comentarii

conversatie intre un elev si o vedeta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ingrijorator pentru elevi est - de zaraza la: 26/11/2005 23:05:27
(la: Greva profesorilor o nenorocire pentru elevi!!)
ingrijorator pentru elevi este ca imaginea profesorului sa fie asociata cu cea a looserului tipic. cine vrea sa invete ceva de la un looser? ce naiba, chiar nu vedeti ca invatamantul se duce de rapa? viitorul copiilor vostri depinde de profesorii astia amarati, carora nu le recunoaste nimeni dreptul de a fi platiti decent. culmea, nici macar parintii nu vad mai departe de 6 luni de zile.

de ce se facea scoala altadata? pentru ca profesorul isi stia meseria si era motivat. si pentru ca desi nu se imbogatea din salariu, isi permitea sa fie profesor din pasiune. azi nu se mai poate asta, ca e mai rentabil sa faci bisnita la colt de strada decat sa-ti tocesti coatele 5 ani de zile.

ce tara de penibili! m-ati enervat.

zaraza
elevii - de mariacatarina la: 17/07/2013 04:34:12
(la: Să privim in urmă la ... Bac)
Limba materna este limba Romana daca esti nascut in Rominia, indiferent daca esti din Brasov s-au Constanta. Tara in care esti nascut determina ce este Matern" Voi toti care traiti in Romina Sinteti Romini si prima limba, limba de tara este limba Romina chiar daca vorbesti si franceza si engleza si maghiara! Esti Roman! Daca vreti elevii vostri sa fie educati trebuie sa vedeti cum se predau lectiile acum 50 de ani pentru ca eu ma duceam la scoala 6-8 ore pe zi cind eram la liceu. Consider ca ora de inceput scoala trebuie sa fie la ora 9 pentru ca toti copii au nevoie de somn dar, nu schimbati formatul la predarea lectiilor. Nu va bazati pe calculatoare si pe computere sa va educe copii. Ei stau pe TV si uita sa citeasca! Stau pe internet si uita de viata! Nu asa se educa un copil!
#646341 (raspuns la: #646333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vinovatie - de Radu Herjeu la: 10/12/2003 07:03:19
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Cea mai mare! Fiind mijlocul de comunicare in masa cel mai puternic, trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru cum arata lumea in care televziunea este principalul purtator de mesaje. Nu poti sa te speli pe maini cu ideea ca, daca nu le place, pot schimba canalul. In primul rand ca, oricat ai schimba canalelel romanesti, seamana toate atat de mult intre ele incat nu stii cand sari dintr-o telenovela intr-alta. In al doilea rand, romanii sunt ca si copii, atunci cand e vorba de televiziune: ar manca numai dulciuri. dar ce parinte iresponsabil i-ar da doar dulciuri? Televiziunile spun ca de vina este sistemul educational. Corect. Dar si sistemul educational a fost bulversat de modelele transmise prin intermediul televiziunii. Modele de viata. Profesorii prost platiti prefera sa culeaga capsuni in Spania. Elevii si-au pierdut orice respect pentru scoala (si cum ar putea respecta o institutie si niste oameni care nu se respecta singuri). Nu mai exista obiceiul de a citi ci acela de a deschide televizorul sau computerul, pe mirc.
Sigur ca mass media nu e singura vinovata de starea de lucruri din Romania. Dar este cea care poate schimba lururile in bine, prin influenta enorma pe care o are. Dar n-o face pentru ca e mult mai interesata sa castige. Si castiga mult mai bine vanzand Vacanta mare decat vanzand spectacole de teatru.
Apoi mai e si problema oamenilor de televziune. A vedetelor, cum le place sa fie alintate de ziare. Vor, nu vor (si ceva imi spune ca mai mult vor) reprezinta niste modele pentru telespectatori. In conditiile in care acestia nu mai citesc, nu se mai intalnesc cu prietenii, cine sa le fie modele ? Acei oameni dragalasi, plini de bani si faima, care vorbesc de la egal la egal cu presedintele tarii. Si mai cum sunt modelele acestea ? Unele. Goale, ignorante, bantuind din petrecere in petrecere, care vorbesc toata ziua despre ultima lor masina si ultima calatorie pe Coasta de Azur, despre ultima reteta de slabit si de ultima moda in materie de ceasuri. Cum sa nu vrei sa fii ca ele ?
#6360 (raspuns la: #6350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PENTRU DL.GOLDIS - de Hypatia la: 24/02/2004 15:03:20
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Vedeti D-voastra, faceti cateva lucruri care nu se fac, in principiu. Amestecati lucrurile. Daca v-am scris pe privat, tot asa doream sa-mi raspundeti, iar la conferinta asteptam raspunsuri legate de ceea ce am scris in conferinta. de fapt, nu ati raspuns nici intr-un fel, nici la ce v-am intrebat pe privat, nici la ceea ce am scris in conferinta. ce sa inteleg? am scris lucruri care va deranjeaza?
2. Eu nu ma consider intelectual, caci inca ma mai formez. Inca pun intrebari si astept raspunsuri. Datr nu accept orice fel de raspunsuri, nici de la oricine. Am invatat o droaie de lucruri de pe acest forum. Sunt deschisa dialogului si de aceea, astept sa scrieti mesaje la obiect. Daca nu puteti raspunde intrebarilor mele, e OK
.. Pentru noi, romanii, care suntem prin esenta fatalist- a se vedea "Miorita", e de asteptat ca unele intrbari incomode sa ramana retorice. Bune de aruncat in urechile poporului in campanii electorale.
3. Eu incerc de 16 ani sa fac ceva pentru popor. Fac educatie. de dimineata pana noaptea tarziu. "Cu timp si fara timp". Copiilor, tinerilor, adultilor. Sunt un om de atitudine si nu ma ascund in a-mi asuma responsabilitati in acest sens. Iata un exemplu: in 2001 am organizat o dezbatere publica cu elevii din clubul meu, cu tema: Votul uninominal este mai bun decat scrutinul de lista", la care au participat peste 100 de persoane de varste diferite. Ulterior, parte din tineri au sustinut ca voluntari campania de semnaturi pentru votul uninomina, respins de curand de comisia parlamentara care a luat in studiul aceasta problema.
si cred ca exemple din acestea pot veni si de la alte persoane.
Sunt multe de spus, dar eu inca nu m-am lamurit care e de fapt punctul D-voastra de vedere. Personal, sustinandu-l pe dl. Plesu, am comis doua gafe de proportii si nu-mi ajuta cu nimic faptul ca le regret.
Mai deunazi citeam cartea dl. Liiceanu, ca aseara sa am o surpriza de proportii: dl. Liiceanu este acuzat de antisemitism in Franta. Subiectul e mai vechi, dar mie imi da de gandit.
Daca intelectualii nostri de marca pot avea astfel de scapari- desi personal nu-l vad pe Liiceanu antisemit- ce sa mai spunem de greselile unuia sau ale altuia, care este mai putin instruit? Si culmea e ca, asa cum poate observa oricine, mai mult pare a gresi un intelectual-pentriu ca are impact mai mare in cadrul societatii- decat orice om de rand.
Vrem sa schimbam mentalitatea neamului? Cred ca de aici trebuie sa incepem, de la intelectuali. Dar ei vor? Azi la una din scolile in care predau, am servit o mostra de indarjire colectiva a intelectualilor cu privire la schimbare, la nou, la Europa...
Hypatia
#10487 (raspuns la: #10475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O conversatie cu Dinu Lazar, fotograf - de (anonim) la: 14/04/2004 18:45:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am inteles ca este "O conversatie cu Dinu Lazar, fotograf", dar vad ca in ultima vreme se transforma in stilp de lipit afise cu tot felul de anunturi. Este tipic dimbovitean ? sau ma insel ?

