comentarii

copiii cresc usor in ograda vecinului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
La Vecina in Ograda... I-a, I-a, OOOO..... - de LMC la: 19/10/2004 20:43:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Afara ploua, bate vintul si este frig. Este o vreme perfecta pentru a sta in fata simineului cu un pahar de vin rosu, o muzica linistitoare si o carte buna de tot. Numai ca asta ramine sa o fac diseara pentru ca acuma am prea mult de lucru.

Aseara pentru prima data in viata mea am facut ceva ce nu am facut niciodata. Locuim intr-una dintre cele mai cautate si frumoase vecinatati din oras, si binenteles avem parte de vecini foarte buni si foarte bine vazuti. Familia de peste drum de noi au organizat o intrunire de vecini, mai exact 6 case, asa ca ne-am intilnit cu totii la un pahar de vorba ca sa ne cunoastem si sa ne oraganizam in asa fel incit sa mentinem buna stare a strazii noastre. De cind traiesc nu am participat la o intrunire atit de faina ca asta. Dintre toti vecinii, noi sintem cei mai tineri de pe toata strada. Binenteles, eu gospodina cum sint am dus o sticla cu vin si o tava plina cu prajiturelele care le-am facut Duminica seara. Nu vreau sa ma laud, dar i-am dat gata pe toti vecinii cu prajiturelele mele. Am stat cred ca vreo doua ceasuri la taifas, si vreau sa va zic ca ma bucur ca sintem inconjurati de oameni superbi si foarte amabili. Cica inainte de a pleca ne planuiam noi sa o uschim inapoi acasa dupa o jumatate de ora, dar asa de repede a trecut timpul ca ne-am trezit ca tre sa plecam numai dupa ora 9. Se pare ca pina la sfirsitul anului ne vom mai intilni odata la un gratar sau ceva de felul ala. Baietii s-au angajat sa faca ei mincarea, binenteles bucatarul sef va fi nimeni altul decit iubitul inimii mele. Probabil ca pe mine ma pun responsabila cu desertul, ghiciti de ce? In orice caz sint sigura ca ne vom simti tot asa de bine ca aseara.
Pentru anonimul din canada - de valico la: 24/10/2004 04:43:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu cunosc realitatea din societatea romaneasca emigrata in Canada.Desi ma indoiesc ca ar putea fi foarte diferita decat cea din Irlanda.
In 2001 cand am emigrat in Irlanda, cu sotia, un coleg de birou de la Tuborg a emigrat in Canada tot cu sotia.
Desi foarte buni profesional, primele care au gasit employment in tarile gazda, au fost sotiile noastre.Femeile sunt mai usor acceptate de bastinasi din emigratia pe care o receptioneaza, pentru ca romancele se fac placute usor si sunt muncitoare.
Bineinteles ca exista miracolul de "a avea".
Cand sotia mea are 28 si arata sexi, iar proprietarul hotelului la care e Manager, si a altor afaceri la care colaboreaza, are 36 de ani, simpatic, cu Ferrari, Jaguar XJ6 Sport, 7 case in toate tarile,normal ca poti deveni usor gelos!
Cat despre 911 nu am auzit situatii reale pana acum!
Bineinteles ca sunt femei romance care vor sa aiba mai mult: o relatie in care sa beneficieze si profesional, si material, si dpdv al familiei.
Eu cred aici, ca daca vrei sa concurezi cu alti barbati, trebuie sa recunosti ca ar putea fi o competitie intai.
O femeie compara mai mult sau mai ptin instictiv ceea ce are ea in familie cu ceea ce au altii in familiile lor.
Daca gaseste ca relatia ei cu sotul e perimata si arhaica, plicticoasa, fara pic de "flacara", pe toate planurile, inclusiv sexual, fii sigur ca va cauta sa o obtina de la un alt barbat.
Aici nu sunt deloc suparat nici egoist. Ca si barbatul ,femeia are tot o singura viata, asa ca de ce sa nu traiasca la maxim.
Sunt de parere ca trebuie sa fii competitiv ca sot. Sa aduci si bani buni in casa, mai multi ca sotia, asa cum e cazul meu, sa stii sa nu o plictisesti, sa creezi o atmosfera placuta,sa fii bun tata, etc.
Stiu irish, drept, nu romani, care discuta pe fata despre asta.
Sotia ii poate spune in fata sotului, ca aduce in casa bani putini, sa-si schimbe serviciul, sa-si caute ceva mai bun, etc, etc.
Cred ca sunt aprecieri constructive, iar efectele se vad la ei.Au familii indestulate si sanatoase, nu divorturi. Sunt foarte seriosi in casnicii, peste 70% detin proprietati si masini ultimul racnet, iar viata care o duc e ca in filme.
Nu vad nimic rau in a lua lucrurile bune de la ei, de a" colabora, coopera", in vederea obtinerii celui mai bun produs, in mica "intreprindere" care e casnicia.
Consider ca vorbim totusi despre casnicie, ca un rezultat practic de o viata a unui om. El poate arata esecul sau succesul respectivului.
Ce conteaza cate compromisuri trebuie sa faci, daca ajungi cu bine la succes, "at the end of the day"?
Incapatinarea si prostia sotului roman, de a nu accepta si solutia femeii, mi se pare stupida. Daca e eficienta economic si se justifica in toate efectele ei, solutiile femeii trebuie aprofundate si implementate.
Pana la urma nu inteleg de ce conteaza cine a avut ideea de inceput daca totul a iesit bine?
Adica fac o firma, sotia are ideea de a creea un produs nou, revolutionar, etc, il producem, vindem, ne imbogatim, si cand sa traim viata, n-o sa pot sa ma bronzez pe o plaja super, pt. ca nu o sa pot dormi noaptea ca a venit cu ideea intregului business sotia si nu eu.
Stiu, unui romani ar face asta! Nu eu!
Ce pot sa spun este ca barbatii romani nu sunt competitivi, in societatile occidentale. Se asteapta sa le vina totul pe tava, si joburile si femeile.
Si daca nu vin pe tava, sunt acri strugurii.Aceeasi problema ca si cei care stau in Ro. Nu sunt destul de motivati sa ia un job, sau o femeie.
Considera ca e sub demnitatea lor sa o ia de la "0",in tot, de la a cauta un job, la a cuceri o femeie.
Ce vrei, motivatie romaneasca:" mi se cuvine, la cat de bun sunt, de ce nu-mi da job-ul ala mie, si-l da la nemermnicul ala de national", sau :"Ce face asta fite cu mine, ca eu sunt un super, nici nu ma merita!"
Atitudine despre viata total gresita, adica "romaneasca"
Ideea de "a i se cuveni", totul, fara eforturi, e perimata stimati concetateni (barbati)!
Canada ca si Irlanda, si alte tari "vestice", permit aceasta competitie sa fie deschisa, femeia , ca si barbatul, isi poate alege in asi face casa cu orice barbat/ femeie, pe masura dorintelor, si motivatiei de a-si realiza aceste dorinte, in baza unei motivatii pe masura!
Ca in sloganul acela publicitar pt. Nike:"Daca vrei .. poti!"
Asa imi explica sotia:"Are masina de servici un Audi A8, masina care are un pret pe la 110-120.000 euro. Acasa are o Honda Accord 2L. Si imi spune:" Ce rost sa conduci/posezi o Honda Accord, chiar tehnic/estetic OK, cand exista un Audi A8. Prost sa fii sa tii cu toata ambitia sa conduci o Honda, dupa ce firma iti da un Audi A8.
Cam asa si cu sotii, ce nevasta crezi ca va sta casatorita cu un sot "depreciat estetic/moral-in conceptii, atat timp cat exista alti-"Audi A8", care se conduc super, si arata si mult mai bine, si in care arati de milioane ... $$$$$-cum spui tu.
Iar despre barbati, ca ar trebui sa faca bani? Normal ca ar trebui sa faca, tu ce propui, sa stea acasa sa creasca copiii?, sa "frece menta"?,adica tu propui sa nu faca bani?Adica pt un barbat , a face bani ar trebui sa nu fie pe lista proritatilor?
Te inseli, si in al doilea rand, eu nu fac bani numai pentru ca nevasta mea cheltuie 2000 euro pe credit carduri si eu trebuie sa le acopar, ci pentru ca imi place sa fac bani, iar ceea ce cheltuie ea, vreau si consider ca e "maruntis", in comparatie cu ce pot si cu ce intradevar fac eu!
La inceput, cand castigam putin, ma enervam sa constat ca sotia a cheltuit pe credit carduri o gramada de bani, dar acum incerc sa creez mult mai multi bani decat cheltuie ea , si decat are nevoie familia.
Atat timp cat ies in topul accestor cheltuieli cumulate, prin ceea ce castig eu , sunt ok, si sunt mandru ca familia mea isi poate permite toate astea, prin munca mea, si a sotiei, si nu incerc sa separ sa vedem cat castig eu si cat de putin sotia.
Pentru mine a devenit o competitie cu mine insumi, sa pot sa am succes atat in cariera cat si in familie.Cum ai sti cat de competitiv esti daca nu ai in viata asemenea"teste".Adica iti raspund tot eu!
Romanul se lasa pe o ureche: "Las ca merge, si la servici si acasa aceeasi placa!" Metoda lasatului pe o ureche, adica a dormi in front.
Pe aici nu se practica asta! Sorry! Aici daca dormi in front o ora, te "fura" bill-urile, iti "fura" vecinul nevasta, si stai in strada, sau la 911.
Propun la toti barbatii RO, sa se trezeasca la realitate, sa dea praful la o parte, e 2005 soon!
Lipsa de competitivitate romaneasca e de poveste. Am verificat-o chiar ieri. Dau sa transfer bani intr-o banca RO. Ma uit on-line, banii plecati din contul meu. Peste 10 zile banii s-au intors din Ro. Sun la banca mea, mi se spune, ca banca Ro, a spus ca IBAN-ul nu este valid. Sun la Banca Ro, greseala RO, banii au trebuit retreansferati catre Ro.
De la B, mi se spune ca vina ar apartiner bancii de aici. Iar banca mea, care e super intotdeauna, si care imi transfera on-line 10000 dintr-un cont in altul si la 2 noaptea in 10 secunde, spune ca intotdeauna relatiile cu RO, au "scartiit".
Cu parere de rau am incercat-o chiar pe pielea mea.
Deaia nu m-as mai intoarce acasa! Mie scarba , toate bune!!
Ar trebui sa incerci, am auzit ca si in Canada se castiga bine, .. ok, nu ca in Irlanda, dar multumitor!
#26076 (raspuns la: #25844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu am copiii si poate nu a - de mya la: 02/12/2004 21:12:13
(la: Cariera versus familie)
Eu nu am copii si poate nu ar fi cazul sa-mi dau cu parerea insa zic si eu asa...Ideal ar fi ca parintii sa-si creasca copiii in asa fel incat sa-i invete de mici sa fie responsabili, sa stie exact ce conteaza in viata si ce nu, de ce au nevoie si de ce nu, etc. Sa fie buni, modesti, saritosi, prietenosi, calzi etc. Adica sa se descurce singuri, sa fie pe picioarele lor de mici.

Nu poti sa te miri cand fica-ta iti cere la 18 ani sa aiba celularul ei (la care sa vorbeasca non-stop doar tampenii), sa vrea mereu haine la moda (neaparat!), sa asculte muzica dementa la maximum, sa plece de acasa cu fusta pana la chiloti si cu bluza pana la buric, etc...ca sa se remarce si ea intr-un fel, nu? Cum sa te miri asa...brusc? Nu tu ai crescut-o asa? Cine altcineva? Stefan cel Mare? Vorbesc in mare, nu ma iau de cineva anume, cred ca ati inteles. O sa ziceti ca se vede ca nu am copii si ca e usor sa dau sfaturi de pe margine. Si eu o sa va zic ca nu e asa si ca poate cand esti pe margine, neimplicat, vezi mai bine (la rece) toata afacerea asa cum e ea de fapt, nu cum pare pentru unii sau cum ar vrea ei sa fie da' nu e...

Trebuie sa existe mai intai parinti responsabili si pe urma copiii lor or sa creasca si ei responsabili, nu?

Poti sa-ti faci timp pentru orice, pentru munca, pentru familie, pentru sport, pentru citit. Totul e sa sa-ti stii prioritatile foarte clar in minte. Si inca o chestie, sa nu combini una cu alta. Cand esti acasa sa nu te mai gandesti la birou si cand esti la birou sa fii acolo trup si suflet, nu cu gandul la copilul de acasa care o arde aiurea pe maidan fiindca tu ca parinte nu ai fost in stare sa-l educi cum trebuie. De unde sa stie el cum sa se poarte asa...brusc la 18 ani, face si el ce vede in jurul lui, absoarbe de la altii (de regula prostii si tampenii).

Trebuie in concluzie sa fim oameni ca lumea, responsabili, seriosi, sa nu ne mintim, sa ne vedem exact asa cum suntem si sa ne dam silinta sa fim mai buni (cu ceilalti, cu toti) in meserie, in familie, in aspiratii, in dorinte. In tot.

Fac si eu teoria chibritului aici, presupun ca v-ati plictisit sa tot cititi texte d-astea "mobilizatoare" insa desi poate va calca pe nervi uneori (si pe mine recunosc!), sunt si ele necesare macar din timp in timp. Ne mai schimba perspectiva si ne face sa ne gandim la prioritatile adevarate, nu la rahaturi.

Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
* Mos craciun vine la copiii - de Intruder la: 28/08/2005 02:45:58
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
*
Mos craciun vine la copiii din Somalia:
- De ce sunteti chiar asa de slabi, dragii Mosului?
- Pai daca nu mancam...
- Cine nu maninca, nu primeste cadouri.
*
Ora de matematica.
Profesorul spune:
- Maine dam extemporal! Nu admit nici un absent, pentru nici un motiv!
Un elev intreaba:
- Totusi, daca suntem extenuati de sex, putem lipsi?
- Nu, ca poti scrie cu mana cealalta!
*
Intuneric.
Intr-un cimitir un gropar blazat sapa o groapa noaptea ca ziua era prea alcolizat sa poata munci. Un schelet iese dintr-un mormint vecin si incearca sa-l sperie. Omu` scirbit, mait trage doua fumuri din "Carpati" si-si vede de treaba. Scheletul tot mai insistent, nu renunta, il ia prin invaluire si iar sare sa-l ingrozeasca. Groparu` nimic, scheletul dezamagit se indeparteaza si da sa sara gardul cimitirului. Groparul pune mina pe lopata si-i arde una de-l darima de pe gard.
- Ridem, glumim, da' nu parasim incinta, da...?!
*
O femeie grasa sta in fata oglinzii fermecate:
- Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa in tara ?
La care oglinda :
- Da-te la o parte ca nu vad nimic !!
*
Sotia lui Mick il insela de zor cu prietenul lui cel mai bun cand suna telefonul. Se da jos din pat si dupa o scurta conversatie se intoarce calma.
- Cine era? intreaba Peter.
- Oh, era Mick. raspunde ea calma.
- Aoleo, atunci cred ca ar fi mai bine sa plec! spune el.
- A spus unde era?
- Stai linistit - este in bar si joaca biliard cu tine.
*
Un tigan si o tiganca se hotarasc sa nu mai vorbeasca urat cand fac dragoste. Se hotarasc deci sa vorbeasca in termeni de pocker. In prima seara, tiganu:
- Fa tiganca, am deschidere!
- Pas, ma.
A doua seara, tiganul:
- Fa tiganca, am deschidere!
- Pas, ma.
A treia seara la fel, a patra la fel si tot asa... Dupa vreo saptamana, tiganca:
- Ma tigane, am deschidere!
- Pas, fa.
A doua seara tot asa, a treia tot asa, pana cand se enerveaza tiganca si da cearceaful la o parte si il vede pe tigan foarte excitat.
- Bine ma nenorocitule, cu quinta roiala si zici PAS???
- Mal, ca te-ai uitat in carti.
*
Un tip viziteaza o fabrica de diverse produse din latex. Prima data a remarcat masina de produs biberoane, datorita zgomotului de "fsss-pac" pe care il facea. Ghidul explica:
- Acel fisiit este dat de cauciucul pe care il injecteaza, iar "pac-ul" este dat de intepatura care i se face in virf.
Ceva mai incolo intra in sectia de produs prezervative. Un zgomot infernal si aici: "fsss-fsss-fsss-pac". Intrigat, omul nostru intreaba:
- Bine-bine, am inteles de ce face "fsss", dar de ce se mai aude si "pac"?
- Normal, aparatul functioneaza ca si cel de produs biberoane, la fiecare al treilea prezervativ ii trage o gaura.
- Asta-i buna! Dati gauri la prezervative?
- Da! Face bine la afacerea cu biberoane.
*
Un tip, satul sa-si vada masina sparta de cateva ori pe saptamana, se hotareste sa faca un afis, pe care scrie "Nu va mai chinuiti sa-mi spargeti masina ca nu are casetofon" si il lipeste pe geamul de la masina. A doua zi coboara din scara si constata cu stupoare ca masina disparuse din parcare. In locul ei gaseste un bilet pe care scria: "Nu-i nimic, ii punem noi unul".










poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
vai de steaua noastra! - de Intruder la: 30/12/2005 01:46:29
(la: pentru majoritate)
ti se pare site-ul interesant dar, nu suntem originali!...personal sunt deschis la critica precum portile din gara...e usor de zis ''fiti originali'' dar nu ne spui si cum...io de exemplu, abia astept sa vina cate un user si sa-mi dea lectii de originalitate...iluzie, realitate...unde se termina iluzia si unde-ncepe realitatea pe internet, in viata sau dincolo de moarte?

n-am vazut nimic pompos, nici macar la Intruder...poate ar trebui sa-njuram adminul?...sa scriem poezii de genul: mananc si plang/ si bag in mine/ ca-n porcul de Craciun/ caci, prea flamand/ si prea plapand/ ma zbat de foame si suspine...

...sau un comentariu:
oamenii se trag din maimuta. asa am invatat noi la ora de biologie. pasarile se trag din pesti. ornitorincul are labe si cioc de ratza. soarele rasare din est. pamantul e rotund. gaina are pene si crapul are solzi. omul are par, maimuta are si ea par. maimuta naste pui vii pe care-i hraneste cu lapte matern, omul la fel. emisiunea mea preferata este "Ciao Darwin".

sau:
dragi trancanitori am venit sa stau de vorba cu voi. azi m-am trezit la ora 6.45. m-am dus la baie si am facut pipi de dimineata. apoi am facut un dus si m-am spalat pe dinti. m-am dezbracat de pijamaua cu ursuleti si m-am imbracat in sacoul cu buline. mi-am pus o camasa in carouri si o cravata cu catelusi. am baut o cafea, am fumat o tigara si consoarta s-a aplecat sa ma pupe pe frunte. am plecat la serviciu unde am rezolvat niste treburi, m-am certat cu seful si cu doi colegi, a mai trecut timpul si m-am dus la mine acasa. am luat masa cu nevasta-mea, cu soacra-mea, cu copiii si cu trei vecini. am mancat supa de corcoduse, friptura de cangur si shoaalacrem. dupa toate astea, am adormit cu TV-ul deschis. acum m-am trezit si sunt pe cafenea. diseara am sa ma uit iar la TV si apoi am sa-ncerc sa fac sex cu nevasta-mea pentru ca e ziua ei si nu i-am luat cadou.
voi ce mai faceti? Cecilia cum mai e vremea in Yemen? mai e petrol pe acolo? Belle, ce-ti face baiatul? Lascar, care-i pretul siropului de artar pe la tine? Horia, ai grija de tine, bea doar coca-cola, te rog. sa fie rece!
Intruder, am citit pe internet ca exista o clinica unde se fac transplanturi de neuroni...uite link-ul:
http://www.neuronibagatiinvid.com
maan, ce salariu ai dupa greva si ce numar porti la pantofi? te-ai tuns sau ai cocu' ca clopu'? stiu c-am facut o cacofonie dar, nu scriu pompos!
eu va las acum cu bine. ma striga nevasta-mea sa-i dau cadoul.
va scriu in incheiere o mica poezie:
din oceanul Pacific
a iesit un peste mic
si pe coada lui scria:
"interzis in cafenea"!


salutari,
user nr. 21742


___________________________________
semper idem...
"Somn usor, sapte purici pe c - de cosmacpan la: 02/03/2006 23:27:11
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Somn usor, sapte purici pe centimetru de picior"
Si daca nu vor sa stea in sir indian ii bagi in centimetru patrat?
rautatea asta vine
de la nuca mai copile
(nuca aia de cocos
ce-o cazut de sus in jos
ca de-aia newton a zis:
marul este interzis!)
(Eva n-avea nici o vina
o stiu ca-mi era vecina,
pe Adam il vedeam rar
ca ierea vajnic corsar)
ce spuneam? na c-am uitat.
de la nuca am plecat
aia de iti turti fesul
pana sa-ti cunoasca mersul
(si-avea mersul leganatuuu,
trai, lai, lai, lai, la, la, laaaaaaaaaaaa)
#109295 (raspuns la: #109285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copiii si fructele - de zaraza sc la: 12/04/2006 22:06:41
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
Am intrat abia acum pe conferinta (asa prefer sa-i spun) si mi-a placut enorm cum ati discutat. In ce priveste alimentatia am vazut in continuare cum se chinuie un tinar bucatar din Anglia sa schimbe proastele obiceiuri ale multor elevi.

Am vazut cu ochii mei ceva incredibil: copii in jur de 12 ani care gustau capsuni si se strimbau. Refuzau legumele !...Ii dusese intr-o gradina si acolo aveau aceste reactii. Cred ca ar trebui sa ii aduca in excursie in Romania sa vada cum maninca pe aici fructe verzi :) Ar fi fost o metoda ca bucatarul sa manince fructe, legume si lor sa le interzica...Dar la ei asa ceva se cheama violenta psihica, mi-e teama...

Nu stiau cum arata ceapa, si cind le-a aratat un baiat a zis ca e...kiwi...va dati seama ca nici kiwi nu prea vede...de mincat ce sa mai vorbim...Trebuie sa faca reclame la fructe si legume la tv...Copiii recunosteau f usor marcile de fast food, gen mac donalds...

As vrea sa am mai mult timp pentru aceste discutii...dar se pare ca trebuie sa fac fatza la niste provocari independent de vointa mea si independent de Paste.

cere si ti se va da
#117005 (raspuns la: #116435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E MAI USOR.. - de sinziana iacob la: 15/06/2006 19:40:37
(la: E mai usor...)

Lucrurile superficiale vor fi intotdeauna mai usoare decat cele care necesita o aprofundare...in cazul de fata nu cred ca este vorba despre o superficialitate voita...bine,cumperi cartea,o deschizi...cauti o idee,un cuvant care sa te scoata din tine..care sa te povesteasca..sa te arate pe tine insuti..cat de putin...sa te reflecte,sa simti ca te citesti,sa te acumulezi,sa te inelegi...si cand nu se intampla asta...cedezi..de tot daca subiectul chiar nu aprinde nici o lumina...nu?daca totusi e cat de cat interesant..pentru o anumita parte din tine..atunci nu numai ca o sa citesti cartea,dar o sa o integrezi in tine..o sa o intelegi..
Stolul de lacuste poate sa vina,hrana de suflet si-asa e putina..
Nu cred in literatura ca trend...cred ca omului ii este mult mai greu sa citeasca o carte pentru ca se pierde pe el insusi intr-o continua cautare..se sterge sufletul ca machiajul...stii ca-l aveai,dar te uiti in oglinda si...unde e??
E greu...greu sa citesti si sa inelegi?nu e greu...dar e mai usor sa nu o faci..sau sa te ocupi doar de suprafata..desi...si in lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi.
ce avem cu tiganii??? - de providence la: 18/06/2006 20:33:54
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
Nu ma pot abtine sa nu raspund. Sincer: nu am nimic cu nici o rasa, nationalitate, religie...etc. Detest xenofobii...am avut deaface cu ei...si stiu cum e cand cineva incepe sa se ia de tine (vorbesc de Romania) numai pt ca nu esti de nationalitate romana. Urasc mizeria, furtul, oamenii necivilizati, neciopliti, criminali...etc. Inca n-am zis nimic de tigani da? Dar: ce pot sa fac daca toate aceste fenomene au legatura directa cu romii??? Si asta asa e din pacate. Nu am spus ca toti sunt asa. Tiganii...nomazi fiind..au avut si ei ceva traditii (si nu putine), dar acum vorbim despre tiganii din Romania nu? Sau de tiganii romani. Ca tiganii din alte tari...nu provoc atatea neplaceri cat provoc ai nostrii. hai sa recunoastem.
Acuma,...un exemplu pozitiv. Maica-mea a avut o vecina tiganca. Femeie de treaba, curata, plina de bani...uatevar...nu conteaza. Dar! Extrem de curata, culta si cu o casa de-ti pica fata. Fara turnulete si alte cele...Femeia nu deranja pe nimeni, nu aducea acasa barbati beti, cu haine rupte, murdare, cu tatuaje etc.
Dar...cati din astia sunt? Cand am fost in Anglia, am vazut cersetori tigani...romani...ma crezi ca mi-a fost rusine sa scot o vorba cu iubitul meu in romana...??
Faza ce ne.ai povestit...cu copiii...din scoli. Intr-adevar e o chestie dureroasa si tine de educatie...Adica eu mi-as educa copiii in asa fel incat sa nu se lege de cei saraci din scoala, clasa...Acuma...daca se aseaza cineva langa ei...cu un miros insuportabil, cu manute murdare, si par lipicios...e mai greu sa fie toleranti..copii fiind. probabil nici pt. profa nu a fost usor... Copiii sunt nevinovati...zic eu...pana o anumita varsta. Dupa asta devin copii fidele parintilor lor. Dar asta e alt subiect.
"asa cum noi suntem oameni..asa sunt si ei..."
Well...Nimeni n-a zis ca nu sunt oameni. Si cei condamnati la moarte sunt oameni...si totusi au ucis zeci de suflete..Chestie de gandire..

"cred ca si ei ar fi vrut sa se nasca intr-o tara mai buna,in care sa aiba conditii mai bune de trai si sa se bucure de multe lucruri pe care nu le au.
Incercati sa va puneti in locul tiganilor... Cum v-ati simti? Ce ati face pentru a schimba situatia?"

Eu cred ca indiferent unde s-ar fi nascut...sangele lor nu s-ar fi schimbat....Cum m-as simti in locul lor..ce as face sa schimb...Probabil - fiind in locul lor - n-as constientiza situatia mea..si ar fi ceva absolut normal sa scuip pe strada, sa-mi arunc mucii pe unde merg, sa bag cutitu in cine nu-mi da bani, sa fac zeci de copii pe care sa-i trimit la cersit, sa fur etc. Ei nu vor sa schimbe. Si nici nu o sa se schimbe niciodata. Repet: vorbesc de tiganii din Romania. De aceea categorie..de care se leaga toti. Stim de care e vorba. Scot palaria in fata tiganilor educati, care muncesc corect, isi trimit copiii la scoala...Dar unde sunt ei? cati au ramas?
Atunci...te rog nu incerca sa schimbi mentalitatea oamenilor in privinta asta, pt. ca atata vreme cat tiganii ne fac de cct in strainatate (ca deja se iau de cap vecinii cand aud de noi), atata timp putem sa tinem sute de discursuri...despre discriminare, drepturi si mai stiu eu ce.
Nu cred ca a fost un comentariu rasist. Uitati-va la infractionalitatile din Italia, Grecia, Franta...etc...Dupa surse sigure stiu, ca ponderea celor care comit fapte ilegale se gaseste in randul tiganilor...asa ca...NO COMMENT despre tigani, rrom sau cum vreti
AAA si inca ceva..scriai ceva despre o tara mai buna sau conditii mai bune de trai. Hmmm. Si eu m-am nascut aici...si nu.-mi merge f. bine. Nu sunt nici o mare patriota. Dar asta nu-nseamna ca am o scuza, sau ca as fi iertata daca m-as purta necivilizata....
Din prea mare iubire - de zaraza sc la: 27/06/2006 18:49:35
(la: Cum comunicam cu Dumnezeu?)
Cind copiii sint maturi trebuie sa hotarasca singuri...au acest drept...parintii pot sa le acorde ajutorul cind il cer, daca il cer...e foarte greu sa ii lasi singuri in fatza problemelor, dar e mai sanatos pentru ei. Mama de exemplu sufera foarte mult daca am probleme, asa ca din fericire o tin departe de ele...si e usor ca e departe de mine...oare asa am sa fac si cu fiica mea? Din prea mare iubire suferim alaturi de copii...Ei poate au nevoie de un sprijin, de cineva care sa-i dojeneasca...sa poata privi adevarul in fatza chiar daca nu le place...O operatie chirurgicala la momentul oportun te scuteste mai tirziu de probleme...sa incercam sa judecam lucid...ce as face, ce i-as sfatui daca n-ar fi copiii mei, daca ar fi straini si daca as cunoaste situatia de la distanta, cu mai putine amanunte...prea multe amanunte ne incurca...prea multe fire impletite...Nu putem descurca toate firele...deja un microscop e nefolositor...folositi luneta si mutati problema in alta galaxie.

Imi aduc aminte ceva din film deoarece juca Michael Connors-Mannix. Era vorba de doua familii vecine si cei doi soti respectiv sotiile aveau ceva probleme...asta chiar am uitat...mai stiu ca M.C. alerga prin camera, pe linga casa...nu stiu de cine fugea!...Ceva cu afise prin tot orasul...? Oricum...juca actorul meu preferat din acea vreme...cind era Mannix la tv.

cere si ti se va da
#130385 (raspuns la: #130131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceva interesant, - de Mr Six la: 09/09/2006 09:50:57
(la: Licheaua si musca)
sper ca este nodul potrivit. Mi-a placut :

"Termenul “economie inventiva” se mai intalneste, poate, prin cartile de la ASE, care ingalbenesc nerasfoite in rafturile bibliotecii. Cine a mai auzit insa de o economie imaginativa sau de o economie simpatica?

Cum sa te amuze salariul minim pe economie, indexarea pensiilor, cresterea pretului pe care il vei plati la anul ca sa asiguri succesul odraslei la bacalaureat? Cum sa iei in deradere greva soferilor de autobuz din Lyon, afectati tot mai des de crize de bila si stari de voma din cauza mirosurilor pestilentiale emanate de o anumita categorie de calatori, nimeni altii decat emigrantii romani, care
de la revolutie si pana azi au avut alte prioritati in investitii (citeste mertane, turnulete de tabla si actiuni la Sif 27) decit achizitia de sapun si deodorant...

Traim intr-o tara serioasa, cu mass media serioase, cu politicieni seriosi, cu inflatie serioasa, cu deficit de cont curent serios, cu dosare serioase si care a uitat sa mai rada.




Deosebirea dintre diversii analisti politici economici si financiari (de la generatia monstrilor sacri Cristoiu si CTP si pana la Noua Generatie a lui Turcescu si Prelipceanu) consta doar in numarul si adancimea ridurilor formate intre sprancene ca urmare a grimaselor repetate si indarjirii cu care critica orice decizie, persoana sau afacere, uneori chiar si presupuse decizii viitoare, in timpul

miilor de ore de talk show-uri care cresc in audienta cam in aceeasi masura in care cei mustruluiti isi indreapta comportamentul. Toti criticam evenimente si cauze dar n-avem niciodata vreo solutie sau macar vreo propunere constructiva.

Criticam mizeria si drumurile Micului Paris, ignorand faptul ca Bucurestiul e singura capitala europeana care isi schimba bordurile dupa anotimp si unde pietonii, pana reusesc sa traverseze strada, isi vad numarate clipele in direct.

Oare, daca ar mai trai Toma Caragiu, ar veni la BizBazarul mediatic cu o moneda de un leu greu cu Pajura pe ambele fete si care, oricum ai arunca-o, ar cadea in Cap, deh, din cauza... Vantului? -

Fiecare tara din cele 25 a adus ceva in asa zisa economie europeana: Germania, disciplina; Marea Britanie, rigurozitatea; Italia, firmele familiale si sistemul bancar cu 3.000 de banci; tarile baltice, subtretanta cu pret de dumping...

Noi ce vom aduce? Care va fi spiritul economiei romanesti? Unde sunt imaginatia si umorul romanesc cu care am supravietuit secolul trecut, ajungand chiar, in 1938, sa avem un PIB per capita in primele 10 din Europa?

O sa ma intrebati la ce foloseste umorul in economie si o sa va raspund cu doua exemple:
1) Adenauer le spunea vest-germanilor sa nu faca greva orice s-ar intampla, pentru ca economia germana, desi distrusa de razboi, va deveni locomotiva Europei. Toti au ris in hohote... In anul 1991 se producea prima greva de dupa razboi in Germania - atentie! - reunita si care era de mult TGV-ul Europei.

2) JFK declara in 1961 ca poporul american va trimite un reprezentant pe Luna nu pentru ca e usor, ci pentru ca e greu (un fel de “iarna nu-i ca vara” la noi )... Pana si Wall Street Journal a facut glume pe seama acestei declaratii! 8 ani mai tarziu urmaream cu totii aselenizarea, eveniment ramas pe primul loc in topul audientei pana in zilele noastre.

E la moda astazi sa incercam sa anticipam ce se va intampla cu economia romaneasca imediat dupa integrare. Tot felul de analisti economici, de la Serbanescu la Guran, incearca sa stabileasca, fara sa fi pus vreodata piciorul in tarile respective, daca economia noastra va semana mai mult cu cea ceha, maghiara sau poloneza si ce asemanare ne-ar avantaja mai mult.

Noi nu vrem sa fim muncitori romani europeni, ci sosii ale vecinilor. Daca ii gasim un frate geaman lui Basescu vom semana cu polonezii; daca il alegem pe Liiceanu presedinte vom semana cu cehii; cat despre unguri, cu ei nu putem semana din motive geo-strategice...

Oameni buni, Romania are nevoie doar de biciul european si de doua - trei personalitati autohtone carismatice si spirituale care sa-i explice romanului ca-i mai bine sa vindem tot ce reusim sa producem si sa importam tot ce-i bun. Cu o singura conditie: sa incasam mai mult decit vom plati. Iar daca nu reusim, sa ne acopere ei, europenii mai vechi, gaura.

Nu de alta, dar altfel le exportam si gaura, si inflatia, si somajul! ...Si chiar nu-i nimic de ris: America face asta cu sarmanii europeni de la planul Marshal incoace si nimeni nu a protestat inca.
Toti patronii si bogatanii romani de azi sint asa de lipsiti de umor de parca n-ar mai fi tras o teapa de la Vlad Tepes incoace. Urmarind interviurile lor atat de serioase stai si te intrebi daca n-au facut toti avere din pompe funebre...

Cine credeti ca o sa ne vanda mai bine produsele in Europa, bancherul cu fustita de la Banca Transilvania sau Dorel, cel cu tarnacopul in mana? Nu vi se pare ca radeam mai mult pe vremea Impuscatului? Ziaristi, oameni politici, afaceristi, credeti ca asa incruntati cum apareti in fiecare zi pe sticla sunteti mai credibili? Parca l-ati visa in fiecare noapte pe Daniel Morar!

Pe vremea cand traiam la Paris, am vazut intr-o buna zi tot orasul plin de afise imense reprezentand o tanara in costum de baie si sub care scria: "Saptamana viitoare imi dau jos sutienul." ...Dezbateri, scandaluri in presa si la televizor, pronosticuri despre ce se va intampla... Dupa o saptamana au aparut afise cu aceeasi tanara, fara sutien, si cu mesajul: "Saptamana viitoare imi dau jos si restul!" De data asta s-a ajuns la CNA-ul francez, ba chiar si la dezbateri in parlament... 50% din timp se discuta numai de asta... Dupa inca o saptamana au aparut afise in care tanara aparea goala, pozata din spate, si purtand mesajul: "(numele firmei): noi suntem singurii care ne tinem mereu de cuvant”. Nu are rost sa va spun ce crestere de vanzari a avut firma respectiva...

Revenit pe plaiul mioritic, mi-ar placea sa vad un talk show international in care francezul sa-si laude agricultura, neamtul masinile, italianul hainele... iar la sfarsit, ca in bancurile de demult, sa apara si romanul, zicand la fel ca regretatul Grigore Moisil, acum 40 de ani, in emisiunea lui Bacalu:

“Uite ce e, dragii mei, deosebirea dintre voi, europenii, si noi, romanii, e ca voi faceti dragoste ca sa faceti copii, pe cand noi mai facem dragoste si din placere."
A propos, stiti de ce au romanii nasul mai mare decit al celorlalti europeni? Nicidecum fiindca mint cu inversunare (inclusiv pe ei insisi), ci pentru ca la noi aerul e gratis. Inca. Si doar pana la integrare... "

#144310 (raspuns la: #144139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#150817, de alex andra - de carapiscum la: 23/10/2006 04:28:23
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
1. poate ca...nu se poate chiar asa. poate ca...nu e atat de simplu pe cat pare. poate ca...listele acestea nici macar nu au un top anume...! cine stie?...
2. ce vrei sa spui, ca nu se simt bine cu mine? atunci de ce se mai intorc?
porumbeii tai am impresia ca sunt ceva mai domestici. ai mei sunt din aia obraznici, crescuti in jungla, salbatici. cateodata incerc si eu sa-i mai domolesc dar nu merge chiar asa de usor. in ce priveste ratiunile economice de care pomenesti, trebuia sa te gandesti dinainte la riscurile pe care le implica cresterea unor porumbei in ograda proprie. stii, cateodata e bine sa mai dea iama si prin curtile vecine, sa le faca lor paguba. :)))
3. am aflat acum, nu-i nici o problema. dar albastra de la ce, de la cerneala bauta sau de la mania (supararea) acumulata?
4. eu nu vreau sa te reduc ci sa te reAduc si sa te reEduc! chiar daca nu-ti convine asta pentru ca zici tu ca nu tine, te anunt ca nu tine numai de tine. asa ca sa vedem mai intai ce-o sa iasa...din tufisuri. ;P
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#152875 (raspuns la: #150817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
roman scriem, roman zicem - de Shtevia la: 08/12/2006 09:21:55
(la: Romani sadea)
romanul face haz de necaz, fiindca are simtul umorului. in interior, insa, e un pesimist incurabil, inecat in propria-i tristete si poate de asta ii poate amuza pe altii. clovnul mereu e cel mai trist dintre toate personajele circului.
chestia cu inecatul la mal nu se aplica tiganului, ci romanului, desigur.
ia si da mita de vreo 300 de ani (zic cronicile brancovene si eu le cred), deci intrarea in europa mare nu ii va schimba obiceiul. poate in vreo alti 300 de ani. daca o mai apuca sa ramana europa unita atat (ce ziceam de pesimismul ala?)
romanul –el- suduie nevasta, copiii, vecinii, rudele, prietenii, fotbalul, politica, conducerea (tarii, a blocului, de la serviciu, etc.), dar intinde masa mare si cheltuieste ultimul ban pentru a sarbatori impreuna cu nevasta, copiii, vecinii, rudele, prietenii victoria echipei de fotbal, alegerea unui partid, in cinstea conducerii (tarii, etc.).
romanca –ea- ii barfeste pe toti, dar e mereu gata sa isi sufle manecile sa ii ajute pe toti.
amana mereu pe maine ce poate face azi, stie sigur ca maine mai mult ca sigur nu mai trebuie, fiindca se schimba mereu planul, ideea, regula, legea.
inlocuieste tot ce se poate, inventeaza si inoveaza mai mereu, face chestii legate cu ata (alba), ca merge si asa.
mereu priveste la capra vecinului cu invidie, dar pisica si-o arunca des in ograda de alaturi.
e primul care critica, ironizeaza si blameza orice, iar cand isi face autocritica se scuipa in oglinda (asta tine de alta conferinta, desigur).
gaseste o zicala si o rima oricand si are mereu un umar de oferit celor care au nevoie de asa ceva. fireste, asezonat un sfaturile de rigoare. pentru ca se pricepe la orice.
ii place concurenta, dar numai daca el e lider si aproape de finis, iar cel din urma lui abia de a pornit in cursa.
e greu sa mai zic cum e sa fii roman, fiindca sunt roman(ca) si din interiorul sistemului e mai greu sa privesti ca si cand ai privi dinafara.
si mai cred ca indiferent pe unde ar fi imprastiati in lumea larga romanii, in forul lor interior (indiferent daca recunosc asta sau nu, daca mai stiu sa vorbeasca si sa viseze romaneste sau nu) vor ramane vesnic romani.
de ce cred asta? de aia!



"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley
Shtevia - de Intruder la: 10/12/2006 01:23:37
(la: Romani sadea)
da, intrebarea mea din final este acida.
daca am alte pareri decat ale tale, inseamna ca ma cert?
poate n-ai pus pe tapet chiar ce-i mai rau...n-ai spus ca romanii jefuiesc la drumul mare, ca ucid cu sange rece si nici ca violeaza copii...corect!
sa zicem ca ai scris in paralel defecte si calitati; m-au deranjat "el- suduie nevasta, copiii, vecinii, rudele, prietenii"..."ea- ii barfeste pe toti"..."e un pesimist incurabil, inecat in propria-i tristete"..."mereu priveste la capra vecinului cu invidie, dar pisica si-o arunca des in ograda de alaturi"..."ii place concurenta, dar numai daca el e lider si aproape de finis" (iar mi-aduc aminte de mister cafenea!!)..."ia si da mita de vreo 300 de ani ".
sa presupun ca restul e de bine (?!)
printre randuri nu am vazut nimic de citit...mea culpa, vorba lui Céline...

______________________________________
"inima geme ca un girofar"
(rembrandt, de pe cafenea)
#162405 (raspuns la: #162317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(Po)veste de Craciun - de Sancho Panza la: 14/12/2006 06:59:42
(la: Ora de compunere: "Intalnire de gradul trei cu Mos Craciun")
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Soneria zbarnaie indelung,facandu-ma sa sar de pe canapea peste cutiile trantite de-a valma in mijlocul sufrageriei. Direct la usa, cu o mana pe intrerupatorul electric,cealalta pe cheie,cu ochii rosii si obrajii umflati.
-Hohoho!! dormeai!zice,intrand cu o dara de aer inghetat dupa el,scuturandu-si zapada de pe bocanci.
-Dormeam,mormai,cu glasul vatuit.Nu mai tropai asa,ca trezesti vecinii.
-Cum sa-i trezesc?Pai si aia dorm?Mah,in orasu' asta nimeni nu-l mai asteapta pe Mos Craciun?
-Ce sa astepte? Aia e o familie mixta.Ea pachistaneza si el arab.N-au avut onoarea sa te cunoasca,ranjesc,razbunandu-mi somnul facut praf.Hai la bucatarie sa te odihnesti.
Intra,trantind in usa sacul aproape gol pe un alt maldar de cutii.
-Prajituri ai?intreaba,cu o lucire pofticioasa in ochi.
-N-am, zic sec.Era o coada imensa la Careffour.Am niste napolitane,daca vrei.Joe,cu alune.
Insfaca punga si se apuca sa rontaie,cu ochii pe jumatate inchisi.
-Da'...niste lapte?
-Lapte? De unde? Ia redbull.Te tine treaz.Laptele nu-ti face bine.
Ma priveste mofluz,ca un copil grasut prins la borcanul cu dulceata.
-Asa-i...da-mi place!
Mananca in tacere.Ma uit la obrajii lui,roscovani si taiati de riduri marunte,sub cusma sprancenelor albe.Parca-i mai batran.Parca-i mai istovit.
-Cum ti-a fost seara?intreb.
-Hmmm...zice,stergandu-si firmiturile din coltul buzelor.Cum sa fie?lume multa, dar macar darurile sunt mai mici si mai usoare.Telefoane mobile,playere,vize pentru America,parfumuri scumpe.Astea la cei bogati.Ocupa putin loc in sac.La cei saraci – portocale , ca merele-s scumpe.Si sanatate,cat le-am putut eu da, de la mine.Da' tu de ce ai ochii rosii? ma intreaba,apropiindu-si pleoapele, ca miopii.
- Am plans,zic imbufnata.
-De ce? Ca esti singura? De ce nu te duci la prietene?
-La care? Una naste,una divorteaza si una a emigrat.Ailalta petrece Craciunul in Caraibe.
Tace o vreme, a vinovatie.
-Nu prea mai am cadouri, sa stii.Pe tine te las mereu la urma,ca nu-mi ceri nimic.Dar vin si la anul!
-Promiti tu?intreb,cu ochii licarind a zambet.
-Promit! O sa vezi! Dar poate atunci cumperi niste prajituri.Napolitanele astea erau expirate.Le-am mancat ca-mi era foame.De cand au inlocuit hornurile cu caloriferele,nu-ti mai lasa nimeni nici macar un fursec si-o cana cu apa la indemana.
Se ridica incet,indreptandu-si spatele cu greu.
-Ei, eu ma duc...imi prinde barbia in mana stanga.Capu' sus, fetito,ca trebuie sa ne vedem si de Craciunul viitor.
Zambesc deschizandu-i usa.
-Drum bun, Mosule.Sa ai gria de tine.
-Am, zice, si se intoarce dintr-o data .Mai copila,cat pe ce sa uit! Cineva m-a rugat sa-ti dau asta...uite!
Imi pune un plic in mana si deschide usa liftului mormaid un colind in barba .

Ma strecor in casa,cu o umbra de speranta in inima.”O sa vin si la anu' ...”
Plicul mic imi arde degetele.Il rup gandindu-ma la niste ulite inzapezite, la ziua de ieri,la copiii vecinilor ce ma colindasera de cu seara.
Inauntru, o hartie usor mototolita si cateva cuvinte aruncate in graba:
”La multi ani,piticule!”

E liniste, e noapte.Si s-a pornit sa ninga.Zambesc pierduta mainii de departe, care mi-a luminat Craciunul...si stiu acum.Va mai fi unul si la anul...si inca unul...si inca unul.
Deschid fereastra si spun incet, sa ma auzi, in somn.”La multi ani,dragulmeu.Craciun fericit!”
Sancho & Picky - de Omerta la: 24/01/2007 00:55:58
(la: DUPLICITATEA)
nu, nu este vorba de o duplicitate tocmai ludica, ci cred ca mai degraba ar fi un act teatral pentru a ascunde o stare, o dispozitie care te-ar pune intr-un context dificil.
de exemplu mergi la serviciu si vorbesti cu seful tau care-ti urla in timpane. "De ce nu ai terminat.......(stiu eu ce)?!?!?" ochii injectati ii ies din orbite, se scuipa tototot... in fine, e nervos rau. tu avusesesi o zi infecta pana atunci si ziua precedenta la fel (te dor maselele de la curent - patesc foarte des)
si ii spui: ieri a murit pisica cunostintei unui frate al altei cunostinte ale vecinului si a trebuit sa merg la priveghere (in fine... bagi un motiv). vezi ca tine azi, tine maine si, usor usor incepi sa-ti dezvolti o pojghita de personalitate diferita in cateva locuri de ceea ce, in fond esti tu cu adevarat, la care apelezi doar in caz de forta majora.
sau: se intampla o tragedie, mor cativa acolo si ramai cu cateva extra-responsabilitati pe cap (ai grija de vecina ta ca e batrana si au murit copiii in tragedia mai sus amintita spre exemplu) - nu-ti place, dar te faci ca-ti place ca ti-e mila, ca ase-i bine sau n-ai incotro ca te bate sotia :))) la fel, iti dezvolti o alta ramura care nu-ti apartine curgator din ceea ce esti tu

pe scurt: sunt asa ca asa trebuie, nu ca asa-mi vine (motivele pot fi cu sutele) dar o faci din respect pentru o cauza (e ipocrizie, de fapt), de nevoie, nu de bunavoie

acest fel de duplicitate nu o condamn prea aspru - si ma intreb de multe ori oare o tolerez pentru ca o practic? (ajung la vorbele lui Picky)

Omerta
___________________________________________
o clipa de umanitate... un veac gresit de sentiment
#170887 (raspuns la: #170882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de mazariche la: 15/02/2007 09:59:23
(la: corect!; dar...depinde)
M-am gandit. Nu mi-e usor sa imaginez un scenariu in care eu sa ma aflu in asemenea situatie.
Am orgoliul sa pretind ca imi cresc suficient de bine copiii, incat sa nu devina niste monstri peste noapte.
Asa ca, daca ar deveni criminali in urma unor accese de violenta sau s-ar implica in vreun fel in activitati ilegale, ar exista niste semnale pe care n-as putea sa le ignor. Inainte de orice, copiii mei vor sti ca sunt total si in ciuda oricaror legi de partea lor. Ii voi proteja si le voi gasi circumstante atenuante. Voi lua asupra mea mare parte din vina, pentru ca m-as gandi ca am gresit pe undeva in cresterea lor. As invoca o ereditate necorespunzatoare. As face pe naiba-n patru sa-i scap sau sa-si indure mai usor pedeapsa.

In nici un caz, dar in nici un caz, nu i-as da pe mana justitiei romane, daca imi sta in puteri sa evit asta.
Si nu pentru ca n-as crede in justitie, ci pentru ca am incredere in legea naturala a compensatiei. Suferinta se plateste prin suferinta.

In definitiv, sunt copiii mei. De ce as fi obiectiva?!

#175517 (raspuns la: #175405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...