|
te provoaca sa gandesti
copacul metafora
Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.
"metafora "MUIE" - plastic & Paianjenul,
- de
Denysa
la: 02/10/2004 23:27:42
(la: Cine conduce lumea?) "metafora "MUIE" - care in contextul dat are, oricum, sens strict figurativ - imi exprim regretul ca, pe moment nu am gasit in vocabularul decent nici un echivalent care sa exprime atit de plastic sentimentul meu de desconsideratie fata de incalificabilul gest al generalului Mohammed Ibrahim Omar al-Muslit."
Ce numesti tu metafora,un limbaj de periferie? De altfel recunosti lipsa altor termeni din ingustul vocabular...ce il practici. Cand asemenea expresie o numesti "plastic"...ceva trebuie sa iti dea de gandit...esti totusi pe un forum...nu in lumea gandurilor tale. ce precizezi: "In ce priveste felul meu de gindire... ma simt foarte confortabil cu el, indiferent daca altii il aproba sau nu..." O asemenea gandire te califica deja... Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus. Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi. "Si umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare, râul curgea răsucit între cele două vârste ale pietrei: stânca de o parte, nisipul de cealaltă, un colţ de zăpadă neîncepută împerecheat cu trupul bătrân al punţii oprea trecerea desculţă a gândurilor, doar cărarea pierdută în spatele nostru şerpuia înainte minţindu-ne că ziua e încă mai lungă. Priveam zborul încrucişat al păsărilor tăind aripa uriaşă şi moale a vântului care nu venea, atunci, de niciunde, fără să ne întrebăm de ce trăiam împreună acelaşi vis ascunşi în globul aceleiaşi secunde, legaţi de cuvintele repetate ale ultimului vers schimbat când ziua aluneca-n alt anotimp şi umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare.." Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos. Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu! Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare! Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus. Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi. "Si umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare, râul curgea răsucit între cele două vârste ale pietrei: stânca de o parte, nisipul de cealaltă, un colţ de zăpadă neîncepută împerecheat cu trupul bătrân al punţii oprea trecerea desculţă a gândurilor, doar cărarea pierdută în spatele nostru şerpuia înainte minţindu-ne că ziua e încă mai lungă. Priveam zborul încrucişat al păsărilor tăind aripa uriaşă şi moale a vântului care nu venea, atunci, de niciunde, fără să ne întrebăm de ce trăiam împreună acelaşi vis ascunşi în globul aceleiaşi secunde, legaţi de cuvintele repetate ale ultimului vers schimbat când ziua aluneca-n alt anotimp şi umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare.." Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos. Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu! Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!
raspuns la :« draga Lidia Z., iti doresc noroc in viata * »
- de
Lidia Z.
la: 12/03/2005 02:11:10
(la: De ce critica femeile barbatii ?) T.C.« draga Lidia Z., iti doresc noroc in viata »
L.Z.iti multumesc pentru urare ! T.C.« Sincer, imi pare rau pentru problemele pe care, probabil, le ai. Rezulta clar asta, din inversunarea gratuita, din puiul de feminism (a se citi extremism) ce razbate pana aici, la mine, in Vitan. » L.Z.Nu sint nici feminista (absolut de loc !) si nici probleme speciale nu am... Sint casatorita cu acelasi om de mai bine de 28 de ani, si in acesti ani m-am realizat atit ca sotie si ca mama avind in plus o viata profesionala bogata. Ceea ce am spus despre conditiile de viata a femeilor este adavarat ...si nu am citat decit citeva exemple benine ! T.C. « Pe de alta parte, esti pe langa subiect. » L.Z. Stiu insa subiectul expus il gaseam de o nulitate rara … cum vad ca esti d-ta autorul… autor vexat si cu egoul ranit pina acolo in Vitan… m-am hotarit sa-ti analizez capodopera…. T.C:« Citeste ce vrea subiectul, apoi da-ti cu parerea. Poti ? » L.Z.Da ! T.C.“Observam in jurul nostru cazuri nenumarate in care femeile critica barbatii !” L.Z.Rari sint cei care accepta critica cu zimbetul pe buze… cu atit mai mult ca punctele noastre slabe sint scoase in evidenta. Insa nu avem dreptate de a nu tine seama de critica caci ea poate fi o excelenta sursa de informatie despre persoana noastra ! Nu este oare expresia unei priviri exterioare puse pe noi ? A fi luata ca un atac personal este o lipsa de maturitate ! Critica altora este vitala caci ne ajuta sa discernäm ceea ce nu este in ordine in conduita noastra. Mînia si resentimentele se acumuleaza cind nu permitem celor din jurul nostru de a ne critica ! T.C.« Mai intai sunt cele divortate, care cred ca toti barbatii sunt la fel si judeca pe cei din jur prin prisma experientei personale. De ce ? » L.Z.In primul rind cu persoanele care traiesc momente penibile ca de exemplu un divort, ar trebui sa fim indulgenti, temperati si generosi. O femeie (sau un barbat) care divorteaza este o persoana ranita. De a pune intrebarea « de ce judeca pe cei din jur prin prisma experientei personale » inseamna ca d-ta n-ai nici cea mai vaga idée de ceea ce se numeste psychologia ! Comportamentul fiecärei fiinte (fie el barbat sau femeie) este conditionat si afectat de ranile pe care le-am primit inca din primii ani de viata ! In cazul unui divort, ruptura si rana facuta ar fi putut fi acceptabila daca n-ar fi fost cauzata de celalalt. T.C.« Nu au puterea sa vada ca fiecare om e un univers aparte ? » L.Z. Nu, nu au putere ! Cind treci prin momente de extrema suferinta nu mai ai nici puterea si nici luciditatea sa vezi .... ma intreb totusi de ce d-ta nu ai puterea de a vedea ca « fiecare om e un univers aparte » fara sa-l judeci. Ma intreb de ce tragi in ambulante si strivesti ranitii ? (iti atrag atentia ca este o metafora nu cumva sa cauti ambulante pe ulita !) Pina aici textul d-tale mai avea un sens … insa de aici urmeaza o serie de intrebari pe care ti le pui si care reflecta … amaraciune si «experiente personale » nedigerate…… T.C. « Apoi sunt cele care se lamenteaza incontinuu, se plang mereu - casatorite fiind, dar nu fac nimic pentru asta. » L.Z. euh… nu fac nimic pentru asta ???? pentru care « asta » ? Frazä fara sens ! T.C.« Le face mai bine postura de suferind, in care "culeg" intelegerea si compasiunea unora, decat sa "rupa pisica" ? De ce nu divorteaza, sau de ce nu incearca o schimbare radicala in casnicie ?» L.Z......mda… cred intradevar ca pentru a intelege si a ne putea da parerea la fraza asta ar trebui sa stim mai multe despre « persoana » respectiva caci fara alte detalii nu putem stii cine are dreptate : nevasta care se plinge, vecinii care asculta si o inteleg sau pisica care se catara in copaci in loc sa se lase rupta !!! T.C.« Eu cred ca suferinta benevola ridicata la rang de virtute ascunde rani adanci, ce fac ca pastrarea si dezvoltarea, eventual salvarea valorilor "Casa si familie" sa nu aiba nici o sansa in fata hranirii orgoliului personal » L.Z. Uuuuulaaaaaa….. mai pus pe fund cu asa o profunda cugetare !!!! De unde ai scos-o ??? Daca am priceput bine ceea ce doresti este ca femeia in loc sa se plinga si sa sufere sa stringa din dinti si sa se sacrifice pe altarul « Casa si familie » si sa termine ciorba din farfurie ca-i place sau ca nu-i place. Nu te cunosc dar sa-ti spun sincer ca mi-e mila de nevasta d-tale ! Lidia Z.
ai dreptate...tre sa tai copacul!!!
- de
Dr Evil
la: 12/03/2005 07:37:57
(la: Exista oare EGALITATE????) Multumesc jinga, as vrea sa-ti spun ca de cind am plecat din romania am invatat multe. Nu critic societatea romanesca, am trait si traim cu limitarile noastre.
Viata nu este la fel de generoasa cu toti. Unii sint foarte norocosi, se nasc frumosi, inteligenti, talentati. Altii mai putin! Dar asta nu inseamna ca trebuie sa evaluam oamenii dupa cit le-a oferit natura. Eu prefer sa-i apreciezi pentru ce au dobindit prin munca si dedicatia lor. Pentru cei care s-au nascut cu diferite incapacitati avem datoria morala de ai ajuta si de-ai face sa se simta parte din societate. Sa incercam sa-i facem fericiti sa-i ajutam sa treaca peste handicap si nu sa-i izolam in durerea si nefericirea lor. "Si daca ramuri bat in geam... De ce nu tai copacul..." Cand un suflet contine in sine esenta vietii spiritului, daruieste fructe binefacatoare si devine un Copac Divin... "O SON OF SPIRIT! My first counsel is this: Possess a pure, kindly and radiant heart, that thine may be a sovereignty ancient, imperishable and everlasting." ( The Arabic Hidden Words) e prima si se poate ultima oara ca intru pe-aceasta trancaneala. Multumesc de comentariile tale, au fost la obiect. Cf regulilor de utilizare, un astfel de sit ar fi trebuit sa fie deschis oricui, indiferent de opiniile lui, cita vreme discuta chiar polemic, dar legat de idei, nu de mojicii adresate cum ii vine la persoana. Cum nu m-am bagat pina acum pe trancaneala, a fost tocmai ca sa nu "derajez" pe unii care uite-asa nu pot nici macar sa traiasca alaturi de un vecin care nu-i 100% ca ei. In loc sa se aprecieze asta, apar mai tot timpul pe aici mojicii la adresa nu doar a mea, ci si a altora care (cum metaforic scria Valeriu) nu vin sa ...pupe fundul unor maimute din copac. Citeva comentarii de mai jos au intrecut urit de tot masura. Nu poti sa treci continuu pe linga rahatul ce ti se arunca in fata, facindu-te ca nu-l vezi.
Superba metafora, desi eu n-a
- de
Honey in the Sunshine
la: 20/10/2005 16:53:13
(la: in cautarea Adevarului) Superba metafora, desi eu n-am facut acelasi drum.
_____________________________________________________ Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea mi-a placut asta copacii se joaca cu soarele si-i pun piedica ________ keep it simple... Ma bucura comentariul extrem de "realist" pe care l-ai facut, poate cam deplasat din partea unuia care scrie poezii si ar trebui sa inteleaga nuanta metaforica a anumitor cuvinte dincolo de valoarea lor strict proprie. Desi intr-un fel ai dreptate, pentru ca am incercat sa vad daca e greu de inteles "unde vreau sa bat " pentru o persoana care habar nu are despre ce e vorba. Asta e realitatea iar daca am gresit adresand un text "ca eseu" publicului larg in loc sa-l transmit doar persoanei care trebuie sa-l inteleaga imi cer scuze. Iar ca sa intelegi aceasta ultima fraza (pentru a nu ma mai lua peste picior) am sa-ti dau un exemplu: eu iti zic atat: "joi la ora 20:00"; normal ca nu ai intelege nimic insa un amic de-al meu cu care am vb despre cupa uefa isi va da seama ca e vb de ora la care incep meciurile. Desigur asemanarea e putin cam deplasata, dar releva clar faptul ca cel caruia ii transmiti un mesaj il va intelege mult mai bine decat ceilalti care il citesc pe langa el. Cum cred ca poeziile de dragoste ale lui Eminescu le-a inteles mult mai bine Veronica Micle decat noi.
Revenind insa putin si la aspectul strict propriu al frazelor legate de " a dori,a avea , a cunoaste" ca povara pe de o parte sau ca progres pe de alta parte trebuia sa te gandesti de doua ori inainte de a face acea afirmatie. Si stii de ce? Iti "esplic": de exemplu dorinta lui Newton de a descoperi de ce marul din copac cade in jos si nu in sus a reprezentat un mare progres prin descoperirea fortei gravitationale. Dorinta mea de avea o masina straina devine un progres personal sa spunem in momentul in care imi cumpar o Toyota Corolla. Si in ambele cazuri si un motiv de bucurie, de fericire. Dar, dorinta care odata realizata reprez progres si un motiv de fericire, este urmata de o alta dorinta. Si tot asa pana la urma totul devine o povara. Pentru ca Newton desi si-a dorit , nu a reusit sa descopere nimic mai reprezentativ decat ceea ce tocmai realizase, iar eu chiar daca acum mi-as dori un BMW M6 si prin absurd as reusi sa-l am, probabil ca dupa o scurta perioada de timp ma va multumi , cine stie, doar un Mig 29. Iar aceste doua exmple, chiar daca sunt diametral opuse converg spre aceeasi idee: totul este relativ in functie de momentul in care se petrece.Pentru ca daca acum cateva luni un lucru( o persoana) ma multumea pe deplin, ma facea fericit, acum acel lucru(persoana) nu mai imi trezeste aceleasi sentimente. Si atunci vine presupunerea fireasca: poate era mai bine daca ma opream in acel moment...Esti fericit acum ca ti-ai cumparat un apartament cu doua camere iar peste ceva timp nu-ti mai ajunge o vila cu piscina. Chiar daca aceasta evolutie a lucrurilor este fara doar si poate un progres, cu timpul nu cumva devine o povara pentru noi ca persoane? Ideea mi s-a parut interesanta, insa aproape ca m-ai pierdut pe drum iar la capat ochii imi faceau numai cercuri! :o)
Cred ca e un pic prea plastica si ar trebui sa dai niste exemple, ca sa vorbim mai concret. Mi-a placut insa ca numai cu doua zile inaite de a citi eseul tau am vazut un lac in care erau infipte asa cum ai imaginat tu, trunchiuri de copaci. Dedesubt fusese un oras (inundat complet in 1912, acum e un lac foarte adanc acolo!) si numai asta ramasese din copacii gradinilor lui. Ma intreb ce metafora s-ar putea scoate despre viata, din viziunea ta si experienta mea!
Nu vedem padurea din cauza copacilor
- de
zaraza sc
la: 28/04/2006 19:44:40
(la: de ce credeti in dumnezeu?) NT este scris pentru a lasa omenirii invatatura lui Isus, despre un Dumnezeu mai apropiat de oameni, care isi respecta promisiunile facute in Vechiul Testament. Nu stiu de ce in loc sa invatam ceva bun de acolo oamenii despica firul in patru si nu vad padurea din cauza copacilor. Adica stiu...asa sint oamenii...
Nu mai stiu cu ce ocazie s-au gasit dovezi ca Isus a existat. Toti oamenii de acolo au strigat ca singele sa cada asupra copiilor lor. Intr-un documentar am auzit, documentar serios ce a studiat perioada, ca asa era formula cind se condamna la moarte o persoana. Acuma nu mai mi-aduc aminte alte amanunte, sa zicem ca am gresit ca nu se intimpla la toate condamnarile... Oamenii nu au venit la spectacol, ci manipulati de marii preoti si farisei...erau in general aceeasi oameni care cu o saptamina inainte il primeau cu ramuri de finic la intrarea in Ierusalim. Nu biblia acuza evreii, ci oamenii care o interpreteaza dupa voia lor. Pentru crestini NT este in mod evident continuarea operei lui Dumnezeu, continuarea VT. Isaia (11.12,13-am scris din memorie, e vorba de cei 30 de arginti aici) si Daniel (53.7, idem, in legatura cu rastignirea si suferintele lui Isus) sint doi profeti unde am gasit ieri profetiile si promisiunea lui Dumnezeu de a ajuta omenirea, profetii care se confirma in NT. cere si ti se va da "Golit de sevă copacul s-a prăbuşit arătându-şi indecent inelele"
N-am inteles. Inele indecente? Nu se mai poarta mini la copaci? :) Cu toata gluma, metafora mi se pare nereusita si textul nu stiu ce vrea sa transmita, pasare albastra...
1.caine=copac
2.sarut=limb
- de
anca_si-atat
la: 14/06/2006 22:55:16
(la: sa vedem ce minte diabolica aveti) 1.caine=copac 2.sarut=limba 3.soare=cald 4.iarba=capra 5.seara=sex 6.carte=sex 7.drum=talhari 8.el=puternic 9.ea=afectuoasa 10.mami=san 11.frica=tipat 12.somn=vis 13.cafea=tensiune 14.dulce=diabet 15.pix=hartie 16.apa=viata 17.maine=azi 18.poate=sigur 19.vino=du-te 20.strada=poteca p.s.:astea sunt raspunsurile prietenului meu...minte de barbat:))) De data asta nu mi-a placut, nu m-a prins. Am remarcat insa muzicalitatea, cand ii prind ritmul aproape ca incepe sa-mi placa.
Nu conteaza insa prea mult caci "cred în dragostea mea pentru tine", metaforic, bineinteles. :o) Ba nu, mi-a placut totusi "nu cred în zei vânduţi/ la bucată" si "libertăţi pe tavă/ rămăşiţe de slavă". Biet copac pe care iarna
il ascunde cu pacat, Nu se face primavara sa te vezi cum te-ai uscat ?
Copac al meu, copac al lor- v
- de
mazariche
la: 16/01/2007 21:22:41
(la: Copac al meu, copac al lor...) Copac al meu, copac al lor- viu si eu cu un topor...
Poezia e slaba de tot, am reusit destul de greu sa gasesc ceva care seamana a metafora:
"Verdele ochilor a început să se ascundă, Făcându-se una cu muşchii copacilor" Gerunziul ma deranjeaza rau in poezie, posibil sa fie manuit cu maiestrie de unii dar aici nu e cazul. In contextul creat, femeia dezlantuita inspira ceva din care sar bigudiurile si papucii. Habar n-ai ce avantaj ai ca primesti critici in loc sa ti se spuna "e bine, important e ca vrei sa ajungi nicaieri".
|
 loading... |
(la: suflet pereche?)