comentarii

copil fiind


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Io-mi... - de monte_oro la: 05/02/2010 09:00:33
(la: Plictiseli marunte)
amintesc...eheee...pe vremea tel.fixe...copil fiind..ma rog...lejer saltat...spre pubertate...:))...ca tot dadea cineva tel la noi... si voia pompierii... aveam nr apropiat..:)). Am zis... nu, greseala... civilizat de cateva ori... pana intr-o zi... cand... a sunat... a intrebat... ;)... preventiv... daca e numarul... xxx... iar eu... calm... cu voce politicoasa, dar usor plictisita.... am raspuns... da, da stati sa-l chem, ca s-a dus pan la baie....;)...N-a mai sunat...
*** - de lafemme la: 25/04/2010 19:34:47
(la: Un altfel de salut al românilor)
eu am vazt body-urile cu pricina. ele este mov. in fine finutze oarecum. au niste pliuri la spate care le face oarecum extensibile, in asa fel incat body-ul sa nu ii faca urme copilului, fiind prea starmte.

din pacate, n-am avut taria necesara sa achizitionez unul. pueril stiu. dar imi cam vine sa o ard pe tanti.

iete link cu varianta celebrului body pe alb

http://happyhour.protv.ro/video-andreea-marin-banica-a-inventat-un-tip-de-body/29417
*** - de Daniel Racovitan la: 22/07/2010 07:41:59 Modificat la: 22/07/2010 07:42:54
(la: sfada)
"Pentru ca nu esti moldovean, probabil!"

jumatate dupa sange sunt

copil fiind mi-am petecut toate verile in Moldova, la tara;

limbajul moldovenesc imi este foarte familiar si inteleg tot ceea ce altii nefamiliarizati nu inteleg o iota

cu toate asta, impresia de text greu de CITIT ramane; daca era un film sau piesa de teatru era altceva, no problem, pentru ca nu era implicat cititul
#560023 (raspuns la: #559933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de zaraza la: 15/10/2010 13:33:31 Modificat la: 15/10/2010 13:35:07
(la: Animalul Inimii de Herta Muller)
'originii sanatoase'...te rog sa ma contrazici, chiar m-as bucura pentru tine sa poti s-o faci...adica sa contrazici regula! :)

well, bunicii din partea lui taica-meu (deci carora le port numele) au fost refugiati din basarabia si au fost ani de zile detinuti cu domiciliu obligatoriu in baragan. taica-meu a fost si el detinut, copil fiind.

asta ptr ca m-ai intrebat punctual :)

in alta ordine de idei, premiul ala era o tampenie, o compunere premiata a unui scolar, nimic mai mult. dar acuma, peste ani, da, se cheama ca am acceptat un premiu comunist! ar da prost la un eventual dosar de dizident :))))).

#574642 (raspuns la: #574638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 07/12/2010 14:03:09
(la: Pagini din jurnalul Mariei)
Mă sărută pe frunte si mă privi ciudat. „Aşa îşi iubesc tăticii fetiţele. Şi fetiţele trebuie să îşi iubească tăticii.” Nu ştiam cum trebuie să îşi iubească tăticii fetiţele. Nu ştiam cum trebuie să îl iubesc pe el, tată adoptiv de curând. Nu am avut niciodată un tată. Nu mi-o amintesc nici pe mama.

ai cinci fraze aici si patru timpuri verbale: perfect simplu, prezent generic, imperfect, perfect compus.
de aici confuzia.
nu stii cand se intampla, nu stii ce varsta are instanta narativa, nu stii ce pe pozitie se situeaza autorul.

"nu stiam" arata ca acum stie, deci povestea e spusa de un adult.
care adult e chiar povestitorul.
care pica in mintea copiilor si se scalamba incercand sa redea discursul unei fetite, uitand ca in text abia a fost reperat ca adult.

