comentarii

copilarie grabita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce dilema si asta... - de tenebrum la: 22/04/2006 09:09:14
(la: Paste fericit! - O urare romaneasca?)
Ne trimite la pascut? Pai asta-i o gluma de liceu, ce conteaza daca e o coincidenta de cuvinte? Ce, cand zici de exemplu "sa ai noroc cu caru'", intelege cineva ca-l trimiti cu carul? Hai sa nu ne copilarim...

Si daca-i o traducere din alta limba ce conteaza? Importante nu sunt atat cuvintele, ci sentimentele de caldura pe care le transmiti. Altfel, sunt numeroase persoane care spun "Christos a-nviat" in mod mecanic, fara sa transmita nimic. E mult mai important sa simtim ceea ce spunem.
Konstantine - de Mr Six la: 23/04/2006 08:25:29
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
De ce vorbesti bre' nene pentru altii ? Vino mai bine matalutza' la America apoi sa-ti dai cu parearea...domnu'.
-Hai Konstantine, da nu zi bre' ca mutarea de la Iasi in Timisoara te acomodeaza in unshpe' luni de zile.....sau urechea la copilarie a preferat numai muzica ruseasca (zero english) !
Mai bine profesorii ceia din sat la Moldova nu se jucau la loto bre'...existau "instead" poate altii romanashiii cu admiratie la YANKEIIII ...

Da, nenica'...eu escroc ma cheama in Sud la California...LOL

salutari,
sixpack

PS. Nu-i de mirare ca unora le place "noroioasa"...mai reduceti din rachie' nenica si asfaltati-va ulitzele !!!!
#118546 (raspuns la: #118436) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sarsilovici - de rayro la: 23/04/2006 10:12:51
(la: cuvinte...)
Cuvintele se schimba pe masura ce ne "maturizam". Avem senzatia ca daca am devenit "oameni mari" lucrurile frumoase, lucrurile care ne umplu sufletul, sunt desuete. Ca "te iubesc" paleste in fata intrebarii: cu ce se ocupa? Din ce traieste? Are casa?
Din sperantele, din energia copilariei si a tineretii, acolo unde orice era posibil, ramane doar blazarea maturitatii. Doar n-ai sa iesi din rand, vorbind la 40 de ani despre iubire, frumusete si vise... Te-ar trece urgent pe tratament intensiv. :))
Suntem buni, dar nu avem constiinta propriei valori. Si preferam: suntem rai, asta e...
Cuvintele nu ranesc. Ele doar materializeaza gandurile noastre. Daca suferim, daca suntem tristi, daca ne invartim in cerc, oricare ar fi cuvantul folosit pentru a ne scoate din starea asta el va fi dureros. Ne place starea "imi plang de mila".
Internetul iti ofera ocazia sa fii tu insuti. N-ai nevoie sa te ascunzi. Ceilati nu te pot atinge. In aceeasi masura este si o iluzie. Interactionezi fara a interactiona. Cand nu-ti convine pur si simplu dai shut down. Si asa s-a rezolvat tot. Sau tastezi alta adresa web... De-asta prieteniile virtuale sunt perfecte. Fara obligatii. Fara constrangeri. Fara resentimente. Sunt on line, bine. Imi poti spune ce te doare. Daca nu-i asa o sa te descurci oricum. Dar nu e treaba mea. Ne implicam exact atat cat suntem capabili sa o facem. Iar pe net e cel mai simplu. Doar n-o sa tragi de urechi un ID. :))
Cuvintele stau la dispozitia noastra. TOATE. Le alegem pe cele care rimeaza cu sufletele noastre. Si din pacate, asa cum probabil au observat multi, ele sunt pline de amaraciune.
Ce frumos ar fi ca oamenii sa poata alege constient cuvinte ca fericire, iubire, frumos, multumesc...
#118549 (raspuns la: #117954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Calypso... - de lullabye la: 24/04/2006 10:26:56
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
Cum asa? Nu vrei sa ne impartasesti nimic din micutza ta comoara?... Uite, chiar ma gandeam, cu parere de rau, ca sunt foarte putini cei care vor sa ne impartaseasca frumusetea copilariei lor...
trasnai - de Shtevia la: 25/04/2006 13:50:20
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
sunt asa de multe, ca nici nu stiu ce sa povestesc...
pentru inceput...eram pe la varsta in care se facea insectar la scoala (acum nu se mai face) si am fost eu pe coclauri si am adunat tot felul de gaze in tot felul de borcanele, fiindca imi era mila sa le prind si sa le omor. intr-un borcan cu tifon aveam paianjeni- multi si de toate marimile, iar intr-o cutie de medicamente, cu dopul perforat, am strans gargarite, buburuze si alte insecte cu pete si punctuletze pe ele. am ajuns acasa - eram de dupa-masa la scoala si m-am grabit sa strang insecte toata dimineata. fiindca nu mai aveam vreme de prins insectele in insectar, am lasat borcanele in camera mea si am plecat la scoala. cand am venit, am descoperit ca borcanul cu paianjeni si cel cu gargarite erau goale...m-am intristat de numa', se irosise toata munca mea...dar mama mea era disperata, caci toata casa era plina de bucuruze si gargarite si nu stia de unde invazia de gaze. paianjenii, insa, nu i-a vazut, ca se ascunsesera prin colturi si unghere care cum...nici macar azi nu a aflat ca era din cauza mea. nu mai povestesc cat s-a chinuit mama sa scape de miile de pnaze de paianjen care ne-au invadat pe "nepusa" masa casa...
Am incercat sa imi amintesc intimplari din copilarie si nu imi vin in minte decit frinturi de episoade .Locuiam pe strada Sperantei si aveam un gard inalt pe care ...circulam ...(era subtirel cam cit latimea talpii )cu curaj .Si imi amintesc ca am facut un pariu ca pot merge dar nu imi amintesc cu cine am negociat Oricum aveam 10 ani iar acum am 55.....Si mai sus am ajuns ..dupa 14 ani cind am inceput sa ...zbor cu adevarat.Acum nu prea mai reusesc sa merg prea mult nici pe marginea bordurilor...
Nu va fie cu suparare dar se - de mya la: 25/04/2006 21:21:35
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
Nu va fie cu suparare dar se scrie traznai nu trasnai.

