comentarii

copilul meu bolnav


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Copilul meu vorbeste si romaneste - de roko la: 30/11/2003 15:51:58
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Copilul meu vorbeste si romaneste cu toate ca locuim in strainatate.In primul rind copilul vorbeste limba mamei si cum eu sint romanca va dati seama ce limba vorbeste el.
copilul meu este o mica minun - de ygrec la: 25/11/2005 10:57:55
(la: Despre copii)
copilul meu este o mica minune, care va creste mare si cu care ma mindresc si ma voi mindri, pentru ca el este/sunt eu proiectat in viitor.
in ziua de azi multa lume isi doreste copii si putin sunt cei care mai pot avea.
un cuplu nu este implinit daca nu are copii, nu este"sudat".
copilul meu nu stiu unde este - de anib la: 25/12/2005 22:28:59
(la: "Copiii tai unde sunt?")
copilul meu nu stiu unde este, daca puteti sa va imaginati asa ceva, foarte dureros.

o cheama ligia codruta pantazi si are 36 de ani, e mariatata si are un baiat de 15 ani, victoras.

acum 3 ani a plecat in romania cu sotul si copilul si de aproape 2 ani nu mai stiu nimic de ea. mi-a cerut bani, ca de obicei, si ultima data nu i-am dat. de atunci nu mai scrie. nici macar nu stiu in ce oras este

ultima data era in alba iulia

cind era bebelus o culcam pe pieptul meu, o iubesc mult de tot dar ea este manipulata de sotul ei, un om fara scrupule

...copilului meu... - de Lady Allia la: 15/02/2007 15:44:34
(la: Candela)
"...rasul / copilului meu nenascut"...

...Uneori îl aud asemeni unui clinchet vesel şi fericit...bucurând totul în jur...şi existând ca şi o minune... Uneori îl aud ca o adiere ruptă dintr-o ramurică de cireş...împrăştiind în sufletul meu lacrimi de speranţă... Alteori îl aud asemeni unei aşteptări cuminţi...care aşteaptă minunea...!

...Pot să aprind şi eu două candele vise lângă ale tale?... Una pentru copilul care a prins aripi înainte să îi cunosc atingerea şi mi-a lăsat în suflet...aripile frânte şi urletul cel mai adânc al disperării..., iar cealaltă pentru...speranţa că voi auzi într-o zi...clinchetul unui râs şi voi simţi minunea unei mânuţe...!

Fie ca toate candelele ce le vei aprinde...să ardă încet şi frumos, iar visele să te sărute cuminţi...!

timpul copilului din mine e al copilului meu in intregime - de Cezar Petrescu la: 25/01/2008 01:41:10
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
...eram in curtea scolii,jucam "tace" pe timbre...doamne ce mult iubeam sa intarzii dupa ore,sa mai raman la un fotbal sau sa mananc smochinele smochinilor din fatza cancelariei ...sa balivernam dupa ore ,in pauze ,pe dupa scoala,cate-n frunza si iarba,,sa spunem bancuri inventate de noi,pe loc...care nu se mai terminau nicioadata...doaMNE NU UITA SA ADUCI ATAT BUCURIE IN SUFLETELE TUTUROR COPIILOR CATA AM AVUT EU...cat n-as da sa mai merg la furat de "cravate roshii",cum le spuneam noi codificat la ciresele de mai,sa furam zambile din gradini ne-mprejmuite,sa sar gardul de zeci de ori la vecinu' in curte unde dadeam cu mingea cand faceam cate-o miuta de strada si aveam tricourile mazgalite cu numerele celor de la u.craiova....jucand inaintas cu numele lui LUNG(portarul) pe tricou...sa alergam pe camp,la ogash cum ii ziceam noi,sa culegem nuci pana ni se-nverzeshte si sufletul din noi...sa fiu muscat de cate-un caine uneori...bravand pe marginea curajului ce punea stapanire pe mintxile noastre infierbantate de concurentza....sa merg la spectacole,la festival,sa fac insectare,ierbare,disectii pe broaste si experimente la chimie..sa prind paianjeni cu o boaba de smoala intr-un cap de atza si s-o bag in gauri unde ei ramaneau lipiti incercand sa atace prada neagra ce le invada spatziul....gusteri legatzi de gat cu atza ,plimbandu-i ca narozii prin fatza fetelor sa vada ce tari suntem....sa simt fiorul si frica primului sarut...sa mai fiu copil....
....SI SUNT...iata-ma int-o noua intrupare...iata-ne din nou ..."noi" !
Cuim sa nu itzi doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau?Eu am incercat sa construim o relatzie de prietenie la maxim...si merge...copilul meu,baietelul,ma iubeste la fel cum il iubesc eu pe el,,,insa tot timpul am incercat sa-i insuflu(macar atat)ca mama lui este cea mai importanta fiintza pentru el,chiar si inaintea mea si chiar daca el raspunde raspicat ca ne iubeste iun egala masura....vreau sa intzelega ca un tata ..niciodata nu va putea iubi copilul asemeni mamei...e ceva care nu poate fi intzeles sau descris in cuvinte....chiar daca am schimbat scutece la una cu sotzia,de mam focului....am incercat sa nu lansam stari de tensiune...sa ascultam muzica...si el a ales ce a simtzit ca il reprezinta...nefacand noi propaganda niciunui sti de muzica....de fapr mise pare firesc sa nu itzi fie teama de ce o sa-i placa daca stii ce ai fost...si ce esti!PUNCT.SI SA-I IUBIM NECONDITZIONAT ASHA CUM O FAC SI EI!(SCUZE DACA MAI AM GRESELI DAR SUNT PREA INFLACARAT DE AMINTIREA COPILARIEI ACUM)
SA NE TRAIASCA PUISORII!!!
cezar
1. se dau: copil. bolnav de - de maan la: 17/12/2005 21:21:51
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
1.
se dau: copil. bolnav de cancer. al meu.
ma preocupa moartea iminenta a copilului, sau cum se trateaza boala?