cu multa consideratie,
Anca Dragomir
O conversatie cu Dinu Lazar, fotograf - de Dinu Lazar la: 15/04/2004 07:05:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiu unde locuiti, dar intimplator eu stau chiar linga Dimbovitza.
Daca m-ar intreba cineva care e stilul dimbovitzean la ora asta, i-as spune fara nici cea mai mica ezitare: tzepe, hotzii, furtishaguri, lene, injuraturi, nervi, paranoia, lumi paralele, neintzelegeri, oligofreni, sa moara capra vecinului, sa moara si vecinul, mizerie, cer albastru printre cladiri murdare, teatre cu piese poate bune in care nu intru ca ma sperie afisele si visez p`orma urit, imbrinceala, care pe care, partide, demagogie, sa se faca dar sa nu se vada nimic, stari de primavara si bivolari, eroi care au mincat smash si au ajuns vai de mama lor, si as mai putea continua.
Vedeti asa ceva pe aici la discutia asta?
Tot ce se intimpla se intimpla cu acordul meu la tribuna asta si cultura se face si cu fortza, si deseori deranjaza, dupa cit se vede.
Daca e rau si ideea de stilp cu anunturi deranjaza crearea unor marete idei, pe care de altfel nu le vad la dixcutii, nu e nici o problema, facem liniste sa auzim ropotul ideilor si dondanitul replicilor si intrebarilor
Asta e ca intr-un formidabil banc pe care l-am auzit azi; unul il intreaba pe altul; tu cum ai vrea sa mori?
Si ala raspunde: pai as vrea sa mor fericit, in somn, ca bunicu`, nu urlind si cu fatza violeta de spaima ca pasagerii lui.
Asta e; cum e mai bine, sa dormim, sau sa ne uitam in jur si sa vedem ce mai e in lumea fotografica, asta care mai e...
#13865 (raspuns la: #13848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ei vedeti? Acum a iesit adev - de relu la: 16/04/2004 20:45:50
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
Ei vedeti? Acum a iesit adevarul la iveala. De fapt Chad-ul e singura colonie a Romaniei. Cum a devenit o colonie nu conteaza. Chad-enii sint de fapt romani; mai negri, e adevarat, dar multi si-au facut facultatea la Timisoara, Cluj, si Bucuresti. Si cu asta basta. Nici o problema.

Un alt fel de a remedia situatia. Iliescu ar trebui sa le spuna celor din ONU: "Steagul nostru nu e la fel. Se poate ca avem aceleasi culori, dar al nostru e de doua ori mai mare. Si cind Chad-enii isi maresc steagul, il marim si noi si mai mult."

