comentarii

copil fiind


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Speedy - de papadie67 la: 18/10/2003 00:52:45
(la: "Sa nu ucizi!")
Celor care se vor ingramadi sa-ti explice pe un ton mieros-superior ca esti roman intolerant de-al nostru, deoarece au cotrobait in prealabil si-au vazut ca scrii din tara, le pun intrebarea mea preferata:
...privindu-va-n oglinda sufletul dupa ce v-ati dezbracat (daca puteti) de poleiala (ra/in)suflata de "studii stiintifice" si de "ce bine ca vine lumina; de- afara), chiar puteti considera ca persoana care v-a omorat/violat copilul este o victima-a-societatii-ce trebuie-sa-aiba-inca-o-sansa"?? Fiind vorba de copilul vostru, dac-aveti?
Acuma sincer, fata de voi insiva: va puteti imagina momentu'-n care aflati vestea si ce reactie ati putea s-aveti?
Considerati-ma intolerant si retardat, dar daca mi se-ntampla, eu il/o-mpusc, inainte sa aiba sansa sa-l omore/violeze si pe-al vostru prunc.

Voila, si mai turnati un paharel, cinstiti meseni cu ganduri bune, nu ca aia raii!
Daca-i rau sa gandesti mereu in alb-negru, fara nuante, e si mai rau sa gandesti mereu numai in nuante; exista cazuri de alb-negru, totusi, merde!
#1581 (raspuns la: #1579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma alaturez lui Gabi ca fiind - de lmm la: 24/10/2003 01:02:47
(la: In curând Craciunul..)
Ma alaturez lui Gabi ca fiind prea devreme si pentru mine sa ma gindesc la Craciun. Abia noiembrie si sa mergi prin magazine si sa asculti cintece de Craciun mi se pare cumva un gest exagerat comercial si atit....
Desi Craciunul este cea mai frumoasa sarbatoare crestina, vreau sa intru in spiritul ei abia spre sfirsitul lui noiembrie ...
Desi cu cadourile are dreptate Coralie...Cu cit mai devreme cu atit mai multe sanse sa gasesti ceva mai bun, frumos si nu la preturi exagerate.
utilizatorul zamolxe.... - de lmm la: 26/10/2003 12:38:23
(la: A existat holocaust in Romania?)
...scria la sfirsitul unui comentar al sau urmatoarele cuvinte la care ma alatur pentru ca si mie personal mi se pare interesanta intrebarea.Deci citez:

PS. S-a mai pus intrebarea, si eu o reiau, la care nici un evreu sau neevreu nu a dat un raspuns concret, clar, si documentat: de ce sint evreii persecutati de toate popoarele lumii?
Nu am studiat acest aspect, dar mi se pare extrem de ciudat. Nu se poate ca toate popoarele sa deteste si asupreasca evreii asa pur si simplu!
Trebuie sa fie o cauza sau mai multe, trebuie sa fie motive concrete!
Incheiat citatul....

Despre conflictul in Palestina mi-as permite fara sa am pretentia ca sint politician...(;) sa mentionez doua aspecte.
De violenta sint ambele parti de acuzat,absolut,cu aceeasi tarie.
Nu inteleg de ce palestinienii nu inceteaza cu sinuciderile si ignora sanse(chiar daca par minore la inceput) care li se ofera, si nu inteleg de ce Israel se duce noaptea si bombardeaza blocurile in care locuiesc si oameni nevinovati si ce-i mai rau familii, copii...

Despre Israel fiind tara mai civilizata nu inteleg mai multe...de ce trec cu tancuri peste jurnalisti si chiar activisti ai pacii cum a fost cazul unei tinere americane.... De ce, daca vor pace si rezolvarea conflictului pasnic, au ales conducatorul care l-au ales desi precis stiau de ce se intimplase in Libanon...De ce nu demonstreaza pentru pace si arat ca se opun violentei,daca se opun(?????) uciderii de oameni nevinovati ...E adevarat mai sint si gesturi din acestea, cum citisem de curind despre CITIVA (!!....)piloti care s-au opus sa zboare sa arunce bombe stiind ca vor muri si oameni nevinovati si nu numai citiva teroristi....Chiar daca stii exact ca un anume terorist pe care il cauti se afla intr-un loc la un moment dat, esti mai bun ca el daca arunci bombe stiind exact ca tot acolo se afla si alti oameni, nevinovati, copii,mame, batrini ?? ....Nu prea vad spiritul de popor ales, in ce se intimpla in coltul ala de lume de cind ma stiu de fapt.
It takes two to tango, dar lupta mi se pare si strigator la cer de unfair/nedreapta pentru ca ma gindesc daca Israel nu s-ar simti sprijinit/aparat de ....nimeni...., conflictul ar avea mai multe sanse de a fi rezolvat cit de cit intr-un viitor care acum mi se pare foarte indepartat. Si desi personal nu cunosc dar tot aud vorbindu-se de mindria popoarelor arabe, ma gindesc ca poate daca aceasta mindrie le-ar fi si lor respectata cit de cit, dreptul uman de a trai in conditii mai bune si mai civilizate si s-ar inceta cu ocupatia, ma gindesc ca poate ATUNCI nu ar mai fi atita ura si disperare in sufletele lor care sa indemne atitia tinerii palestinieni la acte de sinucidere.
S-au intimplat in istorie nedreptati ingrozitoare contra evreilor.Dar popoare (germania de exemplu)si-au cerut iertare si au platit si mai platesc despagubiri etc.., acum cred ca e timpul sa mai mergem si inainte....
Sa invatam din istorie de exemplu ca violenta nu este buna pentru nimeni, nici contra noastra, dar nici folosita de noi...si sa nu folosim istoria numai ca un paravan in spatele caruia sa ne ascundem, sa si dam nu numai sa cerem..... Istoria nu este o scuza ipocrita pentru un copil alintat´´dar tata uite ce mi-a facut si el mie...´´
Mai bine ma opresc aici inainte de a incepe sa bat cimpii prea tare.
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu, nu este obligatoriu.. - de JCC la: 30/10/2003 06:52:53
(la: Telectualu' si studiile superioare)
studiile superioare iti da o formatie, o meserie, dar nu ceea se numeste "intelectual", pentru ca sa fi intelectual , ai nevoie de mai multe..

asa cum poti fi "intelectual" fiind muncitor, taran, sau fara studii superioare (pe care n-ai putut sa le faci din anumite motive)

am uitat sa adaug ceva, ce ar fi aia "inteligenta".. :-)

dupa mine , a fi intelectual, inseamna capacitatea unui om de a intelege lucrurile, de a le imagina cu gandirea, de a putea da un sens la fiecare lucru sau fapt,, un fel de comportare reflexa, dupa care vine comportarea concreta, urmata de comportarea practica.

Nu trebuie uitat ca inteligenta practica exista si la animalele superioare, inteligenta concreta fiind primul nivel de inteligenta discursiva (semne si simboluri).

La un copil mic, ai inteligenta concreta,, urmata mai tarziu de inteligenta abstracta (are posibilitatea sa distinga, compare si sa claseze un obiect) si mai tarziu inteligenta conceptuala ( care face apel la logica)
ca este de preferat? - de sanjuro la: 31/10/2003 07:34:57
(la: Casatorie sau concubinaj?)
o viata mai imbelsugata traita alaturi de un nemernic, sau o atmosfera calda, chiar cu unele privatiuni?
Ti-ar place sa-ti vezi, mama fiind, copilul batut sau molestat de o bruta de tata, fara sa poti reactiona...de frica?
Sa te chinui atat tu cat si copilul?

sanjuro
#2799 (raspuns la: #2786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-am mai amintit de o carte - de mama la: 25/11/2003 02:31:37
(la: "Sa nu ucizi!")
Mizerabilii...
un om fugarit prin mlastini.
haituit de caini care nu mai stiau cine le era adevaratul stapan
datorita educatiei primite
era un criminal el oare?
pentru ca, muritor de foame fiind
FURASE o bucata de PAINE?

extrapoland
imi amintesc de cineva inchis in Romania noastra
pt ca furase o rata
in timp ce adevaratii hoti
se lafaie in hoteluri de lux
la adapostul banului
pe care ni l-au furat.
de la cei care ti-au luat painea de la gura
tie si copilului tau.
si te-au lasat la pensie
muritor de foame
si fara putinta de a te readapta
intr-o societate
in care valoarea si-a pierdut esenta...
si atunci ma intreb?
politicieni romani
ce faceti voi
pentru a reda demnitatea
natiunii romane
care tribunal suprem ne va ierta
pe noi
traitori in aceste timpuri
ca ne-am lasat parintii
sa moara in rusine
si in mizerie.
si pleaca in necunoscut
cuprinsi de disperarea
de a nu fi reusit
sa-si incununeze destinul
cu lumina.
De ce ii lasam pe parintii nostri
sa plece enigmatici si cuminti
si doborati de soarta
si de disperare...
Ce partid politic poate sa raspunda
cu mana pe inima
ca asta e viitorul Romaniei?
nu de altceva
da eu nu stiu cu cine votez
la urmatoarele alegeri.

Ce presedinte isi va lua angajamentul
ca ne va reda demnitatea
de a fi oameni.

Eu nu vreau vorbe goale.
vreau un raspuns curat.

EU TE VOI SUSTINE.
si mama mea.
si fratele meu.
si strabunii mei.

sa nu crezi ca ma poti insela
caci nu te voi ierta
si te voi blestema
sa nu mai vezi in viata ta
lumina soarelui
si zambetul copiilor tai.
si nu glumesc.
si ruga mea se va urca la cer
deoarece nu e ruga unui magar.

Ce-ti doresc eu tie?
viitor presedinte al Romaniei:
sa ai puterea sa te scuturi de tristeti
si de coruptie
sa cladesti case pentru oamenii batrani
sa aduni copiii strazii.
si sa fii om intre oameni.
si sa ne ajuti pe noi
sa redevenim oameni.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Copilul meu vorbeste si romaneste - de roko la: 30/11/2003 15:51:58
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Copilul meu vorbeste si romaneste cu toate ca locuim in strainatate.In primul rind copilul vorbeste limba mamei si cum eu sint romanca va dati seama ce limba vorbeste el.
Ca si voi ceilalti care ati r - de relu la: 30/11/2003 16:23:25
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Ca si voi ceilalti care ati raspuns si aveti copii, acelasi subiect a fost abordat si la mine-n familie. Mama rusoaica, eu roman, vorbim in engleza. Decizia a trebuit luata, sa vorbim cu a mica fiecare in limba noastra? Sau in engleza. Rezultatul, care nu a iesit exact cum am planuit, a fost dupa cum urmeaza. Unii dintre voi stiti cum e sa ai copii mici. Mai ales cind nu ai pe nimeni (familie sa te ajute), si unul dintre parinti trebuie s-aduca "malaieti in calcaieti" acasa. Pai numai atita energie (fizica si psihologica) ai. Si cind esti obosit, si ne-dormit, idealurile incep sa devina numere cu prioritati, si-o dai pe ce limba vine mai usor. Pentru fiecare limba aia e diferita. La noi a fost engleza. De-acum incolo, ca a mica a trecut de 2 1/2 si devine mai usor de intretinut, o sa facem un nou efort de a o invata o alta limba. Eu fiind cu lucrul, ma indoiesc ca o sa fac mare diferenta cu stropul meu romanesc in oceanul de alte limbi. Dar ce e mai important e -- parerea mea -- sa-ti inveti copilul acea limba care crezi tu (si realistic poti) ca e bine s-o faci. Apropo, celor care leaga limba romana de identitatea romana, eu cred ca nu este necesar. Daca copilul invata (cu adevarat invata) istorie si alte lucruri bune despre Romania si ce inseamna sa fii roman, poate ca limba nu e asa importanta. Un alt aspect este ca de pe la 13-14-15 ani, copilul poate sa ia decizia sa invete romaneste (nepotul meu e exemplu care n-a vrut sa vorbeasca intre 5 si 16 ani romaneste). Nu e tirziu deloc. Si-atunic de ce sa ma strofoc atit cu un lucru inesential? Poate ca mai esential ar fi: ce limba sa-i invatam pe copii, in afara de romana si limba autohtona? Lb. romana o pot invata oricind si mai usor de la parinte. Dar o alta limba straina (care parintii nu o vorbesc) are o decizie atasata de ea care cred ca e mai importanta pentru ca incepind de mic exista o sansa mai mare de a o invata (prin a fi inscris la o scoala unde se preda in limba aia). Eu spun astea presupunind ca toti aici am fi de acord ca o limba in plus nu poate avea decit avantaje.

As vrea sa adresez (in avans) comentariilor celor viteji care vor spune ca "nu conteaza cit de obosit, trebuie sa depui efortul sa-ti inveti copii limba 'cutare'". Raspunsul meu va fi "fiecare cum poate." Nu toti avem acelasi nivel de energie, patriotism, lipsa sau supra-doza de identitate nationala, timp, si aceeasi lista de prioritati. E o decizie tot atit de personala ce limba se vorbeste in familie cit este cea care se vorbeste in dormitor :) Ce ma deranjeaza este atitudinea unora de a-ti judeca aceste decizii, de parca ai fi comis o crima. Un exemplu absurd: daca parintii sint muti? Trebuie sa-i invete pe copii sa nu foloseasca vorbitul pentru comunicare ca sa stie cum e sa fii mut?

As vrea sa adaug ca eu sint foarte convins ca cu cit mai multe limbi poti vorbi, cu atit mai bine.

Numai bine,
Relu
Ne-fiind scolit in arta, eu a - de relu la: 01/12/2003 10:37:45
(la: Fratia pre-rafaelita)
Ne-fiind scolit in arta, eu am descoperi pre-rafaelitii din intimplare acum citiva ani, si este curentul meu preferat in pictura. Cel mai mult imi plac picturiile:

Mariana in the Moated Grange
The Bridesmaid
The Blind Girl
Ophelia

de John Everett Millais, care se pot gasi usor la http://www.preraphaelites.com/paintings.asp (Apropo Daniel, ar fi fost fain sa putem sa adaugam imagini la mesaje, dar cred ca cenzura ar fi un cosmar.)

Dupa cum am spus deja, ne-avind sub centura un curs de apreciere a artei, eu ma supun simtului propriu aestetic. Daca-mi place, imi place. Si pre-rafaelitii imi plac in general. Dar tot asa imi place si Michelangelo. In schimb, ma uit la Picasso si inteleg ce spun altii ca este un geniu in pictura, dar nu-l inteleg in mod profund. Citeodata mi se pare ca inteleg o pictura de-a lui, altadata mi se pare ca-mi place, dar nu sint sigur. De exemplu ma uit la Guernica si imediat recunosc calitatea si geniul din aceasta pictura, dar nu pot sa verbalizez amanunte despre valoarea ei. Apoi am citit un articol intr-o revista specializata in arte si subiecte umaniste, care a aparut print anii 60-70 (Horizon) tiparita undeva in Ohio cred, si se mai gaseste in anticariate -- o revista de calitate ceva de speriat. In orice caz, acest articol era despre Picasso, si parte din articol era o analiza a picturii Guernica. Simbolismul explicat de articol era mult mai aprofundat decit eu am fost in stare sa produc. Dupa ce am citit articolul, bineinteles ca aprecierea picturii de catre mine s-a schimbat. Dar altfel...? Cubismul se pare ca ar trebui sa vina cu un "manual de folosire."

Orice opera de arta de ceva valoare (dupa parerea mea) este un vehicol pentru doua lucruri (sau numai unul citeodata): 1) mesaj 2) frumusete. Mesajul e o idee sau idei, de obicei spun ceva important despre conditia umana (in general sau despre tine insuti, cind o privesti). Frumusetea este pur si simplu frumusete. Picturile pre-rafaelite de mai sus ma atrag pentru frumusetea lor in primul rind, si numai in al doilea rind pentru ideile pe care vor sa le spuna. Cred ca Picasso e invers; ideile sint mult mai puternice, si aestetica visuala vine mai la urma.

N-avem pe nimeni pe aici care le are cu artele plastice sa ne explice mai mult care e ce e?

-Relu
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
home sweet home - de (anonim) la: 01/02/2004 21:01:37
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga JCC,
Este al 2lea raspuns al meu pina acum la Cafenea. Cu toate ca subiectele par diferite, eu le consider in mare masura legate intre ele.
Ultima oara cind am fost in Romania a fost in urma cu 12 ani si a fost a doua oara ,prima data a fost in 1990,pt. ca am jurat mie insumi ca nu voi pune piciorul in Romania atita timp cit Ceausescu e la putere ca DICTATOR!
Sint plecat de 23 ani in USA ca emigrant politic si cu pasaport fara cetatenie de orice fel, dar din anul 1988 am devenit cetatean american
Deci pot spune ca NU m-am simtit deloc ca ...acasa!!!
la fel a fost o experienta trista si pt. sotia mea,italiana-americana,casatoriti de 13 ani. Am avut naivitatea ca revolutia va schimba romanul... l-a schimbat dar in mai rau chiar,ce se intimpla acolo e un dezastru total in ORICE!
Politica,arte,economie,bune maniere,toti sint pusi pe capatuiala si egoism feroce de sus in jos si viceversa!
Stii cum e?E ca si cum tii in lant un ciine timp de 44-45 ani in ograda si habar n-are ca exista o lume inafara curtii si deodata se trezeste liber si sare gardul
si se pierde..habar n-are unde e dar e pus pe a descoperi ceva ....nou...si in final tot la lantul lui revine caci e ceva ...sigur ,latra MULT dar nu iese din lant!
Acasa pt. mine e America cu toate ca recent de 3 ani avem ginduri de a pleca de aici...atita vreme cit va exista Bush si Doamne fereste sa fie reales!!!!!!
Dar NU!!! NU vom alege deloc Romania,ci Italia ori Noua Zeelanda ori Australia
pt. ca ,,,cu toate ca eu pot lucra ORIUNDE pe glob avind computerul cu mine si scanner-ul si fax si printer,NU as alege niciodata Romania!
Si raspunsul e simplu: mereu m-am simtit STRAIN in tara mea de nastere,de mic copil am avut in mine acest simt ca NU apartin acelui loc,desigur ca sufletul meu a dorit sa plece de unde s-a simtit ca un prizioner.
USA e o tara vasta ce trebuie s-o cunosti si sa o vezi,fiecare tara are frumusetile ei anume,Romania la fel dar totul e intunecat de coruptie politica si minciuna!E un lucru cert ce nu trebuie uitat.
Crezi oare ca AZI in USA ma pot considera real fericit cind vad cum tara asta mare e dusa de ripa de un presedinte incompetent?Poate la un nivel mai mic in comparatie,acelasi lucru e in Romania si oriunde pe glob,dar America trebuie sa dea tonul si e timpul sa eliminam ipocrizia de orice fel ce da un exemplu prost lumii de azi.
DA,acasa sint aici in tara mea,America,dar asta NU inseamna ca daca am un nivel de trai f. bun si fac peste 10.000$ pe luna trebuie sa fiu multumit cu politica lui Bush si vendeta lui personala si cu programele lui de a distruge efectiv natura si a crea relatii total instabile cu North Corea si daca va fi reales
(sper ca NU!!)vom fi la un pas de un cataclism nuclear total!
Exista oameni f. inteligenti si capabili(democrati) ce pot schimba cursul unei istorii de viitor ce NIMENI nu doreste,nici chiar Romania ce l-a aclamat pe acest village idiot cind a fost acolo pt. 6-7 ore.
Acasa inseamna sa lupti NU pt. tine ci pt. toti ceilalti...am luptat destul cit am trait in Romania si m-am trezit singur mereu,cei mai buni prieteni ...m-au parasit sa-si apere pielea,parintii mei au suferit si ei la fel....azi deodata sint asaltat de ...fosti prieteni prin email etc.
NU vreau sa pun piciorul in Romania, si sint satul de ipocrizie, tara a devenit un fel de film prost de categoria B ori Z,cu actori prosti si scenariu idiotic.
Toti se cred 'mari"actori dar stii ca NICI prin gind NU vor avea sanse la Oscar!
Poate GeorgeW.Bush si Iliescu .
DA! Este f. greu sa dai un raspuns la intrebarea ta JCC...ideea e ca ma simt
uneori ca un calator prin timp si in final far o tara anume in trecut sau prezent ori cine stie viitorul?
Azi traiesc aici si fiind cetatean al acestei tari mare si tare,politistul lumii, consider ca e datoria mea de patriot sa opresc mersul inaintat catre ignoranta si fanatism religios protestant in numele unor sabloane precum "Familly values", "going back to familly sanctity and being against gay marriages, it's an abomination!"
CE are a face astea cu somajul enorm ,cu economia la pamint,cu reducerea ajutorului pt. veteranii de razboi,cu ajutorul medical pt. oricine si marirea preturilor la medicamente ,reducerea ajutorului social?Si altele!
La ce BUN vrei sa aloci sute de miliarde $ sa ajungi pe Marte cind cu acesti bani poti face MULTE in tara?pt. ca esti obsedat de petrol?Vrei sa dai de el pe Marte?
Si de ce NU am fi democrati si dori a scapa de acest cosmar cu numele de BUSH?Sint acasa si lupta continua mereu pt. libertate,romanii ce traiesc aici nu le pasa ,se cred liberi si au o mare aroganta si cinism dar si timpenie MARE!NU am legaturi cu romani in USA ,am avut f. sporadic si tin sa stau departe de ei,sint ....another kind of breed cind traiesc aici,in fapt NU se schimba la ei naravul deloc si NU stiu ce cauta aici in final?
Eu traiec in USA si deci nu mai traiesc in trecut,ei sint mereu nemultumiti si atunci DE CE NU TE DUCI INAPOI,ACASA???????
Nu cunosc ori auzit de nici un roman din USA care sa lupte pt. democratie in USA,poate exista si nu stiu si imi cer iertare.
Faptul ca am o situatie materiala f. buna NU inseamna ca trebuie sa ma complac in aceasta stare de jale in care e America de 3 ani! Nici nu-ti poate trece prin minte cite petitii si proteste am scris catre senat,congres si casa alba din care Bush trebuie sa plece!Ori la guvernatorul statului nostru(New Jersey).
Acasa...in Romania cit am luptat,am facut la fel fara teama ca pot fi pedepsit ca am curajul de a lupta si avea glas nu doar pt. mine dar pt. toti cei fricosi.
Acasa aici fac la fel dar am incetat DEMULT a lupta pt. Romania caci e o cauza pierduta,de aceea NU cunosc politica si personajele de teatru politic ce exista acolo si NU ma intereseaza!
Nu voi veni in Romania niciodata!
Multe ar fi de spus dar ramine pe alta data.
Din suflet ,numai bine si noroc,

LOVE&PEACE

sa învatam pe copii româneste, noi cei din diaspora - de (anonim) la: 02/02/2004 16:38:13
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Buna dragi concetateni din diaspora si de pretutindeni pe unde traiti.
Eu nu judec bine sau rau nici pe cel ce doreste sa învete pe copilul sau limba româna pe lînga limba tarii unde traieste în diaspora nici pe cel nu doreste ptr.ca aceasta este convingerea fiecaruia.
Parerea mea este ca ar fi bine ca copilul sa stie limba materna a parintilor, ca atunci cînd va vizita România sa nu stea "sa asculte ca prostul fara sa înteleaga o boaba".
Eu sunt Românca, casatorita cu un francez si copiii mei cînd vor veni cu voia bunului D-zeu vor învata în paralel întîi franceza de mic si la vîrsta discernerii anumitor cuvinte mai complexe, la 4-5 ani îl vom învata româna si sotul meu este de aceeasi parere, caci stiind si lb.ro pastram un patrimoniu cultural, chiar si el a învatat româneste si sincer vorbind cînd am fost în Italia la niste prieteni erau 3 cupluri italo-romene, sotiile fiind românce si sotii italieni, noi ne uitam ca boii la poarta noua caci mai vorbeam noi româneste cu "doamnele"..., dar fiind gazduiti în Italia se vorbeste limba gazda, asa ca a stii mai multe limbi este un avantaj teribil, daca te duci într-o tara a carui limba o cunostia aceasta deschide multe usi, daca nu cunosti limba cam stai pe la porti închise.
Curaj si mai reflectati fiecare din voi cu opinii diferite.
Emma.
#8775 (raspuns la: #3225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
referitor la #8948 - de eulenspiegel la: 05/02/2004 14:37:52
(la: Romani in strainatate)
Unu)
te rog sa-mi lamuresti si mie conceptul de libertate, pentru cei care locuiesc in US si nu sint incarcerati. Se pare ca este ceva care-mi scapa si nu pricep.
Eu stau in midwest si cistigam mult dar tot sentimentul de"up against the wall" il avem. Ipoteci uriase pentru o casa de placaj, rate la masini(in zona asta nu exista transport in comun), asigurari uriase fara prea mult in return ca protectie sociala,putin timp pentru practicarea sportului si mincare modificata genetic.
Doi) ce crezi ca se poate oferii unui copil aici, data fiind situatia lamentabila a invatamintului clasele 1-12 si impactul /influenta societatii asupra mintii lui?
Doar sa fac destui bani sa-mi permit sa-l trimit la scoala in Germania sau Austria, sa vina cu o educatie solida innapoi. Altfel il maninca indienii si chinezii.
Ceciliei si lui Daniel, despre clisee... - de david la: 08/02/2004 04:08:22
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cecilia,
Imi dau seama ca mesajul meu "de-o agresivitate mascata" te-a iritat in asa masura incat, dupa ce mi-ai pus cateva inrebari, ai raspuns tot tu neasteptand sa raspund eu asa cum ar fi fost mai elegant...sau sa fi ateptat parerea lui Daniel, mai intai. Tu deja "stii", fara sa-ti fi raspuns, ca am plecat in Aus imediat ce-am avut ocazia, ca fiind aici imi petrec toate vacantele in Ro, ca tanjesc "atat de mult" Romania...incat "ma plangi" pentru asta. Te asigur ca, desi sunt un pic mai relaxat, compasiunea ta ma induiosaza.

Iata acum care-i situatia. Sunt doar de doi ani in Australia deci n-am plecat indata ce-am avut ocazia, adica cu cel putin 12 ani mai devreme. Nu-mi petrec toate vacantele in Ro pentru simplul fapt ca peste cateva luni va fi prima si nu va fi numai in Ro (si dac-ar fi cei rau in asta?). Nu inteleg de ce Romania n-ar putea fi obiectul unei "tanjiri". Ma ingrijorezi.

Cred ca vorbim de Romanii diferite. Poate ar fi bine sa definim termenul de "acasa" dar stiu ca nu-i prea usor. Probabil asta este si motivul pentru care in chestionarele birocratice de oriunde in lume nu esti intrebat unde iti este "acasa" ci, un pic mai ingaduitor, unde iti este "resedinta".

Chestia cu WC-urile cand nu ma exaspereaza ma nedumereste.Tu, Daniel si multi altii o aduceti in discutie ca fiind intr-un fel relevanta pentru ratiunea de a alege un loc sau altul drept "acasa". (Cand de fapt nu evorba de nici o ratiune la mijloc ci de un sentiment care iti "vine" sau nu, nu il alegi.) Iata de ce referirea la veceuri mi se pare superficiala si penibila:
- Nici eu si nici voi (sunt convins) nu am asteptat sa iesim din Ro ca sa stim cum se tin niste "toalete" curate. Ce Dumnezeu! Deci curate mi le amintesc, Cecilia, pe vremea cand eram copil.
-Dezastrul multor WC-uri publice din Ro (pentru ca despre ele este vorba, sper, in referirea lui Daniel) tine de sistemul si posibilitatile de acolo. Posibilitati de mentalitate si banesti ale celor care le administreaza care se vor schimba cu timpul. Suntem de acord, probabil, ca nu in ritmul care ar trebui si care ne-ar multumi.
-Inca mai sustin ca acesta nu-i un detaliu (toalete publice, hm?!) pe care sa-l evoci si sa-l invoci pentru a "explica" sentimentul de acasa. Ca sa intelegi la ce ma refer incearca sa-ti imaginezi un francez spunand "...si ce closete curate mai erau pe vremea copilariei mele...". Chit ca asa o fi fost, parca altceva ii vine in minte... une madeleine, par exemple.

Din respect pentru Daniel n-o sa ma lansez in comentarii legate de situatia parintilor lui. Mi-e teama ca te-ai grabit, Cecilia, nelasandu-l pe el sa aduca aspectul asta in discutie. Atunci vom putea discuta.

In legatura cu prezentul si viitorul nostru si al celor de langa noi avem optiuni diferite: tu scoti Ro din "ecuatie", eu nu. Nimic mai firesc.

Ceea ce nu-i asa de firesc este folosirea unor "clisee" care nu ne ajuta deloc in comunicare. Exista clisee, mes chers, ale celui nascut la tara si ajuns la oras, ale celui nascut in "provincie" si ajuns la Capitala, ale celui nascut in Romania si ajuns la Paris, Frankfurt, Melbourne sau mai stiu eu unde...Mi s-a parut ca regasesc o astfel de abordare in mesajul lui Daniel si m-am gandit sa incerc o clarificare. Cum amicul nostru Daniel n-a raspuns (inca) clarificarea n-a avut loc. Asta-i tot.

S-auzim de bine


#9121 (raspuns la: #9026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limba invatata copiilor in diaspora - de ALINA DUMITRESCU la: 18/02/2004 08:39:59
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Exista o carte super, copilul bilingv(facandu-se referinta la vcupluri care sant d elb materna diferita si comunica intr-una dintre ele intre ei.Concluzia cercetarii afost ca/in general copiii inteleg am^ndoua dar aleg limba de comunicare a parintilor intre ei.In cazul in care cei doi parinti au 2 limbi deferite de cea de comunicare intre ei, copiii aleg general limba de comunicare a parintilor, chiar daca parintii vorbesc copilului limba lui.
In cazul meu, primul copil avea a2 ani si noua luni sosind la Montreal.Am vorbit cu el românste si putin franceza cand eram in public sau in situatii de invatare alta decat acasa.cand a ajuns in clasa a doua,cum tatal, deci persoana de comunicare in româna nu mai era prezent,am trecut la franceza(el fiind la scoala in franceza si invatând lucruri, notiuni in acelasi timp cu cuvintele ce le desemnau)mai putin pebntru cantece, rugaciune,povestidiscuri si personale, sau cand ne suparam.In acest timp el frecventa la scoala anglofoni, olus anumite emisiuni in engleza.
Cu sosire unui beau-pÈere,tata vitreg (uuuu!)de origine româna, eu am reinceput sa trec kla romäna si el comunica in engleza.A sosit fratiorul lui, cu care am deci sa vorbim pana la doi ani exclusiv romäneste, apoi, in functie de cerintele lui, franceza, principal si engleza.
Rezultat:Cel mare 17 ani, perfect trilingv,si adauga spaniola acum, dupa 2 ani de latina.
Cel mic, vocabular bogat in româneste(face si eforturi sa vorbeasca mai mult rom^neste sa poata comunica/cu bunica lui)FRanceza excelent,engleza incipient, intelegere si acum si conversatie...interes general pentru cuvinte.

Apropo de limbi care ne folosesc in viata:2 aspecte si-am plecat:fiecare limba vine cu o filozoifie anumita de viata, cu o perspectiva diferita,deci perspective care se completeaza conduc la un om mai complet...
In al doilea rand, studiile spun ca nu tipul de limba ci numarul cuvintelor vorbite sau recunoscute in primii ani ai vietii creaza ca niste celule de memorie(numarul fiind esential0ca o structura de baza pe care se pot insera alte elemente..in orice limba.
Voi reveni la un moment dat cu referinte mai precise:autori, sugestii de lectura!

Alid'art
E bine sa visezi... - de (anonim) la: 18/02/2004 10:42:00
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Project manager la 23 de ani? .. e o gluma buna. A ajunge project manager iti trebuiesc multi ani de experienta si studii in domeniu. Ti-o spun din experienta, fiind dat ca sint project manager la o companie de renume mondial in domeniul energiei.

Si daca tot esti mindru ca esti roman, poti sa-mi explici de ce utilizezi mereu termeni in engleza? Eu nu traiesc in Romania, muncesc intr-un mediu mixt (anglofoni si francofoni) de foarte multi ani si acasa vorbesc mereu in romaneste cu copilul meu care nu e nascut in Romania.

Iar intr-o tara in care toti isi fura unul caciula altuia, imagineaza-ti ca adunind si scazind ajunti sa-ti conservi saracia. Dar e bine sa visezi ca poate copiii copiilor tai vor avea un trai decent.
Fotografia anilor '70-'80 - de Dinu Lazar la: 27/02/2004 23:48:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce se intimpla; aici e cafenea; stam si dixcutam despre una, despre alta, si nu vad de ce autorul care este cind este nu poa` sa se exprime liber si necenzurat aici sau oriunde.
Desi nu vad ce ar putea spune in plus.
Pai nea` Roller era mic copil, si faza cu portretul lu` Ceaushescu decupat si pus in multime la o poza de manifestatie ca sa arate ca a fost prezent la douashtrei august patrushpatru face parte din aceeasi categorie de deformare cumplita si fara scuze a realitatii, ca lucrarea asta.
Tin minte cum o data, la o vizita oficiala a lu` Jivkov parca, cam picura, si nea Nicu avea palaria in mina si Jivcov pe cap; aia de la "cabinet" au zis ca nu, sa i se puna si lui nea Nicu palarie pe cap, dar au uitat de aia din mina, si a aparut spre delirul nostru poza cu nea Nicu - poza oficiala - cu o palarie pe cap si cu alta in mina, ca de aia nu a zis nimeni nimic.
Stergeri de oameni din prezidiu si retusari de palarii si reinterpretari erau ocupatia unei intregi categorii de aparatnici, care acum sunt ditamai profesori universitari, de jurnalism si filosofie, sau mari bancheri si oameni cu viloaie in Baneasa; bravo lor, e democratie; nu am citit in nici un manual sau tratat de istorie cum devine cazu` cu cei care i-au pupat de zor in scris in fund pe comunisti si acu` sunt mari democrati si conducatori de gazete respectati si independenti... dar asta e alta dixcutie.
Istoria, geografia, biologia, sunt chestii la care nu prea ai cum sa vezi gri si sa zici ca a fost albastru; poti sa spui din ce e compus griul ala, dar nu ca nu a fost sau ca era cu picatzele, cind el nu era.
Sunt fapte, elemente, cotiri, intimplari si masuri in toate cele; cind zici istorie te gindesti la ceva obiectiv, la o privire lucida, cuprinzatoare, analitica si explicativa, cit mai completa, despre un fenomen sau altul care s-a intimplat cumva cindva.
Din pacate, de multe ori exista la noi o inexplicabila atractie de a prezenta niste fapte ca in bancul cu nu i s-a furat masina ci i s-a dat, si nu era masina ci bicicleta; desi in cazul acesta concret filmul nu era erotic ci eroic si nu se numea "baba o da soldatului" ci "balada soldatului".
Astea fiind zise, ma simt ca tzaranu` care a arat pe un ogor si vine unu` si-i spune ca nu, de fapt nu a arat treizeci de ani, ci niciodata, si ce a tinut in mina nu erau coarnele plugului ci o inchipuire, cornoasa si daunatoare, cerul nu era albastru ci mereu acoperit si putregos din cauza mucegaiului comunist, mierlele erau sinfle propagandistice, si ca oricum rau a facut daca a facut ceva dar oricum se va sti numai ca nu a facut nimic, ca uite scrie negru pe alb asta in lucrarea de licenta in istorie a unuia, care a stat pe banii statului patru ani la o facultate de stat ca sa demonstreze asta.
Pai Roller era mic copil.
#10853 (raspuns la: #10728) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Florin - de Duduia Lizuca la: 03/03/2004 17:25:26
(la: Romani in strainatate)
Mai Florine, tu cam judeci.

" 'Baiatul sotului meu (11 ani) stringe jucariile de la McDonald's pentru copii din Romania'

Mai sa fie, cred ca baiatul sotului tau maninca multe 'happy meals' ca sa aiba atitea jucarii sa le trimita in tara...junk food...fat...va omoriti saracul copil cu incetul pentru jucarii ca sa le trimiti in Romania."
De ce nu va duceti voi la 'Charity shops'... o jucarie de la McDonalds ar costa 10 pence si cu restul i-ati cumpara copilului mincare mai sanatoasa... "

Nu-si "omoara" copilul daca il duc la McDonalds din cand in cand.


"Ma rog, se pare ca cu atitea concedii si cauze de caritate sinteti prea ocupati sa gatiti. "

Este treaba lor ce fac cu timpul liber si sunt convinsa ca si gatitul este pe lista. De unde stii tu ca ei sunt prea ocupati sa gateasca?

"Draga, caritatea incepe acasa cu familia. Lasa cadourile si pachetele pentru Romania si pune mina si hraneste copilul ca lumea."

Cum poti spune tu ca nu-si hranesc copilul "ca lumea" doar pentru ca din cand in cand se duc la McDonalds? Si nu ai dreptul sa afirmi ca nu sunt generosi (ca nu aplica aceasta caritate) in familie - de unde stii tu cum isi trateaza ei familia???

"'Bani care ii cistig intr-o luna aici in romania ar trebui sa muncesc 5 ani
Donez bani regular in Romania, trimit pachete parintilor mei si intodeanua este loc pentru dulciuri,creioane ,jucarii pentu copii mai nenorocosi'...Yeh! Sure.
Se pare ca tu nu ai copii tai... si crezi ca copiii au nevoie de creioane, jucarii, dulciuri, McDonalds & Co.
Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi."

Poate ca cei din Romania le dau dragoste, dar nu isi permit si alte lucruri care fac viata mai frumoasa, sau sa zicem ca o completeaza, pentru copii, cum ar fi creioane, jucarii, dulciuri. Daca rudele din afara ii pot ajuta in aceasta privinta, de ce nu? -(pe langa dragostea pe care sunt sigura ca le-o dau copiilor din Romania cand ii viziteaza sau cand vorbesc cu ei la telefone).

dragostea "e imposibil pentru uni de a oferi"? Ce vrei sa zici? Vad ca ti-e usor sa insulti.

"Nu le mai umfla cit de bine traiesti si cum te lafaiesti in bani, nu de alta, dar o sa fim inundati de.. sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma.

'cum parinti nostri muncesc ca sclavi, cum se framinta sa puna mincare pe masa, cum e sa suferi la craciun cind ne iti permiti ,sau nu gasesti sa cumperi o jucarie.......' Si in UK sau in alta parte nu se munceste?


P.S. Ce 'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?" - si de ce n-ar fi putut avea un schimb de experienta "doar" la 17 ani? Era aproape adult, poate lua decizii, poate percepe si judeca multe lucruri, poate simti si observa. Da, poate ca este prea tanara sa aibe un schimb de experienta obiectiv si absolut, desi acest lucru nu este realistic, dar o experienta tot a avut, si nu cred ca a fost nesemnificativa. Probabil de aceea s-a si hotarat sa plece din Romania si sa-si caute un loc in Europa de Vest. Deci acest "schimb de experienta" nu a fost nesemnificativ, desi ea avea "doar" 17 ani.

Fiecare are perceptiile lui/ei fata de locul in care a trait, fie in Romania, Anglia sau Franta. Mie anonima mi-a facut o impresie ca fiind o persoana cu intentii bune, care are dreptul la opiniile ei fata de locurile in care a trait. Nu stiu Florin de ce ai sarit asa de tare in sus pentru ca ea nu si-a impus parerile ei asupra altora. Si daca nu si le-a impus, eu cred ca la fel ca si oricare dintre noi, are dreptul la parerile ei, chiar daca sunt diferite de ale altora. Obviously, tu nu imparti aceste pareri, dar in loc sa o judeci si sa ii ataci persoana si modul de viata, ai putea sa-i ataci opiniile doar si sa aduci argumente corespunzatoare, nu insulte.

La mai bine (bune),

D.
#11261 (raspuns la: #11258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...