comentarii

copilul razgaiat ramane neinvatat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sanjuro, Casatoria si copiii... - de JCC la: 29/10/2003 11:01:12
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Casatoria si copiii sunt lucruri serioase, nu cred ca trebuie considerat acest lucru cu usurinta, am vazut ca multi o fac, n-am inteles nici o data de ce?

Asta este moda, zilelor noastre, traiesti mai intai in concubinaj sa faci "o incercare" - parca ar incerca o pereche de incaltaminte.. :( , dar cand vine un copil, cred ca este inconstient ca situatia sa nu fie regularizata.

Am vazut si intalnit cazuri cand o femeie vrea sa aiba un copil doar pentru ea singura, sau poate imprejurarile vietii nu i-au permis altfel, dar mentiunea "natural" nu este un cadou de facut pentru un copil..

Un copil are nevoie de amandoi parintii
"Natural".. mai tarziu la scoala va suferi, copiii intre ei sunt rautaciosi, iar un copil traumatizat ramane cu urme pentru toata viata.
O statistica profesionala arata, ca 40% din copiii fara tata sufera de obezitate, nu au prieteni si prezinta multe tulburari psihologice.

Un copil se face cu doua persoane, este dorit, este programat si asteptat, ceea ce dovedeste ca asa zisa "incercare" de convietuire fara casatorie, s-a terminat. Atunci de ce sa nu fie facut in cazul unei casatorii? De ce n-ar fi regularizata situatia de concubinaj printr-o casatorie?

Am avut multe cazuri si printre prietenii si prietenele mele, dar s-au casatorit inaintea nasterii primului copil, chiar daca inainte au trait fara casatorie.

Cand faci un copil, parintii ar trebui sa se gandeasca in prioritate la viitorul copilului, iar daca nu sunt capabili sa o faca, sa decaleze in timp sau sa nu-l faca..
E o nenorocita care in loc de - de Daniel Racovitan la: 23/01/2005 14:03:25
(la: La 67 ani o prea distinsa doamna a nascut o copila)
E o nenorocita care in loc de catel a vrut un copil. Ca amarata de copila va ramane orfana pe la 10-15 ani (asta in mod foarte optimist), pe hoashca o doare in qr. Principalul e ca si-a asigurat un servitor care in loc sa se joace cu papusile si sa-si traiasca copilaria ca orice alt copil, va fi obligat s-o ingrijeasca pe joanghina.

Babataia aia e o spurcaciune egoista, care ma face sa vomit.

___________________________________________________________________
Viitorul poate incepe.
OkiOasa... - de Intruder la: 09/12/2005 16:21:21
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
ok, nunta pe internet spui tu...si cum o sa fie?...la ce institutie se va incheia contractul de casatorie?...noua "sotie" va prelua numele ''sotului''?...si noaptea nuntii?...si celelalte nopti?...si daca ''sotia'' va da (totusi) nastere unui copil, va ramane in gradina sotului?...ha-ha, am trait s-o aud si pe asta!...pana la urma virtualul o sa distruga omenirea...:)))
pai si eu as vrea sa aranjez ceva cu internetul:
- sa fiu rege...
- sa inot in piscina
- sa fac sex protejat
- sa conduc autocamioane
- sa ma las de fumat
- sa-mi faca cineva masaj
- sa mananc, sa beau si sa dorm
- sa respir
- sa bat pisica.

intreaba-ti prietena daca ma invita si pe mine la nunta ei...sa traiasca nasha, mireasa, Bill Gates si Microsoft-ul cu tot neamu' lui!

___________________________________
semper idem...
#94098 (raspuns la: #93905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara gunoaie - de Dumitru Hritac la: 08/08/2006 09:21:45
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Sunt idealist, dar mai inainte as fi un pic dictator. Dac-as fi primar as face curatenie "la sange". Adica as introduce un regim militarizat si sever prin care sa curat orasul de orice fel de gunoaie, si la propriu si la figurat. Apoi as extinde spatiile verzi cat mai mult. Pe urma as crea locuri de plimbare pentru oameni, parcuri cat mai multe si as repara strazile si chiar cladirile mai vechi. Apoi as da salarii mari politistilor incoruptibili ca sa-si faca treaba bine. Apoi m-as stradui sa vad ce fenomen ii atrage pe oameni sa stea in oras (ca multi mai vin), si sa aflu motivul aglomeratiei.
DA! cred ca asta e de fapt prima preocupare: aglomeratia sufocanta. Multe fiinte hominide se plimba de colo colo fara rost, de te tampeste atat funicular. Eu cred ca orasul meu ar fi cu foarte putini oameni sau chiar pustiu.
Ma duc in Lupeni, poate acolo e mai pustiu orasul...
Sunt sub influenta filmului "The Day after Tomorrow" (Ziua de poimaine,cred) ...unde inghetul apocaliptic (provocat tot de noi , oamenii) a pustiit orasele.
Ma scuzati, fratilor, dar nu mai suport atata aglomeratie fara rost. Ma pun si eu pe o banca in parc sa citesc ziarul si incepe conversatia unor batranei care stiu adevarul absolut. Nu mai trece mult timp si un copil razgaiat imi arunca peste ochelari bolul de inghetata din cornet. Dupa ce-mi sterg in fine, pata de murdarie de pe camasa si pantaloni, se aseaza un organism tributar lui Bachus care indruga verzi si uscate si care era sa ma ia la bataie ca nu-i dau " o tigare, sefule"...Vin doi gardieni de strada si ne amendeaza pe amandoi pentru consum de bauturi alcoolice in locuri publice(inca se mai vedea pata pe pantaloni si banuiesc ca ei au crezut ca am facut pe mine, iar betivul avea la piciorul bancii un recipient cu aroma inconfundabila a rachiului prost).
In fine, ma ridic un pic iritat de pe banca si incerc sa ma indrept spre casa, dar sunt lovit fara sa-mi dau seama de rolleri care veneau cu viteza pe alee. Dupa o injuratura (in gand) merg atent mai departe si in statia de autobuz trebuie sa trec printre calatorii salbatici care tocmai coboara cu sacose si alte materiale prin mine, nu alta. Cu fruntea plina de sudoare ca am rezistat "atacului", ma indrept spre un chiosc sa-mi iau tigari, dar vine o liota de copii care cer guma, inghetate, sticksuri,etc...Astept cu privirea la vanzatoare(de altfel nevinovata) si ma uit la ceas. dar n-apuc sa aflu cat e ora, ca de fapt nu-l mai am. Cineva mi-l subtilizase. Trebuie sa ma dau la o parte din calea unui landou urias cu 2 gemeni si o mama pe masura, care striga la mine:chiorule!, dar ferindu-ma dau peste un mititel de urias care tocmai iesise de la vreo sala de sport ca era cu totul asudat si plin de muschi ca Hulk Hogan sau Arnold(cine-i stie). S-a uitat sa ma rupa cu o mana, asa era de furios ca nu vine autobuzul, dar cineva i-a spus(nu stiu, poate un trecator sau constiinta lui) sa ma lase in pace, nu vezi c-a facut pe el?...Eu uitasem de pata si ma gandesc ca uriasul s-a uitat la mine "intelegator" si a plecat. Oftez c-am scapat din aceasta "cumpana" si ma grabesc spre casa unde in fata blocului se uita la mine un fost coleg de sc generala , ajuns acuma mare patron cu avere de te sperii. dau noroc cu el si se uita dispretuitor la sandalele mele rupte de profesor navetist si ma ia ironic la intrebari ca ce mai fac si cat mai castig. Eu ocolesc raspunsul si dau sa plec, dar el ma invita la o bere. Din politete de obicei nu refuz nimic in viata, dar atunci chiar nu aveam chef sa beau. In urma mea colegul vorbea cu un angajat de-al lui in soapta despre mine...:Uite-l pe asta, il vezi?...e profesor , cica, dar n-are bani de-o bere..saracu"
Recunosc ca privirea nu prea ma ajuta, dar urechile sunt la locul lor si am auzit aceasta remarca profund umilit.
Asa ca ultimul lucru dorit pentru orasul ideal, ar fi sa-l populez cu oameni cu BUN-SIMT!!! Cu bine, ca raul vine!
#101330, de maotzedung la Fri, 20/01/2006 - de Andre29 la: 13/10/2006 21:21:28
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
La 9 luni de la aceasta emisiune mult mediatizatul cuplu s-a casatorit si asteapta un copil. Cum ramane cu importanta diferentei de varsta?

________
"amicus certus in re incerta"
#151171 (raspuns la: #101330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de om la: 06/08/2007 21:35:27
(la: inceput)
citindu-i VRUTUL de aici mi-am imaginat un copil razgaiat ce bate din picior.

Se pare ca tu ti-ai imaginat doar piciorul ei ;)) Oare ce si-a imaginat ea? ;) = "io o vreau, ea ma vrea!"
#224707 (raspuns la: #224705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Sancho Panza la: 15/05/2008 18:43:53
(la: Ferestre)
din alea n-am. n-am fost copil razgaiat.
vezi, nu pune iepurii in acelasi cosh cu morcovii!
#310730 (raspuns la: #310702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
touch, - de Intruder la: 20/11/2008 23:29:38
(la: AJUTOR!!!! SE SOLICITA VERSURI!)
misto...e musai sa am si eu un copil ca raman in urma cu tehnica si munitia!
adica imi trebuie munitie, ca tehnica...mdeh, prea multe pretentii! :P
#364886 (raspuns la: #364879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de adina.petre la: 18/01/2009 22:26:27
(la: Ati adopta un copil?)
Daaaa! De-aia iti indesai ca nehalita in gura tot ce era roz pe la cofetarie. Te-am vazut eu pe geam, ai bagat si florile din vaza, ai crezt ca tot ce-i roz se mananca...copil razgaiat crescut de mama adoptiva...poftim! :D
#393832 (raspuns la: #393818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de proletaru la: 06/02/2009 15:17:32
(la: Evul mediu la noi acasa)
corect! pentru cazul asta e insa tardiv. un copil va ramane marcat si probabil cu mari probleme psihice. nu mai pun la socoteala celelalte efecte ale unei dezvoltari anormale la acea varsta.
#402824 (raspuns la: #402820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comment matinal - de lafemme la: 26/02/2009 05:56:32
(la: 'copiii cresc singuri')
1. daca e sa luam treaba ad literam - asa ceva este imposibil. nici macar mogli nu a crescut singur pentru simplul motiv ca, poate din nefericire, avem nevoie de ceva anisori in care altcineva sa se ingrijeasca de nevoile noatre trupesti pentru a putea supravietui
2. daca asta ne duce la rationamentul - copilul nu are nevoie de educatia data de parinti, societate etc - aici dreptatea e partiala - un astfel de copil ar ramane la stadiu de "animal" care stie doar sa "supravietuiasca". ca sa se poata integra in societate are nevoie de educatie, afectiune etc. dpdv familia are datoria de a educa copilul.
3. ma gandesc ca afirmatia e adevarata doar daca o interpretam dupa cum urmeaza - copilului i se ofera edcatie, iubire. e bombardat cu tot felul de informatii ani de-a randul. parintii, scoala incearca sa-l formeze intr-o anumita directie. totusi, personalitatea, afinitatile, instinctul ii permit sa croseteze elegant printre toate aceste informatii, iar in final, el este cel care alege ce este potrivit pentru el, el face selectia.

motiv pentru ea este acea liniuta - de andante la: 01/04/2009 00:36:12 Modificat la: 01/04/2009 00:38:38
(la: Am nevoie de "ajutorul" vostru)
mi-a scapat asta, da, ai dreptate.
insa, poate e o intrebare idioata, dar copilul nu ramane fara nume de familie, nu? la catalog nu se striga pustiul cu numele de familie al mamei?
#423345 (raspuns la: #423342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fleojk! - de Intruder la: 06/02/2011 20:49:42
(la: Educa-ti copilul sa ajunga miliardar)
Invatati-l sa fie puternic si ambitios: cel mai bun!

dupa o anumita varsta invatati-l sa isi gospodareasca singur mica avere. Ii puteti da anumite sume pentru diverse treburi casnice prestate sau ca recompensa pentru anumite rezultate scolare. Sfatuiti-l apoi cum sa economiseasca o parte din ei si cum sa cheltuiasca cealalta parte.


pe dracu'!!
invata-l ca-n viata n-or sa mearga toate snur, ca e posibil sa dea chix pe plan profesional si/sau sentimental, invata-l sa fie pregatit psihic si fizic in a face fata eventualelor caderi. invata-l cum sa se ridice si s-o ia de la capat.
nu exista "cel mai bun" intotdeauna.
nu-i insulta inteligenta si nu te purta cu el ca si cum ar fi ultimul ciuruc.
oricand poate lua o nota de 4, oricand poate pica la un examen, oricand il poate parasi o fata; nimeni nu-i de neinlocuit (cu rare exceptii, in relatiile de familie sau intr-o mare iubire - dar se poate supravietui)
baga-i in cap, ca indiferent ce-ar face - tot copilul tau ramane, pana mori si dincolo de moarte; ca si daca i s-ar inchide toate portile lumii si cerul de deasupra, la tine o sa gaseasca mereu usa deschisa.

daca ii dai bani de buzunar, nu-ti conditiona gestul in functie de notele din catalog si lasa-l in puii lui sa-si cumpere ce are chef.
nu-i scoate ochii cate sacrificii faci pentru el, o sa-l doara-n spate, o sa-l plictisesti si va considera ca asa e firesc! (si are dreptate)
respecta-i intimitatea, tine minte ca are si el o viata si-o lume unde tu n-ai acces si nu-ncapi incaltat.

a!! ...si spune-i ca nu prea are cum s-ajunga miliardar prin munca cinstita.
Adevarul e ca s-a creat atata confuzie incat fiinta umana cu greu reuseste acum sa razbata la lumina...Ce e de fapt casatoria? Mai are rost ea atata vreme cat in marea majoritate oamenii se despart? Sau daca nu se despart, se inseala? Sau daca nu se despart si nu se inseala, isi strivesc sufletele si-si sting luminile? Ce sunt copiii, dar mai bine: CINE sunt copiii? Societatea ce vrea de la om, omul de la societate? Biserica e Dumnezeu? Nope, nu e. Si atunci? Las la urma banul dar...Nu am bani sa ma despart, adica sa plec in lume cu copilul/copiii...raman deci blocata in sistem. Si tot asa...E mult de spus, prea mult!
#617970 (raspuns la: #617904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Copilul - de thebrightside la: 20/01/2006 13:17:04
(la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
E cel mai important, din punctul meu de vedere. Iar daca tu nu esti 'intreaga' (implinita), se repercuteaza asupra lui. Asta e primul motiv care trebuie sa te faca sa te hotaresti ce e mai bine pentru voi doi.
Nu inteleg de ce esti cu sotul tau? Ai mentionat doar mila, iar daca asta e tot ce simti pentru el, te deplang.
Vad ca tot afirmi "mama spune" "el spune"..Nimeni nu trebuie sa iti spuna CUM/CU CINE/UNDE sa iti traiesti viata. Doar tu trebuie sa decizi, avand in vedere, in primul rand, ceea mai bine pentru cea mica. Repet - ea e cea mai importanta! Sa nu intelegi ca ce este mai bine pentru ea e o situatia materiala buna! Unui copil trebuie sa ii oferi in primul rand dragoste, apoi altceva. Cred eu.
Ai doua variante:
1. Ramai cu sotul tau si accepti lucrurile asa cum sunt. Te mobilizezi si iti cauti de munca sau incepi o facultate prin cursuri la distanta.
Nu ai energie? Astea sunt minciuni pe care ti le spui singura, ca sa poti ramane in starea asta de lancezeala in care te-ai complacut in ultima vreme.
Increderea vine din realizarile noastre. De unde sa ai incredere, daca toata ziua stai in casa si nu faci nimic concret? Iesi, cauta, du-te la interviuri. Si in fiecare seara sune-ti ca ai facut ceva bun pentru tine si mergi in directia care trebuie! De acolo iti iei increderea.
2. Pleaca fara a te uita inapoi. Daca nu il iubesti pe acest barbat si nu te multumeste nimic din ce te inconjoara, n-ai ce cauta acolo.
Te gandesti ca iti va fi greu?! Intotdeauna este asa. Nici unuia dintre noi nu-i e usor. Totul e sa vrei! Odata ce ai facut primul pas, restul merge de la sine si daca nu merge cum ai fi vrut - te adaptezi!
Si tu si cea mica meritati sa fiti fericite! Nu uita asta nici o clipa.

Daca am fost cam dura pe alocuri, te rog sa ma ierti. Intentionez doar sa te ajut, nimic altceva.

Pertinent comentariul referitor la nick-ul tau! Schimba-l! Tu trebuie sa iesi din starea asta, nu sa o agravezi!
Eu mi-am pus numele de "brightside" cand eram intr-o stare groaznica de spirit. Si m-a ajutat. Cand alunecam in partea intunecat, imi aminteam ca trebuie sa zambesc, sa vad partea buna a lucrurilor.

TE ROG SA NU INTELEGI CA ACESTEA SUNT SOLUTIILE LA PROBLEMA TA! PT CA SUNT DOAR SUGESTII.

Mult noroc!
Orice copil este o fiinta pur - de Selima la: 17/02/2006 22:41:21
(la: Ati adopta un copil?)
Orice copil este o fiinta pura si nevinovata de faptul ca a fost abandonat. Eu as adopta un copil. Chiar daca nu stii care au fost trasaturile de caracter ale parintilor, daca il iei de mic, il inveti tu cum sa fie si ii transmiti caracterul tau fara ca prichindelul sa ramana cu prea multe de la acei oameni care nu l-au dorit sau care nu au avut posibilitatea materiala de a-l creste. Si in plus un copil adoptat este tot al tau, suna foarte egoist, dar tu il cresti si te ocupi de el si este al tau deoarece sufletul lui va fi legat de al tau. eu una sa aflu acuma ca as fi adoptata, nu mi-ar pasa de perintii mei biologici. Parerea mea este ca parinte se numeste acea persoana care te cresete,te iubeste, iti poarta de grija si e cu tine la bine si la rau. care iti suporta ideile nebunesti sau te sfatuieste la greu.
inimioare de copil - de karinia la: 11/04/2006 23:41:12
(la: de-ale parintilor...de-ale dascalilor...)
...si spun "inimioare de copil'' pentru ca in acest moment mi-a venit in minte un baietel de la o alta grupa, pregatitoare (avem clasele alaturate), care in fiecare dimineata cand il aduce mami la gradi se uita cu ochii in lacrimi la ea si suspina de ti se rupe sufletul si o roaga sa nu il lase acolo, sa il ia cu ea, ca "o sa mi se franga inimioara mea de copil mic de dorul tau!"...E acelasi speach de vreo 2 ani.Zambesc cu drag.
Am banuit bine ca partea cu ignoratul s-ar putea sa nu functioneze.Ci din contra.
Pune-l la treaba.Implicati-l in treburile voastre de fiecare seara ca si cum ar fi un adult cu drepturi depline. Sau, ma rog, asa sa ii dai impresia. Sa te ajute la bucatarie, pe sotul tau - daca e cazul. Da-i sarcini care sa fie cu o oarecare dificultate pentru el. Spune-i mereu ca "de acum e baiatul mamei el mare, care o ajuta pe mami, si mami e mandra si fericita ca in sfarsit are un ajutor". Ideea este sa realizeze de ce nu poti fi tot timpul la dispozitia lui si sa vada singur cat dureaza sa faci o mancare, sa speli sa calci etc. Dar - atentie !- sarcinile sa nu fie sub forma unui ordin ! Ci sub forma solicitarii ajutorului sau, ca sa termini mai repede sa te poti juca cu el.Acelasi lucru cred ca ar fi util sa il faca si sotul tau. Ar fi bine si pt tine, pt ca ti-ar lasa si tie sa ai un timp al tau ( din ceea ce intuiesc si nu cred ca sunt prea departe de adevar, cam cade in sarcina ta piticul), ar fi bine si pt pusti pt ca ar avea "timpul lui cu tati, ca intre barbati" si ar fi benefic si pt sotul tau, pt ca i-ar castiga incredere si prietenia in sudarea unei relatii viitoare tata- adolescent. pentru ca acum se pun toate bazele, in absolut tot.
Jumatatea aceea de ora sa ramana bucatica voastra de timp aparte.
Fa o testare 2-3 zile si vezi cum e.
Psiholog- da, cunosc o foarte buna dna doctor psiholog, specializata pe lucrul cu copiii, o sufletista. Din pacate, ma tem ca suntem din orase diferite. Insa lasa-mi 2 zile ca sa vorbesc cu ea sa vad pe cine cunoaste in Bucuresti.
Ai sa vezi insa ca si psihologul va merge pe aceeasi idee : sa ii ocupi timpul pana la momentul in care un program va deveni obisnuinta.
Il trimiti in tabara in vara? Este foarte bun regimul de tabara in dezvoltarea personalitatii.
Mi-a placut ceea ce ai spus cu jocurile. "fa tu, ca eu ma uit!".II este drag si e fericit pur si simplu ca sunteti langa el. Nu joaca in sine e obiectul atentiei lui, ci voi. Ceea ce e un lucru extraordinar. Si stii de ce? Pentru ca este semnul unei legaturi foarte puternice intre voi si acest lucru este deosebit de important pentru o legatura viitoare. Asa cum ti-am spus si mai sus, acum e momentul in care se sudeaza - sau se rup legaturi. Ori , daca fericirea lui e sa va aibe in preajma tot timpul, gandeste-te ce relatie buna veti avea mai tarziu, cand va ajunge la varsta adolescentei !
E dificil acum si e frustrant pentru tine.Pentru ca si tu ai nevoie de atentie si de timpul tau. La fel si sotul tau. Piticul poate sa inteleaga lucrul asta. Mergi pe ideea de a-i da impresia ca, ajutindu-te, te protejeaza. Ar trebui sa functioneze. Le place sa se simta importanti.
#116841 (raspuns la: #116717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timpul copilului din mine e al copilului meu in intregime - de Cezar Petrescu la: 25/01/2008 01:41:10
(la: Ce fel de viitor ne dorim pentru copii no┼čtri? )
...eram in curtea scolii,jucam "tace" pe timbre...doamne ce mult iubeam sa intarzii dupa ore,sa mai raman la un fotbal sau sa mananc smochinele smochinilor din fatza cancelariei ...sa balivernam dupa ore ,in pauze ,pe dupa scoala,cate-n frunza si iarba,,sa spunem bancuri inventate de noi,pe loc...care nu se mai terminau nicioadata...doaMNE NU UITA SA ADUCI ATAT BUCURIE IN SUFLETELE TUTUROR COPIILOR CATA AM AVUT EU...cat n-as da sa mai merg la furat de "cravate roshii",cum le spuneam noi codificat la ciresele de mai,sa furam zambile din gradini ne-mprejmuite,sa sar gardul de zeci de ori la vecinu' in curte unde dadeam cu mingea cand faceam cate-o miuta de strada si aveam tricourile mazgalite cu numerele celor de la u.craiova....jucand inaintas cu numele lui LUNG(portarul) pe tricou...sa alergam pe camp,la ogash cum ii ziceam noi,sa culegem nuci pana ni se-nverzeshte si sufletul din noi...sa fiu muscat de cate-un caine uneori...bravand pe marginea curajului ce punea stapanire pe mintxile noastre infierbantate de concurentza....sa merg la spectacole,la festival,sa fac insectare,ierbare,disectii pe broaste si experimente la chimie..sa prind paianjeni cu o boaba de smoala intr-un cap de atza si s-o bag in gauri unde ei ramaneau lipiti incercand sa atace prada neagra ce le invada spatziul....gusteri legatzi de gat cu atza ,plimbandu-i ca narozii prin fatza fetelor sa vada ce tari suntem....sa simt fiorul si frica primului sarut...sa mai fiu copil....
....SI SUNT...iata-ma int-o noua intrupare...iata-ne din nou ..."noi" !
Cuim sa nu itzi doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau?Eu am incercat sa construim o relatzie de prietenie la maxim...si merge...copilul meu,baietelul,ma iubeste la fel cum il iubesc eu pe el,,,insa tot timpul am incercat sa-i insuflu(macar atat)ca mama lui este cea mai importanta fiintza pentru el,chiar si inaintea mea si chiar daca el raspunde raspicat ca ne iubeste iun egala masura....vreau sa intzelega ca un tata ..niciodata nu va putea iubi copilul asemeni mamei...e ceva care nu poate fi intzeles sau descris in cuvinte....chiar daca am schimbat scutece la una cu sotzia,de mam focului....am incercat sa nu lansam stari de tensiune...sa ascultam muzica...si el a ales ce a simtzit ca il reprezinta...nefacand noi propaganda niciunui sti de muzica....de fapr mise pare firesc sa nu itzi fie teama de ce o sa-i placa daca stii ce ai fost...si ce esti!PUNCT.SI SA-I IUBIM NECONDITZIONAT ASHA CUM O FAC SI EI!(SCUZE DACA MAI AM GRESELI DAR SUNT PREA INFLACARAT DE AMINTIREA COPILARIEI ACUM)
SA NE TRAIASCA PUISORII!!!
cezar
Mda.. - de monte_oro la: 05/08/2013 11:33:42 Modificat la: 05/08/2013 11:36:34
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
Per total, dezamagitor, fata de asteptarile induse de premii si critica, chiar..Ce n-am inteles sub nicio forma, e de unde pana unde li s-a parut tuturor, de la regizor, pana la ultimul comentator, ca tema peliculei ar fi relatia unui tanar cu sufocanta lui mama.

Pai, Netzer sigur n-a cunoscut tipologia mamelor unor prieteni de-ai mei, niste "iedere" absolute, daca personajul mamei aia a vrut sa induca. Sa-i spui tu, ca "fiu-sufocat, chipurile, mamei tale "te fut in gura", de fata cu un tata-carpa, asta nu-mi poate induce absolut nicio simpatie pentru asa-zisul sufocat, un soi de "printisor", de fapt, sufocat, mai degraba, de fobiile personale si de un soi de imaturitate a raportarii la un eveniment ce-i putea strica total viata.

"Mama" din film face ceea ce aproape orice parinte normal la cap si cu sentimente firesti de iubire pentru unicul sau fiu, ar face... Incearca sa rezolve, acolo unde tatal-carpa-impotent si fiul-imatur si si plin de frustrari tampite... nu sunt capabili. Scena in care ea plange cu foc, povestind parintilor (cred ca, de fapt, e momentul cand ramane doar cu mama copilului ucis)ce bun, iubitor, delicat, sensibil si tandru cu ea era fiul ei, aia da... e reusita. Ea plange, de fapt, dupa imaginea ce si-ar fi dorit-o, dar care NU a existat in aceste dimensiuni, a fiului nerecunoscator.

Cat despre "domnul fiu sufocat", doar finalul il salveaza, cand are puerea sa vorbeasca cu tatal copilului si revine in masina hohotind. E primul... singurul... moment in care arata ca poate fi, ar putea fi si altfel decat un imatur prea razgaiat. Pe de alta, parte, obsesia multor cineasti dupa stilul ala de final brusc, abrupt, cu un asa-zis "final deschis", mi se pare nejustificat, cata vreme insasi morala filmului ramane in aer... de atata "deschidere" a finalului.

Pana la urma, stai si te intrebi ce a vrut Netzer sa transmita prin filmul asta, ca altfel pot depunde marturie sub juramant, ca "mama" era orice, doar mama-sufocanta, la modul iedera, nu.
In niciun caz de Oscar, in raport cu alte filme romanesti, oricum. Doar vesticii sa se minuneze mereu, eventual, de niste lucruri care, pentru noi, aici, tin de banalitate.
Dixit!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...