Sărutul noului tătic a coborât de pe frunte pe obraz, apoi, cu fiecare zi tot mai jos, până şi-a băgat mâna sub plapumă... o mână străină, un miros de tutun amestecat cu mirosul de băutură, buze umede, greţoase... scârbă... frică... întuneric... şi caleidoscopul se schimbă, culorile se închid în sine însele, iar timpul se sfarmă...

senzatia de repulsie nu vine din cuvintele folosite, cat din impresia unui ochi de femeie care-ti povesteste in timp real ce vede.
de ce?
pentru ca nu exista copil care sa se exprime asa.
de aia e nevoie de psihologi pentru a le smulge starea de aversiune instinctiva pe care cei mici o simt, dar pe care nu o pot exterioriza verbal.
pedofilia e un delict grav cu atat mai mult cu cat s-a demonstrat ca victimele nu au pe deplin sau chiar deloc,constiinta raului care li se face.

aici ar trebui sa fie doar vocea unui copil.
sau doar vocea unei femei care-si povesteste traumele.

ce am?
precum am zis, am vocea unei femei care se schimonoseste inchipuind ca povestea pare mai reala daca vorbeste cum isi imagineaza ca ar vorbit daca, mic copil fiind, ar fi fost interogata de psihologi despre caz.
bre, cine e paul polidor?
scuzata-mi fie neştiinta ...
cetii sau auzii pe net si mi se facu maciuca parul.

"in momentul in care vad un text poetic prima reactie nu e sa-l citesc sau sa-l recit, ci sa-l despic si sa-l...cant."

"copil fiind, eram convins ca trebuie sa devin la un moment dat personalitate culturala."
#598435 (raspuns la: #598434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sand..., - de juli la: 02/09/2011 20:55:41
(la: Cronicile de la Soare-Rasare)
am citit primele doua parti. Jos palaria! M-ai prins in "plasa"... Imi plac basmele, povestile nemuritoare si legendele. Copil fiind nu ma saturam ascultandu-le si mai apoi citindu-le. Recunosc ca si acum recitesc cu placere basme si legende. Inca nu m-am copt... :P
#619687 (raspuns la: #619567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adynet1 - de sami_paris74 la: 15/10/2011 15:34:52
(la: GREU DE GASIT UN SINGUR TITLU...)
viata asta este ca un zar,niciodata nu sti ce dai! aveam cunostinte destule despre ororile petrecute in secolul trecut,astea insa ,care le-am vazut in acest reportaj m-au intors pe dos,toata ziua n-am avut liniste;Este imposibil ca in lumea asta absurda si cruda sa-ti gasesti linistea,se pare ca destinul umanitatii nu va fi chiar atit de stralucitor ,ne ramine doar credinta in Dumnezeu;dar este posibil ca si el sa fie injust.Pentru ca exista in bibiblie un Psaume mic citat : 37:10,11,29 "Dieu a promis d'eliminer ceux qui persistent dans lor action mauvaise,afin ca "le humbles" puissent benificie de la vie éternelle sur la terre",si cind te gindesti ca la scoala am invatat despre "Valia Kotec" ,copil fiind pe-atunci am plins, cind am citit ca un glont la lovit in piept.un erou inventat de Stalin.
#624089 (raspuns la: #624073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu toata simpatia - de paula_vs la: 04/01/2012 15:05:13
(la: I)
ajung sa nu mai stiu ce este poezia sau poate nici nu am stiut vreodata,poate nici nu mai caut definitii,citesc pur si simplu si astept,daca se lumineaza in mintea mea si cuvintele se transforma in imagini atunci oarecum o numesc astfel dar nici asa nu e concludent pentru ca o propozitie inspirata poate avea acelasi efect,asa stand lucrurile nici la tine nu pot spune daca din perspectiva mea este sau nu,ce pot spune ca la ceva vreme de la lectura am un sentiment de dejavue daca e corect termenul in sensul ca m-ai dus pe un teren ,peisaj gri sau mai degraba pe traversele de cale ferata copil fiind ce imi limitau pasii strict la distanta dintre ele pe cand eu vroiam sa fac pasii mei obisnuiti si ,tot e bine ca nu-i doisiunsfert
Ma rog - de RSI la: 03/05/2012 14:20:26
(la: Dezincriminarea incestului in Romania dupa noul Cod Penal)
si care este pedeapsa in Suedia si Israel? Da' Olanda ce zice? Si Liechtensteinu'?
Despre legislatia din Massachusets ce sa zic... influentata de protenstanti din sec. XVIII. In plus toate se refera si la cazul pe care il discutam: doi adulti care consimt liber ?
Pentru ca in afara acestui caz nu am nicio obiectie la pedepsirea incestului.
Ah, mai am o intrebare: incest parinte-copil (copilul fiind minor),trebuie sa-i bagam pa amandoi la parnaie 20 de ani? Sau numai pe parinte?
#632234 (raspuns la: #632232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aveam 20 de ani la revolutie - de irma la: 05/08/2012 14:30:22
(la: Fara aluzii...)
frig. frig in casa, frig la scoala. stateam cu paltoanele pe noi. intuneric. frica atunci cand urcam pe scari si era lumina oprita. nu aveam mereu lanterna pt ca nu se gaseau nici lanterne nici baterii. bomboane umplute cu chestii dubioase (ceva asemanator cu malaiul).