Ca ceva mai bun n-am de zis... :)
In cateva cuvinte, cum vedeti - de Daniel Racovitan la: 19/04/2004 05:18:32
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)
In cateva cuvinte, cum vedeti relatia cu diaspora?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Pro - de SB_one la: 01/05/2004 04:48:16
(la: Jos palaria!)
Rompres-01.05.04

Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Proiecte Informatice

Bucureşti, 29 apr /Rompres/ -

Elevii români au reuşit să câştige trei medalii de aur din patru posibile la a doua ediţie a Concursului Internaţional de Proiecte Informatice - InfoMatrix 2004 la care au participat reprezentanţi din 22 de ţări.
Astfel, Vlad Lapatadescu şi Livia Bacaian de la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din Petroşani au câştigat locul I la secţiunea Creerea şi folosirea unui sistem cu proiectul "Virtual Keyboard". Totodată, Andrei Niciu şi Ciprian Zăvoianu, de la acelaşi liceu din Valea Jiului, şi-au adjudecat premiul I la secţiunea Programare cu soft-ul "Virtual Architect". În plus, Delia Constantinescu şi Popescu Dragoş de la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, autori ai proiectului "Cnmv-promotion", la secţiunea desktop publishing, au reuşit să impresioneze foarte mult juriul format din profesori şi specialişti de la firmele de IT încât le-a fost acordat nu numai primul loc pe secţiune, ci şi Marele Premiu al concursului.
Premiul I la secţiunea Computer Art a fost câştigat de Klimova Ekaterina de la Şcoala Economică din Moscova. Medalii de argint şi bronz au mai fost câştigate de elevi de la Liceul de Informatică din Petroşani, Liceul Teoretic "Ovidius" din Constanţa şi Colegiul Naţional "I.L. Caragiale" din Ploieşti. Premiile au constat din laptopuri, MiniPC-uri şi alte componente IT oferite de sponsorii concursului.
La ediţia din anul acesta a InfoMatrix s-au înscris 421 de participanţi din 33 de ţări de pe cinci continente, fiind evaluate 272 de proiecte. Dintre acestea au fost selectate pentru etapa finală 30 de proiecte concepute de elevi români şi 38 ale unor tineri din 22 de ţări pentru etapa finală.




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14841 (raspuns la: #8482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elevi romani, premiati de NASA - de SB_one la: 08/05/2004 05:30:21
(la: Jos palaria!)
Elevi romani, premiati de NASA


Flaviu Birsan si Andrei Costea, doi dintre constantenii care i-au uimit pe americani




Maria Petrean
Leila Florescu
Sambata, 08 Mai 2004


Flaviu Birsan si Andrei Costea, de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, sint cistigatorii marelui premiu pentru crearea unei statii orbitale independente, oferit de NASA. In concursul initiat de Agentia Spatiala Americana s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala, printre care SUA, Japonia, Germania si Rusia.
La inceputul anului, Agentia Spatiala Americana (NASA) lansa un concurs pentru tinerii cu virste intre 11 si 18 ani, din toata lumea, al carui subiect era proiectul unei statii orbitale. Absolut din intimplare, trei elevi din Constanta, olimpici la fizica si matematica, inscrisi la Centrul de Excelenta, navigau pe Internet in cautarea unor concursuri care sa le testeze cunostintele si l-au descoperit pe cel lansat de NASA. Cei interesati aveau la dispozitie trei luni sa elaboreze proiectul unei statii orbitale. Flaviu Birsan si Andrei Costea, ambii de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, au inceput atunci activitatea de cercetare pentru participarea la competitie. Timp de doua luni au consultat peste 60 de surse de informare, de la literatura de specialitate la paginile web, apoi a urmat o luna de concepere a proiectului, cu munca asidua, cite 12 ore zilnic. Coordonati de profesorul Ion Bararu, directorul Centrului de Excelenta Constanta, cei trei tineri - toti elevi in clasa a XI-a - au reusit sa imagineze o statie orbitala care sa se sustina independent de Pamint. Ei au numit proiectul LEDA, dupa nimfa din mitologie care lua forma unei lebede, dar si ca o prescurtare a numelui statiei, Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats si plecind de la premisa ca statia imaginata de ei are forma unei lebede. Copiii spun ca partile cele mai complicate au fost imaginarea modelului matematic dupa care sa functioneze statia si redactarea proiectului in limba engleza, in termeni de specialitate.
Dupa ce au trimis proiectul LEDA, constantenii au asteptat raspunsul, dar, dupa cum sustin chiar ei, nu se asteptau la marele premiu deoarece in concurs s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta si Rusia. Dintre toate proiectele inscrise in concurs, LEDA a fost apreciat drept cel mai bun si recompensat cu marele premiu. Flaviu, Andrei si Carmen vor fi invitati la sediul NASA, unde vor petrece zece zile la Centrul de Cercetari AMES. Acolo isi vor prezenta si proiectul, in cadrul unor sesiuni stiintifice. Pentru a ajunge in Statele Unite le trebuie insa bani de drum, NASA asigurindu-le doar sumele necesare cheltuielilor de cazare, masa si transport intern.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#15134 (raspuns la: #15010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a fi invingator - de lexa la: 19/05/2004 21:45:04
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
permiteti-mi sa adaug un citat care spune
multe despre a fi invingator..