Eu am fost destul de cuminte in copilarie asa ca nu prea am ce sa scriu.
#118903 (raspuns la: #118845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilarie - de un nasture la: 26/04/2006 19:36:28
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
Era acea ora anume,specifica-o recunosc chiar si acum , chiar si aici -cea mai draga mie ,si m-a cuprins apoi o senzatie taioasa:dorul


tin minte si acum cat am ras cand am vazut ca mama a dat cadou unei asistente o cutie de bomboane de ciocolata din care eu mancasem pe ascuns toate bombonele ce aveau si ciocolata alba , atunci am zis ca daca o desface si gaseste doar bomboane din ciocolata simpla o sa creada ca asa e cutia din fabrica , dar nu a mai apucat mama sa o desfaca ca a daruit-o si nici in ziua de azi nu stie ...si zilele ploioase in care vecina mea de la trei vroia placinte cu mere , pe care tot eu i le aruncam pe balcon ...si multe alte nazbatii
De ce ma strangi in pumnul tau? - de sarsilovici la: 27/04/2006 06:08:17
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
Cam asa parca suna un vers dintr-o poezioara a copilariei! Sa nu omoram copilul ar fi cea mai mare realizare, poate un lux.. Lux poate ca de la o varsta rar ne mai gandim la el si rar mai simtim cum simte el. Imi aduc aminte franturi din copilarie, situatii ciudat de clare.Parca ma si vad la masa din bucatarie cum ma chinuiam cu un stilou rosu micut dar numai bun pentru manuta mea dreapta iar mama statea langa mine si ma supraveghea cum desenam liniute bastonase litere.Nici acum nu scriu prea frumos, dar nu imi pare rau ca mama ma mai 'articula', pentru hieroglifele mele stangace. Poate si acum am ramas un copil, dar serviciul nu-mi mai permite sa fiu copil. Societatea, varsta nu-mi dau ragaz sa am naivitatea si contemplatia simpla a copilului de alta data. 'de ce?' intrebarea copilului poate o mai rostesc dar spre a afla chestii tehnice si poate a acuza o anumita scapare a interlocutorului. De ce ? mai ramane atunci cand sunt singur si ma acuz pentru greselile mele sau poate in momentele mai grele o inalt Lui. cat despre cicatrici... Si eu am 2 cicatrici urate aproape de tampla stanga.Nu am suferit prea tare si nu am incercat sa-i fac rau celui care intr-un moment de dementa m-a ranit. Pe suflet ar fi dar poate si ele vor ramane doar asa.Cateodata sunt mai trainice decat tesutul insusi. sa nu ucidem acel gandacel, acele amintiri si sa fim pentru reconciliere si pentru reconstructia noastra chiar daca peste noi mai trec uragane, viituri, chiar si bocanci plini de noroi....
#119079 (raspuns la: #118966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rayro - de sarsilovici la: 27/04/2006 16:04:28
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
De crescut, crestem singuri asa-i, iar parintii ne ofera conditii sa crestem. Ne educa cum se pricep si ei si ne educam in functie de mediu... Nu am spus ce am spus in ideea ca sunt un simplu produs al lor, al parintilor.Nu mi-am ales calea la insistentele lor.Am facut facultatea pe care mi-am dorit-o, lucrez in domeniul drag mie. Ei vor sa vada in mine ca sunt om sunt responsabil si ca stradaniile lor nu au fost zadarnice.Sigur fata de un copil dintr-un orfelinat am avut mult mai mult dar asa a fost sa fie . traiesc prezentul .daca nu as respira si nu m-as hranii zi de zi nu as mai fi. Te intreb intr-o zi cat de mult poti face astfel incat sa nu vezi ziua ca fiind doar o calatorie peste secunde peste ore... Vise, schimbari, intoarceri, locuri... Nu-s legat de un loc anume...Poate cu serviciul.E sursa mea de existenta.Sigur se poate schimba...sigur pot trai si in rulota si sa ma plimb zi de zi si sa traiesc in alt loc..daca vreau sa fiu un pansament pentru ranile cuiva..Nu pot pretinde asta pentru ca nu-s atat de ipocrit sa spun ca-s 'painea lui Dumnezeu' sau ca sunt atat de steril cu tenta de sulfamida si vindec orice... sa traiesc pentru mine? Asta fac zi de zi.. Nu traiesc pentru parinti nu traiesc pentru ea, traiesc ca inca bate inimioara si inca functionez singur fara aparate... sa construiesc alaturi de ea imi doresc, imi doresc enorm.. Sunt dimineti in care ma trezesc fara chef..ma duc la serviciu si poate in ziua aia nu am asa multe activitati si poate nici nu am chef sa deschid macar o carte sa mai citesc despre o lege, fenomen, echipament... si e trist... Trecem prin momente mai dificile cu totii.... visul , morcovul dupa care ma deplasez in fiecare zi precum magarul incapatanat s-ar compune din: serviciu in domeniul placut mie - rezolvat , ea fiinta draga mie jumatatea de ma completeaza si imi da de la ea bucurie daca eu nu am si imi da sperante cand sunt descumpanit si ma mangaie cand sunt lovit si ma saruta cand plang..- stand by.... Nu cer mult de la viata... poate deja mi-a oferit, poate si dupa stradanii, partial din visul meu... Cer atat cat sa traiesc, sa simt ca traiesc, sa simt adierea vantului, raceala ploi pe obraz, sa vars lacrimi de fericire sa privesc ochi in care ma vad iubit.... chestii idilice si poate copilarii de pustan cu impresii de om mare, da gandacelul din copilarie inca e in sufletul meu si sper ca acele compromisuri si zbuciumul vietii sa nu ma schimbe prea mult cel putin in interior...De ce nu le place uneori copiilor de oamenii mari? pentru ca uneori din lipsa de chef, oboseala, meci ,telenovela, 'serioazitate', nu mai au timp sa ii asculte... Eu as vrea sa ascult si copilul din mine .... A crede in ceva presupune si o nota de naivitate !
#119138 (raspuns la: #119060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-ai dat un raspuns tare cal - de rayro la: 28/04/2006 19:41:48
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
Mi-ai dat un raspuns tare cald...
A trai prezentul inseamna mai mult decat mananc si respir. Ti s-a oferit hrana pentru a intretine viata, iar respiratia poate fi si un act constient dar ma indoiesc de faptul ca inspiri si expiri pentru ca te gandesti la asta. Poti, voluntar, sa iti tii respiratia o vreme, dar asta este impotriva naturii. Natura ta te-a facut sa iti fie foame ca sa-ti aminteasca de hrana. Natura invata bebelusul abia nascut sa respire.
Sunt de acord cu tine ca dorinta parintilor nostri este sa ne vada oameni responsabili, dar si aici ar fi greu sa definesti clar in ce consta aceasta responsabilitate.
Timpul... Defineste secunda intr-un moment cu iubita ta. Defineste aceeasi secunda intr-o situatie nefericita. In aceeasi secunda se afla viata ta. Perceptia e alta pentru fiecare moment. Esenta ta face diferenta.
« Sa construiesc alaturi de ea imi doresc, imi doresc enorm... » Ce te impiedica ?
Raspunsul tau mi-a amintit si de copii. De naturaletea cu care traiesc. Curiozitate, cautare, entuziasm, energie....
Copilul vrea sa ia in palma flacarile. El nu stie ca flacarile ii pot face rau. Tu esti dispus sa experimentezi in acelasi fel necunoscutul ?
Ai definit copilaria ca naivitate. Poate cu un ton usor ironic. Cred ca esenta copilariei este mai degraba increderea oarba ca lucrurile, intamplarile, oamenii sau orice altceva sunt doar bune. Copilul simte ca lumea este facuta pentru a o explora si nu pentru a sta inchis in camera lui. Copilul nu vrea sa doarma pentru ca are atat de multe lucruri frumoase cu care sa se joace. Ai observat ca un copil este la fel de pasionat de o jucarie scumpa ca si de o balta cu mult noroi ?
Si acelasi copil iti ofera toate sentimentele si emotiile in stare pura. Ca te iubeste sau este furios pe tine, o vei cunoaste.
Noi oamenii mari raportam fiecare experienta si fiecare atitudine la ceea ce cunoastem. La ceea ce am fost invatati ca e bine si rau. La experientele altora. La a citi etichetele puse de altii. Oamenii mari au invatat sa disimuleze pana si emotiile. Exista chiar o stiinta a manipularii, dar ea se numeste elegant marketing.
Cred insa ca fiecare « om mare » isi poate pastra « naivitatea » aceea dulce care insoteste copilaria si poate la fel de bine, avand de data asta discernamant, sa deosebeasca jucaria scumpa de noroi.
Imporant ar fi sa invatam echilibrul intre noi copiii si noi oamenii mari.
#119185 (raspuns la: #119138) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bun subiect :) - de mamarutza la: 28/04/2006 19:43:26
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)


In fiecare zi ne intrebam care e menirea noastra, atat barbatii cat si femeile (care se mai intreaba, sa nu uitam ca unii din pacate nu se intreaba niciodata :) ) si sincera sa fiu ca sa poti face tot ce ai scris tu mai sus,- chestii la care iti dau dreptate , caci majoritatea trebuie facute - ar trebui sa fii un om universal, perfect si ziua sa aiba 48 de ore si viata sa fie mai lunga etc etc bla bla bla.
Insa cand intri in tumultul zilei de azi, mai ales cand te mai ajunge rutina, atunci intr-adevar , te intrebi : care e menirea mea totusi?
Mi-am pus si eu intrebarea asta, nu doar o data si iata la ce idei am ajuns:

- chestiile cu "sa spele , sa calce, sa faca piata" sunt normale, ca trebuie sa le faca cineva pana la urma , doar daca nu este o bunica care face tot, cum se intampla la destule cupluri sau o menajera la altii,insa sincera sa fiu nu prea ma impac cu nici una din variantele de mai sus, ci prefer sa ma descurc singura impreuna cu tehnologia existenta la ora actuala ( si cand zic asta ma refer la masina de spalat rufe :) , la calcator si la faptul ca nu ma duc pe jos la piata )

-in ce priveste preocuparea fata de copii si mai ales educatia lor, iar raspund ca la ideea anterioara, adica nu mi-as lasa copiii pe mana dadacelor prea plictisite de propriile lor probleme si de copiii pe care multe si i-au crescut cu greu si s-au saturat de ai lor ca sa mai aiba rabdare si cu ai mei dupa o viata de truda, cica.Asa ca prefer sa preiau si misiunea asta

-cu viata profesionala iar e complicat, pentru ca eu personal nu m-am dat inapoi de la a incerca sa fac mai mult decat a ma rezuma la o diploma de bacalaureat si gata.In plus, ma bag intotdeauna unde e mai greu, nu stiu de ce am talentul asta, mai ales de a face mai multe lucruri deodata, doar ca ies bine toate pana la urma cu un pic de efort suplimentar

-treaba cu statul la Mall 5 ore nu stiu daca o poti numi o "menire", dar pentru unele femei chiar este, alaturi de ore in sir de cosmetica si alte infrumusetari artificiale, cu care sunt de acord atata timp cat mai faci ca femeie si altceva nu doar solar,cosmetica si chestii de genul asta. A te ingriji e un mod de a te iubi pe tine insuti,nu e nimic rau in asta pana cand nu devii narcisista:)

In ce priveste menirea barbatului, ar fi si aici multe de discutat. De exemplu, eu nu sunt de acord cu ideea conform careia barbatul ar trebui sa aduca mai multi bani in casa, pentru ca daca noi femeile avem pretentia de egalitate intre sexe , atunci asta trebuie sa fie valabila si la partea financiara, eu m-as simti prost sa fiu mereu cu un pas in urma, mai ales daca as avea langa mine un barbat care mi-ar si atrage atentia asupra acestui lucru, cum fac multi in pacate.
In alta ordine de idei, am observat ca multe femei privesc barbatii ca pe niste robotei cu telecomanda pe care considera ca au dreptul sa ii ghideze in functie de micile lor capricii, cum au chef doar pentru simplul fapt ca au semnat un certificat de casatorie, care pentru ele nu inseamna nimic mai mult decat o hartie care le da dreptul sa impuna si sa se impuna, in viziunea lor.
Sa fim seriosi! "Te-o fi luat el de nevasta, dar asta nu inseamna ca faci din el un sclav si il cicalesti cu toate micile treburi pe care tu esti prea comoda sa le rezolvi singura."

Menirea barbatului si a femeii.......menirea a doua jumatati care se completeaza prin complementaritatea lor, forta cu gingasie, ratiune cu sentimente, doar problema este ca dorinta de a domina si de a umbri cealalta jumatate, eclipseaza menirile acestea de prea multe ori si in loc sa se completeze se suprapun si formeaza un cuplu diform si intunecat.
Daca am putea lasa la o parte pentru o clipa orgoliile, ideile preconcepute, inhibitiile, influentele din copilarii nefericite datorate unor parinti care nu erau destul de maturi pentru a avea copii sau prea maturi pentru a se mai copilari cu noi, egocentrismul - normal la copilul mic, dar care nesatisfacut datorita lipsei atentiei din partea parintilor, se manifesta in continuare la maturitate, ca si cum am incerca sa recuperam ce am pierdut in copilarie- si alte multe aspecte, am putea fi mai deschisi, mai plini de empatie, mai senini si mai dispusi sa formam un intreg si nu sa ne suprapunem jumatatile in incercarea inutila de a demonstra cine e mai tare . :)













Oana M.
machiajul la tv e absolut nec - de zaraza la: 29/04/2006 01:24:37
(la: Tarancuta, tarancuta...)
machiajul la tv e absolut necesar, caci altfel arati ca lazar inviat din morti dupa 3 zile. ideea e sa-l faca cineva care se pricepe, astfel incat sa fie invizibil, sau macar sa nu sara in ochi in mod neplacut.

paianjene, stiu ce zici, stiu ca si eu ma intrebam in copilarie, de ce irina loghin are ochii codati unsuros pana la tample, buzele roz sidefate si pantofi cu toc cui. toate astea asortate cu o naframa teapana si flori de plastic in cosulete. acuma pot sa-ti spun si de ce: pentru ca e tzatza. iar aia de fac filmarile ori sunt prosti, ori nu-i intereseaza.

zaraza
Ceai,cafea,suc sau apa... - de doctors la: 29/04/2006 18:18:57
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Orice vreti,dupa gust,puteti servi cu mic,cu mare....Nu va grabiti,este indeajuns pentru toata lumea...
#119594 (raspuns la: #119589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Cri Cri la: 02/05/2006 11:34:55
(la: ce va enerveaza?)
eu doar ma joc de-a enervarea.
si ma amuza teribil:))))


Pai.. hm... atunci se pare ca n-avem ce cauta aici..
Hey, o conferinta despre "ce ne amuza" n-a "inventat" nimeni?

Nu va grabiti... partea amuzanta (sau enervanta) e ca o deschid eu... o mai fi vreuna... stati sa caut...:)))
#119901 (raspuns la: #119881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-am mai amintit o intamplare din copilarie - de cosmiK la: 02/05/2006 21:09:30
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
Era vacanta de vara. Si eram super incantata deoarece urma sa merg la tatal meu care era medic veterinar intr-un sat din zona Nasaudului. Cand am ajuns eu tata tocmai se pregatea sa mearga la stana pentru ca fusese chemat de urgenta. Nu mai retin exact din ce motiv, deoarece eu nu ma gandeam decat ca va trebui sa il conving sa ma ia cu el ca sa vad si eu ciobanii cu oile. Pana la urma s-a lasat convins asa ca am pornit la drum. Dar la stana, cum eram o nazbatie de fata, am zis ca o sa urc dealul singura pentru ca cum tata venea agale eu nu mai aveam rabdare sa astept dupa el. Si am urcat fara probleme, am vazut oile, ciobanii si cainii. Pentru mine totul era atat de nou si de frumos.
Dar m-am gandit ca totusi ar fi bine sa ma intorc la tata asa ca am inceput sa cobor dealul in fuga. Numai ca, la un moment dat au rasarit ca din pamant doi caini ciobanesti masivi. Eu nu stiam ce sa mai fac. Eram paralizata de frica, dar imi venea sa fug. Norocul meu ca m-am impiedicat de un smoc de iarba si am cazut in fund. Cand cainii au vazut ca stau "ciuci" si nu mai fac nici o miscare s-au linistit si in cele din urma au plecat. Dar eu cum eram tulburata, mi-am dat drumul la vale pe fund si mi-am inverzit toti blugi. Si ca sa fie si mai "picant" totul la baza dealului era o baltoaca in care am "parasutut". Cred ca va imaginati in ce hal aratam. Plina de verzeala si de noroi. Si miroseam a apa de balta imputita si statuta.
Cand m-a vazut tata mi-a aruncat o privire "ucigatoare", dar nu m-a certat pentru ca si-a dat seama ca sunt prea speriata si ingrozita de cele intamplate. Asa m-am cumintit dupa aceea, ca tot drumul pana acasa deabia daca a mai reusit sa soata vreo doua vorbe de la mine.
Dreamer - de Guinevere la: 02/05/2006 20:46:31
(la: Despre agresivitate)
"Acum ca ai dezvaluit secretul Cafenelei, cum ca ar fi un Kindergarden"

Copilaria este inima tuturor varstelor, daca e sa ne luam dupa Blaga, iar cafeneaua cred ca incearca sa fie ceva de genul asta. Daca ii zici Kindergarden s-ar putea sa se supere si uneori mai si musca. (!)

S-a dus vremea Evului Mediu, din fericire, nu mai e nevoie de catapulte. In civilizatie eu prefer destept si ofensiv (probabil ca asta intelegi tu prin arta de afi agresiv), in loc de agresiv. Dar daca ma iei pe genunchiul tau si-mi spui povesti, sa stii ca vin! :oP

Grobienii sunt agresivi prin definitie. Agresivii chiar daca nu sunt grobieni in mod necesar, seamana foarte bine cu ei atunci cand se manifesta agresiv si de aceea agresivitatea nu mi se pare o alegere isteata. La nivel verbal taisul artistic se cheama spirit, nu? Victoriile pe care le aduce sunt mult mai elegante.

Oricum, imi placi ca esti "viu" si cred ca gandim la fel, doar ca punem diferit in cuvinte.
Sper ca nu ai genunchi din genul ala ascutit?! :o)
#119981 (raspuns la: #119874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de Alexandros la: 03/05/2006 19:40:24
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
I-ti dau mai multa dreptate.
In copilarie m-am "indragostit" de o fetita ceva mai mare. Era , pentru mine, intruchiparea frumusetii. Un etalon.
In timp am descoperit ca mai sant si alte fete frumoase, care nu seamana deloc cu fata din copilaria mea.
Atunci am invatat sa nu judec nici fizionomiile si nici comportamentul dupa tipare. Sant sute de nuante diferite.
Nu ai gasit inca marea dragoste, de care se tot vorbeste si asta pentru ca e o chestiune de perceptie. Ce pentru altul poate fi marea dragoste, pentru tine nu e deajuns. Vrei mai mult si te "razboiesti" cu viata si timpul ca trec prea repede.



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#120083 (raspuns la: #120056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Michigan - de munteanu rodica la: 03/05/2006 21:06:47
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Tare-mi este teama ca esti naiva>
Barbatul cu care calci ,sau nu calci strimb inca banuiesc ca ar fi vreun coleg de servici grabit ,iar in familia ta probabil a patruns acel moment care se numeste obisnuinta,care da nastere la un pic de indiferenta si la care ai pus si tu umarul(o familie este formata din cel putin doua persoane).Important este sa-ti poti da seama care este cauza acestei situatii sa te analizezi bine sa intelegi ce doresti cuu adevarat si abea apoi sa iei decizii.
In mod sigur daca sotul are sentimentele nealterate va observa
si foarte curind vei avea parte de aluzii sau intrebari.
Uite iti pun si eu o intrebare (la care nu mie trebuie sa-mi raspuni ci tie) esti convinsa de intensitatea sentimentelor si corectitudinea
prietenului?
In gluma spune-i sa divorteze si daca primesti orice alt raspuns decit un da imediat fi sigura ca nu o va face niciodata.
Nu-mi place ca ma bag in astfel de situatii, nici nu stiu de ce o fac
dar tocmai pentru ca nu ai copii, pentru ca vrei sa ai ,este momentul
sa nu fi naiva.In nici un caz nu trebuie sa te simti vinovata ar fi ca si cum te-ai nega,mai bine incerca putina luciditate o analiza la rece
si ia o hotarire.
#120146 (raspuns la: #120103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alergarea e sanatoasa?!!!! - de sarsilovici la: 04/05/2006 19:51:25
(la: ce-i prea mult ... strica ?)
ma gandesc zilnic la multe... chestii mari, marunte, potrivite.... poate ele gandurile navalesc si vor fiecare sa fie in fata si poate din graba lor nu ma lasa sa ma ocup pe indelete de realizarea unuia...Da cred ca tre sa fiu atent la toate..Fiecare zi ofera momente in care as putea acumula cate putin in recipientul fiecarui gand...sunt mari vasele astea si nu am sperante desarte ca le-as umple in scurt timp da incerc... excesul strica? Poate daca as fi prea corect ar strica... da poate ca excesul de ceva face rau da poate si bine... Excesul de hrana ingrasa..obezitate..alcoolul in exces, dauneaza grav.... da de ce facem excese? suntem prea protectori cu cei dragi! exces! Si dupa ce le dam drumul din stransoare s-ar putea sa cada... alergam dupa bani si vedem ca la un moment dat nu mai avem timp sa-i cheltuim sau devenim prea zgarciti...vrem tot timpul luciditate sa fim in orice moment conectati la tot ce se petrece in jurul nostru.....Toata goana asta nebuna provoaca stres... a zis cineva ca ne putem grabi si incet... calmul ar trebui sa aduca luciditatea de a intreprinde acele actiuni care ne permit sa facem cat mai mult posibil astfel incat sa ne ramana timp pentru toate...inclusiv sa iubim... teorie... oricum nimeni nu are rabdare tot timpul si facem excese si strica...Totusi in liniste se fac si lucruri frumoase si se pot auzi si soapte dulci si zumzet de gaze si fosnetul copacilor... de s-ar mai potoli lumea asta care a devenit asa nebuna si grabita... vrem cat mai mult dar uitam ca fiecare clipa care trece e unicat..Ar trebui poate sa ne bucuram asa cum suntem mai saracuti, mai uratei, mai infometati, mai putin iubiti, de fiecare clipa... excesul ne omoara clipele de viata... da acum fiecare isi traieste viata cat de intens si de rapid poate... cica la viteza mare 'timpul se mareste'... da si daca stai pe loc tot un drac... da fiecare cu optiunile lui...da am cam batut campii!
E bine cate putin din toate, uneori facem abuz intr-o directie pentru a compensa esecul spre alta....



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: