comentarii

copilul din mine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce înseamnă a rămâne copil... - de Lady Allia la: 23/06/2007 15:11:21
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)

Înseamnă ca de fiecare dată când mă uit dimineaţa, ziua, seara în oglindă...să zâmbesc văzând dincolo de ea! Să fac mutre şi să zâmbesc copilăreşte femeii din oglindă!
Înseamnă să nu am prejudecăţi dacă vreau să umblu desculţă când mă strâng pantofii, înseamnă să nu roşesc atunci când dansez în ploaie sau sar şotron alături de copii (chiar dacă sunt îmbrăcată la patru ace), înseamnă să nu mă gândesc ce zic cei de la balcon când mă apucă iarna să fac oameni de zăpadă, să mă dau cu sania, să mă tăvălesc pe jos făcând îngeraşi, înseamnă să vreau să mai pot să mă joc pentru mine însămi...
Mi-am zis o dată..."când am să mă fac mare vreau să fiu mămică"...şi de atunci completez mereu: "când am să mă fac mare vreau să fiu mămică şi să nu uit niciodată de copilul din mine"!

....

mulţumesc pentru frumoasa plimbare prin lumea uitată la naftalină...de atâtea şi atâtea ori :).
#209473 (raspuns la: #209468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timpul copilului din mine e al copilului meu in intregime - de Cezar Petrescu la: 25/01/2008 01:41:10
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
...eram in curtea scolii,jucam "tace" pe timbre...doamne ce mult iubeam sa intarzii dupa ore,sa mai raman la un fotbal sau sa mananc smochinele smochinilor din fatza cancelariei ...sa balivernam dupa ore ,in pauze ,pe dupa scoala,cate-n frunza si iarba,,sa spunem bancuri inventate de noi,pe loc...care nu se mai terminau nicioadata...doaMNE NU UITA SA ADUCI ATAT BUCURIE IN SUFLETELE TUTUROR COPIILOR CATA AM AVUT EU...cat n-as da sa mai merg la furat de "cravate roshii",cum le spuneam noi codificat la ciresele de mai,sa furam zambile din gradini ne-mprejmuite,sa sar gardul de zeci de ori la vecinu' in curte unde dadeam cu mingea cand faceam cate-o miuta de strada si aveam tricourile mazgalite cu numerele celor de la u.craiova....jucand inaintas cu numele lui LUNG(portarul) pe tricou...sa alergam pe camp,la ogash cum ii ziceam noi,sa culegem nuci pana ni se-nverzeshte si sufletul din noi...sa fiu muscat de cate-un caine uneori...bravand pe marginea curajului ce punea stapanire pe mintxile noastre infierbantate de concurentza....sa merg la spectacole,la festival,sa fac insectare,ierbare,disectii pe broaste si experimente la chimie..sa prind paianjeni cu o boaba de smoala intr-un cap de atza si s-o bag in gauri unde ei ramaneau lipiti incercand sa atace prada neagra ce le invada spatziul....gusteri legatzi de gat cu atza ,plimbandu-i ca narozii prin fatza fetelor sa vada ce tari suntem....sa simt fiorul si frica primului sarut...sa mai fiu copil....
....SI SUNT...iata-ma int-o noua intrupare...iata-ne din nou ..."noi" !
Cuim sa nu itzi doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau?Eu am incercat sa construim o relatzie de prietenie la maxim...si merge...copilul meu,baietelul,ma iubeste la fel cum il iubesc eu pe el,,,insa tot timpul am incercat sa-i insuflu(macar atat)ca mama lui este cea mai importanta fiintza pentru el,chiar si inaintea mea si chiar daca el raspunde raspicat ca ne iubeste iun egala masura....vreau sa intzelega ca un tata ..niciodata nu va putea iubi copilul asemeni mamei...e ceva care nu poate fi intzeles sau descris in cuvinte....chiar daca am schimbat scutece la una cu sotzia,de mam focului....am incercat sa nu lansam stari de tensiune...sa ascultam muzica...si el a ales ce a simtzit ca il reprezinta...nefacand noi propaganda niciunui sti de muzica....de fapr mise pare firesc sa nu itzi fie teama de ce o sa-i placa daca stii ce ai fost...si ce esti!PUNCT.SI SA-I IUBIM NECONDITZIONAT ASHA CUM O FAC SI EI!(SCUZE DACA MAI AM GRESELI DAR SUNT PREA INFLACARAT DE AMINTIREA COPILARIEI ACUM)
SA NE TRAIASCA PUISORII!!!
cezar
romani in strainatate - de eulenspiegel la: 04/02/2004 07:47:48
(la: Romani in strainatate)
am citit citeva dintre comentariile pe tema romanilor din strainatate si m-am amuzat, asa c-am sa inserez si eu comentariul meu ca si altii la rindul lor sa se amuze.
Unii spun ca au "10 ani de prizonierat", altii "c-au invins", toate relatate la gasirea si mentinerea unui loc de munca in USA, Deutschland sau aiurea...
Nu este nimic epic in a munci in USA, Deutschland, Switzerland. Orice timpitel se desurca aici, nu conteaza ce meserie sau calificare are.
Cei care vin aici (in strainatate) vin pentru ca aici este mult, mult mai usor sa supravietuiesti. In RO este foarte greu si daca mai esti si amarit iei calea autoexilului. Nu vad nimic patriotic in a sta in RO si nici o tradarea in a munci/locui aiurea in lume. Este o optiune personala. Eu unul am plecat din cauza saraciei.
Nu ma consider nici cetatean al lumii, nici roman sau american. Sint un foreigner/auslaender/strain oriunde m-as duce si asta este o conditie sociala cu care trebuie sa ma impac. Sint conditii sociale privilegiate, cum ar fii (tigan in RO) dar sint si multi mult sub conditia de "strain", cum ar fii paria in India, chinez impuscat pentru recoltare de organe sau copil in minele de diamante din Siera Leone.
acasa e acolo unde inima ta este.. - de (anonim) la: 09/04/2004 13:09:36
(la: Tot mai bine in Romania, oare?)
Sunt plecata de 4 ani din tara cu familia ~(sotul si doua fetite)..nu regret ca am plecat si in acelasi timp tare rau imi pare ca am ales strainatatea...iti spune ceva asta?

