comentarii

copaci de zahar ezempler


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fefe, bomboane de casa... - de Coralie la: 02/12/2004 21:46:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Cred ca sunt FONDANTE, un pic la fel ca retzeta serbetului...
apa, zahar si o esentza (aroma) se fierbe sa scada si se freaca pâna albeste...

Cred ca pe undeva aveam adresa de LOUKOUM , RAHAT
insa trebuie înauntru guma arabica naturala (cred c-asa-i zice :))

ca un clei de cires, dar vine de la alt copac...
#30455 (raspuns la: #30451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu sintem frustrati, sintem prea oscilanti! - de Dr Evil la: 18/02/2005 01:14:08
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Nu sintem o natiune de oameni frustrati, sintem o natiune care nu-si poate fixa un TZEL. Nu avem mindrie nationala si nu avem curaj sa ne mentinem idealurile decit cind ajunge "cutitul la os".
Din dorinta de a nu fi categorisiti "NATIONALISTI" renuntam pina si la patriotuismul de baza. O sa ajungem la situatia in care privind la un meci de fotbal intre echipa Romaniei si o echipa straina o sa tzinem cu echipa straina numai ca sa demonstram cit sintem de NE-NATIONALISTI si cita constiinta internationala avem.

Va amintiti cind, pe vremea lui Ceausescu, aveam uleiul, zaharul si carnea rationalizate? In urma tulburarilor din Polonia am fost solicitati sa renuntam la parte din ratie ca sa o donam Polonezilor. Cind noi nu aveam destul sa ne hranim copii, nimeni nu s-a ridicat improtriva "ideii generoase" (actually odioase) de a rupe de la gura copiilor nostri si a da polonezilor, care de fapt aveau mai mult decit noi.

Nimeni nu s-a ridicat sa puna capat problemelor nationaliste cu ungurii. nemtzii si tziganii din tara. Francezii au avut curajul sa legifereze interzicerea folosirii simbolurilor religioase in scolile de stat. Noi nu avem nici macar curajul sa impunem respectarea limbii oficiale. In nici o tara din lume nu exista scoli de stat (scoli gratuite) decit in limba oficiala a tarii. Noi oferim scoli si universitati in limba maghiara. Creem cetazeni care nu vor fi in stare sa vorbeasca limba oficiala a tarii.
Are cineva curajul sa spuna sus si tare ca limba oficiala in Romania este LIMBA ROMANA? Nu ne alienam singuri in tara noastra.

Nu am auzit nici un tzigan cintind muzica populara romaneasca... dar majoritatea romanilor cinta muzica tziganeasca. Roamnii asculta manele mai mult decit muzica romaneasca si Adrian Copilul Minune a devenit Erou National. Asta este rusinos si frustrating.

Nu sintem frustrati, sintem slabi, lashi si ne frustram singuri!

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
ai dreptate...tre sa tai copacul!!! - de Dr Evil la: 12/03/2005 07:37:57
(la: Exista oare EGALITATE????)
Multumesc jinga, as vrea sa-ti spun ca de cind am plecat din romania am invatat multe. Nu critic societatea romanesca, am trait si traim cu limitarile noastre.
Viata nu este la fel de generoasa cu toti. Unii sint foarte norocosi, se nasc frumosi, inteligenti, talentati. Altii mai putin! Dar asta nu inseamna ca trebuie sa evaluam oamenii dupa cit le-a oferit natura. Eu prefer sa-i apreciezi pentru ce au dobindit prin munca si dedicatia lor.

Pentru cei care s-au nascut cu diferite incapacitati avem datoria morala de ai ajuta si de-ai face sa se simta parte din societate.
Sa incercam sa-i facem fericiti sa-i ajutam sa treaca peste handicap si nu sa-i izolam in durerea si nefericirea lor.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39218 (raspuns la: #38943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un copac cu flori:) - de giocondel la: 13/03/2005 07:00:07
(la: Despre cum visez)

Cand un suflet contine in sine esenta vietii spiritului, daruieste fructe binefacatoare si devine un Copac Divin...

"O SON OF SPIRIT!
My first counsel is this: Possess a pure, kindly and radiant heart, that thine may be a sovereignty ancient, imperishable and everlasting."
( The Arabic Hidden Words)



ivy, athos si horica - de Jimmy_Cecilia la: 17/05/2005 21:39:11
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
ivy,
pacat ca nu ne potrivim in acelas timp in RO,
de aia ar trebui sa ne organizam pt 2006, sa fim cam cu totii la
aceiasi data
ce nebunii n-am mai face... :))

pai vina pe aici, daca vrei sa te urci in copaci...

Ivy si athos,
eu fac marmelada pt mama, un fel de gem, cu zahar mai putin, ca ea nu mananca dulce tare...
insa fructele raman intregi, fara samburi, bineinteles
cam 500 gr la 1 kg fructe
dulceata este 1Kg/1 kg

horica,
eu pun in mixer yaurt cu fructe si un pic zahar, dupa mixare am o masinuta, se invarte amestecatorul tot timpul, si o pun in freeze,
face inghetzata...
cate o data fac sorbet doar cu apa si un pic zahar, dupa gust,
sau cu lapte,
da'poti sa bei si asa, rece, cu paharul...
iammiii iammiii

zmeura, nu s-a copt, doar la inceputul lui iulie,
ii din aia remontanta , care face incontinuu pana in octombrie
Cafea fara zahar. - de Ovidiu Scarlat la: 06/06/2005 11:59:53
(la: forumul "cafeneaua")
Am ramas surprins intr-o oarecare masura sa vad ca unii dintre voi au aceleasi obiceiuri ca mine: dimineata beau o cafea fara zahar... este imposibil sa renunt la aceasta cana de cafea. Trebuie sa spun cum o prepar, am vazut cu trecerea timpului ca este foarte important. Incalzesc in ibric o cana de apa, o las sa clocoteasca, inchid focul si imediat pun 3 lingurite (cu varf) de cafea, apoi amestec repede o perioada de timp (1/2 minut). O beau fierbinte, fara zarah, se simte mai bine aroma cafelei. Cum spunea cineva, din cand in cand, pica foarte bine o bucatica de ciocolata pe langa cafea. In plus nu mai este nevoie de ceva, nici bautura tare, nici tigara, e suficient...:). O cafea pe zi este suficient pentru mine, defapt evit sa beau mai mult.... apropos la cuvantul "evit", era un banc pe vremea lui Ceausescu, "Ai vazut ca tov. Elena nu vorbeste la marile adunari in ultimul timp? Da, da...evita!"(e vita.....:P).
--------------------------
Vreau sa-ti fiu primul--Vreau sa-mi fi prima.
Pasagere, - de Jimmy_Cecilia la: 07/07/2005 23:28:28
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
in Taiwan si in hong-kong am baut un ceai gri cu flori de jasmin,
e galben f. clar, cand e facut, se serveste la restaurante in loc de apa, fara zahar, bineintzeles...
am luat si eu o provizie cu mine.. mai am inca...

da' sa vezi ce ceai imi facui dupa masa...
am pus de toate : busuioc, menta, sariette, salvie, origan, frunze de cassis,smeura, capsune, si fructe uscate:
prune si caise, apoi cirese, cassis (coacaze negre), coacaze rosii si cirese (astea trei uscate- adunate din gradina, ca s-au uscat pe ramuri, nimeni nu le-a cules...)
am pus si flori de tei, de camomie, am taiat si fructe uscate de macies
si flori de sunatoare
am preparat vreo 2 kg de amestec... am intins la umbra sa se mai usuce...maine am sa adun pe copac si visine uscate si sa adaug...

am incercat si mi-am facut un litru de bautura... yammy-yammyyy
ce bun a fost...

la ceva tot or fi bune fructele care s-au uscat pe copaci si arbusti in lipsa mea... :))
#58547 (raspuns la: #58539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
curmale proaspete - de Jimmy_Cecilia la: 20/10/2005 22:09:47
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
deschise, scos samburele si umplute cu ciocolata sau un fel de crema
sherbet de mango si lamaie naturala
am o farfurie intreaga in fatza mea...

si nugat facut cu semintze de susan
bucatzi de mango si papaie cu zahar ars de-asupra...

aici o insula ca in evul mediu, nu vin straini, nu-s hoteluri,
doar acum 4 ani o echipa de speologi belgi
insula in oceanul indian de o parte si marea arabiei in cealalta parte,
la 250 km de coasta africii (djibouti) si 350 km de coasta hadramouth, 600 km de aden

fauna si flora unica in lume, monument natural de unesco

cazare la seful confederatiei pescarilor sau la guvernator acasa,
amandoi mari sheihi

muntele cel mai inalt cca 1.500 m altitudine
doar cateva telefoane, vaporul vine doar 4 luni pe an, c-apoi musonul
acum avion o data pe saptamana, daca vii stai obligatoriu o saptamana,

un paradis al pasarilor, cormorani negrii si roz si toate soiurile
flora unica in lume
exista un copac, pui sucul frunzei pe o rana vie, taietura de ex. care sangereaza,
cicatrizeaza f repede si fara cicatrice

o sa facem un extract biologic de frunzele astea, ca sa fie folosit intr-o crema cicatrizanta

au flori, care au proprietatzi astringente si bactericide in acelasi timp,
ideal pt a fabrica un agent actif contra acneei...

insula este practic interzisa turistilor si strainilor, doar pot intra stiintzificii...:))
#80382 (raspuns la: #80373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-a placut asta copacii - de rembrandt la: 28/10/2005 21:39:19
(la: Traversarea)

mi-a placut asta

copacii se joaca cu soarele
si-i pun piedica



________
keep it simple...
Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Nu vedem padurea din cauza copacilor - de zaraza sc la: 28/04/2006 19:44:40
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
NT este scris pentru a lasa omenirii invatatura lui Isus, despre un Dumnezeu mai apropiat de oameni, care isi respecta promisiunile facute in Vechiul Testament. Nu stiu de ce in loc sa invatam ceva bun de acolo oamenii despica firul in patru si nu vad padurea din cauza copacilor. Adica stiu...asa sint oamenii...

Nu mai stiu cu ce ocazie s-au gasit dovezi ca Isus a existat.

Toti oamenii de acolo au strigat ca singele sa cada asupra copiilor lor. Intr-un documentar am auzit, documentar serios ce a studiat perioada, ca asa era formula cind se condamna la moarte o persoana. Acuma nu mai mi-aduc aminte alte amanunte, sa zicem ca am gresit ca nu se intimpla la toate condamnarile...

Oamenii nu au venit la spectacol, ci manipulati de marii preoti si farisei...erau in general aceeasi oameni care cu o saptamina inainte il primeau cu ramuri de finic la intrarea in Ierusalim.

Nu biblia acuza evreii, ci oamenii care o interpreteaza dupa voia lor.

Pentru crestini NT este in mod evident continuarea operei lui Dumnezeu, continuarea VT. Isaia (11.12,13-am scris din memorie, e vorba de cei 30 de arginti aici) si Daniel (53.7, idem, in legatura cu rastignirea si suferintele lui Isus) sint doi profeti unde am gasit ieri profetiile si promisiunea lui Dumnezeu de a ajuta omenirea, profetii care se confirma in NT.

cere si ti se va da
#119306 (raspuns la: #119190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.caine=copac 2.sarut=limb - de anca_si-atat la: 14/06/2006 22:55:16
(la: sa vedem ce minte diabolica aveti)

1.caine=copac
2.sarut=limba
3.soare=cald
4.iarba=capra
5.seara=sex
6.carte=sex
7.drum=talhari
8.el=puternic
9.ea=afectuoasa
10.mami=san
11.frica=tipat
12.somn=vis
13.cafea=tensiune
14.dulce=diabet
15.pix=hartie
16.apa=viata
17.maine=azi
18.poate=sigur
19.vino=du-te
20.strada=poteca

p.s.:astea sunt raspunsurile prietenului meu...minte de barbat:)))
Mai ce mai de zahar... Servus la totzi...Care suntetzi pe aici?? - de Jimmy_Cecilia la: 27/09/2006 20:02:12
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Ce atata zahar si dulce...o cam dati cu siropul si siropeala... :))
Eu nu vreau nimic de dulce..cica am mancat prea multzi
struguri si fructe si am 2 Kg in plus pe mine...
Zilele trecute tzipa dieticiana ca din gura de sarpe...

Deci dulce si dulgegaretzuri... mersi , fara fasoane...

Azi am fost cu prieteni de la Roma, de la ora 6 am plecat,
in padure langa La Turbie, aproape de Monaco, Monte Carlo,
la ciuperci... am gasit o multzime de lactari si inca 2-3 soiuri
(habar n-am cum se numesc in romaneste)..

apoi ne-am dus la Café de Paris, in fatza Cazinoului de Monte-Carlo,
am mancat plin de bestioale din mare si scoici, apoi am facut
poze cu duiumul, apoi am intrat la Cazinou, sa vada...
dar acolo interzis sa faci poze, am fotografiat doar cladirea din
afara,
si nici in salile de ruleta nu ne-a lasat sa intram, ca eram
cu jeans, cum am fost dimineata in padure...:)
doar in salile de masini am putut intra si in hall..

Pozele le voi pune poimaine, poate, daca nu la intoarcerea
din Thai...
#148217 (raspuns la: #148028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copacul . . . - de cherie la: 27/11/2006 00:01:17
(la: M-am nascut)
Biet copac pe care iarna
il ascunde cu pacat,
Nu se face primavara
sa te vezi cum te-ai uscat ?
Copac al meu, copac al lor- v - de mazariche la: 16/01/2007 21:22:41
(la: Copac al meu, copac al lor...)
Copac al meu, copac al lor- viu si eu cu un topor...
thebrightside & cri - de Giordano Bruno la: 13/05/2007 17:51:40
(la: Lacrimi)
Azi nu prea am avut inspiratie pt o conf dar m-am gindit la voi :)) , si la mine evident . Sau de ce nu la noi .


Zaharoasa infantila :)

Privesc un soare prietenos pe cer , citiva nori se departeaza , e liniste in mintea mea. Iar in natura-i zarva mare . Vintul adie usor , nu-l vad si nici nu-l simt . Ii percep existenta datorita frunzelor dintr-un copac , ce par a fi copii pe timp de scoala in recreatia mult asteptata . Si totusi , vintul , nu brazdeaza lacul linistit al sufletului meu , de parca ar-fi obiect fara suflare sau poate-un gigant adormit . Nu cred sa doarma intregul lac pt ca oriunde-i viata e zbucium sau armonie . Un viespe sade linistit analizind natura . Pe linga un rondou de flori , un fluture se-nvirte-n cercuri aleatorii , nehotarit ce floare sa peteasca , ametit fiind de mireasma si frumusetea lor . In iarba sta pitit un greieras , acordindu-si corzile viorii cu dorinta de-a cinta o simfonie lenta , viespelui ce sade linistit . Intr-un copac o vrabie scandalagie , stereotip reproseaza greierasului schimbarea de ritm , pe undeva pe sus , o turturica-n zboru-i trecator a salutat pe cineva dar n-a primit nici un raspuns . Intreaga natura-i ocupata , doar viespele zimbeste lenes si satisfacut la ritmu ce-l asculta , face popas in trecutul sau la dragostea pierduta , acum un lucru este cert , a fost iubit . Pacat . E prea tirziu si chiar se face seara .
Omul si copacul(1). - de Areal la: 25/06/2008 15:48:01
(la: POVESTIRI CU TALC)
...Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. . Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. .Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
#320195 (raspuns la: #320054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(2) - de Areal la: 25/06/2008 15:48:43
(la: POVESTIRI CU TALC)
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Omul si copacul(3) - de Areal la: 25/06/2008 15:49:15
(la: POVESTIRI CU TALC)
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj” ...

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii...IUBIREA ESTE UNIVERSUL...
*** - de Lady Allia la: 10/08/2008 16:43:28
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)

am vrut sa vin pe lume deoarece bunica si bunicul imi promisesera povesti frumoase, paine cu unsoare si ceapa verde, brazi de Craciun inalti pana la cer, zambete si imbratisari calde, picioare desculte, copaci numai buni de cucerit...

am vrut sa vin pe lume ca sa le fac in ciuda mamei si tatei si sa le arat cum doua manute de copil pot schimba lumea oamenilor mari.

am venit pe lume intr-o dupa amiaza. tata era la spital, mama...plangea ca tata e la spital, iar bunica ma incuraja sa ies repede sa nu o chinui nici pe mama, nici pe mine. am ascultat-o si am fost cuminte. ma grabeam sa cunosc lumea.

niciodata nu am inteles de ce oamenii trebuie sa aiba un nume - mai ales unul care nu ii place.

mereu am fost convinsa ca vata de zahar creste pe cer, iar oamenii mari o culeg, o coloreaza si o vand in targuri. de aceea mi-am pus in gand sa fiu om mare sa pot si eu culege vata de zahar fara sa o cumpar (mai ales la portie atat de mica :D ).

pentru mine cerul era caprui si zambea, deoarece intotdeauna cand ma trezeam ochii mei intalneau ochii bunicii si zambetul ei larg si frumos. in ochii ei mereu ma puteam oglindi si puteam desena lumi de vis.

cu bunicul faceam "bote cu nas si maini", ascundeam spiridusii prin boschetii de agrise, vanam elfii in ciresi si tei, cautam pupeze :))) si prindeam fulgii discutand atat de multe lucuri frumoase.

cand bunica facea mancare eram convinsa ca face vraji: "mai pun si de asta...asaaa, si asta, inca oleaca de aia..." :))) - si cred ca facea: niciodata, nimeni nu a facut mancare atat de buna ca si a ei.

si acum..."BOMBA"! :)))))
despre bunica, intotdeauna am crezut ca este vreo printesa renegata de parinti si alungata din castelul ei de cristal.
de aici si ideea ca in "buda" din gradina, bunica isi arunca pielea de om si se transforma in printesa. intotdeauna imi spunea: "nu te duce acolo ca nu este voie!" - prea semana cu acea camera din povesti in care niciodata nu aveai voie sa intri :))).
si bineinteles am vrut sa explorez. am explorat pana m-am trezit strigand dupa ajutor :))). nu stiu cum a ajuns bunica acolo, ea fiind mica si grasuta, dar stiu ca doar de doua ori am strigat.
doua saptamani am putit a rahat! :)))))))
mi-a zis bunica: eh, las ca de acu o sa fi o printesa norocoasa! am fost! sunt!
am fost ca i-am avut pe ei si sunt ca am si eu printesa si ingerul meu, in rest, vorba bunicului: "de unde noroc ca acolo numa cacaciosi ghinionisti au fost!"

si...am sa revin, dar acu ma striga pitica. tre sa o pun sa faca nani :D.







Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...