"INVINGATOR

Sunt un invingator.
M-am luptat ca sa ajung unde sunt acum.
Am simtit ceva durere de fiecare data cind am facut un
pas inainte, insa am stiut cu fiecare pas pe care l-am
facut inapoi, ca a renuntza nu este pentru mine. Am
simtit goliciunea despartirii cind am luat-o intr-o
directie gresita.
Am invatat arta persistentei, tenacitatii si
dedicatiei. Stiu cum e sa privesc propria mea lume si
visurile mele spulberate in milioane de bucatele la
picioarele mele. Stiu cum e sa fugi pina n-a mai ramas
nimic in tine si apoi sa continui sa fugi inca.
Stiu cum e sa fii iubit, si stiu cum e cind dragostea
se raceste.
Stiu cum e sa fii cind esti fericit. Stiu sa zambesc
si sa raspindesc fericire in vietile celor din jurul
meu cu acelasi zambet.
Am invatat ca o conversatie poate distruge sau poate
face fericit un suflet fragil, de aceea am invatat sa
imi aleg cuvintele cu grija.
Stiu ca entuziasmul este cheia spre orice si stiu si
cum e sa te simti lipsit de orice entuziasm.
Am invatat ca a cistiga nu e totul, dar uneori pare ca
e lucrul cel mai important. Am invatat ca celelalte
culori exista numai ca sa faca albastrul mai dulce.
Stiu ca primul meu adversar sunt eu insumi.
Stiu ca uneori tot ce am eu mai bun in mine nu e
destul pentru ceilalti si ca oamenii pot fi cruzi.
Stiu ca uneori pot fi frustrat cu mine insumi, in
special cind ceilalti sunt frustrati de mine.
Am trait mania si furia, insa am iesit din furtuna ca
un supravietuitor.
Stiu cum e sa iubesti. Stiu cum e sa raspandesti
bucurie si sa o gasesti chiar si in cele mai
intunecate situatii.
Stiu ce e sperantza, si ma bazez pe ea ca pe un ultim
refugiu al meu. Stiu ca intunericul trebuie sa existe
doar ca sa faca acele mici puncte de lumina sa para
mult mai stralucitoare.
Stiu ca succesul il faci cu mana ta, si ca norocul e
un termen relativ.
Stiu ca sunt puternic.
Stiu ca miracolele exista, ingerii ne gasesc cu
adevarat in ora in care avem nevoie de ei, si ca
exista intotdeauna ceva in spatele meu care ma impinge
inainte.
Cred in mine oricind, chiar si atunci cind nu cred, si
cind nimeni altcineva nu crede.
Stiu cum e sa te simti pierdut. Stiu cum e si sa fii
ales dintr-o multime. Cum e sa fii invingator, si cum
e sa fii pentru o clipa vedeta spectacolului.
Si mai presus, stiu ca toate acestea m-au facut sa fiu
ceea ce sunt.
Stiu ca a fi invingator nu inseamna a invinge in
oarecare cursa de moment. Recunosc ca inving doar prin
faptul ca ma stradui in fiecare zi si ma trezesc in
fiecare dimineatza, simtindu-ma binecuvantat de ziua
care ma asteapta.
Prin acestea inving in cea mai importanta cursa in
care am intrat de la nastere, cursa pe care o numim
Viatza.
(Amy Huffman)



#15631 (raspuns la: #15015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
temele pt. acasa - de enigmescu la: 18/06/2004 06:52:32
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
am emigrat de la inceputul acestui an in Australia si-am luat-o de la capat!!! din toate pdv si in mod special in ce priveste invatamantul. dupa cum stiti probabil cei mai multi dintre voi, atunci cand emigrezi ti se ofera sansa de a studia limba noii tari gratuit, cel putin pt. o vreme. asa ca eu n-am facut exceptie. dar sa fiu la subiect.
am invatat in scoala limba engleza, cea pe care multi o invata inca in Romania, insa au trecut atat de multi ani de atunci incat am ramas doar cu cateva chestiuni generale in memorie. motivele: 1. la ore vorbea mai mult profesoara(poate-i placea sa se auda singura sau nu putea sa auda greselile noastre fara sa puna mana pe bat si sa ne loveasca la palma si peste brate...- n-o sa va vina sa credeti dar am reintalnit-o pe acea profesoara intr-o alta scoala, de data aceasta la randul meu profesor, si s-a facut ca nu ma mai cunoaste desi s-a uitat lung la mine); 2. realitatea e ca n-am fost un elev stralucit sau, asa cum zicea diriginta din gimnaziu, eram "branza buna in burduf de caine"; 3. teoria n-a fost niciodata acoperita in realitate de practica necesara in scoala, adica de conversatie, iar eu eram bun la practica! asa ca am fost obligat in timp sa ma auto-instruiesc prin programe tv si internet- cand a venit vremea...
aici, in Au, simt o oarecare frustrare si un fel de rusine parca, desi stiu ca e normal pt. cineva care emigreaza sa se simta asa pt. ca ia totul de la ZERO. e ca si cum te-ai naste din nou si trebuie sa inveti limba materna. numai ca problema ramane varsta, apoi sistemul de invatamant la care v-ati referit si care e extrem de diferit fata de cel de aici. si e frustrant pt. ca te simti ca un copil iar lucrurile pe care le inveti iti par atat de stupide uneori(sa recunoastem, unele dintre ele chiar sunt) dar SISTEMUL DE VALORI in care ai intrat spune despre ele ca sunt importante. putem admite ca emigrantii resimt un fel de soc atunci cand incep cursurile intr-o oarecare scoala straina, indiferent cat de buna sau rea este. ce mi se pare f. f. important e ca aici nu te impinge nimeni de la spate cu de-a sila sa inveti din tone de manuale inutile si..."alternative", nimeni nu te cearta sau te desconsidera pt. felul tau de a fi iar de bataie nici pomeneala. inveti ce-ti place mai mult si te pregatesti sa faci bine ceea ce-ti place. nu esti constrans prin nimic si asta face mult fiindca iti creaza un climat decent si de siguranta. e optiunea ta, tu alegi ce vrei sa faci si cand sa faci. nu trebuie sa inveti matematica daca asta iti da dureri de cap, nu te pune nimeni sa scrii comentarii daca nu esti in stare sa te exprimi nici macar fata de tine insuti samd. stiti ceva, am fost si am ramas cred intre cei mai buni dintre colegii mei la literatura romana, insa n-am avut loc niciodata in panoplia celor buni fiindca erau altii/altele care aveau nevoie acuta de a se simti in top si pt. a obtine asta se foloseau de tot felul de tertipuri. in fine, anii au trecut..., sistemul a ramas!
dar sa nu ma departez prea mult de la tema. nu ma mira ca invatamantul romanesc sufera la propriu fiindca, asa cum bunastarea depinde de economie(si stiti in ce hal arata asta), sistemul de gandire si apoi cel de programe scolare e anacronic. prea multi au incercat sa faca ceva, asa cum imi spunea o batrana profesoara, stand in scaunele alea elegante din ministere dar necautand vreodata la bancile mizere si la conditiile improprii de studiu din clase si laboratoare. in acelasi timp nu ma mira ca chiar in astfel de conditii elevii romani obtin medalii importante la cele mai prestigioase competitii. intrebarea e DE CE? poate din spirit de competitie, din dragoste(de ce nu?)/placere pt. acel obiect ales, din mandria de a fi roman, sau poate pt. ca vor sa vada o alta fata a lumii in care traiesc!!! important e ca oricat de rau ar fi sistemul exista destui profesori gata sa dea totul pt. elevii si studentii lor. si o fac asa de bine incat rezultatele sunt remarcabile. stiu sigur ca sunt o multime de profesori care tin si nu prea tin cont de programe fiindca experienta lor de o viata nu le permite sa fie in pas cu schimbarile de ministri si ministere! in opinia mea invatamantul continua sa fie intr-o mai mica sau mai mare masura politizat cu buna stiinta. despre "cornul si laptele"...ce sa zic? mai mare gogomanie ca asta nu putea sa iasa decat din capetele patrate sau octogonale ale unor cheliosi care se scobesc in nas, dorm, citesc ziare, vorbesc la 'celulite', mananca sau pur si simplu se uita la poponetele celorlalti in timpul asa-numitelor sedinte parlamentare. in loc sa le dea romanilor posibilitatea de a-si creste copiii in bune conditii de alimentatie, absolut necesare in procesul de invatamant, 'patronii' de partide, uzurpatorii vechi deveniti mai nou profanatori de ramasite omenesti, le dau copiilor la scoli cornuri si lapte. mai mare rasul, domnilor, pt. o tara care se vrea europeana si in plus in mileniul trei! ce fac ei se traduce cam asa: n-aveti nevoie de bani fiindca oricum va hranim noi copiii!!! dar aici se mai vede o slabiciune si anume aceea a copiilor proveniti din familii fara viitor. prin urmare sistemul de invatamant se disociaza de cel de protectie sociala si de cel de sanatate in tara noastra. la noi copiii cu nevoi speciale sau cu probleme familiale sunt tratati diferit, dar nu in sensul bun, adica mai cu atentie, ci in sensul ca sunt priviti cu suspiciune, retinere, uneori ca 'paria' ai societatii. toata lumea judeca, nimeni nu face nimic pt. ei ca sa nu cada prada acelorasi nisipuri miscatoare. e scandalos, e mizerabil ce se intampla! dar poate ca tocmai de aceea exista in Romania atat de multe cazuri de pedofilie si, asa cum am vazut intr-un film facut cu mari riscuri la noi in tara, reteaua se intinde pana departe in toata lumea- va vina sa credeti ca exista parinti care-si dau copiii, propriii copii, pe dolari sau euro celor care-i vor??? filmul despre care v-am spus a aratat clar precum cristalul ca sunt extrem de multi interesati in a mentine reteaua, inclusiv sau mai ales romani. de aceea strainii gasesc aici un climat f. favorabil pt. intretinerea acestui soi de relatii.
ca sa ma opresc totusi undeva trebuie sa concluzionez. asadar am sa repet ce-au mai spus altii inaintea mea: TREBUIE SCHIMBATA MENTALITATEA! calitatea trebuie sa ia locul cantitatii odata pt. totdeauna. dragi profesori si educatori, nu mai hraniti mintile deja abrutizate ale copiilor cu prostii de tot felul si nu-i obligati sa invete ceva ce nu le place doar de dragul de a va sti obiectul in topul preferintelor!!! si mai explicati-le din cand in cand care e diferenta dintre Andreea Esca si Stefan cel Mare, Gica Hagi si Hagi Tudose, Dracula si Vlad Tepes, Hollywood si "real life"! in lumea din afara tv-ului e inimaginabil de greu pt. cine inca viseaza!...
just me
aspectul asta a ajuns deja de notorietate in fiecare an - de enigmescu la: 28/06/2004 18:33:58
(la: Elevii din Neamt s-au intrecut in “perle” la Capacitate)
nu comentez aici faptul in sine fiindca e inutil. ce vreau sa spun e ca inca nu s-a gasit nimeni sa APRECIEZE astfel de "perle"!!! DA, DE CE NU? este o dovada a faptului ca romanul ramane inventiv chiar si atunci(sau mai ales atunci) cand trebuie sa dea teste la niste subiecte nepregatite in prealabil. conteaza mai putin motivele. daca cineva din acesti elevi ar fi scris "perlele" pe vremea unui Caragiale sau Creanga, sunt convins ca ar fi avut cine sa-i promoveze si sa-i indemne la a scrie. in fond nu e decat o punere in miscare a rotitelor mintii si a capacitatii de creatie, nu-i asa? ori, vedeti dv-stra, in occident exact pe asta se pune mare pret, pe capacitatea de creatie si pe inventivitate. numai noi gasim de cuviinta sa radem. asta pt. ca am fost invatati ca "trebuie sa invatam cele mai noi cunostinte ale stiintei si tehnicii", "sa invatam, sa invatam si iar sa invatam"! adica sa invatam fara a mai incerca sa fim noi insine si fara a mai cuteza sa gandim singuri. elevii nu sunt atrasi prin programe educative adecvate si prin lectii interactive- de aceea aleg jocurile pe calculator si internetul si lasa la o parte studiul individual. sunt satui de lectii inutile si labartate pe zeci de pagini de manual- asta in afara bibliografiei cerute pe deasupra. deci intreb: cum sa invete comentarii si povestiri pe de rost pt. teze si teste cand nici marile capacitati intelectuale nu merg intotdeauna nepregatite fie si cu o schema de idei scrisa pe o fituica?
just me
Hai si eu, ma bag in seama. - de LMC la: 26/08/2004 20:31:51
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radule, ce sa-ti spun, sint destul de impresionata de munca depusa pina in prezent. Faptul ca esti in frunte la virsta ta de 34 de ani si nu te dai inapoi imi face o impresie destul de buna despre tine. Totusi sint unele aspecte ale vietii care poate inca nu ai ajuns sa le intelegi. Dar ramine pentru alta data sa-ti spun de ce cred eu asta.

Conversatia cu Jay se pare ca a fost cam aprinsa si poate de aceea ma bag si eu in seama acuma. Cred ca toata chestia a inceput cu analiza ta a starii sufletesti al oamenilor din America. Poate din punctul tau de vedere este adevarat, dar 5 luni de stat in America, doar in vizita, nu poate sa-ti dezvaluie aproape nimic. Iti sugerez sa mai stai de vorba si cu alti oameni despre chestia asta, sint sigura ca vei auzi 1001 de versiuni si opinii. Toti vorbim din propria noastra experienta, de aceea nu se poate generaliza nimic. Adevarul este, cum iti asterni asa dormi. Deci, fiecare isi face viata cum vrea, si America se pare ca este una dintre cele mai solicitate tari pentru emigrare, deci s-ar putea cu adevarat sa fie tara de vis. Binenteles, nimic nu se primeste pe tava, oriunde ai fii. Muncesti si te lupti sa-ti faci un viitor tie si copiilor tai, daca ii ai, si asta o faci fie in Romania, fie in America.

Cum am mai zis si pe un alt forum, eu aleg America deocamdata, ca tara unde poti munci cinstit si fara sa trebuiasca sa te lupti cu coruptia sau cu alte chestii care iti sint in afara puterilor sa le combati. Cit priveste relatiile mele cu cei din jurul meu, eu si sotul meu am ales sa traim o viata mai privata. Nu ne prea socializam dar avem destui prieteni cu care ne intelegem foarte bine. Tinem legatura, dar nu ne ducem la 100 de evenimente de an ca sa ne mentinem relatiile. Tu, fiind un om al mediei, poate nu te-ai simtii prea bine in locul nostru. Sint sigura ca menirea ta nu este pentru a trai in America sau in alta tara in afara de Romania. Ce faci tu, nu poate avea aceleasi roade care le ai in Romania. Competitia este prea mare in America si de multe ori trebuie sa dai prea mult din coate sa ajungi in fata. Talentele tale sint mult mai stralucitoate in Romania, unde se duce lipsa de asa ceva, decit in America unde intr-un fel sau altul suferim de explozia Hollywood-eana sau al vedetelor de 15 minute.

Cit priveste persoana lui Jay: desi in unele chestii (nu toate) are dreptate si eu sint de acord ca dumnealui a cam intrecut masura. Eu zic, daca vrei sa-ti cistigi argumentele, cunoaste mai bine cu cine stai de vorba. Faptul ca nu a fost interesat sa mearga sa se documenteze de persoana lui Dinu Lazar sau al lui Radu Herjeu, decit numai in ultima instanta, da dovada de ignoranta. Don't take it personally Jay, dar banii nu fac pe om, si nici masina care o conduce. Totusi, tot respectul pentru reusita ta si pentru faptul ca te descurci mai bine decit altii. In acelasi timp sint sigura ca iti place ce profesezi, deci o steluta in plus pentru tine.