M-am gindit si eu cit ar trebui sa avem in cont sa ne putem intoarce acasa fara sa mai avem sterss si griji in primul rind pentru vitorul copilelor..pt mine asta ar insemna citeva sute de mii de Lire (suntem in UK)..nu e posibil, deci nu ne intoarcem...inima mea nu este si nu va fi niciodata in Uk, dar dupa vestile pe care le avem despre ce se intimpla in tara imi doresc aici sa fie casa mea sau cel putin al copilelor mele...

Simona







despre prietenul IISUS - de maria de las maravillas la: 08/07/2004 20:16:27
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Hola, LMC
Iti scriu din Spania si iti marturisesc ca ma incanta prezenta ta in cafenea, sufletul tau curat si in acelasi timp ma amuza razboiul pe care il da Ozzy, el es un guerrero.
Am citit cu atentie marturisirile tale vizavi de credinta si modul tau sincer de a o spune m-a facut sa intervin.
Permite-mi sa-ti spun ca tu nu ai nevoie sa-l visezi pe Iisus pentru ca este in viata ta, in mintea ta, in inima ta - esti o privilegiata
Eu l-am cunoscut dintodeauna pe Iisus, cand eram mica Il visam copil ca mine apoi crescand eu a crescut si El.
Dar visul cel mai frumos l-am avut inainte de a pleca din tara, acum aproape 5 ani.
Si eu i-am cerut multe, dar mi-a dat numai o parte, cealalta parte fiind suferinta, umilinta, rabdare, in fond de astea a avut si el parte pe pamant, si asteptare.
Am visat un nor alb care s-a coborat incet pina la inaltimea mea, eu asteptam resemnata ca intodeauna, din nor a iesit o mana cu degete fine si mi-a intins-o iar eu fara sa stau mult pe ganduri am sarutat-o caci stiam a cui este iar sufletul s-a inundat de o mare fericire caci simteam eu ma bagase in seama cel mai “frumos barbat din lume” IISUS.
Dimineata m-am trezit cu o mare bucurie in inima , o fericire greu de exprimat in cuvinte.

Doamne Iisuse Hristoase da-mi sa nu ma lepad de tine ori cit de greu mi-ar fi, putere daca-mi vei cere sa te ajut sa-ti duci crucea, caci stii ca sunt o lasa si sa un-mi fie rusine a te privi in ochi atunci cind ne vom vedea.

Un beso
diferenta de varsta - de wild wind la: 18/03/2005 19:21:47
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Personal consider ca este foarte posibil sa existe dragoste intre doua persoane de acest fel, dar nu cred ca asemenea relatii sunt tocmai sanatoase. Daca eu as avea 25 si el 50 mi-as pune problema daca el mai are rabdare sa creasca un copil cu mine, daca el mai are cheful de viata pe care il am eu...
Am cunoscut o domnisoara de 27 de ani maritata cu un mosulica de 53 pentru ca el era un romantic incurabil, stia sa danseze tango si vals, iar manierele dumnealui erau desavarsite... iar ea nu gasise nimic de genul asta la unul mai tinerel...
Dar asta nu e o regula...
In orice caz... eu am o singura vorba pentru fetele astea... "Ne vedem la primul lui infarct." :)
Hypatia - de irma la: 12/05/2005 10:24:19
(la: ...)
Din pacate nu am prea avut posibilitatea de a controla firul discutiei. Fiind un membru nou al acestui club, mesajele mele apar tarziu.
Apropo de copilul din noi...Imi pare bine ca esti de acord cu mine cand spun ca 30 de ani e un prag critic. Sunt sigura ca nu e critic pentru toti.
Eu dupa 30 am inceput sa gandesc prea mult! Maturitatea...bat-o vina. Si tocmai din cauza asta simt nevoia mai des sa scot la iveala copilul din mine.

#48236 (raspuns la: #48130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca tot e vb de adolescenta... - de mymy la: 24/06/2005 16:57:27
(la: adolescenta....)
... si de confuzie - implicit ...
as dori si eu un sfat ... in special de la fete. nu ma supar daca primesc si de la baieti pt ca uneori ei stiu sa asculte mai bine si sa dea sfaturi mai bune :)
ce ati face daca ati fi indragostite lulea de sotul unei prietene?...
Ne cunoastem de 1 an si ceva si de curand relatia noastra a inceput sa o ia razna... nu mai tinem cont de nimic si de nimeni desi cand sunt singura acasa imi pare rau pt ca am acceptat din nou sa ies cu el in oras si sa ne ferim iarasi de sotia lui si de prietenul meu cu care sunt de doi ani de zile. Ma doare gandul ca nu o sa fiu niciodata cu el si i-am interzis sa/mi dea vreo speranta pt ca nu accept ca el sa/si lase sotia si copilul pt mine sau pe altcineva ... insa el zice ca ma iubeste si eu il ador ca nebuna si ca ar renunta la orice pt mine... stiu ca asta ar durea/o pe prietena mea si ca ar suferi si un copil... fiinta inocenta :(
am aflat deci ca iubirea doare mai mult decat credeam
Il ador si ma abtin sa accept de fiecare data sa ies cu el, mai ales ca nu imi place ce ii fac sotiei lui si prietenului meu de care ne ascundem mereu. E ingrozitor sa iubesti sa fi iubita si sa nu poti fi alaturi de el din cauza conjuncturii... Nu stiu ce sa fac. Imi plange inima si de multe ori imi doresc sa fiu o egoista sa nu imi pese decat de el si de iubirea noastra ... dar nu pot fi asa :( As vrea sa renunt la el insa stiu ca voi suferi enorm dar pana la urma va trece nu? Numai ca el imi tot spune ca nu se intelege deloc bine cu ea si ca vrea sa renunte la ea daca eu ii zic DA. Nu pot face asta... nu ma lasa inima :(
Eu as renunta la prietenul meu actual pt ca oricum relatia noastra nu prea mai merge in ultima perioada poate si din cauza mea ca nu imi sta capul la el ...
Pana la urma eu sunt o femeie libera dar el nu e.
Ce sa ma fac? Sa renunt acum desi asta imi va sfasia inima sau sa il las sa se desparta de sotia lui si de copil?
grea intrebare - de alex boldea la: 22/03/2006 00:28:16
(la: copil)
incerc sa imi aduc aminte starea de spirit pe care o aveam cand am scris chestia asta. cred ca era un pic de revolta amestecata cu un pic de melancolie. nu se petrecuse inca regasirea copilului din mine, asta a venit cateva zile mai tarziu si, bizar, fara nici o legatura cu textul. pe cat se poate, incerc sa nu ignor nici o parte din mine, desi uneori ajung la contradictii. ca raspuns simplu, copilul meu nu prea ramane in camera lui, dar uneori se mai rataceste.
------------------------------
"when the moon hits your eye like a big pizza pie that's amore" - dean martin
#112739 (raspuns la: #112665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
foarte frumos - de frozenshadow la: 31/03/2006 21:04:34
(la: copil)
vreau sa iti spun ca ma inspiri...sa nu te opresti sa scrii ca fara sa vrei faci si altora o clipa mai buna..o zi mai buna sau o viata mai buna....adevarul e ca mi-ash dori foarte mult sa pot elibera "copilul din mine" dar simt nevoia sa il tin inchis.....poate fiindca imi e frica..poate imi e frica sa nu ranesc sau sa nu fiu ranita...simt ca acel copil este doar o iluzie....ca daca ii dau drumul ma va face sa zbor...si voi zbura...si voi zbura....si vor fi cele mai fericite momente ale mele...dar totul are un sfarsit...si candva ma voi prabusi..poate peste 2 ore sau peste doi ani ....,dar tot se va intampla;si atunci voi fi nevoita sa ma intorc la realitate....si poate altii ma vor condamna pentru zborul meu...simt nevoia sa ma ascund sub o identitate care stiu ca in fond nu este a mea...ma furisez sub o masca...imi e teama sa nu ma coste prea scump greselile pe care copilul din mine le poate face...dar pe de alta parte ma gandesc ca ar fi poate o lume mult mai buna daca ar fi o lume a copiilor..o lume a sufletelor curate...sunt confuza...si sper ca intr-o zi voi putea sa zbor..sa traiesc senzatia de abandon fizic si sufletul meu sa ajunga pana la..pana la infinit.
rayro - de sarsilovici la: 27/04/2006 16:04:28
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
De crescut, crestem singuri asa-i, iar parintii ne ofera conditii sa crestem. Ne educa cum se pricep si ei si ne educam in functie de mediu... Nu am spus ce am spus in ideea ca sunt un simplu produs al lor, al parintilor.Nu mi-am ales calea la insistentele lor.Am facut facultatea pe care mi-am dorit-o, lucrez in domeniul drag mie. Ei vor sa vada in mine ca sunt om sunt responsabil si ca stradaniile lor nu au fost zadarnice.Sigur fata de un copil dintr-un orfelinat am avut mult mai mult dar asa a fost sa fie . traiesc prezentul .daca nu as respira si nu m-as hranii zi de zi nu as mai fi. Te intreb intr-o zi cat de mult poti face astfel incat sa nu vezi ziua ca fiind doar o calatorie peste secunde peste ore... Vise, schimbari, intoarceri, locuri... Nu-s legat de un loc anume...Poate cu serviciul.E sursa mea de existenta.Sigur se poate schimba...sigur pot trai si in rulota si sa ma plimb zi de zi si sa traiesc in alt loc..daca vreau sa fiu un pansament pentru ranile cuiva..Nu pot pretinde asta pentru ca nu-s atat de ipocrit sa spun ca-s 'painea lui Dumnezeu' sau ca sunt atat de steril cu tenta de sulfamida si vindec orice... sa traiesc pentru mine? Asta fac zi de zi.. Nu traiesc pentru parinti nu traiesc pentru ea, traiesc ca inca bate inimioara si inca functionez singur fara aparate... sa construiesc alaturi de ea imi doresc, imi doresc enorm.. Sunt dimineti in care ma trezesc fara chef..ma duc la serviciu si poate in ziua aia nu am asa multe activitati si poate nici nu am chef sa deschid macar o carte sa mai citesc despre o lege, fenomen, echipament... si e trist... Trecem prin momente mai dificile cu totii.... visul , morcovul dupa care ma deplasez in fiecare zi precum magarul incapatanat s-ar compune din: serviciu in domeniul placut mie - rezolvat , ea fiinta draga mie jumatatea de ma completeaza si imi da de la ea bucurie daca eu nu am si imi da sperante cand sunt descumpanit si ma mangaie cand sunt lovit si ma saruta cand plang..- stand by.... Nu cer mult de la viata... poate deja mi-a oferit, poate si dupa stradanii, partial din visul meu... Cer atat cat sa traiesc, sa simt ca traiesc, sa simt adierea vantului, raceala ploi pe obraz, sa vars lacrimi de fericire sa privesc ochi in care ma vad iubit.... chestii idilice si poate copilarii de pustan cu impresii de om mare, da gandacelul din copilarie inca e in sufletul meu si sper ca acele compromisuri si zbuciumul vietii sa nu ma schimbe prea mult cel putin in interior...De ce nu le place uneori copiilor de oamenii mari? pentru ca uneori din lipsa de chef, oboseala, meci ,telenovela, 'serioazitate', nu mai au timp sa ii asculte... Eu as vrea sa ascult si copilul din mine .... A crede in ceva presupune si o nota de naivitate !
#119138 (raspuns la: #119060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copilarie - de Cri Cri la: 27/04/2006 10:00:55
(la: Suntem oare "fabricati" dupa acelasi STAS?)
E, poate, greu... e, poate, lux... e, poate, doar o copilarie sa pastrez copilul din mine... sa intreb "de ce?" pana la exasperare. Dar mie imi "vine" natural :P si nu e normal (spune lumea).
Si se intampla... din pacate se intampla atat de des sa strivesc gandacei in pumni! Nu ca sa-i doara, nici ca sa-i vad cum plang, ci din prea stangacie, poate. Si ma regasesc si eu prea des cu urme de lacrimi brazdandu-mi praful de pe fatza... Sunt tare usor de dezamagit in naivitatea mea, dar si usor de impacat... da-mi zmeura din pumnul tau si promite-mi ca suntem "prietenii cei mai buni din lume care-au existat vreodata" si ai toata inima mea. :)
Poate e trist, poate e bine, poate ca de fapt e grav...
#119144 (raspuns la: #119079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si daca noaptea bate-n geam si nu ma vede nimeni........ - de cosmacpan la: 11/05/2006 22:59:20
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
a vorbi despre prieteni inseamna a te face vinovat de trufie, a vorbi despre prietenie inseamna a te face vinovat de...prostie. un lucru pe care-l simti nu poate fi tradus in vorbe decat cu multa stangacie iar ceea ce ai spus denota ratiune. ratiune si simtire...........povesti de adormit copilul din mine. dar indiferent cat de nevazut as fi poate ca totusi cineva isi aminteste ca.........(si aici deschid paranteza cu toate cele de cuviinta) prostioare, rusinica, mai vorbim si alta data.......ca ciitea undeva ca "prietenul este acea persoana in fata careia nu trebuie sa te mai controlezi in ceea ce spui sau faci sau simti" (sa nu te duca gandul la toate rautatile alea pe care le cred eu ca poate sa-ti treaca prin cap).
*_* - de Lexis la: 15/07/2006 20:45:07
(la: A plagia, plagiat, plagiator.)
Ei bine...nu credeam ca o sa mi se intample vreodata dar s-a nimerit sa fie... Am fost intr-o zi in parc, zi frumoasa,cald, bla bla. Copilul din mine a zbierat cand a zarit tubuletzele colorate din care ies baloanele de sapun si nu m-am putut abtine sa nu imi iau unul. Ei bine...m-am inspirat din ziua aia pe care am avut-o si in seara aia am scris o poezie "pe baza baloanelor".Nu am publicat-o aici ,insa peste cam o saptamana am vazut o chestie scrisa aici...tot despre baloane de sapun si ideile chiar se asemanau un pic.... asta cum se mai numeste? ca de evitat e putin posibil... doar sa ai o putere paranormala sa interzici oamenilor sa se gandeasca la ce te gandesti si tu,dar asta se stie ca nu e posibil...daca exista un remediu ... let me know
Sincer, si mie imi este teama - de madlene la: 01/09/2006 20:30:45
(la: Maturitatea vine odata cu varsta?)
Sincer, si mie imi este teama sa nu ajung sa ma dedic atat de mult realizarii profesioanale, incat sa nu am timp de..."relizarea familiala...si spirituala..." Am si eu nenumarate exemple de femei care au ajuns la o varsta destul de inaintata, sunt foarte realizate din punct de vedere profesional dar...le lipseste ceva...sunt singure si au devenit chiar reci cu cei din jurul lor...Oare se merita sa renunti la iubire doar ca sa ai o situatie materiala excelenta? Pentru ca e clar...daca ai un job care te tine 12h la munca, nu cred ca mai ai timp sau chef sa intretii o relatie cu cineva...
Tipa matura din mine imi spune ca ar trebui sa-mi caut alt job...Am observat ca sunt mai mereu stresata, nu mai zambesc, fumez foarte mult, nu mananc mai nimic...cu alte cuvine nu mai am timp de mine...Totodata, copila din mine ma tine pe loc...Mi-e frica (si nu glumesc) sa caut alceva...Alte interviuri nenorocite in care toti se joaca cu nervii tai...alti colegi care pot fi mai rai decat cei de acum...alti sefi, alte cerinte, alte standarde...De 2 saptamani stau cu un mail in fata, un mail in care cei de la HVB ma cheama la interviu...iar eu nu le-am dat nici un raspuns (intervul are loc in luna septembrie...) Daca ma duc si ma resping? Sau daca ma accepta...si nu o sa pot face fata...?
Pana una alta, am luat decizia, ca o matura/copila ce sunt, sa plec in Vama, chiar dk numai pentru 2 zile. Cred ca o sa-mi faca bine aceasta "evadare" din Bucurestiul asta imbacsit si poate o sa ma intorc cu mai mult chef de viata si de munca :)) So...ne povestim pe luni... :*
Guinevere - de Sancho Panza la: 28/12/2006 19:17:41
(la: craciuneli)
"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Maan, in viata urmatoare o sa fii nevasta mea. De-o fi vreo viata urmatoare, e hotarat. :o)
Si...si o sa aveti un copil ca mine, nu? :)
( vai de viata voastra viitoare, atunci...)
Da' o sa aveti, totusi, un copil EU! nu-i asa ca nu-l lasati pe Maciupiciu in afara schemei?

#165594 (raspuns la: #165471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Omerta la: 20/01/2007 18:00:27
(la: Monolog)
dupa o viata de intrebari si raspunsuri (fie la intrebarile pe care le vroiam raspunse, fie nu, fie raspunsuri care nu au fost altceva decat alte intrebari) mi-au mai ramas intrebarile pe care mi le puneam in copilarie. nu cred ca exista vreun raspuns concret sau cel putin mai concret decat "viata" (ca raspuns).
acel "gandesc?" de la sfarsitul textului este, poate, nimic altceva decat o trezire din gandurile copilului din mine
cat despre "omleta", asta sa fi fost cel mai mare ghinion al meu ...

Omerta
___________________________________________
o clipa de umanitate... un veac gresit de sentiment
#169991 (raspuns la: #169928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aham... - de Lady Allia la: 04/06/2007 08:05:39
(la: visele)
Cam asa ceva!
Mai simt si eu nevoia sa mai bantui cateodata in copilul din mine.
#202672 (raspuns la: #202670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bitterdream - de zaraza sc la: 05/06/2007 11:24:30
(la: ce credeti depre psihologi?)
De exemplu daca ar fi sa iti duci copilul. Cit curaj ai avea daca nu cunosti pe domnul psiholog, nu ai certitudinea ca a avut rezultate bune in cazuri asemanatoare. Nu iti dai copilul pe mina oricui, ca efectele asupra psihicului nu se vad imediat, si daca sint negative?! Doar in cazuri disperate as apela.



#202982 (raspuns la: #202973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragii mei - de Lady Allia la: 06/06/2007 08:24:42 Modificat la: 06/06/2007 08:41:25
(la: Cum să ne creştem copii şi să ne bucurăm de fericirea lor?)
Am citit cu interes si atentie toate mesajele scrise de voi si recunosc ca m-au induiosat majoritatea. Asta pe de o parte pentru ca sunt extrem de sensibila, iar pe de alta parte pentru ca am gasit niste parinti minunati in spatele unor cuvinte.
Nu mi-e teama sa imi cresc copilul, dar nu pot sa nu imi doresc sa il cresc bine si sa nu dau gres!
Am sa il cresc cu dragoste si multa responsabilitate. Nu am uitat niciodata sa fiu copil...inca mai umblu desculta cand ploua si mai cred in elfi :).
Mereu cred ca daca va muri copilul din mine viata mea intr-un fel sau altul se va sfarsi!

Am mai crescut doi frati. Unul e mai mic decat mine cu 10 ani, iar celalalt cu 13. Sunt mari acum si inca imi amintesc ce am simtit cand i-am vazut prima oara. Parca erau niste stiuleti de porumb cu manute si ochisori..., dar dupa ce i-am luat in brate am stiut ca va trebui sa imi pun papusile in dulap si sa ii tratez cu seriozitate. Nu m-a invatat nimeni cum sa ii cresc! Mama lucra de dimineata pana seara, iar tata fiind ofiter era mereu plecat.
I-am crescut pe ei si m-am crescut si pe mine. Ma mandresc ca am facut clasele 1-4 si scoala generala de trei ori...din cauza lor :).
Acum, unul e la facultate, iar celalalt se apropie de bacalaureat! Au invatat mereu bine si stiu sa munceasca pentru ei.
Am incercat sa fiu langa ei, sa le tratez orice problema la modul cel mai serios pentru ca desi pentru mine poate era banalitate pentru ei era...lucru mare!
Sunt mandra de ei si ei de mine. Le simt sufletul cand ii privesc. Le lucesc ochii ori de cate ori ma vad. Ma suna des si ceea ce m-a impresionat in mod deosebit a fost cand fratele mai mic i-a spus sotului meu: "Cataline...sa ai grija de ea! Este foarte puternica cand e vorba de familia ei si de persoanele pe care le iubeste, dar daca o atingi cu o floare...plange! Sa nu o faci sa sufere daca nu o poti face fericita!".
Am plans! Am plans de fericire pentru ca atunci am stiut sigur ca dragostea si munca mea a dat roade, iar fratii mei sunt niste oameni cu suflet!

Pentru mine...(asta ca sa ii raspund si lui cosmacpan)...toti oamenii sunt unici! Fiecare suntem minunati in felul nostru! Suntem deosebiti!
Copiii...nu doar ca sunt unici...sunt MINUNI! Ei te fac sa vrei sa fi un om mai bun, mai puternic, mai fericit! Te fac sa vrei sa fi invincibil si...eu cred ca de cele mai multe ori reusesti!
Vor sa gaseasac in tine ca si parinte un prieten pe care mereu sa stie ca se poate baza, dar vrea sa gaseasac si un parinte care mereu, mereu va fi acolo...langa el!

Si...ca sa il citez si pe Creanga..."nu stiu alti cum sunt, dar eu cand ma gandesc..." la copilul meu...radiez!
Este de pe acuma mugurasul meu de lumina care a dat un sens, care mi-a dat o lectie de viata inca dinainte de a se naste, care ma invata prin fiecare lovitura de piciorus sa traiesc zambind, sa ... iubesc viata!
Ca este unica fetita mea? DA ESTE!
Sunt convinsa ca toti bebelusii sug pe degetel in burtica, sunt convinsa ca toti rad si gesticuleaza, dar cand mi-am vazut fetita la ecograf razand cu gurita pana la urechi si apoi bagand degetelu in gurita...am stiut ca acest copil este mult mai mult decat minunea si magia vietii mele!
Este...TOTUL...meu alaturi de tatal ei!
Nu cred sa uit vreodata acea imagine si nu cred sa uit vreodata...aceste momente de sarcina! A fost printre cele mai fericite perioade din viata mea!

Va multumesc pentru mesaje!
Cer prea mult daca zic: mai vreau? :D



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: