comentarii

copii care merg de paste la biserica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ingridutza - de Jimmy_Cecilia la: 10/02/2004 08:30:39
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Am locuit in Paris si apoi in Medon-la-foret din 1973 pana in 1979, merg inca in fiecare luna sau maximum la doua luni o data, cateva zile de fiecare data.
cat am locuit la Paris, eram o obisnuita de la Biserica Româna si ne cunosteam cu totii, ne ajutam, ne vizitam, ne sfatuiam.
Era vechea garda, sau Garda de Fer, de altfel daca biserica de Jean Bauvais exista astazi, este datorita lor, ei au purtat-o pe spate financiar, tot ei au platit avocatii in procesul intentat de guvernul romanesc, care revendica cladirea bisericii.

de cum aparea un "intrus" il simteau.. il tineau la o parte, il evitau..
Erau foarte banuitori cu noii veniti, daca nu aveau recomandare.
De ce?
Pentru ca la inceput fiecare nu s-a ferit, dar au fost cazuri de rapiri, de incercari de rapire si trimitere in tara in valize diplomatice, au fost cazuri de abuzare, de oameni care au fost ajutati si au profitat, au fost cazuri in care s-a facut rau familiilor ramase in România.

S-a mai vorbit despre aceasta, pe acest forum.

Apoi, in 1989, eram cu totii exaltati, bucurosi ca s-a schimbat ceva in România, prostii de noi am crezut ca s-a schimbat si mentalitatea...
pe primii români ajunsi ca emigranti, i-am primit, i-am gazduit, le-am imprumutat bani, care cum a putut...
mie personal, cum spuneam pe vechea cafenea, mi-au furat toate macrameurile din casa, bibelouri, bijuterii, tot ce au putut lua...banii nu i-am mai vazut inapoi, la alti prieteni le-au golit casa..
si nu erau chiar complect necunoscuti..; ca veneau din acelas oras, sau nepoti ai vecinilor din RO, sau prieteni ai copiilor prietenilor din liceu..fiecare se recomanda de pe undeva...

ne-am ars si ne-am luat invatatura, lectia ne-a servit...

Asta explica pentru ce, cei care sunt mai de mult pe aici, nu se mai induiosaza de soarta noilor veniti...

Sa-ti mai spun ca am avut o mesavantura si cu o fosta colega din RO? si alta chiar cu o prietena?

Cred ca lucrul cel mai bun este sa nu astepti nimic din partea romanilor, chiar si de la aceia care se bat cu pumnul in piept pe forumuri, ca ei ar fi Parintele Pierre..
Mergi inspre francezi, cunoaste-i, imprieteneste-te cu ei, si cere-le lor sfaturi, daca nu la Biserica româna, la preot.

Nu-l cunosc pe noul preot, pe vremea cand mergeam eu acolo (la biserica) era Parintele Boldeanu- un om sfant, care a ajutat pe multa lume.
Nu cred ca ceva s-ar impotrivi ca noul preot sa-i semene...
#9354 (raspuns la: #9337) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Parinte, - de (anonim) la: 03/10/2004 23:17:53
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte,
Imi cer mai intai scuze ca ma bag direct in discutie fara sa citesc ce s-a scris mai inainte. Pe scurt, eu am parasit biserica ortodoxa acum cativa ani, pentru ca eram dezamagita de ce am vazut (imoralitate, bisericile, credinciosii si preotii nu urmau scriptura - dupa parerea mea) si am gasit o comunitate mica, de orientare neo protestanta careia m-am alaturat. Am parasit de doua luni Romania. Acum ma aflu la Oxford unde am gasit o comunitate devotata de ortodocsi. Prima data cand am fost la biserica a fost doar pentru a intalni alti romani, dar incep sa merg acolo pt ca sa ma apropii de Dumnezeu si, pentru prima data de multi ani, ma bucur sa fiu intr-o biserica ortodoxa. In biserica sunt oameni de toate nationalitatile, nu doar romani, iar preotii sunt englezi. Credinciosii din parohie sunt chiar dedicati lui Dumnezeu, ceea ce nu prea am intalnit in bisericile din tara, unde majoritatea sunt crestini doar cu numele. Sa-mi fie iertat daca gresesc, e doar punctul meu de vedere.
Asta a fost doar un comentariu.
Intrebarea ar fi - daca lucrurile stau chiar atat de rau cum le vad eu (si am intalnit si ortodocsi care sa fie de acord cu mine) ce face biserica pentru a schimba ceva in bine? In biserica de care apartin acum (Biserica lui Hristos), organizata, ce-i drept pe sistem american, exista o stransa legatura intre membrii bisericii, care se ajuta intre ei spiritual si material. Nu sunt tolerate abaterile crase de la normele Bibliei - pe ideea: daca nu vrei sa te supui, esti liber sa faci ce vrei, dar in afara bisericii (adica nu ca membru). Copii si memebrii mai noi ai bisericii participa la lectii de catehizare. Se organizeaza regulat studii, discutii biblice si grupuri de rugaciune. Din cauza ca noi credem ca credinta noastra ne aduce la mantuire, incercam sa le spunem si celor care nu cred si sa il facem cunoscut pe Dumnezeu. Am vazut activitati de genul acesta si in biserica ortodoxa din Oxford, dar in Romania, o prietena de-a mea ortodoxa, care a propus organizarea unui grup de rugaciune a fost acuzata de "sectarism". Ce este de facut pentru ca biserica ortodoxa romana sa nu mai fie in starea jalnica de acum? Repet, poate e doar parerea mea. Daca e asa, va rog sa argumentati. Poate imi deschideti ochii.
Deasemeni, as vrea sa-mi spuneti parerea dvs. despre ecumenism.
Si inca o intrebare: Ce terbuie sa facem ca sa ne mantium? Sunt, din punctul dvs. de vedere, crestinii din alte confesiuni mantuiti?
Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi un mesaj atat de lung.
Andreea Serban
Simeon - de Cassandra la: 21/04/2005 17:27:11
(la: Papa)
Biserica accepta numai ceea ce nu contrazice dogma. GB nu a fost reabilitat pentru ca ideile lui contrazic ideea unui dzeu creator. Ca atare Biserica Catolica nu poate si nu vrea sa il reabiliteze. L-au reabilitat de exemplu pe Galileo care insa fusese deja iertat in viata (pe care a trebuit sa si-o cumpere cu concesii facute bisericii) si deci in cazul lui nu au vina de a-l fi ars pe rug.
Biserica a fost in schimb bucuroasa sa accepte Teoria Big-Bangului pentru ca aceasta lasa loc existentei lui Dzeu, in acelasi timp Biserica demonstrind cit e de deschisa spre ideile stiintifice.

Cit priveste musulmanii, eu continui sa fiu la fel de “proaspat calcata”. Faptul ca noi ne-am batut cu turcii nu inseamna ca nu este adevarat ca Biserica Catolica este vinovata de masacre impotriva altor religii (apropo, turcii nu sint singurii musulmani). Daca vrei deschidem un subiect despre Otomani si vei vedea care este parerea mea despre ei, insa nu vad legatura cu subiectul tratat aici.

Lumea a treia. Se stie ca Benedict XVI este mai inclinat sa rezolve problemele secularismului occidental decit sa rezolve situatia de profunda mizerie din Lumea a treia. Cei care realmente sint preocupati de problemele sociale din Lumea a treia unde se stie exista foarte multi credinciosi, lamenteaza faptul ca nu a fost ales un papa mai putin conservator, mai rational in legatura cu adevaratele probleme ale umanitatii si mai acord cu realitatea contemporana. Dar bineinteles e greu sa avem o imagine gloabala a situatiei, fiecare vede doar ce este in jurul sau si este atent la ceea ce isi doreste personal. In Occident principala preocupare este ca a scazut numarul celor care isi boteaza copiii, ca a scazut numarul celor care merg cu regularitate la biserica, ca femeia sa nu avorteze si homosexualii sa nu se casatoreasca intre ei sau sa adopte copii; in alte parti ale lumii bisericile sint pline, dar principala problema ramine supravietuirea.
Multi dintre cei care am trait in comunism sintem tentati sa facem greseala de a confunda ideile de dreptate sociala cu ceea ce am trait cu totii in dictatura comunista (evident nimeni nu vrea sa se repete ororile unei asemenea dictaturi). Ideile de dreptate sociala insa sint un echilibru necesar in societate si mai ales acolo unde exista inechitati flagrante. Unii servitori ai Bisericii impresionati de nedreptatea sociala locala , se implica in protectia celor dezavantajati in fata politicii opresive practicate. Raspunsul Vaticanului este excomulgarea. Unii insa sint recompensati cu premiul Nobel pentru Pace pentru ca in fond lupta impotriva violarii drepturilor umane (Ex. Ramos Horta, Ximenes Belo)
Altii au fost asasinati in timp ce predicau neviolenta: “Fratilor, va ucideti proprii frati, orice instigare a omului , trebuie sa fie supusa legii lui Dzeu care a spus – NU vei ucide. Nimeni nu trebuie sa se supuna unei legi imorale. Biserica nu poate sa taca in fata unei asemenea atrocitati (instigare la crima in masa in El Salvador). In numele lui Dzeu, in numele acestei suferinte umane care isi indreapta plinsetele spre cer pe zi ce trece mai tare, va implor, va rog, va ordon: opriti masacrul.” (Oscar Romero)
In timp ce alte biserici le ridica statui, Vaticanul se mentine in tacere...

Ultima stire – in Spania (tara catolica) Congresul a aprobat azi legea referitoare la casatoria intre homosexuali.
#44810 (raspuns la: #44728) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga "a rose", sunt de acord - de Kharisma la: 07/07/2005 15:00:25
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Draga "a rose", sunt de acord ca aceasta carte "starneste setea de informatie religioasa" a fiecaruia.

Insa oare cate persoane care savureaza din plin un roman politist sunt pregatite pentru interpretari istorico-religioase???
Pentru ca din nefericire, religia nu mai este de mult pentru noi (si nu ma refer la romani, ci la crestini - in special la ortodocsi) un pilon al educatiei din familie. Din pacate peste tot copiii cresc cu cheia de gat, cu "Cartoon Network" sau "MTV", cu internet si telefoane mobile.
Putine sunt acele familii care mai merg duminica dimineata la biserica impreuna cu copii.
Daca suntem intrebati: "credeti in Dumnezeu?" raspundem: "Sigur, cum sa nu!" insa imediat dupa aceea se intampla sa actionam intr-un mod departe de "dumnezeire".
De ce? Pentru ca asa am fost botezati si asa am fost obisnuiti, sa credem in Dumnezeu. Sau macar asa sa spunem. Pentru ca putini dintre noi mai au intr-adevar constiinta sacra a lui Dumnezeu. Si din ce in ce mai putini au frica de Dumnezeu.

E o consecinta directa a evolutiei societatii in general. Oamenii au iesit din "matca" lor, satul, spre a intra in universul orasul, in universul anonimatului, unde ochiul critic al vecinului nu te mai priveste, nu pentru ca nu ai vecini, ci pentru ca lor nu le pasa de tine si nici tie de ei.
Ispitele te pandesc la tot pasul si esti liber sa actionez dupa propriul interes, indiferent care ar fi acela, pentru ca te afli sub protectia anonimatului. Cine te mai cunoaste la oras? Nimeni.

Mai crezi atunci in Dumnezeu? Bineinteles ! Biserici sunt peste tot, mergi la botezuri, nunti, inmormantari, te inchini la icoane. Insa cate din actiunile tale sunt in spirit cu religia? Cate nu lezeaza credinta in Dumnezeu? Putine. Spun asta si-mi asum riscul.

Nu spun ca ceea ce am descris mai sus s-a intamplat de curand. Este un proces in curs de desfasurare de vreo 100 de ani, mai pregnant in ultimii 50 de ani. Incetul cu incetul ne indepartam de la traditie, de la valorile care pentru bunicii nostri erau sacre. Descoperim alte idei, alte tendinte, alte preocupari, tinem pasul cu progresul tehnologic si chiar ne adaptam limbajul uzual la acest progres. Este firesc sa sa intample asa.
Asimilam aproape instantaneu informatiile pe care le primim si in multe cazuri nu le filtram, pentru ca nu mai e timp: alte informatii vin la rand. Un exemplu banal e moda, mai ales la femei. Cateodata moda e ridicola si catusi de putin feminina, insa femeile continua sa cumpere acea moda pentru ca E MODERNA.
Insa nimeni nu se gandeste ca "ideea de moda" este fabricata de cineva, vine din inspiratia cuiva. Cine hotaraste spre exemplu: anul acesta se poarta kaki? Majoritatea probabil vor raspunde: piata hotaraste. Nici nu se putea mai fals. Nu piata vine cu ideea, producatorii de haine, inspirati de vreun creator de moda, decid sa incerce anul acesta culoarea kaki.
Sau auzim pe la televizor: ""anul acesta se poarta kaki" si apoi ne repezim sa cumparam macar un tricou kaki, ca sa fim in pas cu moda.

Concluzia pentru ceea ce am scris mai sus este: noi nu selectam informatia care ne parvine; noi doar actionam conform ei. Moda e cel mai banal exemplu pe care pot sa-l dau, insa toata informatia care ne parvine in acest moment este pre-selectata de altcineva inaintea noastra. Si doar apoi difuzata noua.

Si ca sa ma intorc la "Da Vinci' Code" pot sa spun ca aceasta carte transmite o informatie. Periculoasa dupa parerea mea si prin asta nu ma refer la elogiul feminitatii, ci la aspectele legate de valori religioase.
Astept critici pe masura pentru punctul meu de vedere.

Ca o ilustrare absolut perfecta a teoriei "zvonerul si raspandacul" sau "cum sa inventezi un zvon (sau sa publici o carte) si sa vezi reactia oamenilor" recomand un film extraordinar, care vorbeste despre perceptia umana limitata la a prelua fara a (avea ocazia de a) verifica informatia.
"Wag the Dog" - un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman, comedie, drama, documentar, combinatie intre psihologic si ridicol - toate la un loc.
Iar dupa ce veti vedea acest film si va veti da seama cat de posibil este ca intreaga actiune a filmului sa fie reala si nu doar pe ecran, va garantez ca veti incerca din acel moment sa vedeti care este mesajul unui informatii sau al unei carti si ce efect poate avea el asupra unei natiuni.

Iar pentru cei care nu au ocazia sa vada acest film (sau nu-l gasesc), promit sa-l descriu in viitor.



#58459 (raspuns la: #49635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tztztz...nu e drumul cel bun.. - de Lexis la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
Desi nu am citit toate comentariile ...ora e de vina:P...trebuie sa zic si eu ceva la aceasta categorie...Uite cum sta treaba la mine : inainte mergeam mai des la biserica si , bineinteles ca majoritatea oamenilor puneam mai mare pret pe sarbatorile mentionate de tine.Acum insa...merg la biserica o data pe an ( in cel mai fericit caz) si asta din cauza scarbei ( imi cer scuze de expresie) pe care mi-o provoaca toti mosii atunci cand se imping pana la nesimtire in oameni si care incep sa te vb. de rau sau sa barfeasca in biserica. Adica...c'mon ppl...am fost acum de Paste ...in ultima zi ..ca asa mi-a permis programul si preotul la care stateam la spovedanie a inceput sa ne ia la rost ptr. ca am venit in Sambata mare...am ramas soc!Cum se poate sa iti reproseze preotul ca vi la biserica? Aaa...si pe langa asta ...sa nu mai zic de morala (m-a scos din sarite ) pe care ne-a tinut-o fara un motiv intemeiat...cum e posibil?Asa ca...eu ma simt mai apropiata de Dumnezeu seara, cand imi fac rugaciunea mea,linistita, fara coate in burta sau piedici puse...
*** - de anitzasmile la: 16/02/2008 16:10:10
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
sunt o fire puternica,dar cu el mi-a fost foarte greu sa lupt.situatia s-a inrautatit de la zi la zi.auzeam zilnic acuzatii de genul 'esti stapanita de diavol' sau ma tinea noptile treaza pt.a-i explica de ce am spus o anume vorba sau de ce l-am privit nu stiu cum,nu mai avea nimeni acces la mine decat in prezenta lui.de fata cu ceilalti era un tip super ok,singuri fiind era de nerecunoscut.acest fapt i-a facut pe cei din jur sa nu ma creada ca am probleme,ca-mi face rau si ca am nevoie de ajutor.
uneori era docil,fapt ce ma nelinistea...era precum o felina care-si urmareste prada...avea un zambet ciudat si facea afirmatii de genul ca el e un sfant,ca el ia legatura cu Dumnezeu si ca nu sunt pregatita sa inteleg niste lucruri.apoi urma furtuna,fara vreun avertisment,pur si simplu se intampla.imi cerea lucruri ciudate si fiindca refuzam incepea un adevarat scandal...totul se rezuma la faptul ca nu-i sunt supusa,asa cum a lasat Dumnezeu femeia.
intrand cu el in biserica,mi s-a facut rau sau nu am putut sta la slujba chiar.si am avut fractiuni de secunda in care am crezut ca vad un monstru.la propriu.
l-am rugat sa stam separati cateva zile,cu promisiunea solemna ca nu am sa ies din casa.a acceptat dupa care s-a razgandit.am crezut ca innebunesc.
am reusit sa-l fac sa doarma in camera separata,dar inainte de asta l-am vazut cum isi schimba trasaturile fetii...intr-o criza de disperare pur si simplu avea alt chip...era hidos...am tipat,l-am intrebat ce se intampla,am tipat sa inceteze fiindca ma sperie...cu toate ca nu dormea decat cateva ore pe noapte,el era plin de energie,eu din ce in ce mai slabita.ajunsesem sa dorm cate 12 h si sa ma trezesc la fel de obosita,mai rau chiar.aveam stari de rau pana la a simti cum o gheara vrea sa-mi smulga inima.doctorii au spus ca sunt puternica,de la astea pana la un infarct e doar un pas micut...la 35 ani infarct!!!!!!!
insa marea mea trauma deriva din seara in care l-am vazut cum isi schimonoseste fata si ,mai tarziu,in noapte,cum face la usa camerei ca toate fiarele padurii...a fost cumplit...instinctiv m-am rugat cu disperare apoi am avut curaj sa descui camera si sa vad o fata transfigurata care spunea intruna ca nu poate trai fara mine,ca trebuie sa fiu al lui sau a nimanui...dimineata a plecat,in sfarsit...pur si simplu a fost de acord sa plece...am depus imediat actele de divort,a luat-o iar razna cand a auzit si au inceput alte chestii ciudate.cosmaruri urate rau de tot,aceiasi actiune,doar alt cadru ,adica o entitate imbracata in negru incerca sa ma prinda si mereu avea un instrument infricosator de taiat,iar cadru era cat se poate de inspaimantator,cladiri parasite si darapanate si intunecate sau paduri in timpul furtunii...tin sa specific ca nu-mi plac filmele de groaza.eu eram mereu imbracata in alb,un soi de camasa lunga si alba,care nu se murdarea niciodata.
divortul s-a pronuntat foarte greu ,dar totusi s-a pronuntat si asta datorita faptului ca am fost inspirata si am apelat la un avocat.nu aveam nimic palpabil,decat faptul ca mi-a interzis legatura cu familia si ca m-a sechestrat...putin impropriu,dar a ajutat exprimarea,bineinteles cu martori.nu a fost de acord cu divortul.au urmat luni de zile de amenintari sau lamentari sau atacuri la persoanele apropiate mie.imi luase numere de telefon din agenda telefonului,care dealtfel era tot proprietatea lui si a incercat diverse metode de intimidare.de ce,nu stiu.
a fost cumplit.aveam 2-3 atacuri de panica pe zi,cosmarurile incetau doar citind rugaciuni,medicii au incercat medicatie,dar nu am vrut,simteam ca nu ma ajuta sa ma sedez,iar politia nu a crezut ca sunt amenintata pana nu au vazut de ce e in stare.adica s-a purtat ciudat si cu ei,ceea ce i-a facut sa creada ca nu sunt chiar nebuna cum incerca el sa-i convinga.
dupa divort furia s-a indreptat asupra celor din canada...a fost cumplit mai ales pt.prietena mea care prezenta aceleasi simptome si care s-a temut pana la urma pt.cei doi copii ai ei.sotul prietenei mele nu m-a crezut pana nu a vazut ce le face lor acolo si cat de rau se simte ea.
acum,viata mea evolueaza destul de bine.nu mai am demult atacuri de panica,nu mai tresar la orice zgomot,reusesc sa stau si singura in casa,reusesc sa socializez si chiar sa-mi fac noi prieteni...mi-am recapatat increderea in sine,merg mai des la biserica si incerc sa respect mai mult dogmele bisericesti insa nu pot incepe o relatie...sunt blocata...
#285988 (raspuns la: #285968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anitzasmile la: 16/02/2008 16:14:58
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
sunt o fire puternica,dar cu el mi-a fost foarte greu sa lupt.situatia s-a inrautatit de la zi la zi.auzeam zilnic acuzatii de genul 'esti stapanita de diavol' sau ma tinea noptile treaza pt.a-i explica de ce am spus o anume vorba sau de ce l-am privit nu stiu cum,nu mai avea nimeni acces la mine decat in prezenta lui.de fata cu ceilalti era un tip super ok,singuri fiind era de nerecunoscut.acest fapt i-a facut pe cei din jur sa nu ma creada ca am probleme,ca-mi face rau si ca am nevoie de ajutor.
uneori era docil,fapt ce ma nelinistea...era precum o felina care-si urmareste prada...avea un zambet ciudat si facea afirmatii de genul ca el e un sfant,ca el ia legatura cu Dumnezeu si ca nu sunt pregatita sa inteleg niste lucruri.apoi urma furtuna,fara vreun avertisment,pur si simplu se intampla.imi cerea lucruri ciudate si fiindca refuzam incepea un adevarat scandal...totul se rezuma la faptul ca nu-i sunt supusa,asa cum a lasat Dumnezeu femeia.
intrand cu el in biserica,mi s-a facut rau sau nu am putut sta la slujba chiar.si am avut fractiuni de secunda in care am crezut ca vad un monstru.la propriu.
l-am rugat sa stam separati cateva zile,cu promisiunea solemna ca nu am sa ies din casa.a acceptat dupa care s-a razgandit.am crezut ca innebunesc.
am reusit sa-l fac sa doarma in camera separata,dar inainte de asta l-am vazut cum isi schimba trasaturile fetii...intr-o criza de disperare pur si simplu avea alt chip...era hidos...am tipat,l-am intrebat ce se intampla,am tipat sa inceteze fiindca ma sperie...cu toate ca nu dormea decat cateva ore pe noapte,el era plin de energie,eu din ce in ce mai slabita.ajunsesem sa dorm cate 12 h si sa ma trezesc la fel de obosita,mai rau chiar.aveam stari de rau pana la a simti cum o gheara vrea sa-mi smulga inima.doctorii au spus ca sunt puternica,de la astea pana la un infarct e doar un pas micut...la 35 ani infarct!!!!!!!
insa marea mea trauma deriva din seara in care l-am vazut cum isi schimonoseste fata si ,mai tarziu,in noapte,cum face la usa camerei ca toate fiarele padurii...a fost cumplit...instinctiv m-am rugat cu disperare apoi am avut curaj sa descui camera si sa vad o fata transfigurata care spunea intruna ca nu poate trai fara mine,ca trebuie sa fiu al lui sau a nimanui...dimineata a plecat,in sfarsit...pur si simplu a fost de acord sa plece...am depus imediat actele de divort,a luat-o iar razna cand a auzit si au inceput alte chestii ciudate.cosmaruri urate rau de tot,aceiasi actiune,doar alt cadru ,adica o entitate imbracata in negru incerca sa ma prinda si mereu avea un instrument infricosator de taiat,iar cadru era cat se poate de inspaimantator,cladiri parasite si darapanate si intunecate sau paduri in timpul furtunii...tin sa specific ca nu-mi plac filmele de groaza.eu eram mereu imbracata in alb,un soi de camasa lunga si alba,care nu se murdarea niciodata.
divortul s-a pronuntat foarte greu ,dar totusi s-a pronuntat si asta datorita faptului ca am fost inspirata si am apelat la un avocat.nu aveam nimic palpabil,decat faptul ca mi-a interzis legatura cu familia si ca m-a sechestrat...putin impropriu,dar a ajutat exprimarea,bineinteles cu martori.nu a fost de acord cu divortul.au urmat luni de zile de amenintari sau lamentari sau atacuri la persoanele apropiate mie.imi luase numere de telefon din agenda telefonului,care dealtfel era tot proprietatea lui si a incercat diverse metode de intimidare.de ce,nu stiu.
a fost cumplit.aveam 2-3 atacuri de panica pe zi,cosmarurile incetau doar citind rugaciuni,medicii au incercat medicatie,dar nu am vrut,simteam ca nu ma ajuta sa ma sedez,iar politia nu a crezut ca sunt amenintata pana nu au vazut de ce e in stare.adica s-a purtat ciudat si cu ei,ceea ce i-a facut sa creada ca nu sunt chiar nebuna cum incerca el sa-i convinga.
dupa divort furia s-a indreptat asupra celor din canada...a fost cumplit mai ales pt.prietena mea care prezenta aceleasi simptome si care s-a temut pana la urma pt.cei doi copii ai ei.sotul prietenei mele nu m-a crezut pana nu a vazut ce le face lor acolo si cat de rau se simte ea.
acum,viata mea evolueaza destul de bine.nu mai am demult atacuri de panica,nu mai tresar la orice zgomot,reusesc sa stau si singura in casa,reusesc sa socializez si chiar sa-mi fac noi prieteni...mi-am recapatat increderea in sine,merg mai des la biserica si incerc sa respect mai mult dogmele bisericesti insa nu pot incepe o relatie...sunt blocata...
#285990 (raspuns la: #285968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the moon - de Intruder la: 06/11/2008 23:19:00
(la: "YES, I CAN!")
hai ca raspund eu.

Ce putem ori nu putem face in viata?
de exemplu: putem sa mergem pe zebra, putem sa injuram guvernul, sa sorbim supa cu zgomot, sa vopsim gardul pe dinafara, etc.
nu putem: sa facem copii singuri, sa intram fluierand in biserica, sa ne inhamam la Carul Mare, sa oprim Dunarea la Portile de Fier...etc.

Si de ce ori de cine depinde puterea noastra? De parinti, de tara, de noi insine, de ceilalti, de Dumnezeu, de stele?
e ca la examenul de conducere.
ok, zic "de stele".


De ce unii POT iar altii nu?
aia care pot au vana in ei...aia care nu - vai de steluta lor!

Obama poate fi un exemplu pentru lumea intreaga? Pentru romani, pentru fiecare dintre noi?
Obama nu e un exemplu, e al 44-lea presedinte USA.
drept urmare, intrebarile urmatoare pica.

si-acum te-ntreb eu ceva: tu raspunzi la toate intrebarile care ti se pun? nu faci o selectie?

#359726 (raspuns la: #359724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roman Haduch - de INSULA ALTUIA la: 24/03/2009 09:16:24 Modificat la: 24/03/2009 09:20:17
(la: Help- )
n-am vrut sa fiu rautacioasa,dar cind o ia pe aratura i se da xanax sau haloperidol,se simte bine merge dar a ramas cu dureri partea stinga.
Noaptea se lupta cu demonii si mai rau e ca se trezeste cu ginduri negre.
Vorbim zilnic la telefon de trei ori pe zi.
Chiar tie nu ti se pare un semn ca a paralizat de Paste in biserica?:(
Intreb doar?

p.s. copilul de la profil e al tau?oricum e foarte dragut:)
#420152 (raspuns la: #420115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumoasa poveste! - de Tot Areal la: 05/11/2009 14:24:22
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Cu mai bine de 17 ani in urma, eram in Franta cu sotia si cu un grup de copii de scoala, invitati de o biserica sa petrecem cateva zile de vacanta acolo.
Preotul ne spune urmatoarea poveste:
Un post de televiziune face urmatorul experiment.
Merge in tara si alege dintre tinerii intalniti o fata ce-si ducea viata linistita undeva intr-un colt uitat de lume. Fara scoala, saraca, fara griji isi ducea viata acolo. Nu se stie din ce traia.
Au invitat-o la ei, la televiziune, au filmat-o in situatia in care au luat-o, si au inceput sa o supuna unui program de educare, sa o imbrace, sa o duca la spectacole, etc. In general sa-i faca unele placeri pe care nu si le-ar fi satisacut niciodata.
Dupa catva timp, cand ei au crezut ca au facut destul pentru ea, si ca ar putea s-o prezinte la televiziune, punanad in fata in fata ceea ce a fost si ceea ce a devenit in scurt timp, animatorul emisiunii ii pune intrebarea finala:
Ei, acum, ce vrei sa faci? Ramai aici, in viata pe care ti-am deschis-o noi acum, sau te intorci de unde ai venit?
Raspunsul a fost prompt:
- Nu! Voi aveti aici placerea, eu acolo am fericirea.
Raspunsul a dat peste cap experimentul initiat de televiziune.

"Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
#496605 (raspuns la: #495544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RELIGIA IN SCOLI? - de rodriguez la: 20/09/2010 08:49:10
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"A merge doar la biserica nu te face crestin,tot asa cum...statul in garaj ,pe tine nu te face masina!"
Sa fim seriosi,stiti ce preda ortodoxismul? Nici pe aproape de ceea ce se spune cu adevarat in Biblie si o sa va dau cateva exemple;termenii..."Trinitate","Iad",
"Craciun",nu apar nicaieri in Biblie(indicat este sa cercetati),tocmai aceste doctrine false se predau in mintile pustilor,MINCIUNI SI IPOCRIZIE!
Sa nu mai vorbim de excesul de zel pe care profesorul de religie ,sau popa il afiseaza uneori intr-un mod absurd si daca vreti fanatic!
In plus,invatatura ortodoxa este plina de povesti despre cutare sfant care nu se regaseste in nici una din cele 66 de carti ale Bibliei!Sa nu mai vorbim despre lucrurile detestabile care se practica intre calugari,abuzurile pe care preotii le fac chiar abuzuri sexuale asupra copiilor si adaugam aici chiar si ipocrizia lor implicandu-se in politica!
Iata de ce eu nu-mi las copilul la orele de religie! In schimb,pentru ca face parte din organizatia religioasa Martorii lui Iehova ,primeste instruirea necesara si potrivita astfel incat sa inteleaga clar adevarul religios,asa se procedeaza cu toti copiii crescuti in aceasta confesiune religioasa,de multe ori ei(copiii)au mai mult curaj pentru a demasca ipocrizia religioasa decat noi,parintii!
Cand un copil in clasa intai(martor al lui Iehova) a fost intrebat de popa de ce nu vrea sa participe la ora de religie si sa vina si el la biserica sa se roage,copilul i-a raspuns:"Pentru ca ceea ce invat la biserica si orele dumneavoastra de religie nu-i este placut lui Dumnezeu!"
Preotul,i-a amintit copilului despre rugaciune:"Stii ca este importanta rugaciunea?Daca nu vii la biserica Dumnezeu nu asculta rugaciunea ta!"
Copilul i-a raspuns:"Cand Iona a fost in burta balenei trei zile si s-a rugat,Dumnezeu i-a ascultat rugaciunile desi nu a fost intr-o biserica!"
Aici este realizarea;sunt copii care merg la orele de religie dar ...religia pentru ei este doar o materie ce o studiaza orbeste,in schimb pentru alti copii (care refuza sa participe la orele de religie) religia pe care o au ...poate fi un mod de viatza!
Inteleg frustrarea profesorilor de religie pentru ca daca copiii nu vor participa la ore,ei isi vor pierde postul ceea ce inseamna ...si banii!
#569036 (raspuns la: #24567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lb. romana - de SB la: 30/10/2003 13:13:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
ptr. Tolanici
...am avut senzatia ca esti "un tip subtire" si-acu imi vii cu "slogane de Giulesti"

ptr. JCC
imi vine in minte acum o poiezioara auzita nu de mult ...sper ca nu trebuie sa-ti traduc intelesul; iat-o, putin modificata!

"Romana, de te voi uita
Si dreapta sa ma uite.
Sa se lipeasca limba mea,
De cerul gurii mute".

PS as vrea sa multumesc aici ptr. aceasta poezioara

Acum citiva ani am vizitat niste prieteni ce locuiau intrun sat "uitat de lume" in Germania. Stiam aprox. unde locuiesc si stiam ca au copii mici. Oprind am intrebat ( normal, in germana) doi copilasi de 4-5 anisori unde locuiesc " cutarica" ...Culmea erau copii lor ! mergind spre casa si vorbind in continuare germana cu ei, ne intreaba( in germana): dar nu stiti romaneste? si-am continuat discutia in romana. O romana curata "de cluj"

NB copii mergeau la gradinita germana si sint nascuti in germania!
#2747 (raspuns la: #2729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ETA ,AL QAEDA ,ce mai conteza ucigasi ,calai...se numesc - de danas30 la: 12/03/2004 19:01:50
(la: Atentatul din Madrid)
Pling cum nu am plins de mult ....si parca nu mi se termina lacrimile pt ca acei nevinovati ,spanioli,români ,marocani,peruani,ecuatorieni,polonezi ..etc..,erau persoane ca si noi ca si toata lumea nu erau animale ,dar in fata nemernicilor au fost animale de laborator sau nu mai bine zis aimale de macelarie asa i-au tratat ,oameni care mergeau la munca ,studenti care mergeau la facultate,elevi care mergeau la institutii,copii care mergeau la gradinitele care sint in apropierea locurilor de munca a parintilor.... citi nu mai pot sa spuna E ORA DE TREZIRE ...INCA O ZI....198 DE PERSOANE ..DA 198 i-au obligat sa nu mai decshida ochi..sa nu mai deschida gura..dar macelarii s-au inselat si stiti de ce pt ca azi 12.MARTIE.2004 au iesit pe strazi 11.000.000 de persoane nici macar ploaia torentiala nu i-au putut opri sa nu iasa pe strada si sa strige AJUNGE NU MAI OMORITI ASESINOS. dar azi ploaia nu a fost ploaie au fost lacrimi de durere pt ca nu ma mira faptul ca stropii de ploaie sa fie lacrimile celor ce s-au dus la munca ieri dimineata si nu au mai ajuns..DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE ...
TE INSELI DOMNISOARA !!!! - de (anonim) la: 22/04/2004 16:42:35
(la: Neocrestinii)
altzii nu vad numa pe altzii !! domnishoara care ai scris parerea ta despre pocaitzi...nu crezi ca vezi partile rele??? ce ar fi sa ma apuc aucma sa iti inshir rele pe care le facetzi voi...daca vecinii tai miroseaua...oare cum miroase totzi betzivii din autobuze?? totzi fumatorii si nespalatzii??? totzi care se pisha pe sub ganguri??? si cat despre aia care beau...nu ii baga in categoria pocaitzi...aia is pocaitzi cu numele..si atata!!! si aia vor da socoteala in fatza lui Dumnezeu...asa cum o sa dai si tu...fie ca vrei ca nu vrei...ziua aceea o sa vina...si totzi o sa fim judecatzi!!! asa ca daca Dumnezeu judeca oamenii dupa moarte...tu de ce ii judeci inainte??? imi place ca vezi ce pacate au altzii...uitate in viatza ta...meri la biserica si pocaiestete de pacatele tale...pt ca sigur nu esti sfanta...atata timp cat stii ca exista Dumnezeu...si stii ce asteapta el de la tine ! meri la biserica si fa ceea ce trebe...sa nu te intereseze ce fac altzii...pt ca singura o sa dai socoteala in fatza Lui...si Dumnezeu nu o sa te judece dupa ce au facut altzii...ci dupa ce ai facut tu ! Ce ushor ii sa ii judecam pe altzii...si sa vb urat de pocaitzi !! Am mai auzit o faza in ultima vreme despre pocaitzi...ca nu se stiu distra...foarte buna gluma...daca noi nu ne dinstram nu stiu cine o face.....aaaaa...ca nu mergem la preteceri si ne imbatam ca porcii...pe care ii intrebi dupa 2 zile cum o fost la chef...si iti raspuns: "Apoi nu mai stiu ca am fost beat"...cred ca ala so` distrat super tare...iti dai seama...nu mai stie ce o facut...super distractiv !! Daca in viatza nu il ai pe Domnu tot timpu o sa ai un gol in inima...si is sigur ca si tu il simtzi....cu Domnu nu te simtiz niciodata singur si simtzi tot timpu ca cineva ii langa tine si iti vecheaza pasii ["Suntem mai siguri cu Dumnezeu intr-o furtuna, decat in oricare alt loc fara El." (Jeremy Taylor) ]. Sfatul meu ii sa te gandesti serios sa il cautzi pe Domnezeu (lasa mandria si nu te gandi ca.."vai cum o sa fac io asta?"...nu trebe sa mergi la pocaitzi la biserica...pt ca nu pocaitzi te mantuie...) ...si nu mai ii judeca pe altii...pt ca fiecare pacatuim...nu este om care sa nu pacatuiasca ["Inainte de cadere omul putea sa nu pacatuiasca, dupa cadere omul nu poate sa nu pacatuiasca." (Augustin)]. Ziceai parca despre pocaitzi ca is niste incultzi...nu vb fara sa stii...nu da mai departe ce auzi de la altzii ca is niste vb in vant...sa stii ca pocaitzii fac scoala..si invatza !!!ca si altzii...si paote mai multzi ca altzii...+ ca sunt o gramada care fac muzica...si is ff buni...anu asta unu din cluj o luat locul unu pe tzara la violoncel...si mai sunt de astia la clape si etc...

Domnu` sa fie cu tine si sa te ajute sa iti schimbi atitudinea fatza de viatza ! sa ne vedem in ceruri ! aaa...iti recomand sa vizionezi Patimile lui Hristos!!!

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in EL, sa nu piara, si sa aiba viatza veshnica" (Ioan 3:16)


#14364 (raspuns la: #11604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta. - de Little Eagle la: 13/05/2004 17:57:19
(la: Existenta divinului?!)
Dear AndreiS,
Desdemona ti-a raspuns f. bine la intrebare.As adauga citeva opinii personale in plus.
Nu trebuie sa avem Nevoie de a crede in o fiinta divina superioara,ea deja exista in fiecare din noi,trebuie doar sa o descoperim in noi si atunci o vom vedea in tot ce ne inconjoara.O poti numi cum vrei,Mare Spirit sau God.
Ceea ce trebuie sa ne ferim a gindi si face este sa nu fim ipocriti cind gindim la EL,sa fim sinceri.Meher Baba,in care cred si este avatarul epocii(1894-1969)a spus odata ca apreciaza mai mult un ateu care nu crede in Dumnezeu,dar are o conduita morala si etica de exemplu celor din jur decit un religios zelos si ipocrit,pt. ca Dumnezeu iarta orice greseli ce facem(unii le numesc...pacate)dar nu va ierta niciodata pe cei ipocriti .

eu ma gindesc zilnic la Dumnezeu,si nu ma rog pt. mine lui ci pt. toata lumea de oriunde ce nu cunosc de fapt,pt. natura,pt. Creatia toata la un loc sa aiba grija de ea si sa ne trezeasca sa nu fim egoisti,sa uitam sa urim,sa traim in pace si dragoste unii cu altii.
Sunt slab si de aceea ma rog pt. ca nu doresc rautate in lume si egoism,dezinteres fata de cel apropiat,de la piatra la pasare si om.Imi este rusine sa ma rog pt. mine insumi,nu consider ca am acest drept.
Dragostea te poate schimba mult si asta stiu din experienta proprie.Nu merg la biserica,nu am nici o relgie dar cred in Dumnezeu si pt. asta nu e nevoie sa faci parte din o congregatie sau sa citesti Biblia in nestire,ori Coranul.
Cum am mai scris deja,Biserica o duci in tine si ea este tot ceea ce te inconjoara.
Mi se pare ca oamenii ce apartin unei anume credinte si religii sint slabi in suflet si spirit,nu sunt real Warriors pt. ca au nevoie de cineva sa le spuna ce sa creada si in cine sa creada si asta duce la brainwashing!

De aici in trecut erau sacrificii umane pt. zei,vezi ce s-a intimplat cu aztecii si inasii,s-au omorit in sacrificii pina au disparut cu miile!Si pt. ce?Crezi ca Dumnezeu le-a facut vreo favoare?Unele triburi africane (Papua Noua Guinee)
erau canibali si s-au mincat intre ei pina azi au ramas putini(acel trib de head hunters).
Crestinii au initiat cruciade in ...numele lui Dumnezeu impotriva lumii musulmane si azi inca continua prin Bush care se crede salvatorul...crestinismului....!!!!Musulmanii nici ei n-au fost mai prejos si au pornit "cruciadele"lor pt. a pedepsi pe...infideli,azi...uite ce a facut Ben Laden.
Este totul pornit din ipocrizie si o falsa intelegere despre Dumnezeu=religie pina la fanaticism,si asta o spun gindind si la crestini,asa zisi.Ei traiesc in alta lume,de iluzie ce nu are nici o legatura cu Dumnezeu ori Allah!

Si crestinismul n-a fost deloc bland si nu este,a creat genocid peste tot in lume,protestanti vs. catolici,fortarea indienilor americani sa citeasca Biblia,
conquistadori in cautare de aur si in treacat de a...crestiniza pe indigeni....
DE CE e necesar sa-ti impui credinta ta altor popoare?Ei NU si-au impus-o tie niciodata.CINE ti-a dat acest...drept de a persecuta religios pe altul care si el crede in Dumnezeu,ACELASI in care crezi si tu,poate el crede mai mult ca tine si nu e ipocrit!!!!Dumnezeu e mai aproape de el decit de tine chiar de traiesti la Vatican si te ...numesti reprezentantul lui Dumnezeu pe pamint...?
Asta as numi reala blasfemie!

Crezi ca e nevoie sa te spovedesti unui preot?Eu nu cred.Inseamna ca esti un suflet slab care nu vrea sa faca fata cu sine insusi.Esti un las!
NU esti deloc un real warrior!Nu esti brav si ti-e frica de moarte indiferent in ce forma va veni ea la tine.
Ai nevoie de un preot sa-ti spuna ce sa faci?Cind el insusi NU este deloc perfect in spirit si suflet?

Asa s-a nascut credinta,din dorinta omului de a fi diferit de vecinul lui,din egoism.Dumnezeu NU ARE RELIGIE!Etern a fost si va ramine acelasi si se manifesteaza in toata creatia in orice pt. ca e si in firul ierbii si acolo dai de sufletul lui si al tau,nu uita ca este nu doar in trandafir dar si in spinii lui si daca te intepi in ei nu injura ci fi fericit ca ai contact cu el si prin singele tau si al lui.
Sacrificiile au fost inutile,sint impotriva acelui trecut singeros de ritualuri si ceremonii.Mai exista si azi in alte forme.
Da,a ramas doar un Dumnezeu azi ,pt. ca de la inceputul Creatiei a fost doar unul singur.Oricum l-ai numi,el este acelasi unic si etern.Daca nu ar exista creatia lui,el nu ar exista!Traieste prin ea.Iubeste creatia lui si de aceea va fi la infinit.Odata la 700 ani revine in mijlocul ei in forma umana,si este numit avatarul acelui ciclu universal.
Zoroastru,Rama,Krishna,Buddha,Jesus,Mohamed,Meher Baba.Putini cred in asta,nu e inca timpul lor,in alta viata vor realiza asta si este normal sa fie asa pt. ca nu toti avem acelasi destin,a merge in grup la biserica nu inseamna ca toti vor ajunge in...rai.

Tine minte ca pe Dumnezeu NU il gasesti acolo unde-l pui,si crezi ca va fi pt. ca ai cladit un templu sau biserica lui.....
Chiar asa crede lumea ca il poate pune pe Dumnezeu sa zaca prizonier intr-o cladire?
Si ca doar acolo il poate...afla prin rugaciuni personale si de multe ori egotistice?..."ajuta-ma Doamne,ca sunt sarac,sunt bolnav,vreau bani si sa traiesc 1000 de ani,sa fiu fericit,sa am femei,sa fiu asa si altfel etc..."
Crezi ca Dumnezeu te aude in egoismul tau?
Du-te in fata unui copac si roaga-te lui pt. ca vei da peste Dumnezeu in acel copac,ia-l in brate si plinge-i suferintele,roaga-te pt. Creatia toata si Dumnezeu iti va vorbi .il vei auzi in vint si ploaie,in tunete si fulgere,in inima ta.

Asa cred eu despre Dumnezeu si asta imi e religia.

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
"Eu personal nu am nici o putere.Poporul meu este puterea noastra si curge
in acelasi singe in fiecare din noi.Puterea Adevarata vine numai de la Creator,
De la Marele Spirit.Este numai in miinile lui.Daca insa ma intrebi despre tarie de spirit,ce pot spune e ca ea exista numai in iubire."

Chief Lame Deer(lakota tribe)












































































opinii si opinii - de enigmescu la: 18/06/2004 18:36:55
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me
Pt. LMC - de Little Eagle la: 20/06/2004 21:00:11
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Dear sister,

Ai f. mare dreptate.Exista o fortza si o mare putere in rugaciuni catre Dumnezeu,mai ales atunci cand ele sunt sincere si pornite direct din suflet,pt. ca sufletul tau face o comuniune cu sufletul etern divin care de fapt exista in noi,nu suntem separati de Dumnezeu.El este chiar insasi in rasuflarea noastra si in tot ce ne inconjoara.

Eu personal am credinta mea anume,nu merg la nici o biserica,nu apartin vreunei religii anume si nici nu simt in mine sa fac asta,insa nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu.A crede in EL nu-i necesar sa apartii unei anume religii,Dumnezeu e pt. toti si EL insusi nu are religie,am mai scris candva ca omul a creat religiile pt. a se deosebi de altii.

Eu ma simt cel mai bine in mijlocul naturii,IL simt pe Dumnezeu peste tot,in nori si largul cerului,in pomi,frunze,iarba,animale,pasari si chiar si in o simpla piatra.Nu ma pot ruga LUI decat fiind afara in natura,Il simt si deseori plang.
ASa sunt eu si legatura mea cu EL este poate alta decat ai tu sau altcineva cu EL,fiecare si-l apropie in felul sau,pt. ca eu consider ca relatia fiecaruia cu Dumnezeu este intima si nimeni nu trebuie neaparat sa stie cum IL vezi sau cum IL crezi tu in contrast cu altii.

Ceea ce este important e sa fii onest cu tine insuti si sincer cu cei din jur,in acest fel dai dovada ca-l iubesti pe Dumnezeu.
M-am rugat de f. multe ori dar crede-ma ca nu ma rog pt. mine deloc,mi se pare mereu ca nu e nevoie,pt. ca nu vreau sa cer nimic de la EL pt. mine dar cer pt. altii,sa fie sanatosi si bine ,sa traim in dragoste si pace doar,sa nu mai fim atat de egoisti.
De fapt Il gandesc pe Dumnezeu ca pe cel mai bun prieten ce pot avea,nu-l vad departe de mine si cu autoritate cum e descris in Biblie.
Noptile inainte de a ma culca ies afara in gradina,stau pe aleea de pietris in mijlocul pomilor si plantelor,ma uit la cerul nesfarsit(noroc ca locuim in natura si nu-s decat cateva case ici si colo,la distante mari,in rest e numai natura)si vorbesc cu Dumnezeu,cum as vorbi cu tine.Ii spun ce am pe suflet,e o discutie intre noi,si sa stii ca-L simt in mine.

Nu m-am rugat niciodata sa am o sotie buna si frumoasa,pereche potrivita,sau casa etc,mereu mi s-a parut rusinos sa cer ceva de la EL pt. mine personal,dar asa sunt eu.
Nu am cerut si nu m-am rugat dar cu toate astea Dumnezeu a avut grija de mine mereu si mi-a dat ceea ce as fi putut cere prin rugaciuni de la EL.

Tu stii ca am unele afinitati cu indienii americani,ca demult am fost acceptat in tribul navajo-hopi,acest trib este considerat de toate natiile de indieni inca de sute ani in urma drept pazitorul tzarii,al Americii,ei sunt sa zic asa custodele Americii.
Am vazut si eu diverse lucruri de necrezut pt. multi,indienii au mari cunostinte in leacuri pt. orice boli si cand vindeca pe cineva se roaga puternic la Marele Spirit.Idea a fost si este ca un Medicine Man niciodata nu vine la tine,tu te duci la el si niciodata nu iti va cere bani sau orice altceva pt. ca te-a lecuit,pt. ei este o rusine si ar fi nedemni de a mai fi shamani daca cer remunreatii.
Uneori accepta putin tutun,dar sa-l dai din suflet.
Multe din medicamentele de azi sunt bazate pe leacuri indiene,dar ei inca nu le-au spus pe toate pt. ca nu vor ca mari firme sa faca bani de pe urma lor.Ei cred ca a lecui trebuie sa fie fara nici o plata.Multe secrete vor ramane secretele lor doar.

Imi place de ei si ma simt bine in compania lor pt. ca avem aceiasi gandire cu totii,si dorim binele Mother Nature,de aceea cand ne rugam la Dumnezeu,in primul rand ne rugam pt. a pastra Creatia si a o apara.Restul nu are importanta,bani,case,serviciu,etc.Dumnezeu va avea grija de noi si fara a-i cere sa ne ajute.

Astea am avut de spus deocamdata.Important e sa crezi in Dumnezeu pt. ca intr-adevar exista!!!!Nu am nici o indoiala,sunt mai mult ca sigur si convins de existenta LUI.

I love you,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
.........................................................................................................................
"God is not kind;He is an ocean of mercy"
"Remember when you stumble,My hand is extended to lift you up."
"Think always of ME,whatever you may be doing,then gradually you will realize that it is I doing everything through you."
"Don't let little things disturb you.Rise above them.Be big.Be generous.Leave the rest to me."
"I am never silent,I speak eternally.The voice that is deep within the soul is My voice...the voice of inspiration,of intuition,of guidance.To those who are receptive to this voice I speak."
" If you cannot accept me as God,that should not worry you.Accept me as a true friend."
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.The mind wavers.The heart does not."
"...the more a person becomes spiritually minded or advances towards God,
the more tolerant he becomes and less differentiation he sees."
"You can never escape from me,even if you try to escapefrom Me,it is not possible to get rid of me."
"I had to come,and I have come.I am the Ancient One.'
"Don't worry be happy."

Avatar Meher Baba(1894-1969)















,







































































in Romania nunta este o "mica afacere" pentru multi tineri - de maimuta la: 08/04/2005 21:10:28
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Cei care au reusit sa se casatoreasca au avut un ajutor(ma refer la parinti)sau au facut o nunta care i-a multumit pt. ca au reusit sa acopere toate cheltuielile de nunta.unii insa,nu reusesc sa faca o nunta din motive materiale, chiar daca au 11 ani de convetuire(cazul meu).eu imi doresc o nunta fara tam-tam( doar martori sau nasi). iubitul meu vrea o nunta mare cu multi prieteni si cu toate rudele.Am visat si eu ca orice fata sa fiu mireasa(asta cand eram mica si visam mult), sa am o nunta ca-n povesti. Azi sunt realista si-mi dau seama cati bani trebuie sa ai ca sa faci o nunta normala. Ne-am dorit sa facem nunta din banii nostrii, nuntasii sa vina,sa se distreze iar partea cu "inchinatul" sa nu aiba loc la nunta noastra.Pur si simplu lumea sa se distreze si eu sa nu fiu o mireasa stresata de faptul ca nu a venit nu stiu ce invitat(probabil trebuie sa-i numar),ca nu au dat cat ma asteptam, ca nu-mi ajung banii pt orchestra,ca am cumparat rochia sau costumul si am dat cu un milion mai mult decat vazusem la nu stiu ce magazin, ca preotul a cerut o taxa prea mare, ca nu a taiat chitanta, etc.sa nu radeti dar sunt probleme de care te lovesti daca nu ai bani suficienti( sau rezerve).Poate ca mai simplu e sa fac un imprumut micut, sa merg cu nasii la biserica, apoi la un restaurant si gata. trebuie sa ma mai gandesc un pic, ce conteaza ca au trecut doar 11 ani........
cata - de gigi2005 la: 16/09/2005 02:36:41
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
sunt de acord cu tine pana la un punct: defineste persoana credincioasa. Fariseul care se duce la biserica pentru ca asa se cade, preotul care are harul lui Dumnezeu, calugarul care a depus juramantul de castitate, o persoana care nu merge la biserica dar se roaga acasa... Toti acestia, si poate mai sunt exemple, il au pe Dumnezeu in suflet. Si totusi...
Sa-ti mai dau un exemplu:
Am o cunostintza care a suferit cu fierea. O perioada a sustzinut cu tarie ca Dumnezeu a vindecat-o, credintza, posturile indelungate... Plauzibil pana intr-o zi cand la o discutzie libera a recunoscut ca la slujbe ii fuge gandul in alta parte si nu le urmareste (de, diavolul isi face de cap), ca posteste ca asa a invatzat-o guru la yoga ca e bine iar acum 2 luni si-a scos fierea.
E, cu aceasta femeie am fost la Maritza pentru fata ei. Ce i-a zis Maritza nu stiu in amanunt, cert este ca pe familia ei era cazut un blestem din neam, dinspre partea sotzului. Si nu numai pe a ei, ci pe toate neamurile sotzului ei.
Crezi ca a ajutat-o biserica pe care o ferecventeaza de 12-13 ani neintrerupt? E o femeie resemnata care merge in continuare la biserica dar si la clarvazatoare si ghicitoare... Doamne iarta-ma, nu invatz pe nimeni sa nu creada in Dumnezeu. Credintza ajuta dar fratzilor, faceti-o cu toata fiintza, cu fiecare celula a corpului, cu tot sufletul. Noi suntem laici, nu avem gandul la Dumnezeu tot mereu. Sunt unii care mai practica "Rugaciunea lui Iisus", sau spun rugaciuni in gand dar ... nu este de ajuns. Totzi suntem pacatosi...cat sa ne caim sa putem spala toate pacatele noastre? Cred ca daca am plange pana la sfarsitul vietzii noastre in continuare si tot n-ar fi de ajuns...

Uite am acum o carte pe care ma tot chinui s-o citesc si sa subliniez niste pasaje. Am gasit-o in librarii, e din 2003 dar se mai gaseste ca eu am luat-o acum 2 luni. Se numeste "Puteri si practici vrajitoresti - Ancheta asupra practicilor actuale de vrajitorie", e scrisa de un francez Dominique Camus, etnolog si sociolog care a mai scris si alte carti pe tema asta. A aparut la editura Polirom din Iasi in traducerea lui Mugurash Constantinescu.
Daca o rasfoiesti te vei edifica: nimeni nu este protejat...
De fapt ne confruntam cu doua fortze: a vrajitului si a celui ce vrajejste si, implicit, cu fortza celor 2 vrajitori: cel ce face si cel ce desface...
Crezi ca pierde vreunul?
Vrajitorul ce face farmecul minimizeaza lovitura intoarsa si isi incheie relatia cu clientul. Cel care desface se teme mereu ca fortzele malefice vor irumpe brusc. Deci "facatorul" si "desfacatorul" desi fac farmece, fiecare practica alta forma de vrajitorie, acestea nefiind echivalente.

Dar, ca si o vedere generala, practicarea vrajitoriei este un mare pacat, indiferent de pozitzia pe care te afli.
#72538 (raspuns la: #72364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...