Sper ca sintem cu totii prieteni, si in viitor vom putea "vorbi" omeneste si respectuos. Ramine sa vedem.
In ce fel vedeti natura si ce - de mya la: 23/09/2004 12:01:33
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
In ce fel vedeti natura si ce faceti pt. ea, care este pozitia voastra si daca luptati in vreun fel pt. pastrarea ei?

Eu o vad ca pe creatia lui Dumnezeu/mama natura/sau cum vreti sa-i ziceti.

Cum lupt eu ca s-o pastrez? ("Si dai si lupta...neicusorule!"). Nu manac nimic ce are ochi (ca-mi plac mult animalele si nu-mi vine sa le iau gatu´ca sa le ingurgitez), nu fumez (da´am fumat cu ani buni in urma), nu beau (da´mai trageam cate o tarie in liceu), nu cumpar suc la doze de aluminiu, nu arunc gunoaie pe strada, nu-mi scot casetofonul pe balcon ca sa fericesc vecinii...d-astea, nu imi mai vine nimic in minte acum.


Multor emigranti le vine greu - de mya la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.

Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!).

Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai!

Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.

Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.

Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.

Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.

Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.

Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!"

Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!

"Dar pentru ce ?" - de AR la: 13/10/2004 10:05:37
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cred ca OBLIGATIVITATEA studiului unei ANUMITE religii (ghiciti care !) in scoli este (indiferent de bunele intentii moralizatoare) un RAU NEnecesar...
De-a dreptul ilegala este aceasta constrangere cand ea incalca dreptul LEGAL al unor elevi de a NU participa la orele de religie ortodoxa: in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC...
Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani...
Doar pentru intelegerea competentelor (adica: "ce sa stie elevul") sunt necesare cunostinte solide de istorie, filosofie si dogmatica. Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc (toponim imprumutat din piesa "Ordinatorul" de Paul Everac, arhetip al satului romanesc inapoiat si cramponat de propria-i suficienta).
Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti" (si, prin urmare, in buna traditie a tolerantului popor roman - hehehe -, trebuie alungati din motive de "raul, ramul"), ca gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor) si ca ecumenismul e atunci cand Preafericitul se pupa cu Papa, "fiindca asa e la moda, nu vedeti si voi la TV ?"...
La liceu, situatia e si mai interesanta: programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole... In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani".
Mistificarea istoriei e la ea acasa, acesta contrafacere fiind prezentata cu seninatate drept Istoria Oficiala a Neamului Romanesc Ortodox...
Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R.
Prin urmare, cred ca OBLIGATIVITATEA studierii religiei ortodoxe in scoli este ilegala, imorala si inadecvata (atat din punctul de vedere al continuturilor, cat si al carentelor in "formarea initiala" a personalului didactic de specialitate).
Cum ar veni, daca n-ai de ce si n-ai cu cine, de ce s-o faci ?
A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului...

Cu stima,
AR
Am sa-ti dau un raspuns desi nu prea meriti dupa felul in care ai catadicsit sa te manifesti.

1. "in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC..." Total fals, nimeni nu obliga pe nimeni. Ce-ai vrea, sa le dea drumul acelor elevi afara si sa se duca nesupravegheati pe cine stie unde? Cei care stau la orele de religie ortodoxa o fac din doua motive principale: fie nu pot avea respectivele ore cu profesorul lor, fie vor sa faca o comparatie intre ceea ce spune un ortodox si ceea ce stie de la scoala lui catehetica. Si stiu din experienta mea ca acesti copii fac de multe ori orele mai incitante si mai interesante prin faptul ca pun unele probleme pe care niste ortodocsi nu le pun.

2. "Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani..." Si care e problema cu asta? Daca ar fi dupa unii ca tine, copiii n-ar sti despre religie nimic in afara de faptul ca a existat undeva, cumva, candva in timp. Si sunt convins ca nu te-ar deranja deloc nici daca nu s-ar mai pomeni de crestinism. De ce oare?... Mai, eu cred ca tie ti-e ciuda ca ei pot sa devina sfinti si tu nu. Faci exact ca vulpea ce se uita la struguri. Ah, ce acri si verzi mai sunt, nu-i asa?!

3. "Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc". Sigur ca asta nu-i rau in sine, raul vine din faptul ca sistemul nostru de invatamant a ramas acelasi de cateva zeci de ani, poate chiar sute. Asta in timp ce lumea s-a schimbat si si-a insusit noi mentalitati. Pui la indoiala pregatirea unor profesori de religie? Nu pot nega asta, trebuie cu adevarat sa ai o anumita "chemare" pt. asa o lucrare. Si totusi ai fi de-a dreptul consternat sa auzi ca dintre toti profesorii de stiinte exacte, mai mult de jumatate, cred, mai bine s-ar lasa de meserie si s-ar apuca de altceva, cel mult de pescuit- ca asa le mai brodesc pe la ore de te lasa cu zambetul pe buze cand le pui cate o intrebare mai dificila.

4. "Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti"." Lasand la o parte stilul de interpretare a rolului pe care-l joci cu atata pasiune si trecand peste faptul ca improsti cu KK (dar aici s-ar potrivi mai bine 3 de K- stii tu organizatia aia cu masti albe...), falsifici iar o stare de lucruri facand afirmatii nefondate si rautacioase. Am dreptate sau nu? Ia da mataluta cateva exemple concludente pe care le stii si mai explica-mi ce inseamna secta/sectant. Dupa aia mai vorbim.

5. "gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor)". Da ia mai spune mataluta de unde stii ca lingura se tine cu mana si nu cu piciorul? Nu-mi zi ca te-ai nascut cu obiceiul asta. Te mira ce spun? Cred si eu, tu inca nu faci distinctia clara intre ceea ce savarsesti cand esti matur si ceea ce savarsesti cand esti copil. Adicatelea tu vrei sa-mi zici mie acuma ca un parinte nu-si obliga de multe ori copiii la anumite lucruri pe considerentul ca "asa e bine"??? Ce sa-i explici unui copil despre fiinta divina cand el nu intelege nici macar lucrurile elementare? Asa ca de aia e necesar sa invete despre credinta, ca mai tarziu sa poata hotara ce vrea sa faca in privinta starii lui spirituale- daca ajunge la constientizarea ei. Apropo, iadul este destinat diavolului si slugilor lui. Daca gasesti altceva scris in Biblie atunci poti sa-mi tai o mana. Dar acuma, sigur, se pune intrebarea fireasca cine sunt slugile diavolului? Ehehe, doar n-oi vrea sa-ti dau si raspunsul asta. Mai sapa si singur, si nu numai unde ti-au aratat credulii tai initiatori sofisti.

6. "programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole..." Nu esti nici pe departe...aproape, ca sa folosesc un joc de cuvinte. "Inarmarea" cu documentele Sinoadelor Ecumenice este necesara pt. intelegerea tocmai a unor evenimente istorice petrecute in vremea raposatului imperiu roman si pt. explicarea credintei in ansamblul ei. Daca ai fi citit macar una din hotararile acestor sinoade, nu te-ai mai fi hazardat sa faci remarci stupide. Si iar te legi de viata bisericii si de traditiile ei... Imi dau seama prea bine ca tu esti adeptul libertatii cu sens de libertinaj, altfel nu te-ai pronunta impotriva unor lucruri care sunt pe deaspura demonstrate ca fiind bune inclusiv de stiinta moderna (sic!). Stii, am intalnit un om odata care mi-a zis ceva cam asa: cand o sa creasca fetita lui mai mare, o s-o indemne sa-si inceapa viata sexuala cat mai repede, ca sa stie totul despre asta si ca sa faca alegerea potrivita a barbatului ei. Auzi tu ce cumplita gandire, ce infamie poate sa doreasca propriul tata unei fetite care actualmente are abia cativa anisori: sa faca sex ca asa-i modern. Dar nu m-a mirat prea tare asa ceva fiindca acest parinte denaturat a facut la fel in propria lui viata, la fel si mama ei, de aia s-a gandit ca la fel de bine ar fi si pt. fetita lui. Nu-i judec eu, are cine sa-i judece. Dar asta nu mai este mutilare sufleteasca? Asta nu mai este calcare a libertatii?

7. "In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani". Tu ai predat vreodata religia in scoala sau ce, de unde vorbesti tu cu atata convingere? Pai sa-ti spun eu cum sta treaba in multe cazuri. Pt. ca programa este intr-adevar f. incarcata si destul de greoaie, multi dintre profesorii de religie prefera sa predea succint temele propuse si apoi sa vorbeasca liber la ore cu elevii lor indrumandu-i spre o viata duhovniceasca si nu spre una lumeasca. Le explica despre problemele mai ciudate ce tin de credinta si, in general, ii invata sa se roage, sa-si iubeasca parintii si patria, sa nu fie altceva decat niste madulare vii ale bisericii.

8. "Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R." No si ce-ai fi vrut, sa se inspire din Sandra Brown? Sau din Jules Verne?

9. Prin urmare, acestea fiind zise, iti recomand sa-ti linistesti pornirile infame si sa te rezumi la a face comentarii fara a cauta sa jignesti persoane. Nu esti tu in masura, slava Domnului, de a dispune ce si cum sa se rezolve programa scolii romanesti. Si mai mult decat atat nu esti de specialitate si de formare (poate doar de deformare) psiholog sau mai stiu eu ce, esti numai un ins care striga de-l doare gatul si mai tarziu se intreaba de ce.

10. "A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului..." Da, vorbesti despre tine acuma, nu-i asa? Ca doar asta ai facut intreg mesajul tau, sa-ti gadili propriul orgoliu care nu te mai suporta asa cum esti.

P.S. Preafericitule cunoscator de ce e bine si ce e rau pt. altii, sa stii ca cele de mai sus le poti lua ca pe niste zece porunci pe care sa ti le afisezi in camera ta obscura ca sa-ti mai arunci din cand in cand ochii peste ele. Candva s-ar putea sa intelegi cate ceva din toate astea. Pana atunci: "sa cresti mare"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25142 (raspuns la: #24916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"nu vedeti ca lumea prefera f - de Daniel Racovitan la: 22/10/2004 13:15:30
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
"nu vedeti ca lumea prefera filmele americane?"

Defineste "lumea" pls.

___________________________________________________
I'm 100% Windo ws-free. And I fell fine.
#25935 (raspuns la: #25931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: