comentarii

corpul este invelisul sufletului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
pt.Dan Logan de la Ozzy - de (anonim) la: 01/06/2004 23:20:16
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
Dear Brother,

La 14 ani(pare un secol trecut...)am auzit prima oara pe Jimi Hendrix,Nasa mea(Dumnezeu s-o aiba in pace acum)mi-a dat de ziua mea un disc cu hituri al lui.M-a schimbat total.Eram un Beatles fan si Rolling Stones,sunt o generatie a anilor 69-70 ca muzica.Chiar acum cand iti scriu,am pe mine un T-shirt cu Jimi.
Apoi am descoperit Led Zeppelin si desigur The Who si desigur Black Sabbath,sunt un fan al lor de peste 30 ani,am fost norocos venind in USA si vazut live multe grupuri celebre.
Desigur...Ozzy Osbourne,pe care multi il considera "satanist"....la fel B.S.la care a cantat din 1968-1979,i-am vazut reuniti acum 2 ani,inca sunt f.f.f. buni si chiar si azi umplu stadioane intregi,cei vechi rezista cel mai mult datorita muzicii lor. Alt ex. The Stones.Nu am mare interes in muzica de azi,traiesc cu cea din trecutul meu,dar imi place Moby,U2,Nirvana,Tool,Radiohead,Depeche Mode,cu rap-ul nu le am,mi-a placut insa Run DMC si Public Enemy.
Dar am fost mereu fan Pink Floyd,Yes,Jethro Tull,Deep Purple,Guns'n Roses,
Aerosmith,Judas Priest,Genesis,Peter Gabriel,si i-am vazut pe toti in concerte,la fel Bowie.

Si sunt tatuat pe brate,am 7 tatuaje si pe picioare la fel 3 si nu am nimic impotriva fetelor cu inele in buric.Odata am fost la un party al unor Hell's Angels in Alphabet City(NY),si unii se tatuau.O fata f. draguta avea spatele tot tatuat si pe coapsa si am intrebat-o la misto unde duce dragonul ei de pe coapsa si si-a dat pantalonii jos fiind goala in fata mea.Era un frumos tatuaj un dragon inaripat de la spate si pe piciorul stang la glezna.

Avea inel in buric si in nas si in limba.Nu ma supara astea deloc.Eu sunt artist plastic si la acea vreme desenam si cream tatuaje pt. ei si Tattoo parlors in NY.Bani f. buni si droguri pe gratis(de calitate buna,nu...indoite!).
Poate eu nu eram la fel in liceu,dar cred ca eram mai rau ca cei de azi.Ha!
Mergeam beat la cursuri,beam la ore si nu-mi pasa de romana si mate,am trecut ca gasca prin apa ,talentul de artist m-a salvat de la repetentii,am ramas de cateva ori corigent si odata repetent totusi,pt. ca nu mi-a placut scoala,chiuleam cu lunile.

Odata prof. de istorie(care era si directoarea liceului Tonitza,Bertea)m-a vazut dormind in clasa la ora ei,eram beat si ca de obicei in ultima banca,mi-a zis sa-i suflu in nas si puteam a bautura,m-a trimis acasa,pt. ca aveam talent prof. de arte mereu ma aparau si scoteau din cacat.Dar eram renumit ca betiv si pornograf.
Trebuia sa fim tunsi scurt si noi baietii uram asta,cei din cerc care stiu acele vremuri stiu ce spun.Stii ce faceam,mai ales cand cu 2-3 luni inainte de vacanta mare?De acasa zilnic ne faceam o solutie de apa si zahar si ne ungeam pe par,devenea gretos dar il puteam indoi si aranja la ceafa sa para scurt caci la ora 8AM cand veneam la liceu,era un prof. la usa ce ne controla!

Eu mi-am facut un amic din mecanicul liceului si asta imi deschidea o fereastra
pe care intram in scoala fara a trece prin control.
De multe ori in clasa dormeam...noaptea eram la petreceri si sex.
Sefa clasei trebuia sa spuna fiecarui prof. la ore cine e absent,ii ziceam sa nu ma dea si imi jucam ruleta norocului,daca eram chemat la lectie sau nu.Dormeam in ultima banca si mereu am stat langa o fata si imi puneam capul in poala ei.

Cu fumatul...alta poveste.Desigur nu aveai voie sa fumezi dar noi tot o faceam,fie in boschetii din curtea liceului de iesea fumul ca la locomotiva si Prof.Macarie(de Romana)Augustin,venea in pauze cu o nuia sa ne arda dar saream gardul si radeam de el.Alteori,iarna fumam in Wc si venea si acolo dupa noi caci iesea fumul gros pe hol.Ne adunam 4-5 intr-un WC,in special primul care dadea la usa de intrare ,de ce? pt. ca atunci cand o deschidea,mergea mai intii la celelalte Wc uri,si noi deschideam usa noastra ce o bloca pe cea de la intrare,incat el nu ne putea vedea si o roiam razand.

Dar cate si mai cate,crezi ca-mi pare rau de acele vremi,NU!Si sa stii ca si azi nu am nimic impotriva tinerilor de liceu din RO,ca au cercel in buric sau jeansi evazati si isi arata buricul fetele.Eu am trait intr-o vreme cand era moda evazata in RO. si la o vreme cu dungi,par lung etc.Eram rebeli.

Cand aveam 3 zile pe sapt. cursuri de arta,la alta cladire,deci nu erau prof. de materii,atunci ne purtam parul lung.
Eram mereu beat si acolo,dar luam 10 pe linie la desen,pictura,sculptura,schite,compozitie,grafica etc si prof. nu ziceau nimic.
Am avut expozitii in Austria,Franta,Cuba,Germania...desigur eu am stat in RO,doar picturile mele au plecat....

Dear brother,fi mai loose,nu stiu ce varsta ai,eu am 48 si inca simt in mine ca sunt un teenager si de ce nu?Poate azi sunt mai intelept si imi cunosti parerile actuale dar omul trebuie sa fie free,orice varsta are lasa-l sa se descopere singur si nu critica,ani de nebunii,rebeliuni etc.se vor duce candva,sa ai amintiri de orice fel este bine sufletului,se cunoaste mai bine,invata diferite lectii din viata asta.

Astea am avut de spus,sa ma critice cercul nostru acum.
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

Ps:Pt. cei din generatia mea,in liceu fumam si era o moda atunci,Bucegi,Tractorul,Carpati si desigur Marasesti.
In NYC in Alphabet City este un Tattoo Parlor al carui propietar este un om f. faimos Huggybear,f. talentat in a face tatuaje,are pe corpul lui 250 de fluturi
de diverse culori si specii.Huggybear a fost in razboiul din Vietnam,veteran decorat cu 3 Purple Hearts si 1 Bronze medal,un Brave Warrior!
250 de soldati ca el din acel razboi inutil,au fost ucisi atunci,fiecare fluture de pe corpul lui este sufletul unuia din cei morti,i-a cunoscut personal,in acest fel isi aduce mereu aminte de ei purtindu-i pe corpul lui.

Wakan Tanka Tunkashila onshimala(Grand Father Spirit,pity me,so my people may live)

Great Chief and Medicine Man,Lame Deer(Lakota-sioux-Takche Huste)































































Garcia Márquez's Farewell to His Friends - de Florin si atat la: 30/08/2004 23:05:50
(la: Avem timp)
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de zdreanta si mi-ar oferi în dar o farimitura de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, dar ca sigur as cintari ce as spune.

As aprecia lucrurilor nu pentru cam cit ar valora cit mai degraba pentru ceea ce reprezinta.

As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult. Stiu ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge în timp ce altii se misca fara tinta; m-as trezi în timp ce ceilalti ar dormi.

As asculta cind altii ar vorbi, si cit m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata!

Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farima de viata, m-as imbraca simplu, m-as arunca la orizontal ca soarele sa-mi mingie cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.

Dumnezeul Meu, daca eu as avea inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta ca soarele sa o topeasca. Cu un vis de-al lui Van Gogh as picta in stele un poem de Benedetti si o serenada de Serrat ar fi serenada mea ofera Lunii.

Cu lacrimile mele as uda mai degraba trandafirii, sa simt durerea spinilor si sarutul (?!) petalelor.

N-as lasa nici o zii sa treaca fara a spune celor dragi ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire.

Barbatilor le-as dovedi cit de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrinesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as darui o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu virsta, ci cu uitarea.

Am invatat asa de mult de la barbati...

Am învatat ca fiecare vrea sa traiasca pe virful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.

Am învatat cind un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, de fapt l-a vrajit pentru totdauna.

Am învatat ca un om are dreptul sa se uite de sus la un altul doar cind il ajuta sa se ridice. Am invatat asa de multe de la voi, dar in cele din urma nu-mi vor fii de nici un folos fiindca atunci cind ma vor pune inauntrul acelei cutii, din pacate, voi fi murit.
#20657 (raspuns la: #20570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
No problem! Ai sa te reincarn - de mya la: 22/12/2004 23:34:29
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
No problem! Ai sa te reincarnezi in viata urmatoare in caprioara... apoi poate in limbric... apoi - mai stii ca nu - in microb SIDA... nu conteaza in ce... dar ai sa devii in cele din urma PERFECT... si aia e ce conteaza... Si deci, fii linistit...

Religia hindusa nu spune asa niste prostii, astea sunt interpretari proprii si personale. De genul New Age cel mult. Daca o sa citesti despre hinduism o sa te convingi singur ce spune si ce nu spune, eu nu zic sa ma crezi pe cuvant.

Existenta bijuteriilor care imita aurul nu scade in nici un fel existenta aurului pur, adevarat. La fel si cu religiile "prelucrate"...ele nu diminueaza valoarea religiilor adevarate. Religiile adevarate sunt cele care cuprind principii si invataminte prin care corpul, mintea si sufletul se unesc cu Dumnezeu in cele din urma.





#32137 (raspuns la: #31944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. mya - de Paianjenul la: 25/12/2004 14:30:44
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
"Religia hindusa nu spune asa niste prostii... Daca o sa citesti despre hinduism o sa te convingi singur ce spune si ce nu spune..."

- Am citit despre hinduism si m-am convins singur ce spune si ce nu spune. Te invit sa citesti si tu materialul pe care l-am gasit, si sa decizi singura daca cele afirmate in acest material sint prostii sau nu... (sublinierile din text sint facute de mine):

"According to the Upanishads rebirth or reincarnation of the souls can take place in a series of physical bodies (normally in human bodies but also in animals and even plants) or in a series of astral and preternatural bodies (sun, moon, planets, stars, angels or demons), depending on one's karma. The Kaushitaki Upanishad expresses it more clearly: "He is reborn here either as a worm (eu i-am zis limbric - nota mea), or as a butterfly, or as a fish, or as a bird, or as a lion, or as a serpent, or as a tiger, or as a person, or as some other being (eu i-am zis microb SIDA - nota mea) in this or in that condition, according to his works, according to his knowledge" (1.2)

http://www.spiritual-wholeness.org/faqs/reincgen/hindrein.htm
vezi subtitlul 4 - Transmigration of Soul in the Upanishads

sau:

"At the moment of death, those in whom tamas predominate will be reborn as grass, trees, insects of every type, fishes, snakes, reptiles, birds, lions, boars, evil men, etc., depending on the amount of tamas each one has gathered during his present life and the non-expiated ones of his previous life (12. 42-45)

http://www.spiritual-wholeness.org/faqs/reincgen/hindrein.htm
vezi subtitlul 5.3 - Reincarnation in Dharmashastra (The Laws of Manu)


"Religiile adevarate sunt cele care cuprind principii si invataminte prin care corpul, mintea si sufletul se unesc cu Dumnezeu in cele din urma."

- Nu exista religii adevarate ci doar religie adevarata. Asta pentru simplul motiv ca

a. exista doar un singur ADEVAR - nu mai multe! (chiar daca acest ADEVAR poate sa aiba mai multe fatzete...)...

si ca

b. orice religie care - deliberat sau de buna credinta - promoveaza invataturi care nu corespund cu ADEVARUL, este o religie FALSA (indiferent cit este de mare procentul de adevar pe care il contin aceste invataturi!)...

#32239 (raspuns la: #32137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Una e religia si alta e spiri - de mya la: 29/12/2004 18:35:18
(la: religia este extremista)
Una e religia si alta e spiritualitatea.

Sunt mai multe religii in lume. Existenta bijuteriilor care imita aurul nu scade in nici un fel existenta aurului pur, adevarat. La fel si cu religiile "prelucrate"...ele nu diminueaza valoarea religiilor adevarate. Religiile adevarate sunt cele care cuprind principii si invataminte prin care corpul, mintea si sufletul se unesc cu Dumnezeu in cele din urma. (am mai scris asta la alt subiect). Nu vedeti ca toate religiile adevarate au acelasi scop? Oamenii le-au modificat prin prisma gandirii lor inguste.

Ce vreau sa spun? Pai vreau sa spun ca ... uite poti sa te duci intr-o biserica (de orice cult ar fi ea) si sa nu simti nimic stand acolo, sa nu simti nici un fel de binecuvantare, vibratii, etc. Sau poti sa te duci in alta si sa simti cu adevarat.

Eu am locuit in Bucuresti langa biserica Silvestru, unde preot era Parintele Galeriu. Era omor mereu, la slujbe, de Paste, de Craciun...ma rog. Si nu erau doar mosi si babe, erau oameni de toate varstele si preocuparile. Si de fiecare data cand ma duceam acolo cu tatal meu sa donam ceva, bani sau altceva...Parintele Galeriu ne ruga sa iesim afara si sa impartim totul amaratilor din fata portilor. Intotdeauna!

E diferenta mare intre un om spiritual si unul religios, diferenta e enorma. Am vazut babe desulte si analfabete care radiau de fericire cand se rugau si am vazut preoti care dadeau din gura ca o morisca si pretindeau bani de inmormantare fara scrupule, cu fete impasibile, plictisite de moarte. Asa cum am simtit binecuvantare in moschei din Turcia, in biserici protestante din Germania sau cum poti sa simti in temple hinduse din India (acolo a fost sotul meu, eu nu am fost...inca). In unele da, in altele nu...uite de ex. in renumitul dom din Koln nu am simtit nimic, din contra...am simtit vibratii negative.

Iar cei care nu cred in reincarnare sa fie sanatosi. Fiecare crede in ce pofteste. Cine zice ca e o aberatie e un om marginit cu gandire limitata de limitarile din subconstientul lui. E ca si cum ai nega hinduismul si existenta tuturor sfintilor hindusi. Nu se exclude una pe alta, rezultatul e acelasi...unirea cu Dumnezeu, indiferent de modalitatea prin care ai ajuns acolo.

Poti sa iei trenul sau sa te duci cu barca...tot acolo ajungi.




Imortalitate sau finalitate? - de Magul la: 30/08/2005 17:12:29
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Astazi nemurirea sufletului este acceptata de majoritatea oameniilor ,indiferent de religie ,inafara de cei care sunt adeptii unui materialism irational.
Fac un mic comentariu care poate fi catalogat de unii drept "stiintific" desi nu aceasta este intentia mea.Legatura dintre corpul material si suflet(corpul spiritual) a fost indelung discutat,avansand tot felul de teorii. S-ar putea insa sa existe un alt corp care sa lege acestea doua ,pe care il numesc "energetic".Acesta este "adezivul" care tine impreuna trupul si sufletul,moartea nefiind altceva decat distrugerea acestui corp.Aceasta ar explica probabil succesele acupuncturii care vede "canale energetice" sau ale yoga.De asemenea , sa nu uitam experientele de moarte clinica in care subiectii,descriind nuantele de culori vazute, sa vada de fapt corpul energetic.Sau batranetea nu poate fi explicata ca si o degradare progresiva a acestei uniuni , finalizata prin moarte?Ca sa nu mai mentionez telekinezia, telepatia sau alte "enigme" ale omului.Care ar fi insa rolul creierului in acesta ecuatie?Acela de a cupla sufletul la lumea materiala, de-al adapta realitatii percepute de noi.
In privinta reincarnarii , as vrea sa subliniez faptul ca aceasta ar putea fi o ipteza in determinarea evolutiei omului. Cazurile spectaculoase de reincarnare sunt cunoscute, de ce insa se manifesta cu predilectie in zonele unde acesta face parte din religie(India)?Dar senzatiile de deja'vu ,reactiile de antipatie fata de persoane necunoscute ,visele premonitoriii sa fie manifestari ale acestui fenomen?
Reincarnarea nu este acceptata de doctrina oficiala a crestinismului insa marile civilizatii(egipteana,celtica,indiana,greaca) si cartile sacre ale omenirii sustin cu inflacarare existenta ei.
cata - de gigi2005 la: 16/09/2005 02:36:41
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
sunt de acord cu tine pana la un punct: defineste persoana credincioasa. Fariseul care se duce la biserica pentru ca asa se cade, preotul care are harul lui Dumnezeu, calugarul care a depus juramantul de castitate, o persoana care nu merge la biserica dar se roaga acasa... Toti acestia, si poate mai sunt exemple, il au pe Dumnezeu in suflet. Si totusi...
Sa-ti mai dau un exemplu:
Am o cunostintza care a suferit cu fierea. O perioada a sustzinut cu tarie ca Dumnezeu a vindecat-o, credintza, posturile indelungate... Plauzibil pana intr-o zi cand la o discutzie libera a recunoscut ca la slujbe ii fuge gandul in alta parte si nu le urmareste (de, diavolul isi face de cap), ca posteste ca asa a invatzat-o guru la yoga ca e bine iar acum 2 luni si-a scos fierea.
E, cu aceasta femeie am fost la Maritza pentru fata ei. Ce i-a zis Maritza nu stiu in amanunt, cert este ca pe familia ei era cazut un blestem din neam, dinspre partea sotzului. Si nu numai pe a ei, ci pe toate neamurile sotzului ei.
Crezi ca a ajutat-o biserica pe care o ferecventeaza de 12-13 ani neintrerupt? E o femeie resemnata care merge in continuare la biserica dar si la clarvazatoare si ghicitoare... Doamne iarta-ma, nu invatz pe nimeni sa nu creada in Dumnezeu. Credintza ajuta dar fratzilor, faceti-o cu toata fiintza, cu fiecare celula a corpului, cu tot sufletul. Noi suntem laici, nu avem gandul la Dumnezeu tot mereu. Sunt unii care mai practica "Rugaciunea lui Iisus", sau spun rugaciuni in gand dar ... nu este de ajuns. Totzi suntem pacatosi...cat sa ne caim sa putem spala toate pacatele noastre? Cred ca daca am plange pana la sfarsitul vietzii noastre in continuare si tot n-ar fi de ajuns...

Uite am acum o carte pe care ma tot chinui s-o citesc si sa subliniez niste pasaje. Am gasit-o in librarii, e din 2003 dar se mai gaseste ca eu am luat-o acum 2 luni. Se numeste "Puteri si practici vrajitoresti - Ancheta asupra practicilor actuale de vrajitorie", e scrisa de un francez Dominique Camus, etnolog si sociolog care a mai scris si alte carti pe tema asta. A aparut la editura Polirom din Iasi in traducerea lui Mugurash Constantinescu.
Daca o rasfoiesti te vei edifica: nimeni nu este protejat...
De fapt ne confruntam cu doua fortze: a vrajitului si a celui ce vrajejste si, implicit, cu fortza celor 2 vrajitori: cel ce face si cel ce desface...
Crezi ca pierde vreunul?
Vrajitorul ce face farmecul minimizeaza lovitura intoarsa si isi incheie relatia cu clientul. Cel care desface se teme mereu ca fortzele malefice vor irumpe brusc. Deci "facatorul" si "desfacatorul" desi fac farmece, fiecare practica alta forma de vrajitorie, acestea nefiind echivalente.

Dar, ca si o vedere generala, practicarea vrajitoriei este un mare pacat, indiferent de pozitzia pe care te afli.
#72538 (raspuns la: #72364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dovezi ?!?! - de om la: 15/11/2005 18:26:54
(la: Reincarnarea)
Zau asa mai rsi...intrebi de parca tu ai dovezi ca ... visezi ;))
Sunt mai multe "curente":
- sufletele sunt create si pre-exista corpul = hindusi, platonicieni, unii gnostici
-sufletul este creat, dar nu exista inaintea formarii corpului = crestini ortodoxi
-sufletul nu este creat si nu pre-exista corpul = traducianism (Tertullian of Carthage)
-sufletul pre-exista corpul fara sa fie creat individual (rezervor de suflete) = nord america

#87815 (raspuns la: #87673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prezumtia de nevinovatie inca nu s-a desfiintat - de yogi bear la: 03/12/2005 17:37:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
In primul rand:
Articolul initial al acestui thread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii yoga, autorul sau putand intra sub incidenta legii:

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, dacã fapta nu intrã sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã nationalist-sovinã, de instigare la urã rasialã sau nationalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãti si legat de apartenenta acestora la o anumitã rasã, nationalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

In al doilea rand:
Cred ca fiecare individ trebuie sa-si vada de propriul drum, de propria batatura, sa si-o ingrijeasca, mature si curete de uscaturi (sunt o multime in cea ortodoxa, cu exemple in presa recenta, nu intru in amanunte, pentru ca nu imi face placere, si eu sunt ortodox). Cat timp ne tot uitam la capra vecinului a noastra s-ar putea sa moara de foame si nici noi sa nu ne mantuim.

Lipsa de argumente nu e indicata de prezentarea celor confirmate de organizatii aparatoare ale drepturilor omului (ba din contra), ci de apelarea la intrebari de genul "faci parte din MISA?".

S-au emis aici si in presa argumente spirituale, biblice, morale, juridice ... , prezumtia de nevinovatie a fost incalcata de nenumarate ori. De ce au fost necesare toate astea? Un proces e in derulare (desi autoritatile il tot amana), nu e de ajuns sa asteptam rezultatul lui?

Au fost necesare pentru ca "dovezile" prezentate in cererea de extradare facuta pe baza a 2 (doua) mandate de arestare nu stau in picioare. Au fost necesare pentru a putea amorti opinia publica cu ocazia abuzurilor si violentelor si sunt in continuare necesare pentru a-i apara pe cei vinovati de aceste abuzuri. Aceştia sunt Ilie Botoş, Lia Savonea, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, Grigore Chaborsky, procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, George Bălan, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Virginia Chiriţă, Nelu Ogarcă, Virgil Bratu şi Alexandru Ionescu, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Eusebiu Şerbănoiu, Marian Delcea şi Marian Gherman, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Dumitru Ilieş, comisar în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cercetări Penale şi Mihai Vlad, agent SRI, inspector principal în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi procuroarea Elena Sandu. În timpul percheziţiilor şi anchetelor care i-au vizat pe yoghini MISA, aceşti procurori şi magistraţi au comis abateri grave precum infracţiune continuată de abuz în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, vătămare corporală, ameninţare, tâlhărie şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

In al treilea rand iata opinia unui preot crestin (nu este un document propagandistic ci unul din multitudinea de documente juridice si sociologice; aici este prezentat ca raspuns la calomnii):
Raportul realizat de expertul suedez Karl Erik Nylund despre MISA şi Gregorian Bivolaru

Acest raport a fost una dintre principalele probe ale apărării în procesul de extrădare judecat de Curtea Supremă din Stockholm în 11-12 octombrie 2005. Decizia finală şi irevocabilă a Curţii Supreme din Stockholm a fost aceea de a respinge cererea de extrădare formulată de statul român pe numele lui Gregorian Bivolaru.

Karl-Erik Nylund este doctor în teologie, preot şi poate cel mai mare expert al Suediei în materie de secte. Cea mai recentă lucrare a sa este ”A te juca cu focul – lumea sectelor” (2004). De mai bine de 30 de ani îi ajută pe cei care au devenit victimele unor diverse secte şi pe familiile acestora. Este adeseori angajat ca expert în aceste probleme şi este citat de multe ori în mass-media, deoarece este cunoscut pentru atitudinea lui critică la adresa sectelor nocive. De aceea Karl-Erik Nylund este calificat pentru a judeca dacă Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA) are caracteristici similare sectelor nocive sau nu. În munca de cercetare depusă pentru a scrie acest raport, şi în timpul interviurilor, Nylund a colaborat cu doctorul în sociologie Örjan Hultåker, fondatorul şi conducătorul Institutului de sondaje de opinie SKOP-Research, Skandinavisk Opinion AB.

1. Şcoala de yoga MISA

1.1. Introducere

Pentru redactarea acestui raport au fost consultate o serie de materiale din literatura de specialitate, precizate în bibliografie. La ele se adaugă cele trei interviuri cu Gregorian Bivolaru realizate în perioada în care acesta se afla în custodia poliţiei din Malmö, interviurile cu Mihai Stoian şi cu şase cursanţi MISA. Trei din cei şase sunt din România. În plus am luat legătura şi cu alţi români care trăiesc în exil şi care nu sunt membri ai acestei şcoli de yoga.

1.2 Înfiinţarea şcolii de yoga

Asociaţia Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost fondată de Gregorian Bivolaru în ianuarie 1990. Asociaţia, care iniţial a avut 22 de membri fondatori, a pus bazele şcolii de yoga care are la ora actuală mai mult de 37.000 de practicanţi şi simpatizanţi în mai multe ţări, printre care şi Suedia, Danemarca şi Finlanda. În Suedia, fundaţia yoga se numeşte Esoteric Orient Yoga, iar în celelalte două ţări se numeşte Natha. Mişcări ca MISA apar adeseori în medii unde există un gol spiritual şi unde ideile religioase care nu sunt în conformitate cu religia oficială sunt persecutate. Aceasta se petrece de regulă în ţări comuniste sau fost comuniste. Gândirea liberă şi mişcările ce au un mare număr de membri nu sunt văzute cu ochi buni.

Biserica română ortodoxă nu este încântată de acestă mişcare yoghină care îşi inspiră ideile din hinduism, buddhism, creştinism, din ideile lui Jung, şamd. Mişcările care se bazează pe idei din mai multe curente religioase şi filozofice se numesc sincretice. Majoritatea religiilor şi mişcărilor religioase sunt sincretice. Fenomenul este mai degrabă o regulă decât o excepţie. Religia ca fenomen social înseamnă, foarte simplificat, un sistem de credinţe plin de înţeles şi un sistem de roluri legitime. Cei care cresc într-o comunitate religioasă au modele explicative şi modalităţi de a acţiona, de care se folosesc personal. Ei învaţă dogma şi riturile care îi conferă omului identitate.

1.2.1 Dificultăţi cu care se confruntă mişcările spirituale

Interacţiunile dintre societate şi mişcările spirituale, aşa cum este MISA, trec continuu prin momente dificile. Astfel de momente ce pot afecta sistemul de credinţe şi pattern-urile rolurilor, pot apare şi în alte împrejurări de viaţă cu care oamenii se confruntă sau chiar în interiorul structurii personalităţii individului. Apar uneori şi crize ale credinţei care sunt naturale într-o societate pluralistică. Iar mişcările spirituale au activităţi care îşi propun ajutorarea oamenilor care se confruntă cu astfel de crize, ca astfel să îşi recapete credinţa.

1.2.2 Activităţile din cadrul MISA

Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze.

Yoga se practică de peste 4000 de ani. Este un vechi sistem hindus de autodisciplină şi tehnici menite să armonizeze şi să unifice corpul, mintea şi sufletul prin exerciţii fizice, controlul respiraţiei şi meditaţie. Cuvântul yoga provine din limba sanscrită şi înseamnă unire, punere la unison. Această unire este de fapt punerea la unison a sufletului individului, prin tehnici spirituale, cu universul, printr-un proces de autoperfecţionare.

Există diferite tipuri de yoga. Una dintre ramurile de yoga practicate în şcoala MISA este karma yoga. Aceasta ramură ar fi numită în limbajul nostru muncă voluntară sau benevolă. Pentru un hindus, scopul vieţii este moksha - eliberarea spirituală. Moksha înseamnă eliberarea de ciclul renaşterilor. Dar moksha, eliberarea spirituală, este atinsă şi de cel care s-a eliberat de ignoranţă, şi atunci există mai multe căi catre acest scop ultim: Jnana (calea cunoaşterii), Bhakti (calea devoţiunii) şi karma (calea acţiunii). Nu există o singură cale şi un singur mântuitor, ci există multe curente de opinie, conducători, guru şi zeităţi care contribuie la ajutorarea celor care cer ajutor pentru a parcurge calea spirituală.

Pe scurt, putem spune că una dintre modalităţile prin care cei care practică yoga în cadrul MISA urmăresc realizarea de sine este karma yoga. Nu este absolut deloc vorba aici de trafic de persoane, ci de o cale aleasă prin proprie voinţă de a se atinge scopul spiritual, cu ajutorul unui îndrumător spiritual. În cadrul MISA fiecare participant are îndrumarea spirituală a unui instructor care-l ajută pe calea spirituală sau îl temperează când este cazul. Practicanţii nu se izolează de societate sau de familie.

1.2.3 Ashram

Ashram-ul este un loc în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:

1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.
2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.
3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.
4. Toţi trebuie să ia parte la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).
5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.
6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23.
7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.
8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.

Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat. Internatul are un responsabil. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul. Aceasta nu este o pedeapsă ci ceva natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună. Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte.

Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit şi complet. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet.

2. Rolul conducătorului

MISA este un grup coerent, adică un grup în care sentimentul de ’noi’ este puternic şi îţi crează sentimentul de apartenenţă la grup. Opusul unui astfel de grup este ceea ce se numeşte grup străin, aşa cum adesea este cazul în cadrul grupărilor religioase. De astfel de grupuri străine se distanţează majoritatea, fiindcă sunt într-un mare grad expresii ale negativităţii. În această categorie se înscriu grupările comuniste, teroriste, acoliţii mişcărilor religioase hedoniste şi grupuri pervertite sexual. Din informaţiile care există pe Internet (printre altele pe site-uri ale ziarelor româneşti) reiese clar că pentru Gregorian Bivolaru anumiţi politicieni fac parte dintr-un asemenea grup străin. El pomeneşte şi alte grupări în declaraţiile şi scrierile sale. Este de aceea evident că Bivolaru, prin afirmaţiile sale puternic critice la adresa unor politicieni români şi-a făcut duşmani puternici. Oamenii îşi exprimă părerea la adresa unor asemenea “grupuri straine” prin demonstraţii paşnice în Bucureşti.

2.1. Rolul de îndrumător al lui Gregorian Bivolaru

Diferitele roluri într-un grup nu au exact aceeaşi valoare. Fondatorul unui grup se bucură adeseori de respect special. Acest aspect este valabil şi în cazul grupărilor spirituale.

Unul dintre aspectele cele mai importante în viaţă este tendinţa spontană de a urma comportamentul majorităţii sau a conducătorului grupului. Aceasta se petrece pe nesimţite în orice grup. Începătorul, cel nou-venit sau cel care se află pe o poziţie inferioară nici nu remarcă rapiditatea cu care caută să se adapteze la normele grupului. Conducătorii puternici îi pot face pe indivizii grupului să urmeze normele şi valorile morale din acel grup. Cel cu autoritate are control asupra oamenilor prin diferite mijloace, ca de exemplu recompense sau pedepse (izolări, amenzi etc.). În studiul pe care l-am realizat asupra MISA nu am remarcat nici un fel de astfel de comportamente sau de pedepse.

Grupări religioase radicale, ca de exemplu mişcarea Guyana din anii ’70, mişcarea Heaven’s Gate din anii ’90 sau David Koresh din Waco SUA, sunt exemple de grupuri care impuneau o disciplină strictă membrilor lor. Cuvântul conducătorului era lege pentru ceilalţi până la moarte. Şcoala de yoga MISA NU ESTE o astfel de grupare.

MISA de asemeni nu poate fi numită o mişcare spirituală rigidă. Într-o asemenea mişcare nu sunt permise criticile. În cadrul MISA fiecare e liber să critice aspectele legate de activitate sau chiar pe instructori. De asemeni fiecare este liber să părăsească şcoala de yoga fără să se teamă de represalii.

Represaliile sunt o caracteristică a sectelor manipulative, adică: ”acele mişcări religioase sau de alt gen, în care crizele de credinţă sunt activ reprimate, negate sau pedepsite. Într-o sectă manipulativă se urmăreşte conştient ştergerea identităţii eului şi înlocuirea acesteia cu o pseudo-identitate care este condusă de un ideolog sau de o ideologie.”

Conform acestei descrieri a sectelor manipulative reiese clar că MISA nu este o sectă manipulativă.

Ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, ea trebuie de asemeni să îndeplinească trei dintre cele patru A-uri.

Agresiune – pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea.

Aversiune – critică şi persecuţii ale celor din afara grupării, ca de exemplu părinţii.

Alienare – circuit închis în sectă, sub formă de colectiv geografic sau ideologic. Secta devine noua familie.

Adevărul absolut – nu există decât în cadrul sectei, şi conducătorul/conducătorii au drept absolut în a interpreta adevărul.

În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi vorba de alienare. Câţiva dintre cei care sunt dedicaţi mai mult pot avea un contact minim cu lumea din afară, însă conducătorii urmăresc în mod activ să se opună acestei forme de alienare, încurajându-i pe aceştia să se întoarcă la servici şi la familie. Gregorian Bivolaru NU pretinde că are monopol de necontestat asupra adevărului. El este un îndrumător spiritual alături de alţii şi este convins de faptul că are o misiune în societate. În schimb el nu a avut şi nici nu are nici un fel de pretenţii politice. Dacă lumea se va transforma prin dieta lacto-vegetariană şi prin meditaţie, atunci aceasta se va produce treptat. Puterea lui Bivolaru se afla chiar în umilinţa de care dă dovadă. Prin urmare în cazul MISA nu regăsim nici unul din criteriile care definesc sectele manipulative.

Bivolaru s-a retras pentru a medita şi a scrie cărţi. Şcoala a fost preluată de un consiliu director, şi este condusă formal şi democratic de acest consiliu. Fiecare şcoală de yoga din celelalte ţări are un conducător, de regulă dintre membrii vechi ai MISA, şi este înregistrată ca fundaţie non-profit, cu un consiliu director democrat. Aş putea să-l numesc pe Bivolaru “membru onorific”, care datorită modestiei sale se bucură de un mare respect.

2.2 Acuzaţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru

Interviurile pe care le-am avut cu Gregorian Bivolaru, între care la unul dintre ele am fost doar noi doi prezenţi, m-au făcut să pun serios la îndoială acuzaţia de pedofilie care i-a fost adusă. În cadrul mişcării relaţiile dintre oameni sunt apropiate, chiar şi între instuctori şi elevi. Însă fata implicată nu a fost eleva lui Bivolaru. Personal aş fi extrem de surprins de existenţa unei relaţii între Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru.

Cealaltă acuzaţie care i s-a adus în timp ce el se afla în închisoare în Malmö şi anume traficul de persoane, este pur şi simplu o neînţelegere a ceea ce înseamnă karma yoga. Vezi textul despre karma yoga de mai sus. Se pune problema de muncă voluntară, ca o modalitate de auto-perfecţionare şi de atingere a adevărului. Mulţi dintre cei care locuiesc în ashram nu au bani să plăteasca şederea lor aici, şi prin karma yoga au posibilitatea să participe la activităţile ashramului. Cei din MISA afirmă: karma yoga este o formă de meditaţie care îl ridică pe cel care o practică din îndoială şi rătăcire şi aceasta poate transforma în bine lumea în care trăim.

2.3 Taberele spirituale

În fiecare an în România se adună 10-12.000 de oameni pentru a participa la simpozioanele internaţionale de yoga organizate de MISA. Practicanţi din toată lumea vin aici unde umplu un întreg sat de vacanţă. Printre altele aceştia practică şi helioterapia. Participanţii la simpozion sunt admişi pe baza unei legitimaţii, pentru care trebuie să trimită poze, uneori în costum de baie, coducătorului MISA. Aceasta pentru a “citi” aura celor care vor să participe, pentru a se putea stabili dacă nu au probleme de sănătate. Conform MISA totul este viu – oameni, animale, plante – şi înconjurat de un câmp energetic numit aură. Capacitatea de a vedea aure poate fi dezvoltată prin antrenament. Fiinţele care au un înalt nivel în evoluţia lor spirituală au aură albă, care poate fi văzută de la kilometri distanţă. Există şapte niveluri vibratorii în aură, asociate celor şapte chakra sau centri de forţă. La o persoană sănătoasă aceste focare energetice sunt clare şi distincte. La persoanele bolnave, aura este neclară şi are culori întunecate.

Pentru selectarea participanţilor la tabere, printre care se află şi mulţi tineri, la aceste simpozioane internaţionale se adună un număr mare de fotografii. Aceste forografii au fost confiscate de autorităţile române şi clasate ca poze pornografice, evident pentru că aceştia nu vor să înţeleagă ce conţin fotografiile (adică o singură persoană în costum de baie) şi care este scopul lor.

3. Ce este de fapt MISA?

Dacă MISA nu este o sectă manipulativă şi periculoasă, atunci ce este? Aş putea spune despe MISA că este o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă, a terapiilor alternative, cu puternice trăsături de sincretism gnostic. Ideile de bază sunt reîncarnarea şi transformarea de sine (capacitatea de a te transforma pe tine însuţi). Un cult este o mişcare care apare adeseori într-un mediu de privări psihice, şi atunci lumea se adună în jurul unui conducător. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici yoga.

După interviurile cu mai mulţi români din diaspora am mari îndoieli referitoare la faptul că Gregorian Bivolaru ar putea avea parte de un proces corect în ţara lui. După cum am putut singur constata, acuzaţiile aduse împotriva lui sunt evident false, şi de aceea constituie ele în sine o dovadă a persecuţiilor la care este supus. De asemenea nu cred că Gregorian Bivolaru ar avea vreo şansă să supravieţuiască într-o închisoare românească.

Surse:

Interviuri.
-Gregorian Bivolaru
-Mihai Stoian (responsabilul centrului yoga Natha)
-Trei practicanţi yoga danezi şi trei români, aflaţi în vizită în Danemarca (din motive de siguranţă nu le divulg numele)
-Ulla M Sandbaek, fost parlamentar EU

Literatura de specialitate:
Nylund , Karl-Erik Att leka med elden – om livets på sektens villkor . Sellin 1998
Nylund, Karl-Erik Att leka med elden – sekternas värld . Sellin 2004
Hammer, Olav På spaning efter helheten New Age en ny folktro .Wahsltröm &Widstrand 1997
Holm, Nils. G Religionspsykologins grunder, Åbo Akademi 1993
Holm, Nils G. (Ed.) Encounter with India, Åbo Akademi 1990
Haglund, Gunilla Credo guiden Uppslagsbok för sökare, Sellin 1997
Harper´s Encyclopedia of Mystical and Paranormal Experience. Castle Books, Edison 1991
Mc Guire, Meredith B Religion. The Social Context Ivth edition . Wadsworth Publ.House 1997
Scrieri ale domnului Gregorian Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3864


#92620 (raspuns la: #92573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mereu ne aducem aminte........ - de cosmacpan la: 13/05/2006 20:50:44
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
“Un geniu isi ia ramas bun”

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

casandra_radu - de Alexandros la: 12/09/2006 16:30:15
(la: Carpe diem sau nu?)
Nimic nu ma impiedica sa savurez clipele in care motzai in autobuz dimineata, merg pe strada, stau relaxata pe un scaun, manac o mancare delicioasa, fac un dus sau o baie prelungita, ma bag in pat sa dorm, fac curat prin casa...sau sunt cu cei dragi. Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi. Realizezi ca trecutul e mort, viitorul nu a venit iar clipa este singura dimensiune reala in care existi. Aici-acum. Oamenii rateaza clipa fiindca nu o traiesc, mereu incearca sa o "potriveasca" cu trecutul ori se gandesc la viitor imaginandu-si lucruri mai frumoase decat au fost in trecut. Si in tot acest timp, clipa se scapa printre degete.
Se pare ca cel mai greu lucru este sa fii actual, sa traiesti in prezent,sa iei lcururile asa cum sunt, sa nu incerci sa te mulezi dupa concluziile trecutului si nici sa visezi la un viitor mai bun. Trecutul nu poate fi schimbat, cel mult reinterpretat iar in ce priveste viitorul, acesta nu exista, nu a venit si cine poate stii daca ziua de maine va mai veni si pentru el? Moartea poate surveni oricand. Astfel ca ma ghidez dupa o simpla intrebare, deseori retorica:"Ce as face altfel daca maine ar fi sfarsitul lumii sau sfarsitul meu?" Si atunci nu mai pierd vremea cu amintiri, cu planuri de viitor, cu prostii, cu orgolii, cu vesnice nemultumiri, nelinisti...ramane doar ceea ce conteaza.


E o explicatie plauzibila a sintagmei "carpe diem".
Insa nu e decat o viziune personala asupra acestei chestii.
Asa vezi lucrurie tu?
E ok.
Dar asa vezi oare lucrurile?
Nu e doar simpla teorie?
Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi.
Ca sa iubesti viata si sa te iubesti si pe tine trebuie sa-i iubesti si pe ceilalti altfel dovedesti un egoism extrem.
Sa iubesti pe cineva trebuie sa tii cont de trecut ,chiar sa te mulezi dupa concluziile trecutului, altfel neavand trecut sau netinand cont de el, se presupune ca nu poti iubi pe cineva decat numai daca e o iubire flash, fara trecut si fara viitor.

Daca maine ar fi sfarsitul lumii, eu nu cred ca as face nimic.
Ar fi totul in zadar.
Daca ar fi sfarsitul meu iarasi nu as face nimic dar nu din acelasi motiv ci pentru as face multe. As descoperi ca nu mi-ar ajunge inca o viata sa fac tot ce mi-as dori.

Uite un exemplu minunat de cum ar trebui sa traim nu ultimele clipe ci toata viata:
(cred ca am vazut si pe cafenea textul insa merita recitit)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel García Márquez




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#144850 (raspuns la: #140996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
d-le Muresh... - de Lady Allia la: 12/06/2007 10:43:19
(la: Epidemia de turma - pentru mann)

"Judecam omul dupa ce si cum scrie acum."

Din fericire nu avem acest drept...d-le Muresh!
Putem doar să ne facem o impresie despre acel om, puteam doar să "avem impresia" că ştim ce a vrut să spună acel om, putem doar să interpretăm ce a scris acel om, dar...să-l judecăm...nu putem!
Ştii ce mai putem face? Să batem cuie prin cuvinte şi să trăim în propria spuză de prostie la gândul că dacă scoatem cuiul nu există nici o urmă, dar...urma există, omul există şi sufletul acestuia la fel!

dar se pare că toţi oamenii avem un dar comun: înfierarea celor care nu gândesc asemeni nouă...înfierarea noastră...pentru că nu ştim să percepem dincolo de cuvinte decât partea rea...!
ar trebui să trăim de două ori se pare să învăţăm ceva şi din cuvântul: acceptare şi căldură, iubire şi respect...

G.G. Marquez pentru mine este un exemplu de om care trăieşte fără să vrea să moară degeaba..., care iubeşte şi vrea să dea mai departe fără să ia...
Un exemplu de generozitate ar fi...testamentul său literar:

"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa
si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce
gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, de-abia acum inteleg
ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta in timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca.
As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de
viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce
iubesc, ca îi iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si
as trai indragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand
imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza a
se mai indragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea. In fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul în care urci muntele.
Am invatat ca ori de cate ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strans pentru totdeauna. Am învatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe cel cazut, doar cand trebuie sa intinda mana ca sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic".

Dar...într-adevăr este mult mai uşor să lovim decât să ne lăsăm loviţi şi uite aşa ajungem doar să sperăm că am dăruit ceva oamenilor de lângă noi, dar să nu fim siguri niciodată!!!

D-le Muresh...dacă nu vă place în postura de judecat...învăţaţi să nu mai judecaţi nici dvs....altfel semănaţi doar vânt şi neghină!

#205431 (raspuns la: #205192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexu - de andre_ la: 25/09/2007 22:35:42
(la: La o cafea, cu fetele..)
Alea-s de la gimnastica, dragutzo:))).
Si cum stim gimnastica pastreaza corpul tanar si sufletul in 'casa' buna.

Din trunchi si din genunchi:)))]
Imi plac mai mult alea din cot cum duce mana o cioco cu menta la gura ;)))) dar hai, treaca- mearga
#237148 (raspuns la: #237143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexule... - de Lady Allia la: 23/11/2007 13:04:04
(la: Cinci degete)
spunea tot Coelho..., dar la persoana I (mi-am permis din drag de tine sa pun totul la pers a II-a...):

"TU nu esti un corp care are suflet, esti un suflet care are o parte vizibilă numită corp. - Paulo Coelho - Unsprezece minute"
#258956 (raspuns la: #258689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Papusa de carpa - Scrisoare de bun ramas" - de Lady Allia la: 21/03/2008 08:42:24
(la: de unul singur........)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vederea tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu,daca as avea o bucatica de viata…

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui,tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata,in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. - Gabriel Garcia Marquez"

...cat de frumos stiu unii oameni sa simta, sa perceapa, sa inteleaga adevaratele comori ale vietii...esenta ei...!

frumoasa reintrare... :).
bine ai revenit pane!



#295177 (raspuns la: #295109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Protagoras la: 03/07/2008 23:36:47
(la: reincarnare a la cylon)
reincarnare sau doar clonare?
Reincarnarea presupune acelasi suflet (constiinta, eu) in alt corp.
Clonarea presupune acelasi corp cu alt suflet (probabil). In cazul clonarii, intrebarea este daca noi suntem doar amintirile noastre. Oare o clona a mea, nascuta (creata) dupa moartea originalului, va fi EU? Nu cred. Sa ne gandim ca aceeasi clona este creata in timpul vietii mele. Sau dupa moartea mea se fac doua copii cu aceleasi memorii. Fiecare isi va percepe memoriile ca fiind ale sale, dar este imposibil ca oricare din ei sa fie EU.

In legatura cu subiectul (oarecum) am citit o carte faina recent: "Posibilitatea unei insule" de Houellebecq.
*** - de anitzasmile la: 17/09/2008 20:32:04
(la: Intrebare pentru Doamne, Si nu numai)
Cum auziti de viol, deja luati foc si va turnati benzina in cap, de parca sunteti toate patite - crezi ca trebuie sa fii patita pt a empatiza cu victima?

inainte sa deschizi un subiect atat de taios, te-ai gandit macar la cat e de dureroasa situatia, chiar si la nivel de imaginatie?o situatie absurda in care morala nu-si mai are loc, orice hotarare s-ar lua, cel putin o viata e distrusa.

fratele meu, feminismul e una, violul e alta.nu e ca si cum ai lupta pt dreptul la vot, aici e vorba de lupta pt supravietuire.te gandesti la femeile care sunt violate apoi ucise?amesteci notiunile.

violul nu e o patanie ca oricare alta.e un cosmar.eu nu suport sa fac dragoste cand sunt suparata pe el (raspuns si lui om :) ) si crezi ca as suporta sa-si faca mendrele cu mine un strain?gandesti la faptul ca unii recurg la perversiuni, de parca nu e suficient sa penetreze fortat?

eu incercam sa ne gandim la o solutia unei probleme de morala - solutia n-o gasesti tu, eu, el, ea...solutia sta in mainile organului competent sa-i inchida pe astia pt ani grei si ale victimei, in functie de cat e de puternica si capabila sa mearga mai departe.iar decizia in cazul posibilei sarcini tot ei apartine, e corpul ei, e sufletul ei, e viata ei la mijloc.ea a suferit trauma, NU TU.si e absolvita de orice vina.daca biserica o condamna, eu sunt printre cei care nu arunca cu piatra.si cred ca Dumnezeu nu e la fel de aspru ca toti acei moralisti ce-si spun 'oameni'.cu alte cuvinte, sa-si ridice problema moralei cei cu desavarsire morali si nu pe trauma altora, ci pe a lor.

scuze ca am raspuns la un comentariu adresat lui cri cri, nu m-am putut abtine :)...ma contrariaza dezbaterea unui subiect fierbinte...la rece.

ah.uite un exercitiu de imaginatie.stii cazul ciomu :D...imagineaza-ti ca esti in locul victimei si ca efectul anesteziei a trecut.
#343042 (raspuns la: #343034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
GB - de just.a.touch la: 25/12/2008 18:05:11
(la: oare?cand voi zambi si eu????)
Plus sa stii ca exista si mai rau de atata, tzi-as povesti eu da n-am timp. Si sa stii ca Oana habar n-are ca de fapt femeile sunt cele mai parsive(adica nu nespalate la corp ci la suflet) persoane .... niste curve (adica nu din alea care isi vand/ofera trupul, ci din alea cu multiple fetze). Dpdv-ul meu sa stii ca majoritatea barbatzilor mai ales cei despre care vorbeste Oana sunt niste ingeri pe langa anumite femei si anumitzi barbatzi care te tzin in bratze o anumita perioada. Prefer de o mie de ori un barbat cum descrie Oana decat unul care imi spune cate in luna si in stele. Macar pe asta mai am sanse sa-l mai gasesc cand mi se pune pata sau lui pt. niscaiva tavaleala prin asternuturi ... pe astilaltzi nu-i mai gasesc .. poate fizic ... ca sufleteste is dusi de mult. Sa mai prinda Oana olecutza de experientze, cateva socuri pe care i le oferi viatza si o s-o vezi ce-i trec visele cu pretentzii din astea.
nu stiu cum sa definesc sufletul - de anisia la: 12/09/2005 15:32:10
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
in cuvinte. dar stiu ca el, sufletul, renaste din cenusa ca pasarea Phoenix. sufletul este puterea de a o lua de la capat. nu stiu cum arata el la infatisare, nu mi-am vazut niciodata sufletul. cred ca este imprastiat in tot corpul omului, in fiecare celula mai exact. cand te doare sufletul, ti-e sfarsit tot corpul,nu? considerandu-l puterea de a o lua de la capat, vad sufletul ca pe o energie. in momentul mortii, cred ca paraseste trupul sub forma de lumina. nu spun asta gandindu-ma la ce am vazut prin filme. incerc doar sa gasesc in mintea mea o explicatie. poate ca este doar cea pe care mi-as dori eu sa o aud, nu stiu.
sufletul vorbeste doar cu cel ce-l gazduieste. simte pentru cel ce-l gazduieste. nu stiu daca el si gandeste... nu cred. el simte si te lasa sa intelegi ce a simtit. "asculta-ti inima" - am auzit adesea. cred ca e defapt vorba de suflet. de acel al -spelea simt care iti spune ce si cum. unii il confunda cu instinctul. dar nu e acelasi lucru.
sufletul omului are un rol important in a defini persoana in intregul ei. trupul este doar invelisul eu-lui fiecaruia. iubim trupul pentru ceea ce ascunde dincolo de aspectul exterior. frumusetea vine din interior. un suflet frumos lumineaza un trup obisnuit si-l infrumuseteaza. stiu ca suna a clisee, dar asa este.


___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fi tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...