul frumos,in creatie sau in persoana iubita."


"viselor" ...ele visele nu au ce cauta intr-o iubire pura traita intr-o viata de om, cu tot si toate ce ii apartine.

"imaginatiei creatoare"...folosita numai in acest context,de a exprima iubirea pura si nicidecum in a o creea,a creea "eternul frumos"!!!

"eternul frumos"denumit de tine...eu numesc numai asa simplu:etern

Gasind iubirea adevarata ,avand parte de ea,firesc ca traiesti cu acest sentiment:"REAL traiesc ceea ce traim noi doi...1+1=1" placut exprimat(eu am intalnit ca mod de exprimare:1+1=NOI!).

"Te intrebi ori altii ce au scris aici daca asa ceva exista? DA EXISTA SI EU NU FAC IPOTEZE SAU COMENTARII SAU DIN CITITE LA ALTII IMI FORMEZ O ....OPINIE..."

Eu nu ma intreb atata timp cat am afirmat cu tarie ca :iubirea pura exista!!!

Cu bine,

PS cumva sub acest ID esti tu ozzy?daca da,multa sanatate.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Probabil ca jurnalistii de la Romania Libera sunt defazati temporal...sau baiatul din serviciile speciale le-a vandut gulguta. In orice caz, cu ajutorul "sistemului" Grig o sa traiasca fericit in Suedia, caci se pare ca extradarea lui trebuie sa se faca dupa probe temeinice. Oricum Parchetul nu mai are atuul in mana (marturia minorei) iar Grieg a cerut azil politic suedezilor. Acestia, democrati de sute de ani nu prea inteleg ce-i cu bautul de pipi si cu magistratii MISA din Romania iar Grieg...va trai probabil mult si bine acolo, cetatean suedez. Vom trai si voim vedea...dar dupa cate inteleg "sistemul" din Romania nu are prea mare interes ca Grieg sa se intoarca. Cati magistrati, politisti, ofiteri ai serviciilor secrete nu sunt membri MISA (care de altfel l-au si ajutat la trecerea frauduloasa a frontierei)...sa le fie de bine si spor la baut pipi! Sanatate curata!
Mario

"Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mincat din pomul despre care iti poruncisem sa nu maninci deloc din el" - nu face nici un sens, nu-i asa? De-a lungul timpului, clericii, filozofii, etc. au tot incercat sa dea sens acestei intamplari si sa gaseasca explicatia adevarului su cunoasterii la un fruct atat de banal cum e marul. De unde atata determinare, ura si blestem?
Dar daca considerati inca o data ipoteza mea cu delicventii din viitor: desigur alterarea trecutului este o treaba extrem de delicata si pana si Sarpele care i-a dat marul Evei sau a incercat sa civilizeze civilizatiile americane ar fi trebuit sa tina cont de legi temprale (pe care - repet, nu le cunoastem inca!)
Povestea marului care a pecetuit transformarea omului primitiv in om modern care sa reziste in timp si sa devina propiul lui creator, a dainuit in amintirea speciei, in biblie ajungind pana acolo unde lantul se inchide.
Cum spuneam, acesti fugitii in trecut si-au facut de cap cat au putut, incercand totodata sa stea in niste limite care sa nu le pericliteze existenta propie. DIn multe surse se vede ca si-au ascuns cu dibacie numele ca sa nu poate fi recunoscuti in viitor nici macar de ei insusi ca sa nu-si pericliteze liberul arbitru.
Crearea de Adami care sa nu dainuie a fost una din preocuparile lor de baza, de unde si faptul ca noi suntem muritori.
Povestea marului a fost insa cunoscuta de ei si au incercat din rasputeri sa elimine treaba asta din afacerile lor. Lui Adam i s-a poruncit clar sa nu se atinga de mar. (Probabil in aceeasi masura se poruncise speciilor de hibrizi anterioare.) Cand Adam (ademenit de Eva, ademenita de zeul Sarpe - rezvratit si indiferent la consecintele in viitor) as gustat marul, s-a adeverit profetia/evidenta de care zeii se temeau cel mai mult. Existenta cunoscuta de noi a fost confirmata ca anomalie spatio-temporala. "Blestemat va fi de acum pamantul..." Masa critica a schimbarilor a fost atinsa. De acum existenta zeilor este instabila, ei vor mai aparea ici si colo, de fiecare data incercand sa stearga blestemul su pacatul original - sa ne maintuie. Inca de cand Adam a ingitit coaza de mar, prezentul, viitorul si trecutul s-au zguduit. Undele temporale, pe loc l-au facut pe Adam si pe Eve sa se rusineze de goliciunea lor si sa se ascunda de zeii.
Lupta zeilor de asi reconsolida viitorul a inceput din acel moment. In primul rand, Adam si Eva au fost izgoniti din Eden. Diverse fractiuni de zei au abordat problema diferit. La un moment dat s-a propus chiar eradicarea oamenilor noi prin potop. Sarpele a intervenit iar spunandu-i lui Noe cum sa evite catastrofa (biblia nu vorbeste in acest context de Sarpe, dar textele sumeriene si babiloneene spun asta.) Oamenii au supravietuit potopului in mai multe regiuni (legende din america centrala spun ca o pereche umana a supravietuit celor 90 de zile de potop intr-o pestera.) Dupa potop a fost evident si zeilor ca linia temporala (blestemata) nu mai poate fi schimbata, iar Dumnezeu a facut legamant cu omenirea ca nu va mai incerca sa o distruga (oare de ce?)
De atunci prezenta zeilor pe pamant este din ce in ce mai rara si instabile, la limita paranormalului.

Iata de ce "blestemat este acum pamantul din pricina ta!"

Cam prin primele lectii de logica se face teorema reducerii la absurd. Teorema asta spune pe scurt ca daca a implica b, atunci non b implica non a, lucru despre care am mai scris. Partea pracrica este ca daca luam a si consideram adevarat non b, de unde se ajunge la non a, atunci este absurd si deci a => b este adevarat. Spre deosebire de metoda siintifica, care deduce liniar din implicatie in implicatie pornind de la axiome nedemonstrate, fiind apoi nevoie de dovezi, metoda reducerii la absurd este simpla, si sudentii la matematica stiu ca se poate demonstra cu aceasta metoda aproape orice (depinzand de abilitatea demonstratotului si de adevarul continut in asertiunea initiala a=>b.)

Ce legatura are introducerea asta cu evolutia. Pai sa reducem evolutia la absurd: Sa presupunem ca evolutia nu exista si ca universul, lumea, animalele, omul au fost create asa cum sunt de o entitate oarecare (mai mult sau mai putin asemanatoare noua) - pe care s-o numim Creator - de la bun inceput. Evident, Creatorul este atot puternic, altfel n-ar fi putut crea lumea. "De la bun inceput" insa, ne pune o problema: de ce inceput? adica de ce Creatorul, atotputernic n-a creat o lume perfecta, statica, ca un tablou sau o opera de arta intr-un muzeu? De ce timp? Si daca la opera sa a adaugat dimensiunea temporala, ce se intampla pe scena lumii? Evident, lumea nu e statica, caci altfel n-ar exista timp: lumea ori evolueaza, ori involueaza. Acceptand ca lumea involueaza, rezulta ca opera este imperfecta, adica creatorul este imperfect. Sunt sigur ca creationistii nu vor fi de acord cu un Creator imperfect, altfel defectele se vor acumula rapid in timp, involutia facand ca lumea sa colapseze rapid (o fi avut Creatorul astfel de experiente anterioare? - nerelevant pt discutia de fata!) Rezuta ca lumea nefiind statica (exista timp) si nu involueaza (Creatorul e perfect) atunci lumea evolueaza, ceea ce e contrar asertiunii initiale. Si cu asta se poate trage concluzia: Lumea evolueaza!

A se observa ca:
1. Creatorul nu este negat de aceasta demonstratie. Pe baza acestui rationament, nu se ajunge la concluzia ca evolutia neaga Creatorul - singura concluzie este ca evolutia exista fie ea creata de Creator, or datorata intamplarii (care e tot Creator in contextul de mai sus. Conform teoriilor acruale, rolul Creatorului pentru stiinta il are Big Bang.)
2. Perfectiunea Creatorului este o conditie ca demonstratia sa mearga. Cu un Creator mai putin perfect (ca toti cei ce umplu salile muzeelor cu exponate mai mult sau mai putin reusite) lumea s-ar fi putut alege cu involutie si "moarte termica" sau cu o simpla opera de arta inafara timpului. Creationistii au de ales aici intre o lume creata de un Creator imperfect sau acceptarea faptului ca Creatorul atotputernic a creat si evolutia o data cu lumea.
3. Nu suntem la capatul timpului ca sa stim ca lumea nu a colapsat prin involutie - punctul slab al demonstratiei. Cum spuneam, ori ce teorie stiintifica se bazeaza pe axiome nedemonstrabile si general acceptate. Aici axioma noastra este ca n-am fost creati sa involuam - fara demonstratie!
4. Treaba asta nu are nici o legatura cu faptul ca daca omul se trage sau nu din maimuta. Vor non-Darwinistii sa nu accepte ca sunt rude cu maimuta - n-au decat sa demonstreze ca se trag din altceva - ca de exemplu din gaste sau patrunjel (nu - nu paienjeni!) De altfel eu am mai speculat ca omul nu s-a tras din maimuta fara oarece ajutor din afara, ajutor pe care nu l-am numit Creator atotputernic, ci o gasca de zei iresponsabili (nu mai zic din viitor, ca asta o deranjeaza pe Cassandra si imi taie coada...)

ooana, ce "context" voiai sa dau eu ? Poti sa imi spui la ce anume te referi ca nu stiu la ce sa raspund. Poate nu am dat "contextul" pentru ca era propria mea opinie. Tu te referi la ceva anume ce as fi spus eu si eu nu stiu despre ce este vorba. De aceea ti-am cerut contextul.

Iti spun zodia mea daca tu imi spui varsta ta ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

depinde de context!
Daca smecher este sinonim cu istet, ii merge mintea la a da rasunsuri cu talc = DA este pozitiv! Smecher in sens de dobandire de avantaje materiale = NU!
Oricum de la un anumit nivel educational Smecher dispare din vocabular!

alex_andra, ai scos afirmatia mea rau de tot din context. era vorba de pruteanu care are program de adaugare de diacritice la un text scris fara diacritice si eu am spus ca acest program nu poate functiona corect si am dat un exemplu pe care l-ai citat.

atrag atentia ca si alex_andra scrie fara diacritice. felicitari.

urmarea logica nu este sa folosim diacritice ci sa nu folosim dar sa nu alteram sensul exprimarii. daca italiana, engleza si mai nou, germana se scriu fara diacritice, ce vi se pare ciudat sa scriem si noi fara diacritice in conditiile specificate?

in legatura cu caciulile lui i si a: eu am scris o carte si am inventat o lege: daca scriu i' inseamna i cu caciula iar a' inseamna a cu caciula. totusi, aceasta scriere se aplica NUMAI daca fara caciuli pot aparea ambiguitati (probabil sub 5% din cazuri, poate mai putin). de exemplu, nu scriu i'nva'tza'mi't pentru ca invatamint nu creaza ambiguitati. deci se poate. e o propunere destul de constructiva. dorinteodor

Avand in vedere contextul, chiar e nevoie?
_________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.

unde zice ca berea o sa fie la timpul viitor si nu a fost deja consumata, urmand sa se repete...
Privit asa, fiecare dintre noi a baut deja macar o bere in viata lui, asa ca teoria ta - indiferent de cat de departe a fost trasa de barba lunga pana aici - are un temei. Dar numai in termenul acesta general.
Daca ne referim la berea cu pricina si la context, atunci momentul terminarii intrebarilor este o precizare temporala care determina pe post de locutiune adverbiala substantivul bere, care e la randul sau un adverb circumstantial de loc.
Cu alte cuvinte: Mai citeste odata - de data asta cu gandul la muscata pe care am s-o port la tangoul la care te invit cu o plecaciune adanca - mai analizeaza odata, tunde barba si atunci o sa cadem de acord ca nu conteaza fleacurile astea atata timp cat muzica nu se opreste si chelnerii ne aduc ce comandam, dupa ce au inchis draperiile pentru a nu ne mai simti supravegheati de nasurile turtite ale celor care in localul nostru oricum n-or sa aibe niciodata loc...:-)))

credeai ca ma duci asa usurel?
Asa am sperat: O partenera de dans pe care tre' s-o imping si s-o trag incoace si incolo oboseste mai tare decat doua ore de culturism...:-)))

ca-mi expira perioada de-mprumut
Io ti-am zis sa-ti iei rochia aia, si nu s-o inchiriezi. Da' tu nu si nu. Na! Acu' sa te vad in ce vii, daca mai vii, adica daca nu te-a halit cine nu spui...:-)))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

"Probabil si-n contextul acuzei, date apoi cotit, venita din partea lui Destin."
Sunt parerile tale,eu am considerat incheiata discutia,daca atat ai priceput nici o problema...

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

In primul rand iti multumesc pt ca nu ai lasat deraparea spre strict copy/paste de pasaje religioase sau spre intrebari retorice...strict tribale.

Ma bucura comentariul tau, pe care il consider opus (poate cu exceptia ultimului paragraf) la ceea ce am vrut sa spun, dar perfect complementar. Unul fara altul ar fi fost doar franturi de...limite diametral opuse.

Citindu-ti mesajul, permite-mi o divagatie pe secventa: limite-delimitare-limitare pornind de la
"Omul nu poate sa depaseasca limitele impuse lui prin ontogeneza."

A ne pune niste limite, ar insemna sa ne cunostem total pe toate fetele/dimensiunile, dar oare de cate ori nu ne surprindem facand lucruri pe care nici macar nu stiam ca pot exista ?!?! Limitele pe care ni le atribuim subiectiv (spatio-temporal)... devin DOAR motiv de delimitare, ceea ce ne aluneca spre o falsa indivualizare. Poate ca suntem limitati numai pe o anumita componenta/dimensiune a umanului, dar suntem nelimitati in ansamblul componentelor/dimensiunilor umane. NUMAI in acest caz as pune egal intre nelimitate si TOT. Mai jos o sa caut sa explic diferentele generale (a se vedea exceptia de mai sus) dintre NELIMITAT si TOT. TOT = limite cunoscute + nellimitatul!

O caracterizare/disecare din ce in ce mai profunda a individualizarii umane ne-ar scoate din intregul contextul. Ca exemplu, ma gandesc la imaginea cand ne apropiem din ce in ce mai mult de o casa...cu cat ne lipim si mai mult ochii de un zid al casei, cu atat de mult ne reducem dimensiunile "contextului" inconjurator de la 3D-ul la 2 D (transformam perceptia casei la un simplu ZID)...iar pana la urma totul se reduce la nici o perceptie a EXTERIORULUI, dar la o totala perceptie INDIVIDUALA (nu mai vad nimic, ma doare nasul, imi este frica de spatii "inchise", ametesc, etc)
Este interesant cum ne delimitam de origine (TOT), dar in acelasi timp ne autoamagim ca cunoastem dimensiunea TOT-ului ( cica stim ce aschia a vrut trunchiul sa "expulzeze"). Dpmdv, autoamagirea devine auto limitare, care ne arata limitele si ...uite asa....mai intoarce Doamne roata :)))
Ei, uite cam asa vad eu diferenta dintre TOT (depersonalizare) si limitare-delimitare (individual). Chiar si cuvantul NELIMITAT nu-mi inspira aceeai magnitudine ca TOT. Nelimitarea are ca baza de plecare LIMITAREA, care este negata tocmai din lipsa de cunoastare. Cu alte cuvinte pana aici stiu, apoi nu mai stiu, este peste limita mea (deci nu are limita mea = nelimitat). Ma gandesc la tribalii lui jeni (buna jeni :) care stateau pe tarmul unei mari si spuneau ca este nelimitata.
Pe de alta parte TOT pare mai global, pare mai integrat intr-o gandire de ansamblu. TOT vine cu necunoscut si cu cunoscut....iar necunoscutul pare mai inteles si acceptat (spre deosebire de NELIMITAT care -poate- vorbeste de unele limite trasate individual).

Cred ca tot aici i-as raspunde si panului cosma; ispita este opusul acceptarii. Ispita vine cu individualitatea acumularii unei experiente din necunostere; acceptarea are o tendinta de autocunoasere in context general (asta sunt si n-am ce-i face).
om
PS:"Nu stiu in ce masura "setea de cunoastere" este ceva constient, voluntar; sau doar o activitate implicita a vietuirii. " ,ce zici, as putea sa speculez ca supravietuirea este aparteneneta ADAM-ului la ... viata, oricare ar fi ea ?

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica pe plajă

Poetul necunoscut ne trimite cu maiestrie in spatiul atemporal marginit stanga-dreapta de nisip si pachete de tigari goale si fata-spate de mangaierea soarelui blajin. Pe scurt: plaja. Referirea la "gagica" se percepe gresit ca "dameza". De fapt autorul se refera la o componenta anatomica determinanta din el insusi. Popular se intalneste varianta: "stau cu p... la soare"

Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Avertizarea cititorului e benefica. Caci altfel distractia ar fi putut fi perceput ca infinita, cand de fapt este finit temporala, si anume 90 de zile. Cele trei luni de senzatie se vor traite la intensitatea maxima, probabil cu gagica de mana, sau cu gagica in mana. Argoul se infasoara frenetic in jurul sau ca o retea de ADN inaltandu-se matur si vicios spre infinit, astfel conturand o iubire ca o excrescenta vioaie pe ramurile mladioase ale trairilor interioare ale eroului principal.

Dau o cheie la mertan
Si-am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

"Plinul de benzina" face o trimitere la fecunditatea celor 90 de zile ce vor urma. Folosirea comparatiei paralele naste imagini imaginative, si anume actul plinului de benzina ca fi continuat de actul plinului de blondina. Prin prea putin definirea modelului de „Merţan" autorul urmareste disimularea atentiei distributive spre blondina, caci in cazul in care modelul masinii ar fi divulgat, salivarea ar fi indusa dinpre ideea de "blondina" spre aceea de "mertan-ultimul-tip".

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Parabola "blondină prototip" descrie superficial calităţile gagicii din dreapta, lasand imaginatia cititorului sa zburde pe pajistea mirifica insamantata cu elemente prototipice ale frumusetii feminine, sa culeaga aceste elemente si sa se rezolve mental marele puzzle, imbinand suvitele blonde, buzele rosii, fustitele cu volanase, coapsele arse de soare, sanii voluptuosi si lansisorul de la glezna. Pe scurt: variante infinite.

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta
Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Strofa a patra dezvaluie maturitatea relatiei celor doi, si anume relatia lor nu este una intamplatoare, ci se suprapune contemporan peste cealalta relatie a lor, si anume de nas-finuta. O relatie ridicata pe inalte culmi de maturitare.

Concluzie: Autorul doreste sa expuna succint ideea ca tineretul mileniului 3 este inegalabil in abordarea ideii de distractie in contextul marginirii tot mai avansate a conceptului de diferentiere a maturitatii intelectuale adusa cu caruta de la sat la oras, a pripasirii acesteia (maturitatea) in realitatea viatii de zi cu zi imbacsita de "mertane" si "blondine", adevarate etaloane creatoare de distractii inimaginabile pe litoral sau aiurea, in numai 90 de zile insorite.

putem vorbi despre sacralitate vazuta din multe unghiuri. daca ne pui sa ne dam cu parerea despre sacralitate, in general, pornind de la exemplul citat, scoasa din contextul paradigmei lui Eliade, teza comporta doua dimensiuni: structurala si temporala. in ambele cazuri sacralitatea are valoare antropologica.
eu cred insa ca nu putem scoate definitia sacralitatii, asa cum ai prezentat-o, din sistemul de gandire al lui Eliade. riscam sa ajungem sa falsifiem anumite adevaruri contextuale.

mei... Cri are viziuni adesea... nush, ce si cum dar de data asta a simtit... in finalul poeziei amprenta temporala isi spune cuvantul prin acesta posibilitate de comunicare virtuala.. posibila in zilele noastre si atemporala in care actiunea desfasuratoare este posibila in real... mai extraordinar este faptul ca actiunea desfasuratoare din real poate actiona si ca "vase comunicante" (apropo de alex andra si poezia ei). Dimensiunile din real iti da impresia fantasticului... un hibrid temporalo-atemporal (oricum este momentul acela de maxima inspiratie) sa nu mai vorbim de diversitatea interpretarii - cititorului... in care regasirea lui in contextul acestei vastitati este posibila datorita simturilor superioare pe care le poseda. Zambetul este specific uman - animalele nu zambesc.
E destul de complicata treaba... si nu am inspiratie acuma sa iti explic mai detaliat.
Ca e geniala sau nu... sincer... nu ma intereseaza. Nu mai scriu sa impresionez pe nimeni. Scriu in momentele de maxima inspiratie... adevarul este ca nu intodeauna rezultatul este acela dorit. Ideea de la care se pleaca se poate pierde printre cuvinte.

Psihiatria se bazeaza pe vorbe si pe un anumit comportament. Mie mi se scoteau astea din context pt a demonstra ca sunt schizo: enervare, contrazicere, ridicarea tonului, tremurat, etc. Nu conta acel nenorocit de ''DE CE''? Este oribil sa te lupti cu cineva pe vorbe.. Cazi psihic din cauza sentimentului de neputinta, a lipsei de respect, te simti un incapabil , o nulitate, te indoiesti uneori ca ai dreptate..

"Stii" ala... nu mi-i clar daca introduce o confesiune sau daca transmite-o certitudine.
'zambetul din vitrina' sugereaza lipsa de comunicare dintre protagonisti.
de-ar fi numai geamul, ca obstacol! dar mai e implus zambetul fara viata din vitrina. dintr-o vitrina, doar papusile zambesc acelasi zambet (sic!) pentru toti.
clopotul de sticla sugereaza deja claustrarea, teama din versul urmator, ar fi bine deci daca n-ar fi numita direct, ci sugerata printr-o imagine simpla.

in context, nu reusesc sa prind metafora cu cerul, care, dupa prima lectura imi da senzatia de 'preaplin'. nu stiu de ce s-o leg.

"ne-am intins amandoi pe asfaltul catran"

il scoti pe-ala brusc de sub clopot, cred.
sintagma 'asfalt catran' i-o fortare nefericita, ca sa folosesc un eufemism.

"ne-am intins ... si lumea intreaga crescuse"

i-aici o incongruenta temporala evidenta.
mai mult ca perfectul e folosit eronat in locul perfectului compus.

frumoasa-i senzatia aia de verde, pe care-ai introdus-o fin in catranul urban.
pacat ca ai stricat-o enumerand notiuni din acelasi camp semantic.
as scoate-un termen din ea si-as corupe imaginatia cititorului cu un cuvant parazit, neasteptat, care sa-l zdruncine.
as construi aici bolta poeziei, un element de articulatie.

cred ca asta si incerci sa faci cu casalotul, dar imaginea-i grotesca de-a dreptul.

imi dau seama apoi, citind mai departe, ca legi pestele de burta balenei lui iona.
verbul 'a lepada' folosit aici cu sensul lui de 'a naste', se imbogateste neasteptat alaturi de 'a digera' prinzand ... coproconotatii.
devine evident ca balena aia ne inghite si ne elimina nedigerati undeva.
unde? pai nu prea mai conteaza.
deja-s oribil bantuita de o balena care se caca resturi umane.
pacat de osuarul oamenilor-ingeri.
la care insa nu pot ajunge, din ratiuni pe care deja le-am explicat.



nu-nteleg cum ai putut sa scrii chestia asta.
daca e vreo boala si daca are vreun nume, atunci ai luat-o prin atingere de la batranultragator.
numai el strica metaforele, montandu-le pe esafodase subtiri care le doboara valoarea si alunga subtilitatea pe campii...

ps. poti lasa mai mult ca perfectul acolo, daca scoti 'si'ul. ala are valoare de coordonare si pune actiunile pe acelasi plan.

eu nu-s asa cunoscatoare in probleme religioase, dar dincolo de cuvintele folosite (care oricum au ajuns in romana la tz-shpea traducere), cred ca e mai important contextul in care au fost rostite. stie cineva?

Am ajuns din intamplare la subiectul dumneavoastra cautand niste exemple in problema leadershipului. Stimate domn, habar nu ai ce e cu Lao Tze, filozofia dumnealui si legatura cu leadershipul. Citatul dumitale e complet scos din context iar alipirea de ceea ce intelegem astazi prin leadership e complet eronata. Probabil ca superficialitatea v-a indemnat sa copiati de pe undeva - mi-a placut, o dau mai departe - o prostie spusa de vreun nestiutor si sa folositi intr-un context nepotrivit acest citat. Va sfatuiesc sa cititi mai mult inainte de a posta asemenea texte.
Adminul m-a intampinat cu un mesaj care suna a lauda, ceva de genul: aici veti gasi lucruri interesante si oameni deosebiti. Pana una-alta ma crucesc de ce lucruri slabe citesc la subiecte recente.
Bafta si mai putina autosuficienta!

Am ajuns din intamplare la subiectul dumneavoastra cautand niste exemple in problema leadershipului. Stimate domn, habar nu ai ce e cu Lao Tze, filozofia dumnealui si legatura cu leadershipul. Citatul dumitale e complet scos din context iar alipirea de ceea ce intelegem astazi prin leadership e complet eronata. Probabil ca superficialitatea v-a indemnat sa copiati de pe undeva - mi-a placut, o dau mai departe - o prostie spusa de vreun nestiutor si sa folositi intr-un context nepotrivit acest citat. Va sfatuiesc sa cititi mai mult inainte de a posta asemenea texte.
Adminul m-a intampinat cu un mesaj care suna a lauda, ceva de genul: aici veti gasi lucruri interesante si oameni deosebiti. Pana una-alta ma crucesc de ce lucruri slabe citesc la subiecte recente.
Bafta si mai putina autosuficienta!