ai sa zici din prima ca problema-i cancerul si ca rezolvand boala il scapi de moarte.
am sa zic ca problema mea-i de fapt ca odrasla mi-e pe moarte.

2.
se dau: eu. bolnav de sida. copilul meu.
problema-i sida sau moartea ce-mi va lasa copilul orfan si fara sprijin in viata?


Daca in conditiile astea voi reusi sa privesc moartea ca pe un “dat” si sa afirm ca problema-i de fapt mortalitatea atunci voi fi depasit cu mult modul meu actual de-a-ntelege lumea si voi vietui deja in sfere superioare, fiindca daca azi odrasla mea s-ar confrunta cu moartea, numai la “numarul de decese cauzate de cancer intr-o anume perioada de timp” (=mortalitate) nu-mi va sta capul!

Asta ar fi, conceptual, problema medicilor si-a omenirii din care atunci nu-mi voi permite sa fac parte, intrucat in ochii acestei omeniri eu si copilul meu nu suntem decat un numar de dupa virgula, dintr-un tabel cu statstici.

In “rezume”, o fi Moartea ‘un dat’ dar iute devine necaz atunci cand ma priveste-n ochi.
#95700 (raspuns la: #95681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu si copilul meu! - de (anonim) la: 30/11/2003 08:40:46
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Eu:romana,franceza,engleza foarte bine,binisor italiana si greaca,biigui maghiara sh'atat ca nu ma mai credeti daca va spun ca stiu si putina germana cit sa gasesc drumul sau sa nu mor de foame pe strasse cu banii in mina! Sotia:romana,franceza,engleza,italiana,spaniola daca nu perfect..cel putin lipsa citeva virgule pe ici pe colo!
Copilul 2 ani si incepe sa vorbeasca!
Problema:La gradinita e franceza,acasa eu romana,sotia engleza. Cum sa fac sa il inteleg ca el vorbeste limba de bebelusi pe care numai el o intelege aceeasta fiind o amestecatura d tot ce aude de peste tot?
Ajutor!:))
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost - de Unchiul Ion la: 05/01/2004 18:22:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt cativa ani buni de cand nu am mai fost in Romania si inca nu pot spune ca m-a lovit dorul de tara. Era o vreme cand nu intelegeam foarte bine cu ce se mananca chestia asta.
Spunea odata un poet:
"... legea ni-i desarta si straina,
Cind viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sint desarte,
Cind soru-mea-i flaminda, bolnava si pe moarte..."
Am cunoscut si romani care s-au intors definitiv iar dupa ceva timp mi-au spus ca au facut-o din patriotism. Nu vreau sa ma joc cu cuvinte mari, dar atata timp cat nu ii pot asigura copilului meu un viitor pe masura, toate celelalte mi se par desuete, asa ca eu am ales..., si inca ceva, nu traiesc in locul altuia si nici de mai multe ori.
copilul meu stie romaneste - de (anonim) la: 24/01/2004 14:20:14
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
stie romaneste chiar daca e nascut si crescut in Italia iar sotul meu e italian,merg des in Romania la parinti si el a invatat de mic chiar daca nu perfect limba romana altfel cum ar fi suportat mama mea sa nu se inteleaga cu nepotelul
nici sa cistig 2 mil. nu as sta in Romania - de mrJones la: 17/05/2004 13:43:20
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cred ca cei care spun ca ar sta in Romania au fost brain-washed. Sunt plecat din Romania de mai mult de 3 ani, legal si nu as mai veni niciodata. Mai mult de atit fratele meu o sa vina aici anul viitor si o sa ii aducem si pe parinti. Am venit aici cu doua valize, sunt un simplu angajat, nu m-am imbogatit peste noapte, dar imi este mult mai bine decit in Romania. Nici in Romania nu mi-a fost rau, dar mi-a fost scirba. Au fost mai multe picaturi care au umplut paharul: minerii, retrocedarea proprietatilor, baronii (smecherii) locali. Cind mamei mele (inspector general adjunct in invatamint) i s-a pus in vedere sa se inscrie in PDSR sau se va scrie in ziar despre familia noastra am decis sa fac pasul. Mama si-a dat demisia si iesit la pensie. Noi am fost o familie mai mult decit decenta toata viata noastra, iar parintii mei si eu am cistrigat banul cu greu si numai prin munca.
Dorul de Romania este mare, nu o sa neg asta niciodata, vin in Romania aproape anual in special de sarbatori si imi este dor de vechii mei prieteni, cei din liceu si facultate, desi si aici am un grup bine sudat.
Insa de cite ori ma apuca melancolia imi este suficient sa citesc ziarele si imi trece. Degradarea morala este incredibila. Asa cum se spune, "Romania este o tara minunata, pacat ca este locuita". De cite ori vin in vacanta este imposibil sa nu ma lovesc de nemernicia unora din cetatenii acestei tari. Eu nu o sa ma dau la o parte din fata Mertzanelor conduse de PDSR-isti de acolo care circula pe banda mea din sens opus pe soseaua Bucuresti-Ploiesti si nici nu o sa dau spaga la aeroport pentru tot felul de motive inventate, nu o platesc impozite ca sa acopar gaurile din banci date de vecinii mei din PDSR ca sa isi construiasca palatele lor de prost gust.
Copilul meu nu s-a nascut in Romania si nici nu o sa aiba ocazia sa invete romaneste si nici sa isi cunoasca cultura pentru ca nu are de ce sa fie mindru.
Romania nu este decit o tara de lingai fara coloana vertebrala si de pupi-in-curisti. Exemplu: in timp ce toata Europa se raliaza impotriva Americii in razboiului din Irak, romanii nu gasesc altceva mai bun de facut decit sa trimita trupe acolo. Alt exemplu: procentajul obtinut in alegeri de PDSR si de PRM.
EU NU POT SA TRAIESC INTR-O TARA UNDE 60% DIN POPULATIE ESTE CRETINIZATA, m-as discredita pe mine insumi. Cum altfel se poate numi o tara unde lumea voteaza in anul 2000, dupa 10 ani de democratie cu un ex-comunist si cu un extremist bolnav psihic.
Va doresc multa fericire domnilor in continuare in tara dumneavoastra unde cistigati 150 de dolari pe luna. Citind postingurile de pe acest site inclin sa cred ca aveti ceea ce meritati.
So Hapi - Totusi aceste motive tebuie sa fie foarte serioase - de horiatu la: 26/06/2005 16:49:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Oare ce motiv poate fi mai serios pentru un adolescent abia iesit din pubertate decat ca colega lui de banca cu care isi imparte viata de patru ani, ii intoarce spatele pentu unul mai mare?

Frumos scris, dar unele fapte inexacte, cerand analiza:

Nu numasi "Omul este singurul "animal" care practica sexul de placere" - in genere toate animalele ajunse pe o anumita treapta de inteligenta, care isi fac singure programul zilei, cum ar fi cimpanzeii si delfinii. In plus, anumite animale domestice de casa, cum ar fi cainii. A se aminti ca animalele crescute "la mana" nu se recunosc in specia lor, ci se cred oameni, dar asta nu e important aici.

"drosophila melanogaster cind se imbata devine homo" - nu devine homo - ci are doar o experienta homosexuala indusa de alcool. Tot asa, daca un tanar la betie calca pe bec, nu trebuie sa i se puna eticheta de homoxexula si sa i se refuze ori ce sansa de viata normala. Cu rabdare si curaj poate sa-i depaseasca rusinea nu prin acceptare pasiva ca pe un handicap ci prin efort asa cum handicapati cu picioare de lemn alearga la maraton.

Nu se gasesc homosexuail la sate (nu siu cat e de exact) probabil pentru ca cultura satelor nu-i accepta. Pe de o parte un "motiv foarte serios" nu gaseste pregatit terenul de o cultura falsa, pe de alta parte homosexualii "naturali" sunt goniti cu pietre si se ascund in cele din urma la oras.

"Cineva spunea ca homosexualii sint persoane deosebit de talentate" - exita in societatea asta si obiceiul cum ca daca un copil este ceva mai talentat, ii place poezia, dansul, se extaziaza in fata naturii, intelege mai profund prietenia - ceilalti il eticheteaza homosexual si il marginalizeaza. Coplesit de "evidentele" aratate de toata societatea asta bolnava, ocolit de persoanele de sex opus, pana la urma, bietul adolescent se resemneaza si devine "homosexual" convins chiar si fara sa fi avut vre-o data o experienta homosexuala. Si in tot cazul ramane asa in ochii cunoscutilor sai.

Alte ori, meseri intregi sunt etichetate ca apanajul homosexualilor, si ca sa devi fotograf sau producator de moda, trebuie sa te complaci cu eticheta asta, iar ca sa ai succesul asigurat - chiar sa devi!

Nu ma intereseaza dezbaterea in sine daca homosexulai se nasc sau devin asa. Ma intereseaza sa se nege axioma ca homoesxualitatea este o normalitate - NU ESTE! - este un handicap, si o data iteles faptul asta, sa se dea sansa fiecarui homosexual sa lupte impotriva starii de anormalitate atat cat poate. Pe de alta parte prezenta unui homosexual este un potential pericol pt ceilalti pentru ca homosexualitatea nu se consuma de unul singur, tot asa cum criminalitatea nu se consuma in singuratate, indiferent daca criminalul a de venit asa sau s-a nascut cu un Y suplimentar...

Ca sa raspund serios la intrebari mai vechi: daca copilul meu va veni s-mi spuna "dady I'm gay", dupa ce imi voi inghiti mahnirea, voi face totul sa-l ajut sa lupte impotriva propiului handicap. Daca asta il va face nefericit, voi fi totusi multumit ca l-am tinut departe de a deveni un pericol, o infectie pentru alti parinti. Si chiar daca am sa esuez, tot n-am sa fiu de acord cu sfaturile voastre (So Happy - nu te include in categoria asta!) cum ca ar trebui fi trebuit sa-l incurajez! Exista insa pericolul major, ca legi strambe in societati strambe sa ma tina departe de el cand va avea nevoie mai multa de mine, legile astea exista deja aici, si cu discutiile si toleranta voastra, isi fac loc incet, incet si la voi - pazea: conferinta asta este o capcana!
#56832 (raspuns la: #56784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am un copil adoptat - de AnaLugojana la: 26/03/2006 22:01:05
(la: Ati adopta un copil?)
Ma bucur ca am gasit acest comentariu (de altfel am mers pe cautare dupa cuvantul "adoptie") Pentru ca asta e problema mea cea mare!
Copilul meu are 12 ani si a aflat de curand ca este adoptat. Avem de atunci o multime de necazuri (de la absente si note proaste, obraznicii, anturaj periculos pana la tentative de sinucidere).
Regret enorm ca nu i-am spus de mic despre faptul ca nu l-am nascut eu. Am dorit sa ii scutesc copilaria de tot felul de nelinisti.
Incerc s-o dreg acuma cum pot. Cred ca mi-ar folosi sa povestesc cu oameni care au aceasta experienta. Ce sfaturi mi-ar da prietenul dumneavoastra? Sotul dumneavoastra il ajuta in vre-un fel?
N-as fi banuit niciodata ca e asa de greu de acceptat aceasta realitate.
Va multumesc.
#113617 (raspuns la: #109386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfaturi din propria experienta - ultima - de Lady Allia la: 17/10/2007 08:06:03
(la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)
Atunci am plans cu adevarat din adancul sufletului...mult si pentru toate orele acelea de tortura sufleteasca si fizica!!!
Stiam ca nu a trecut tot greul si pericolul, dar COPILA MEA TRAIA, iar eu nu am fost nici o clipa dispusa sa o pierd...STIAM ca de acum E IN SIGURANTA PENTRU CA EU NU AS FI LASAT SA I SE INTAMPLE NIMIC !!! Nu am murit in orele acelea si am luptat pentru ea...ACUM NIMIC NU MA MAI PUTEA OPRI SA IMI PROTEJEZ COPILUL!
Toti au inceput sa rada, sa planga de fericire...parca era nebunie in masa! Sampania si muzica mai lipseau :)).
Apoi m-au intrebat de ce plang si le-am zis:
"- MI-AM AUZIT COPILA!!! NICI NU STITI CAT DE FERICITA SUNT CA TRAIESTE!!! VA MULTUMESC TUTUROR! VA MULTUMESC...NICIODATA NU O SA POT SA VA RASPLATESC PENTRU VIATA COPILULUI MEU !!!"
iar medicul mi-au raspuns:
"- Ai facut-o deja puiule, ai facut-o deja si ne-ai rasplatit pe toti ramanad in viata si tu si ea cand nimeni nu va mai dadea nici o sansa! Noi iti multumim pentru cateva lectii si ne pare rau ca ai trecut prin atat durere...desi nu ai aratat nici o clipa asta!!! Eu pe buna dreptate iti spun as fi urlat si as fi tipat si as fi facut pe mine de atat efort si durere!"
Am zambit si cu lacrimi in ochii i-am luat mana medicului...un batranel mic de statura, cu ochii adanci si plini de griji parintesti, cu maini curate si brazdate de ridurile anilor, cu voce barbateasca, dar blanda si calda... - pana atunci nici nu am avut timp sa-mi privesc INGERUL PAZITOR - si l-am intrebat:
"- Domnule Stan...pot sa va imbratisez si sa va sarut??? Va rog!"
Cu lacrimi in ochii s-a aplecat asupra mea, m-a sarutat apasat si parinteste pe frunte, mi-a mangaiat obrajii si mi-a spus:
"- Da copila! Sigur ca poti!"
Credeti-ma ca a fost ca o binecuvantare sa-l pot rasplati macar asa!!! Emotia si lacrimile lui in acele momente pot sa le
trec undeva la cele mai de pret daruri pe care mi le-a facut viata!!! Ii multumesc din suflet pentru fiecare traire si emotie pe care a simtit-o alaturi de noi doua - au insemnat foarte mult pentru mine si vor insemna mereu!!!
De retinut:
Copila mea s-a nascut cu 3,000 kg, cu scor Apgar 9, cu cianoza locala (vineteala) in jurul guritei (de la cat lichid amniotic a inghitit), cu o punga de lichid amniotic la capsor in spate (de la presiunea pe care oasele mele au exercitat-o asupra capsorului ei) care s-a retras in cateva ore si nu a prezentat nici un pericol, cu o mica hemoragie interna care s-a retras
si nu a prezentat nici ea pericol asupra fetitei.
Totusi...cianoza inca persista - mai slab, dar inca persista - si asta va trebui foarte bine supravegheata atat de mine cat si medical, deoarece au fost cazuri in care aceasta a recidivat in boli de natura neurologica.
Din cauza cianozei bebica mea a facut icter mult mai rapid si nu doar de la bilirubina (substanta care duce la formarea icterului la nou-nascuti) ci din cauza lichidului amniotic. Icterul in mod normal se retrage dupa 3 saptamani, dar la ea inca persista - nu mai este la fel de puternic, dar inca este - din aceasta cauza am fost din nou sa i se ia sange si sa i se faca analize. :(( Nu stiu inca rezultatul, dar SPER sa fie unul bun!
Totusi..., pentru mamele care au dificultati la nastere si copilul lor va avea aceleasi simptome sau chiar mai grave este IMPORTANT SA NU SE PIARDA si sa considere ca bebicul lor este bolnav sau ca este grav bolnav.
Orice astfel de simptom la copii apare din cauza socului din timpul nasterii si de obicei sunt absolut tratabile (in cazul in care s-ar agrava). Trebuie doar sa fi atent la reactiile copilului, la starile febrile ale lui, la miscari (sa nu cumva sa fie prea brutale si dese - devin convulsii) si dupa un timp trebuie facuta o electrocardiograma si o radiografie ca sa se stabileasca exact starea lui de sanatate.
Despre noi ce sa va spun?
Inca trecem prin multe impreuna: mai avem icter, avem colici, mai avem cateva analize de facut, dar...ce e important e ca Puica mea a luat in greutate - s-a nascut cu 3,000 si acum are 3,900 - papa bine si sanatos, e vioaie, doarme atat cat poate sa doarma un bebe ca si ea si eu spun ca e o fetita fericita!
Si...desi poate ar mai fi multe de spus sau de retinut in astfel de cazuri...eu inchei aici ca sa nu devin obositoare sau plictisitoare. In cazul in care cineva are nevoie de lamuriri sau de sfaturi...ma poate contacta pe privat. Am sa incerc sa ajut cu ceea ce stiu pe toti cei care se afla in aceeiasi situatie, pentru ca stiu cat e de greu sa nu stii nimic, sa fii la primul copil si sa trebuiasca sa iti gasesti singur toate raspunsurile.
*** - de Italia la: 27/12/2007 19:17:59
(la: mortii cu mortii si vii cu vii ?!?!)
Draga om,da mi voie sa ti scriu numele cu litere mari,OM!
Incerc sa ti raspund la intrebari.
Cei care sufera nu trebuie izolati!!!Trebuie ajutati!Intelesi si ajutati.
Demnitatea in suferinta?Nu e tacerea.Parintii mei au murit de cancer amandoi,la amandoi descoperit in metastaza.Am avut doar timp sa i inmormantam.Au fost foarte demni,au tacut,iar noi,copiii,am ramas marcati pe viata ca nu am stiut,ca nu i am tratat,ca nu ne am cerut iertare.
Iti marturisesc ca sunt mirata si speriata de mine insami,ca m am expus.E prima data in viata mea ca sparg zidul!Probabil am gresit!De ce am facut o?Din disperare?Din singuratate?Din frica?Din incredere in voi?Din inconstienta?Din speranta?Din gandul ca e virtuala lumea asta a cafenelei?As fi avut acelasi curaj daca va aveam fizic in fata?
Eu in cafenea am intrat pentru ca l chinuiam pe copilul meu mai mic pe messenger.Romania si romanii,revolutia,Dumnezeu,limba romana,valorile si demnitatea,zi de zi aceleasi discutii in contradictoriu.Si mi zice intr o zi:"mama,nu te mai suport!Am de mers la scoala,de invatat,de trait!Intra pe"cafeneaua.com",sunt oameni inteligenti,schimbi parerile cu ei!"
Nu am intrat imediat,nici intr un caz!Am oroare de marile confruntari dar si de virtual,inca nu sunt obisnuita cu internetul,cu ceea ce inseamna internetul din punct de vedere al comunicarii umane.
Chiar nu stiu exact de ce v am spus povestea mea!De la mine a plecat firesc catre voi.Nu am asteptat nici mila(pentru mine mila este un sentiment superior,fericit e cel ce o da dar si cel ce o primeste!),nici lacrimi(lacrimi virtuale?),nimic,eu de la voi nu am asteptat nimic!Am primit totusi.Fara sa cer,am primit.De toate!Si am inteles,cu groaza,ca unii dintre voi sunteti mai bolnavi decat mine,chiar mai morti!
Cine ar trebui sa intre in cafenea si cine nu?Parerea mea e ca ar trebui sa intre in cafenea oamenii cu bun simt,cei inteligenti si buni,cei talentati,cei care iubesc limba romana,cei care stiu sa comunice,sa SE comunice.Sigur ca nu sunt,poate,printre acestia,nu stiu,am observat totusi ca multi nu sunt in aceste categorii.
In legatura cu intrebarea legata de cafenea si suferinta,daca au dreptul cafegii la a suferi in public,nu stiu ce sa ti raspund.Eu daca as fi citit povestea mea ca scrisa de altcineva,m as fi chinuit mult ca sunt departe,ca nu pot ajuta cu mai nimic.Ne ramane CUVANTUL,si ne ramane totul!
Mult de tot mi ati placut cei care ati scris frumos,cu suflet,cu bunatate.Cu mila!Lui Iisus ii e mereu mila de noi!Ne priveste pe toti,ne aude,plange,ca suntem rai si fara credinta.
Te felicit pentru intrebari,nu stiu daca am reusit sa ti raspund.Nu am reusit sa citesc celelalte comentarii,am vazut ca sunt multe.Numai bine!Si felicitari din nou!
prole... - de Lady Allia la: 25/01/2008 12:16:29
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii noştri? )
:))) e doar o confa!
vreau sa aflu pareri, vreau sa stiu ce fac si altii pentru copii...nu doar a lor, vreau sa vad cum percep si altii chestiile aduse in discutie (nu neaparat pentru ca asa le vad eu), vreau sa discutam si altceva in afara de: vreau un sfat, as vrea sa mor, nu stiu ce sa fac, diavoli, iubitul/iubita meu/mea nu ma iubeste, etc, etc...
vreau sa abordam mai multi un subiect care mie mi se pare mult mai important (asta nu pentru ca problemele altora nu ar fi importante) si care mi-ar place sa fie cusut si descusut in mii de fete :).
nu e vorba despre cum sa imi cresc copilul meu...e vorba despre copii in general.

"Toate vecinele mele, mai in varsta sau cel mult de varsta mea nu se pot dezlipi de telenovele, manele sau shopping pana la epuizare. Ti se pare ca setul lor de valori e mai misto ca al tinerei generatii? "

Nicidecum! Ma intereseaza insa celalalt aspect...copilul acelei vecine :). Cum poate o astfel de femeie care sta toata ziua aruncata in pupul patului sa isi educe copilul in mod armonios? ;)
Aici vreau sa ajung.

"In al doilea rand tu nu te raportezi la propriul copil cand faci aceasta afirmatie ci la copiii pe care ii vezi pe strada, in cartier, la televizor, etc. Aici e o mare problema. Cat intelegi din ceea ce vezi?"

Copila mea e prea mica sa ma raportez la ea :), iar daca vreodata voi deschide o confa despre cum sa imi educ fata...inseamna ca am ratat cea mai mare sansa si privilegiu in viata si as simti gustul amar al prostiei mele tot restul vietii.
Ar insemna ca am dat gres in ce era mai important!
Normal ca fac referire la cei pe care ii vad, la cei pe care ii cunosc, la cei carora le-am predat...
Ce inteleg?
Inteleg ca foarte multi dintre ei sunt niste victime ale ignorantei, ale unor parinti absolut dezinteresati de ce se intampla cu odraslele lor.
Inteleg ca multi dintre ei primesc informatii "n" din "n" directii: ziare, reviste, televizor, internet, scoala, societate...si multi nu primesc ajutorul necesar in a filtra ceea ce ii bombardeaza pur si simplu.
Inteleg ca pentru ei e in trend sa nu se ridice de pe scaun cand vad un om bolnav, inteleg ca multi dintre ei scuipa, injura in cele mai porcoase moduri posibile fara sa se jeneze ca e un batran langa ei sau un copil mai mic, inteleg ca multi dintre ei urla in totiul noptii, asculta manele, muzica la maxim fara sa ii intereseze de alti oameni, inteleg ca te trateaza cu atata superioritate de parca ar fi inghitit un kg de morcovi...atat de tepeni se tin.
Inteleg ca nu au nici o remuscare sa loveasca copii mai mici, batrani, sa vandalizeze, etc, etc si din pacate nu sunt putine exemplele...ci multe.

Si stii ce mai inteleg?
Ca pentru a preveni multe din aceste cazuri ar trebui impus un psiholog (mai multi)in scoli care sa se ocupe in mod constant de copii. Unii dintre ei chiar au probleme.
Am predat intr-o scaoala din Oradea si nu exagerez cand iti spun ca in aceea scoala (de cartier) nu vroaiu sa vina profesorii sa predea. Fugea de ea ca de naiba!
Era o scoala de cartier. Copii, da...aveau potential, dar la unii potentialul s-a dus dracului din cauza unor parinti absolut iresponsabili.
Erau fete aduse si duse de "pesti", baieti care se drogau, fumau pe coridoare, se bateau, bateau pe altii pentru bani...si era scoala generala.
Am vrut la un moment dat sa fac ceva...m-a intrebat un pustalau: "nu ti-e teama ca stim unde locuiesti?" :))).

Nu vreau sa ma intelegi gresit...nu generalizez din cauza ca as considera ca ei toti sunt asa sau pentru generatia tanara ar fi pe cale de disparitie din punct de vedere moral :)...nu. generalizez ca sa scot in evidenta mai bine anumite aspecte si pentru ca...imi pasa :). si...pentru ca imi pasa vreau sa discut si cu altii despre acest aspect...:).

Despre tehnologie...iti spun mai tarziu ce gandesc...nu de alta, dar merg sa culc fetita :))).

#278255 (raspuns la: #278239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cazul copiilor seropozitivi - de (anonim) la: 23/09/2003 07:09:46
(la: Cazul copiilor seropozitivi de la Golesti.)
Este strict parerea mea. Ei nu au nici o vina ca sunt asa. Dar voi, ca parinti ai unui copil de 6 ani, care il dati la scoala sanatos, si se ia la bataie cu un copil seropozitiv, dintr-un oarecare motiv copilaresc si se taie amandoi? cam cum credeti ca a-si sta eu acasa ca parinte al unui copil sanatos? stiind ca el se poate rani in orice moment? are 6 ani, nu 26 sa stie sa-si poarte singur de grija. Eu nu mi-asi trmite copilul nici macar racit la scoala, ca sa nu-i imbolnavesc pe ceilalti. Asta e parerea mea si cand va implini copilul meu varsta scolii, sa fiti siguri ca nu voi tolera sa fie in aceeasi clasa cu un copil seropozitiv.Nu e ignoranta din partea mea sau pur si simplu ca as fi incuiata.Copii i-au primit bine pt. ca ei inca nu realizeaza ce e aia a te infesta cu acea boala si apoi a muri. Ei inca nu stiu notiunea de a muri.
Cu respect,
Mihaela Aldea
Raspuns: - de chitina35 la: 17/10/2003 10:33:03
(la: Pestele de la coada se impute, sau "bovina si Constitutia")
Normal ca o lege organica se schimba mai usor decat o constitutie. Vezi, nu aici am vrut sa ajung ci la faptul ca domnii nostri guvernanti au zapacit lumea de cap cu faptul ca noua Constitutie nu te mai obliga la armata. Eu am vrut sa subliniez ca nimic din ceea ce spun ei nu este adevarat. ARAMATA SE VA FACE PANA LA ADOPTAREA UNEI LEGI CARE SA SPECIFICE CLAR ACEST LUCRU; adica faptul ca armata nu este obligatorie. Asta am vrut sa spun.
Dupa mine, armata este buna pentru baieti pentru ies din puful de acasa si de langa fusta mamei. Dar nu armata romana. Copilul meu nu v-a face armata in Romania si de stiu ca mituiesc toti generalii. Aceasta este bataie de joc, nu armata. Din pacate copiii nostri nu vor scapa de armata prea curand. Degeaba isi fac vise. Legea privind obligativitatea armatei se va da mult mai tarziu. Anul viitor este an electoral. Se vor da legi sociale: ajutoare, scaderi de impozit, mariri de alocatii, pensii etc. Nu au ei timp de armata si de copiii nostri.
#1551 (raspuns la: #1511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desi - de Alice la: 03/11/2003 02:24:50
(la: Casatorie sau concubinaj?)
n-ai copii nu vorbesti (interesant punct de vedere, nu-l discut aici), am sa zic totusi ceva: daca priviti nitzel din perspectiva proprie de-acu’ ’shpe ani, cand va priveati parintii cu mandrie, mai ales cand se giugiuleau in fata ta...
Unii nu stiti cum e...eu insa am simtit-o...si-tunci n-am sa-i iau copilui meu privilegiul asta. E ceva care educa si imbogateste spiritual o minte de copil, stiu asta: doi parinti care se iubesc si o arata, e semn de santate mintala pentru un viitor adult, ofera siguranta, echilibru...insufla curaj (doamne ce-mi plac cliseele!).

Exclud cazurile particulare. Daca parintii ajung sa se urasca, nu-i vina copilului, e drama lui...el va suferi si daca cei doi raman impreuna si daca se vor desparti.
Minte, ne doresc ...si chibzuiala, si masura!
replica - de (anonim) la: 14/11/2003 04:39:55
(la: "Nu exista intelectuali")
Este adevarat ce spui,eu respect omul de principii indiferent din ce clasa sociala face parte.Cu toate acestea discutiile cu anumiti intelectuali imi ascut mintea si imi dau putere de a inainta.Copilul meu are timpul ocupat cu invatatura si 10-15 ore pe saptamina il trimit la munca fizica in firmele de familie pe care le avem.Anca-USA
#4213 (raspuns la: #3403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...