de prin clasa a 6-a ascultam in fiecare seara cu tata vocea americii. la scoala comentam in soapta cu prietena si colega mea de banca stirile. cum se apropia careva de noi schimbam vorba. ne zisesera parintii sa nu spunem la nimeni ca ascultam vocea americii.

tata, mare cititor, cumpara cartile pe sub mana de la libraria centrala. mama imi cumpara toate rechizitele tot asa pe sub mana. tin minte creioanele, stilourile, trusele de geometrie si penarele chinezesti; alea erau cele mai bune.

nu se gaseau dresuri. odata tin minte ca nu mai aveam si singurele pe care le-am gasit la magazinul universal erau rosii. m-am dus cu ele la liceu. am fost data afara din clasa :)))

am avut nota 8 la purtare in clasa a 9-a pentru ca nu purtam bentita, accesoriu obligatoriu pe vremea aia. cum dreaq sa port bentita daca eu aveam parul scurt??

n-am amintiri placute legate de epoca de aur desi am avut o copilarie fericita. uram comunismul din rasputeri, chiar asa copil fiind si nestiind prea bine ce inseamna. am plans de bucurie cand am auzit ca a fugit dictatorul.

si-acum urasc mentalitatea de rahat pe care comunismul a lasat-o in urma. inca nu a disparut... si cel mai tare urasc faptul ca probabil si eu, fara sa-mi dau seama sufar de aceeasi mentalitate.
si cu cat o citesc - de proud la: 12/12/2012 14:52:58
(la: Ma bucur ca m-am nascut in Romania)
cu atata-i descopar noi sensibilitati!




Paula, eu am invatat El Zorab pe de rost copil fiind. Imi recita tata din Cosbuc...
#637322 (raspuns la: #637318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cantau soldatii - de INSULA ALTUIA la: 23/05/2015 12:43:15
(la: Amintiri din armata)
pe strazile cu piatra cubica :

"frunzulita musetetel
la umbra de stejarel"
https://search.yahoo.com/yhs/search?p=frunzulita+musetel&ei=UTF-8&hspart=mozilla&hsimp=yhs-004

copil fiind ii admiram cum treceau in coloana cu niste steaguri ,eram fascinata de cum isi purtau picioarele in bocancii grei.
Eu si copilul meu! - de (anonim) la: 30/11/2003 08:40:46
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Eu:romana,franceza,engleza foarte bine,binisor italiana si greaca,biigui maghiara sh'atat ca nu ma mai credeti daca va spun ca stiu si putina germana cit sa gasesc drumul sau sa nu mor de foame pe strasse cu banii in mina! Sotia:romana,franceza,engleza,italiana,spaniola daca nu perfect..cel putin lipsa citeva virgule pe ici pe colo!
Copilul 2 ani si incepe sa vorbeasca!
Problema:La gradinita e franceza,acasa eu romana,sotia engleza. Cum sa fac sa il inteleg ca el vorbeste limba de bebelusi pe care numai el o intelege aceeasta fiind o amestecatura d tot ce aude de peste tot?
Ajutor!:))
Din fericire, un copil nu est - de Radu63 la: 24/03/2004 08:43:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Din fericire, un copil nu este un recipient care, odata umplut, refuza ulterioare adugiri raspunzind cu datul pe afara a continutului. In acest sens consider ca tot ce stim, ca parintzi, ca tot ce simtzim, ca oameni, se poate da mai departe copiilor. Nu indesa, ci oferi. In cazul particular al limbii romane, cunoasterea ei ushureaza intzelegerea altor limbi, fiind ea un incredibil cocktail, si deschide mintea, precum orice alta limba. In ceea ce ne priveste (cuplu ro - ro), a insista putin in privintza invatzatului limbii materne a sfirsit prin a ne penaliza, fiind acum obligatzi sa recurgem la engleza pentru a discuta argumente pe care fetitza noastra, nascuta in occident in urma cu 10 ani, nu trebuie sa le capteze :) Asta ca sa nu mai vorbim de o sumedenie de carti din biblioteca pe care sper sa le poata aborda intr-o zi, de comunicarea cu bunicii din Romania care ne viziteaza regulat, de prietenii romani cu care vorbim doar romaneste, etc. Fara a recurge la ore dedicate limbii, fara carti de gramatica, dar mentzionind in raspunsul la fiecare intrebare "ce inseamna cuvintul X" (X fiind in italiana) ca in romaneste X se spune Y, in franceza Z s.a.m.d., ceva se zideste, zi cu zi.
Eu.. fiind FATA... (stim cu t - de Honey in the Sunshine la: 25/07/2005 15:18:19
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
Eu.. fiind FATA... (stim cu totii ca in disputele din cartier fetele sunt cantitate neglijabila) am fost foarte norocoasa...
Unchiul meu care pe atunci intra in lumea adultilor mi-a lasat o intreaga mostenire de pusti din tevi, prastii, pistoale cu bile, abtibilde... si toate celelalte chestii care ridica unui copil rangul in fata blocului :)
Asa ca eram ceea ce azi se numeste "bazata" :) .. Regret un singur lucru .. colectia de abtibilde Turbo :)) ma intreb unde or fi..
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
daca as adopta un copil? - de Aeda la: 15/02/2006 19:47:22
(la: Ati adopta un copil?)
Da!! fara sa ma gandesc la "gene defecte" sau "cheltuieli in plus" sau "batai de cap" - astea sunt prostii!!!
cum poate spune cineva despre un copil ca ar putea avea "gene defecte de la parinti alcoolici", acesta fiind un motiv principal care ar impiedica adoptia!???? dupa ce ca au fost destul de batuti de soarta acesti copii, fiind refuzati de familiile lor din cine stie ce cauze, ar trebui sa-i mai ignoram total si noi pentru ca nu le cunoatem parintii??? nu sunt "prea buni" pentru noi? suntem noi cumva perfecti?? avem genele alese si "in regula"?? cine suntem sa judecam un copil orfan?????? poate ar trebui sa ne gandim daca suntem NOI destul de buni pentru a le fii parinti!! ei nu iti cer promisiunea unui viitor starlucit sau conturi in banca sau mai-stiu-eu-ce. vor doar pe cineva in viata lor - cineva care ii doreste si iubeste si pe care pot sa iubeasca inapoi. vor sa aiba poate certitudinea ca atunci cand vor implini 18 ani nu vor fi aruncati in strada pentru ca nu mai este loc pentru ei in orfelinat. (si asa se inmulteste numarul copiilor strazii in fiecare zi - este mai bine asa?)
practic acesti copii nu au gresit cu absolut nimic si totusi continuam sa ii pedepsim pentru faptul ca au o viata mult mai grea decat a noastra!!
da, am de gand sa adopt un copil(de fapt sper ca nu numai unul :) ) si il voi creste asa cum voi putea mai bine - normal ca va avea lipsuri, pentru ca nu sunt perfecta, dar va avea o casa, o familie si un viitor mai bun decat la orfelinat.
cat despre timp si bani... se gasesc daca vrei intr-adevar un copil(fie ca este al tau sau "nu" - chiar si adoptat in scurt timp va fi AL TAU).
Well....si ignoranta - de (anonim) la: 23/09/2003 12:23:53
(la: Viata gay romaneasca)
Papadie67 ...homosexualitatea este transmisa genetic ,si nu te molispsesti de ea:)
De obicei inclinatiile catre acelasi sex se pot observa inca din virstele fragede.
Daca pina acum copilul tau nu s-a manifestatat atunci nu ai de ce sa te ingrijorezi .Si chiar daca s-ar manifesta tu ar trebui sa-i explici si sa-l indrumezi pe mai departe ...
De fapt ignoranta ta si putina rabdare catre cei cu alte preferinte sexuale denota o situatie tipica a noastra a romanilor.O lipsa de ne-educatie si de ne-intelegere al aproapelui.
Personal nu m-ar ingrijora de loc practicile sexuale ale copiilor mei asta fiind treaba lor, ci mai mult m-ar ingrijora daca nu ar devenii oameni de treaba si ar ajunge niste lichele.
#371 (raspuns la: #356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfintenia si puterea autosugestiei - de ninel la: 29/09/2003 09:53:34
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Am citit nu stiu unde de curand, ca oamenii ce-si risca sau sacrifica viata pentru altii au motive nu tocmai altruistice. Ca exemplu, cineva care-si risca viata pentru a salva pe un copil dintr-un incendiu o face pentru ca nu poate trai o viata normala stiind ca a lasat un copil sa moara in flacari. Deci motivul principal este frica de constiinta proprie si nu dorinta de a face bine. Este foarte posibil ca interpretarea asta sa fie prea cinica si departe de adevar, dar este o teorie ce nu poate fi negata usor.

Un alt unghi de a privi idea de sfintenie, este de a ne intreba pe noi insine daca nu cumva noi vedem sfinti acolo unde nu-s pentru ca vrem sa vedem, nu necesar pentru ca sunt. Un exemplu concret in aceasta privinta este Maica Teresa. Este considerata de multi o sfanta, iar Vaticanul este pe cale de a o canoniza. Datorita puterii mediei de a construi mituri si a dorintei launtrice de a vedea binele deasupra raului, aproape toti cred ca Maica Teresa este o sfanta intr-adevar. Dar nu toti accepta tot ce li se spune si unii chiar cauta nod in papura. Se pare ca i-au gasit nod si Maicii Teresa. Un eseist american oarecum cunoscut (scrie la Slate), Christopher Hitchens a fost unul dintre acesti sceptici. Iata ce are el de spus despre Maica Teresa:
http://www.swordoftruth.com/cgi-bin/forum.pl?action=display&num=1964

Eu fiind un sceptic si cinic, bineinteles ca nu cred tot ce zice tipul asta, dar unele din declaratiile lui dau de gandit. De exemplu, de ce ar fi sustinut Maica Teresa familia Duvalier din Haiti? Sau de ce nu a returnat milioanele de dolari murdari ai lui Charles Keating? Sau de ce foloseste majoritatea donatiilor pentru a-si construi un ordin personal in loc de a folosi banii pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor? Poate ca multi considera ca banii sunt mai bine folositi daca ajuta raspandirea crestinatatii, chiar mai mult decat pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor. Poate ca multi considera ca biserica catolica propaga cuvantul Domnului si nu intoleranta sau rigiditate doctrinara.

Indiferent de parerea unuia asupra fenomenului Maica Teresa, cati oare s-au intrebat vreodata daca Maica Teresa este ceea ce pare sa fie sau ce noi vrem sa fie, si mai mult decat intrebat, au cautat adevarul? Ori mai repede au preferat sa fie creduli si sa se autoamageasca de frica trezirii dintr-un vis frumos?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: