comentarii

corpul este invelisul sufletului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
un cadou frumos pentru sufletele noastre - de nickyola la: 18/01/2005 16:31:22
(la: Scrisoare catre o posibila sora spirituala)
Iti multumesc pentru ceea ce ai scris;nu cred ca vor intelege multi scrisoarea ta...poate nici eu nu am inteles exact ceea ce tu ai simtit cand ai scris-o...dar important este ca avem toti nevoie de aceasta SORA.Ar fi ideal daca acest spirit,acest TOTUL E BINE l-am purta cu noi mereu...in suflet,in ganduri,in vise.
Inca odata MULTUMESC!
Nicoleta
Sufletul este nemuritor - de Tofan Ana Isabella la: 19/01/2005 15:20:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cum adica discutia despre nemurirea sufletului este neiteresanta? Cam despre ce ar trebui discutat dupa parerea ta?
#33786 (raspuns la: #33512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebarea mea suna asa: "cum crezi ca exista aerul, pe care nu-l vezi si nu-l poti pipai sau mirosi, dar in schimb nu crezi in Dumnezeu pe care la fel nu-L vezi, nu-L pipai si nu-L mirosi?"
Tu raspunzi: "aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa)."
Faptul ca s-a demonstrat existenta aerului nu explica in acelasi timp si cum sau cand a luat el fiinta- sau de ce, spre ex., este specific numai invelisului atmosferic al pamantului si nu tuturor corpurilor cosmice. Si daca stiinta aproximeaza data formarii acestui invelis fara de care n-ar fi posibila viata terestra, ea este pur si simplu incapabila de a arata si care sunt mecanismele sau fortele exterioare care intretin acest invelis neschimbat de mii de ani. Am auzit si am citit despre nenumarate povesti de succes ale unor cercetatori care s-au grabit sa dea verdicte pt. ca mai apoi sa vina altii dupa ei si sa-i contrazica cel putin partial in teoriile lor. Sa nu te mire daca peste catva timp o sa se gaseasca cineva sa demonstreze ca de fapt vidul este un nonsens si ca nu se poate practic scoate aerul din aer, ca sa zic asa, ci doar sa se scoata o parte din el pt. a-l face sa aiba proprietatile pe care le cunoastem. Oricum tehnica nu este destul de avansata si nici nu va avansa destul incat sa fie capabila sa explice in totalitate formele existentei unor lucruri sau fenomene. Nu pt. ca omul nu-i capabil sau nu si-ar dori, ci pt. ca suntem limitati in gandire si mai ales in simtire. Citeam de curand o carte scrisa despre o femeie oarba care tamaduieste cu puterea energiei ce izvoraste din ea, o femeie simpla si fara educatie de specialitate (insa si credincioasa), care prin puterea simturilor sale extraordinare a patruns dincolo de tainele cunoscute de stiinta moderna, mai exact dincolo de puterea de patrundere a celui mai puternic microscop din lume. Specialistii au ramas perplecsi cand femeia respectiva le-a dat detalii uimitoare despre ceea ce ei stiau doar din studii aprofundate si le-a mai descoperit si ceva in plus. Ce vreau eu sa spun e ca nu intotdeauna stiinta poate si reuseste sa patrunda tainele universului prin puterea mintii/logicii, uneori e nevoie de ceva mai mult care cu siguranta nu mai tine de stiinta: anume suflet (cu inteles de simtire interioara). Dealtfel in ultima perioada s-au intensificat studiile pe marginea descoperirilor oferite de stiintele spirituale (neexacte).
In fine, ca sa ne intoarcem la problema aerului, eu consider ca existenta lui este prea sofisticata si incalcita chiar pt. cei mai multi dintre specialisti. Ca si in cazul oferirii imaginilor acelor monstri preistorici (sau, mai nou, a monstrilor care se vor naste dupa nu stiu cate milioane de ani de evolutie de acum inainte), stiinta abuzeaza de-a dreptul in a nascoci cele mai nastrusnice si idioate explicatii care sa le sustina niste fundamente invechite fara de care dealtfel nici n-ar mai exista. Ia spre ex. cazul omului de neanderthal, caz care a facut deliciul lumii intregi atunci cand s-a descoperit ca totul a fost pus la cale de niste indivizi dornici de a intra gratuit in cartea de aur a istoriei lumii- si cate alte multe masluiri voite sau involuntare care i-au pus in incurcatura chiar pe unii dintre cei mai zelosi cercetatori.

In ce priveste lumina si existenta ei tu-mi raspunzi: "lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice ". Pt. a putea trece mai departe in explicarea acestor lucruri, te rog mai intai sa-mi mai raspunzi la o intrebare: acesti fotoni cum se misca (daca se misca), au o miscare rectilinie si uniforma sau una alandala?

Despre Aghiazma Mare (sau apa sfintita la Boboteaza- este diferita de Aghiazma Mica ce se poate face in tot cursul anului) stiam ca asa o sa mi se raspunda- si aici ii dau raspunsul inclusiv Danielei. In primul rand imi dau seama ca tu insuti n-ai incercat niciodata macar experimental aceasta treaba, adica sa pui intr-un vas de argint apa nesfintita si in altul Aghiazma de la Boboteaza ca sa vezi cat sta una si cat sta cealalta nestricata. Te-ai rezumat la a exprima o parere raspandita de clica iudeo-comunista de dupa caderea regimului Antonescian, idee care a inoculat populatiei (fara pregatire teologica) in timpul greilor ani de comunism ateu acest "ghiseft" ridicol prin care se vrea distrugerea valorilor ortodoxiei romanesti- si nu numai. Ca dovada ca este o bazaconie tin sa-ti spun ca eu insumi am luat parte la un mare numar de astfel de sfintiri de apa si in multe din aceste cazuri preotii n-au folosit cruci de argint si nici macar vase din acelasi metal. Apa a stat bine merci in butoaie mari de plastic zile in sir, descoperita si la temperatura camerei. Nu s-a stricat niciodata- dealtfel am adus cu mine aici o sticla cu astfel de Aghiazma si dupa un an inca are aceleasi proprietati. Sticla e din plastic, reciclabila, si o tin in camera. N-am supus-o nici unui tratament special ca s-o mentin in starea ei initiala, asta-i sigur. Apoi voi uitati ca atat argintul cat si aurul au fost dintotdeauna niste metale scumpe folosite in semn de adanca piosenie fata de divinitate, in nici un caz ca sa intretina anumite proprietati ale unor materii folosite in cult. Asta e una gogonata rau. Si inca un contra-argument este acela ca la nunta din Cana Galileii, acolo unde Hristos a prefacut apa in vin, acea apa n-a stat in vase de argint ca sa-si pastreze prospetimea in timpul nuntii respective, ci in vase DE LUT, si de acolo luau slujitorii si duceau la mese. Apoi faza cu spalarea mainilor in ritul evreu n-are nici o legatura cu argintul (materia in sine), ci cu faptul ca era un act ritualic ce nu permitea atingerea sub nici o forma a acelor vase (nu numai a celor de argint, ci in general). Si cum evreii au fost dintotdeauna inclinati sa puna accetul pe forma mai mult decat pe implinirea Legii, se ajunsese pana acolo incat ei nu miscau nici un deget in zi de sabat, nu ajutau nici macar un sarac in respectiva zi ca sa nu intineze sfintenia ei, in schimb isi aveau slugile lor care le slujeau si le faceau toate (si pana in ziua de azi a ramas la fel: ei nu misca nici un deget in zi de sambata, dar toata lumea munceste pt. ei); tocmai de aia i-a facut Hristos fatarnici, ca puneau sarcini grele pe umerii tuturor, sarcini pe care ei insisi nu le miscau nici macar cu un deget.
Si ca sa revin, unii au mai insinuat ca de fapt chiar busuiocul folosit in sfintirea apei are anumite proprietati in "distilarea" ei. Nimic mai eronat! In primul rand nu peste tot in lumea ortodoxa se foloseste busuiocul; apoi daca lasi fie si o simpla crenguta in Aghiazma pt. cateva zile, atunci aceasta pur si simplu cloceste. Scurt si cuprinzator. Ca se foloseste pulbere de argint in curatirea apei de impuritati e adevarat, insa nu mai putin adevarat e ca la robinete nu curge Aghiazma, nu-i asa? Ca daca ar curge Aghiazma pe teava din casa, atunci n-ar mai fi nevoie de nici o pulbere. Si cum ti se pare, oare n-ai invatat ca cel mai bun filtru pt. apa e chiar pamantul? Si ce, in scoarta terestra care filtreaza apa se gaseste peste tot pulberi de argint? Sa-ti spun ceva, eu as prefera sa beau apa dintr-un rau de munte decat din apa filtrata de ei si trasa prin arginturi.
In ce-l priveste pe saracul Emmanuel Kant sa pastram decenta cuvenita si sa nu-l vorbim de rau. Critica ratiunii lui pure este una cu totul impura si plina de prostii dupa care se ia lumea asa-zis scolita si moderna. Daca cineva imi poate arata un singur om pe pamantul asta care sa aiba asa o ratiune de curata si de clarvazatoare incat sa nu puna pe tapet vreo greseala ca fiind buna, apoi eu ma las de sportul scrisului. Dumnezeu se reveleaza in permanenta ochilor omului, n-are nevoie sa faca minuni ca sa Se descopere pe Sine fiindca in fapt noi nu putem vedea din cauza valului de pe ochii mintii. Raspunsul il da chiar Proorocul David in psalmi: "cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor lui o vesteste taria; ziua, zilei spune cuvant si noaptea, noptii vesteste stiinta." Apoi in alt loc zice ca "iti multumesc Doamne ca ai ascuns acestea de mintea inteleptilor si le-ai descoperit pruncilor". Si inca una: "din gura pruncilor si a celor ce sug Ti-ai savarsit lauda." Cu alte cuvinte de aia S-a si exprimat zicand: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti"! Ca nu doar de prunci Ii pasa lui Hristos. Ci e vorba de inima si de sufletul uman curatit de pacate, curatit de acea pacla care innegureaza constiinta si stiinta in egala masura. Caci zice tot David asa: "ce este omul ca-ti amintesti de el sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe el cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat". Asadar omul este aproape ca ingerii in ceruri, numai ca starea lui de decadere morala il face sa-si piarda capacitatile pe care le-a avut la creatie- una din aceste capacitati era aceea de-a vorbi direct cu Dumnezeu. Paralel cu asta trebuie spus aici clar si raspicat ca la inceput Dumnezeu nu se revela oamenilor prin minuni, ci minunile au aparut ca o necesitate in istoria mantuirii oamenilor dupa caderea in pacat, ca sa nu piarda omenirea legatura cu divinitatea. Apoi minunile au scopuri diferite si se adreseaza unor grupuri diferite de oameni, nu doar unor cazuri izolate si singulare-asa cum se crede indeobste. Si pt. ca sa aiba loc o minune este nevoie mai intai de o necesitate ori, asa cum spune Hristos prin pilda "saracului nemilostiv si a saracului Lazar, nici daca ar invia cineva din morti si-ar merge sa vesteasca celor vii Evanghelia n-ar crede nimeni. Daca noi nu putem crede vietii si invataturilor parintilor nostri care ne-au invatat credinta in Dumnezeu, atunci cu greu ne va fi sa credem fie si intr-o minune- ca si pt. unele minuni se mai gasesc explicatii "logice". Insa ce se pierde intotdeauna din vedere este faptul ca minunile in sine SUNT LOGICE chiar daca uneori trec dincolo de pragul legilor fizice, numai ca noi le percepem ca fiind minuni tocmai din cauza ca n-avem credinta nici cat un graunte de mustar.
In incheiere n-am inteles ce ai vrut sa intrebi, dar daca e ceea ce banuiesc eu atunci gasesti o parte din raspuns in cele de mai sus. Ce vreau eu sa-ti mai zic insa e ca cu cat cercetatorii si oamenii de stiinta vor gasi mai multe raspunsuri la intrebarile lor, cu atat mai multe intrebari vor trebui sa-si puna pe parcurs. Este ceea ce eu as numi "teoria spitei/rotii"- ajuns intr-un anumit punct, dupa ce in prealabil ai mai trecut prin nu stiu cate puncte si-ai cautat sa ajungi pe orbita cercului fiecaruia urmand o anumita spita, iti dai seama ca acel punct constituie in sine o alta roata care se invarte in propriul cerc si trebuie sa-i descoperi mecanismele dupa care actioneaza. Asa ca mergi din roata in roata si din spita in spita ca sa descoperi mecanismele ceasorniclui universal si cu cat inaintezi in stiinta cu atat mai mult iti dai seama cat esti de limitat si cate ar mai fi de descoperit. Tocmai in asta consta una din minunile lumii moderne, ca multi nu se sfiesc sa ia in mainile si gandul lor cele despre divinitate ca sa demonstreze ca-i o aberatie, si pe masura ce inainteaza in vana lor stiinta isi dau seama ca s-au invartit in cerc, un cerc cu spite infinite si uneori nedefinite. Cam acelasi lucru l-a facut si Kant, cam acelasi lucru probabil uneori il fac eu insumi.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#34261 (raspuns la: #33810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul nu poate fi produsul generarii spontane. - de DESTIN la: 29/01/2005 15:05:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul nu poate fi produsul generarii spontane.

Stiinta nu a aflat nimic despre generarea spontana... decat teorie.

Experimente elaborate si cele mai scrupuloase eforturi şi observatii au exclus generarea spontana din acest motiv:

„Cercetarea sponsorizată în parte de NASA (cu scopul de a-i face pe astronauţi în stare să recunoască chiar şi cele mai rudimentare forme de viaţă de pe alte planete) a arătat că cel mai simplu tip de moleculă proteinică despre care se putea spune că este „vie” este compusă dintr-un lanţ de cel puţin 400 de aminoacizi legaţi, şi fiecare aminoacid este o combinaţie specifică de patru sau cinci elemente chimice de bază, şi fiecare element chimic este un ansamblu unic de protoni, electroni şi neutroni. Astfel este de neconceput (pentru oricine în afară de un teoretician evoluţionist) că un sistem viu ar fi putut să se formeze vreodată din întâmplare.”

Bibliography:

Scientific Creationism,editată de Henry M. Morris.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
despre suflet, normal - de florica la: 30/01/2005 01:05:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
salut, eu sunt mai noua pe aici :-) mi s-a sugerat de catre o prietena sa-mi vars gandurile in generosul spatiu virtual asa ca here i go
eu cred in suflet, in sufletul fiecarui om si in sufletul comun al tuturor oamenilor (pentru cei care se intreaba, da, asta suna foarte Jung) si cand spun cred, ma refer la faptul ca nu caut dovezi, stiintifice sau nestiintifice. nu sunt genul de persoana religioasa, nu merg la biserica, sunt botezata in ritul crestin-ortodox, dar am mari dileme in legatura cu biserica, mi se pare o forma de institutionalizare a sufletului, a lui dumnezeu, a transcedentalului, a credintei, si am unele "conflicte" nerezolvate cu crestinismul in particular (acum, scuzati cacofoniile, dar e tare tarziu si nu mai stiu cum sa le evit :-) ). cat despre dovezile stiintifice.....hm...dupa un an jumate la facultatea de psihologie, psihologie care by the way se ocupa cu studiul riguros si stiintific al mintii si comportamenului uman, mi-e clar ca cine asteapta dovezi cauta in locul gresit. adica, sufletul in sine n-are nici un sens fara capacitatea de a crede pur si simplu, sufletul este acea putere de a crede, singura de altfel care poate da sens existentei. cand zic sens nu ma refer la logica, ci la inteles, scop, viitor, rost......cat despre nemurire, da, da, da, exista nemurire, e aici langa noi, in noi, in jurul nostru, inghesuita in cel mai simpatic mod in neincapatorul TIMP. de ce zic asta? pentru ca am trecut prin cateva momente, tacute si nespectaculoase de altfel, in care as spune ca am atins cu varful nasului nemurirea...sufletului...sau, ma rog, oricum i-am spune starii de vesnicie.....fac afirmatii cam grave? mda, nu stiu daca le pot explica, cel mai probabil nu, pentru ca esenta acestor experiente este faptul ca sunt atat de subiective....oricum, ca sa explic asa in linii groase as spune ca mi se intampla uneori sa simt o bucurie neexplicabila, sa vad in jurul meu o frumusete imposibila, sa ma simt o persoana nepamanteana, si totul fulgerator pentru ca daca incerc sa ma opresc asupra starii asteia imi fuge pamantul de sub picioare.........a!...si nu ma droghez :-) ...poate doar cartile, uneori.....asa, sa revenim, cam asa cumva sunt experientele mele si eu le simt ca fiind vesnice, ceva care conform perceptiei normale dureaza cateva secunde, dar care daca am avea un organ de simt adegvat ne-am da seam ca nu are sfarsit, poate ca e doar VIATA, in curgerea ei infinita........
hm, am reusit oare sa va spun ceva cu sens (vezi intelesul de mai sus :-) ) in toata prelegera asta fara cap si coada? sper sa fii ridicat ceva intrebari in mintile si...sufletele celor de pe aici, nu de alta dar intrebarile sunt cel mai grozav lucru care ni se poate intampla - ne pun in fata viitorul, frumos ambalat, ca un cadou surpriza :-)
Sufletul este nemuritor - de Tofan Ana Isabella la: 01/02/2005 19:21:37
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
" Sufletul ..nici nu se naste nici nu moare. "Katha - Upanisad
Intr-adevar egoul , partea animalica a fiintei este ceea ce ne impiedica sa fim intr-adevar oameni -suflet.
#35122 (raspuns la: #33530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul nu e reciclabil... - de romanul fericit la: 02/02/2005 01:25:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
eu....ca un bun crestin ,consider ca nu pot avea viatza asa ...dintro singura molecula care a explodat acum cateva mii de ani si cred ca exista ceva divin care ma creat si mia dat aceasta infatisare si aceste caracteristici.
apoi ma gandesc mai bine si realizez ca nu sunt un bun crestin :) dar nici demnitatea mea nu ma lasa sa accept faptul ca as putea fi un accident molecular ....gandirea,simtirea si modul in care omul rezoneaza cu mediul si complexitatea si varietatea infinita a formelor umane fizice si pshice ma face sa imi spun ca indiferent ce ar fi sunt altceva decat lupii sau veveritzele pe care le vad pe discovery.dar ...-mereu exista un dar- ...poate exact aceasta demnitate si negare a caracterului originii mele ca fiind intamplatoare este defapt religia,pe care multi punem accent.indiferent care ar fi originea mea si spre ce viitor si ce lumi se indreapta sufletul meu natura mea umana refuza ipoteza unei vieti care se termina spiritual odata cu cea fizica ...dar in acelasi timp nici nu cred intro revenire pe pamant a sufletului meu ,pt ca experientele traite ar trebui sa ramana si in noua persoana ...si apoi mai exista si diferentele rasiale ...cum ar putea un suflet sa se intoarca intrun arab sau intrun negru omul detinator fiind la origine alb :).si sa presupunem ca chiar ar fi un ciclu al sufletelor ...intrebarea e :de unde au venit initial? DA!!! poate suntem ...un accident, dar sufletele noastre sunt rupte din alta lume.ma conving de asta de fiecare data cand chipul altei fiintze ma face sa zambesc si inima imi rupe pieptul ...spre ce ma indrept ?...nu stiu sigur ,dar evolutia nu a fost niciodata un lucru rau, viatza de aici e doar un alt stadiu al unei vieti mult mai complexe in alta parte ...poate un RAI ...ce pot spune sigur ..e ca sunt unic ...cum potzi macar gandi ca ar mai fi unul ca tine ? punand intrebarea asta am facut apel la increderea de sine si demnitatea oricarui om care nu se considera o copie.ce spun eu poate fi universal adevarat,...dar eu ...sunt doar om asa ca am toate sansele sa ma insel ...la fel si voi .pana in final fiecare isi vede viatza intrun mod persol si isi pune credintza in lucrurile pe care le considera el cele mai statornice si in final fiecare sio traieste dintro perspectiva proprie,dar totul e relativ... si repet,se pot insela :)
daca mesajul a fost citit de
cineva si vrea sa comenteze :a3csutz_22@yahoo.com
daca te gadesti sa copii ceva din ce am scris ...gandestete cat de sters esti tu si parerile tale daca ai ajuns sa le iei pe ale altora :)
suflet pierdut - de Claudya la: 04/02/2005 00:19:08
(la: suflet ratacit)
pare trist,dar asta suntem cu totii....suflete pierdute in cotidian.viata are in mintea noastra o semnificatie aparte,apare ca inceput al unui sir de intamplari placute mai mult sau mai putin.dar totul incepe cu viata.ne nastem ca fiinte pure.cum poate ceva atat de pur sa devina mai tarziu un cosmar depinde de cararile pe care alegem sa pasim.fiecare om la nastere are un destin.dar omul isi schimba destinul odata cu fiecare pas pe care il face.de multe ori fara intentie atragem asupra noastra o serie de intamplari nefericite.acestea sunt cauzate de nestiinta.actionam fara rationament aruncandu.ne in gol.lasam inima sa gandeasca si facem lucruri necugetate pe care mai tarziu le regretam.sufletul de fapt nu este un lucru palpabil si cu toate astea el reprezinta biletul nostru spre o noua viata.ce nu intelegem noi insa este ca toate greselile noastre din trecut mereu au raspuns in prezent.sufletul il pangarim astfel cu mii si mii de dorinte,visari si trairi care nu au alt rost decat sa ne intunece sufletul.
sufletul - de femeie31 la: 05/02/2005 09:47:25
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul va fi intodeauna nemuritor.....si va exista intodeauna independent de organismul nostru..........el este cel care ne prelungeste existenta dincolo de moarte, cel care ne ajuta sa nu ne despartim pentru todeauna de cei dragi si cel care ne construieste personalitatea.
.......vreau sa cred ca sufletul este si va ramine nemuritor......
gandire, libertate si suflet, pt. destin - de florica la: 06/02/2005 21:47:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...mi-ai dat o idee, daca ma gandesc bine, LIBERTEATA (mare cuvant!) e ceea ce face notiunea de suflet atat de pretioasa.......la urma urmei doar in dimensiunea noastra spirituala avem SANSA de a fi cu adevarat liberi, eu cel putin doar sufletul mi-l simt liber, nelegat de nimimeni si de nimic si in acelasi timp cuprinzand pe toti si toate....si numai prin suflet ma simt om, cu viata si ganduri, nu doar o marioneta....
#35517 (raspuns la: #35219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul este receptacolul c - de Tofan Ana Isabella la: 09/02/2005 12:37:44
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul este receptacolul cu care ne apropiem de dumnezeire. El est eteric ,transcendent. Prin intermediul lui rezonam cu lumea inconjuratoare. Dupa ce ne-am sfarsit menirea pe acesta Planeta,ceea ce ramane din noi este sufletul .Insa multi dintre noi uitam de el , ahtiati fiind dupa bani si lucrurile pieritoare.Sufletul este nemuritor ,iar cei lipsiti de el sunt niste fiinte fade, rasuflate.
#35756 (raspuns la: #32520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As vrea... - de albina la: 10/02/2005 16:07:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
As vrea sa mai am puterea de a ma ridica si a merge mai departe, cum reuseam pana nu demult... Nu, n-am gresit comentariul. Irving Stone, "Bucuria vietii". Degeaba toate povetele, sfaturile si vorbele de duh spuse sau auzite aiurea... Cartea asta m-a invatat ca nimic de valoare nu poate fi obtinut fara efort si sacrificiu. Van Gogh, suflet chinuit, geniu, om la capatul puterilor... Dar a avut un vis si a facut tot ce i-a stat in puteri sa-l implineasca. Si-atunci mi-am zis: trupul, invelis efemer, sufletul sa-mi traiasca (era sa zic si "bine")! Prin urmare, am tras de mine ca un caine, m-am luptat cu nevoile mele, cu prostia altora, cu prejudecatile care, din nefericire n-au disparut... O viata simpla, un start "clasic" pe vreme impuscatului: termini liceul, dai la facultate, iei - sa-ti fie de bine, nu iei - te angajezi, mariti, copil, scutece, iuresuri, copil, pampers, divort si, EVRIKA! Sunt totusi om, n-am decat 30 si un pic de ani, chiar daca am doi copii de una singura, invat si pentru mine si pentru ei, ma ridic si ma-nalt, sigur se poate! Asa ca am facut o facultate (grea), postuniversitara (chin), da' o sa fie bine, am target-ul stabilit. Chix! Uite-ma tanara (inca) absolventa, doldora de stiinta, cu destula vechime in "campul muncii", dornica sa muncesc pe rupte, sa pun umaru' ca sa zic asa... Usi trantite-n nas, salariu minim oferit la alergatura cat cuprinde, da, iti dau de munca da' tu ce-mi dai, ca nevasta nu vrea sa am stagiare, ca nu esti destul de prezentabila si clientu'..., ca nu mai esti tanara si noi vrem "oameni pe care sa-i formam noi", etc, etc, etc.... Pana la urma, o raza de speranta, o cunostinta, o sansa... Parca abia acuma-ncepe calvarul! Bai, esti la patron, te platesc bine (asta in vis), ai job-ul pe care l-ai dorit, fa-ti treaba asa cum iti spun, nu ma dezamagi ca ma dispensez de serviciile tale... Si-asa am ajuns sa ma simt ca-n tribuna asistand la defilarea plicticoasa (era sa zic sumbra) a zilelor mele... S-a dus si picul ala de bucurie care mai ramasese... Noroc cu copiii, ca-mi dau combustibil... Era sa uit! Poate mai am o speranta: am inceput, recent, sa citesc pentru prima oara cea mai buna carte pe care am pus mana vreodata; are de toate: dragoste, aventura, filozofie, istorie, ce mai - e completa! Si are si un nume simplu: Biblia!
Sufletul e esenta curata a ce - de mya la: 11/02/2005 21:08:10
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Sufletul e esenta curata a ceea ce suntem noi (de-a lungul vietilor, neschimbata) un fel de imagine perfecta a lui Dumnezeu (adica vesnic, fericit, fara dileme si probleme).

Ego-ul e o manifestare a simturilor omului (cele 5 simturi) numai din viata actuala, prezenta. Daca te enervezi, se enerveaza ego-ul, daca te exciti se excita ego-ul, daca te emotionezi puternic se emotioneaza ego-ul etc.

Iluminatii zic ca trebuie sa scapi de "coaja" ego-ului (simturilor) si sa ajungi sa-ti vezi sufletul. De aici si greutatea intelegerii depline a explicatiilor legate de suflet si ego. Incerci sa le intelegi prin prisma ego-ului si e imposibil.Trebuie ca intelegerea sa vina din intuitie, din suflet ca sa se perceapa corect.

De regula, fiindca in omul obisnuit predomina simturile si nu sufletul, omul se identifica puternic cu ego-ul lui, cu drama vietii si deci sufera. Daca s-ar identifica toti cu sufletele lor (fericite mereu) ar fi alta treaba. Ar fi toti cam ca Isus, Budda etc. O sa zici ca nu are nici un farmec sa fie toti asa ca s-ar plictisi lumea. Da' nu stii ce vorbesti ;).

Calugarii avansati spiritual sunt asa, d-aia unii ajung sa "vada" efectiv prin tine, sa traiasca fara mancare, somn...numai din har divin (meditatie lunga, introspectie, rugaciune etc).

Trebuie sa pui mana si sa citesti despre toate astea, nu mai pune intrebari pe forumuri (poti sa fi indus in eroare usor), citeste tu direct. Exista multe carti despre vietile sfintilor, avatari, comentarii profunde ale cartilor sfinte etc. Sunt foarte interesante si inspirante.

Aici poti sa-ti pierzi timpul relativ usor, citind insa direct de la sursa - nu.
#36057 (raspuns la: #36046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
costa ... afurisit de mult suflet. - de wild wind la: 18/02/2005 17:29:11
(la: cat mai costa o iubire)
Sentimente uitate... amintiri uitate...
Te uiti in jurul tau .. si parca singurul fara rost esti tu...
Incerci sa-ti numeri greselile... dar te gandesti ca ai fi prea subiectiv...
Si ce daca... ai gresit... si ea a gresit...

Si ai sperat atat de mult de la toata viata ta...
Si te gandesti la toate cate le-ati fi putut face impreuna... asa ca in vremurile vechi.

Ce mai contreaza ca te costa 7.000 de km distanta de familie de prieteni si de tot ce iti era familiar...
Ce mai conteaza ca te-a mintit... ca te-a lasat sa speri...
Ce mai conteaza ca alta va fi in locul tau...
Ce mai conteaza ca vrea sa-ti fie prieten....
Te-a costat suflet... mult suflet...
Te-a costat 11 ani de iubire ... irosita
IN MEMORIA LUI PETRE BUZOIANU-IN MEMORIAM - de Adela Adriana Moscu la: 07/03/2005 07:16:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
IN MEMORIA LUI PETRE BUZOIANU-IN MEMORIAM

Cu atat de adanca tristete ma fortez sa stau la acest computer si sa va invit pe toti cei ce l-au cunoscut pe talentatul Roman-American Fotograf de MODA/ManechineElegante (Romanian-American GlamourModels Photographer -www.photofashion.net-founder of EXCES Magazine), creator al revistei de moda EXCES, Petre Buzoianu, sa luati un moment din vietile voastre ocupate si sa va rugati pentru sulfetul lui ce i-a parasit corpul pe data de 21 Februarie, 2005 in ziua de luni prin infarct in Italia. Dinsul si iubita lui sotie Romanca, Andreea Angelescu, de asemeni o talentata fotografa si frumoasa fosta manechina si balerina din Bucuresti erau in Italia in cadrul sesiunilor fotografice din timpul primaverii la Milan.

Am avut deosebita placere, prea scurta din pacate, de a incepe sa il cunosc pe Petre de la clubul de conversatie cibenetica, www.cafeneaua.com, unde mi-am afisat cateva din poeziile mele doar acum cateva luni de zile in urma. Am schimbat cateva scrisori de e-mail si am avut o placuta conversatie telefonica prin care sufletul meu a fost atins intr-un fel adanc si sublim. Cu tonul placut al vocii lui, cu stilul lui prietenesc, sincer, magnetic mi-a vorbit despre radacinile lui, despre familie, despre arta, despre visele si aspiratiile lui artistice. Imi planificam sa am honoarea de a avea chipul meu intr-o fotografie executata de el pentru cartea de poezii la care lucrez acum si doresc sa o public destul de curind posibil. In dimineata aceasta de Duminica 6 Martie cam pa le ora 11 dimineata am fost inspirata sa-l telefonez pe Petre pentru a stabili o data pentru o sesiune fotografica. Spre oribilul meu soc la celalalt capat al firului telefonic sotia lui imi spune: “ Nu stiu cum sa iti spun asta, dar Petre a murit acum doua saptamani”. Dinsa inca era in Italia la momentul conversatiei noastre telefonice, insa maine va sosi la casa lor din New York City. Dupa normalele mesaje de condoleante si oferit de ajutor am indraznit sa intreb doar despre cateva detalii. Dragii mei,veniti sa ii inconjuram pe Andreea, pe restul familiei, celor ce l-au iubit, si prietenilor de asemeni in lumina divina si rugaciuni ca ei sa poata invinge aceasta tragica pierdere. Ce altceva mai pot spune acum dupa o buna ora de plans...? Ca as fi vrut sa-l intinlesc in persoana pe Petre si sa fiu atinsa de marele lui talent si personalitate, sau ca as fi dorit sa imi fi creeat o prioritate in timpul meu cu mai multa intelepciune ca noi sa fi avut mai multe conversatii ce puteau sa continue o inspiratie minunata ca artsista si poeta? Multumesc lui Dumnezeu ca macar i-am spus lui Petre prin telefon cat de adorabil si placut el este. Intodeauna imi voi aminti de Petre Buzoianu ca el fiind un personaj placut, prietenos, sincer, honest, deschis, artist sensibil cu un minunat sens al umorului care isi iubea sotia, familia, prietenii, oamenii, viata si arta. Oriunde esti, draga Petre, te rog sa stii ca te iubesc si ca ma rog pentru sulfetul tau! Este atat de teribil si cumplit ca nu am reusit sa devenim prieteni si sper ca sotia ta ma va avea prietena in viata ei si sper ca eu sa ii fiu ei de o prezenta tamaduitoare. Cadoul ce tu mi-ai oferit este lectia ca sa traiesc in prezent mult mai mult si sa imi daruiesc mai mult timp artei si viselor mele. Mi-e dor de tine...precis la multa lume ii este dor de tine...Ne-ai facut mandrii de arta ta fotografica! Ai adus mandrie Romaniei! In honorea ta voi inchina un pahar de vin rosu Premiat! Voi aprinde luminari si candele pentru sufletul tau...Fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze acum si pe veci!

ADELA-ADRIANA MOSCU

(adela.adrina.moscu@gmail.com www.scrie.com/adela)
#38466 (raspuns la: #38462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
subiect cu nabadai - de giocondel la: 11/03/2005 04:19:12
(la: Barfa)
ma tem ca cetitorii nostrii nu au inteles exact la ce te referi.

una este sa stai la taclale cu prietenii despre mici shushanale si alta este sa barfesti oamenii pe la spate...gest care in ultima instanta este lispit de noblete si denota micime sufleteasca, indiferent de cine este subiectul barfei.

barfa, veti fi surprinsi sa aflati :):):), este o grava eroare umana, ce are capacitatea de a inabusi frumusetea unui spirit, intuneca lumina inimii omului.

fiecare om este responsabil pentru o viata numai, si aceea este propria sa viata. mai intai este de preferat sa ne uitam in propria gradina si sa vedem parul din propriul nostru ochi, inainte de a ne grabi sa emitem judecati despre altii.

constructiv si demn naturii noastre nobile si divine este sa trecem cu vederea miile de calitati negative ce le vedem in ceilalti si sa cautam intotdeauna sa vedem ceea ce este bun, oricat de mic ar fi dar mai ales sa iertam si sa incurajam.

de multe ori mi s-a intamplat sa ma aflu in situatii in care mi se spuneau lucruri negative despre o persoana pe care nici macar nu o cunoscusem, insa cand am ajuns sa intalnesc persoana respectiva am ajuns la propriile mele concluzii, si am descoperit cu totul altceva decat imi fusese prezentat, la o mica barfa. si intotdeauna este surprinzator si frumos sa acorzi sanse oamenilor.

si atunci cand constatarile facute sunt clare si evidente si celalalt poseda defecte saritoare in ochi, tot mai bine este sa nu le mentionezi in stanga si in dreapta, sa iti ocupi timpul in care ai putea face ceva frumos pentru cineva, oricine, cu denigrarea altei fiinte umane, cu intristarea unui suflet.

barfa este incompatibila cu cerintele unitatii si armoniei si ucide spiritul dragostei de semeni, camaredenia si nobletea.

cea mai uracioasa caracteristica a fiintei umane este gasirea de greseli in celelalte fiinte..sigur, e haios sa faci mishto si sa razi de prostia altora, sau vanitatea sau egoismul vecinului, dar in fond nu e treaba noastra sa judecam pe ceilalti ci a Altcuiva.

si niciunul dintre noi, oamenii, nu este perfect, desi perfectibil..si eu si dumneavoastra, avem slabiciuni, defecte, poate nu foarte evidente pentru noi insine, caci ne place tare sa ne maimutzarim si sa pretindem ca suntem centru si buricu' pamantului, mai destepti si mai frumosi decat cei din jurul nostru..dar adevarul este ca altora s-ar putea sa le aparem ca avand defecte grave, enervante...si asta de ce??pentru ca oamenii sunt inclinati sa judece la prima vedere, sau la a doua, sau condusi de prejudecati, fara a ii cunoaste cu adevarat pe ceilalti.

haideti sa ne gandim la Cel ce cunoaste secretele fiecarei inimi, greselile si erorile fiecarui suflet... cat de iertator este El si rabdator si cum ascunde si nu face evidenta confuzia si departarea noastra de spiritul eternitatii...in fata Lui, si cel mai mare pacatos are o sansa, pstru ca este vesnic iertator si mila Sa este mai presus de dreptatea Sa chiar. de aceea nu este intelept sa judecam pe altii, mai ales ca nu ne cunoastem propriul nostru sfarsit.

Oamenii sunt divini, sunt purtatori ai esentei si luminii divine, sunt nobili, ascund in sine bijuterii de calitati stralucitoare...si merita sa fie Iubiti si incurajati. asa cum voi , cum eu , avem nevoie si ne hranim cu cuvinte bune si ganduri pozitive, asa si cei din jurul nostru pot fi influentati cu un gand constructiv, un cuvant frumos..cuvantul este o putere creatoare de neimaginat...la fel poate fi foooarte distrugatoare, depinde cum este folosita.

si , iarasi, Divinitatea, a pus in mainile noastre alegerea: de a intelege ca suntem cu totii unul, uniti, in oceanul dragostei lui imense,frati si surori, parti ale aceluiasi corp, frunze ale aceluiasi copac, flori in aceeasi gradina a creatiei, sau sa ne incapatanam s a ne vedem separati si sa ne radem unii de altii..e ca si cum am rade de noi insine, caci suntem cu totii parte din acelasi Tot.

Numai bine tuturor!

"O Son of Man! Breathe not the sins of others so long as thou art
thyself a sinner. Shouldst thou transgress this command, accursed
wouldst thou be, and to this I bear witness" -The Kitab-i-Aqdas-



Foarte,foarte frumos! Suflet - de (anonim) la: 12/03/2005 18:39:55
(la: Măicuţă, ştiu că nu poţi să m-auzi)
Foarte,foarte frumos! Suflet de roman....ce mai!
Sufletul nemuritor ganduri, - de DESTIN la: 13/03/2005 18:41:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Imi imaginez o raza alba de lumina, acel fascicol luminos, ce este "dirijat" sa "patrunda" prin sticla unei prisme.

Este o "experienta unica" din viata ei de raza.

Imaginati-va, un suflet, si ce ar putea simti,cata durerea!!! el indurand acesta frangere.

Oare stie de ce trebuie sa se sacrifice, stie doar as...ca trebuie sa o faca?

Dar macar intelege care este finalitatea si scopul sacrificiului sau?

Intalnind atata durere, si chin, si chiar renuntare...

Intocmai ca o raza, patrunde,strapunge suprafata atat de dura a sticlei.

Este convins, stie ca este singurul care o poate face.

Cu siguranta ne se teme de ceea ce il asteapta... ramane demn, trecand "dincolo", se va frange.

Momentul el il decide, a hotarat:

Trebuie acuma! trec "dincolo"!

Ce e aceasta, ce s-a intamplat, sunt tot eu?

Este intr-adevar surprinzator, infrangandu-si teama, "raza" a devenit "mama"!

Se regaseste in cele sapte "culori" fiecare unica, in felul sau "colorat" de a fi!

PS Oare ce culoare are viata?imi amintesc de aceasta intrebare pe forum...culoarea vietii noi semenii o daruim

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#39311 (raspuns la: #39268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul este nemuritor - de carmen-mihaela la: 19/03/2005 20:26:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
evident ca sufletul este nemuritor tocmai de aceea exista un timp al trupului cu 3 dimensiuni, prezent, trecut si viitor si un timp al sufletului care este prezentul continuu.

exercitiile sufletesti sau spirituale, cunoscute si practicate de initiatii tuturor timpuirilor si religilor dar si de tehnicienii spionajului, care sunt supusi unor forme de initiere si antrenament "parapsihologic", yogii, "vrajitoaerele" ne-au furnizat nu numai o bogata bibliografie care probeaza acesta idee ci si numeroase exemplificari.

sa repet eu ceea ce ne-au invatat cele mai mari personalitati ale lumii , dintre care le-as enumera doar pe : IIsus, Pitagora, Platon, mi se pare inutil deorece exista o vasta literatura, care har Domnului ,acum poate fi consultata.

un argument in plus este acela ca toate religiile lumii, indiferent de divergentele si diferentele dintre ele au acest punct de plecare si ca fiecare are argumente sprijinite pe demonstratii suficient de puternice ca sa determine aderenta si mentinerea in sfera religiosa, de-a lungul mileniilor, a majoritatii covarsitaore a trupurilor purtatore de gand.

ideea ca cele mai ilustre minti ale planetei s-au inselat si ca sufletul este muritor mi se pare o aberatie.

Cine se mai indoieste de acest adevar este invitat sa citesca: Evangheliile oficiale sau apocrife, Cartea Egipteana a mortii, Cartea tibetana a mortii, scrierile sufite vi-l recomand pe RUMI, etc, etc.

teoria fizica a quarck-erilor spune si ea cate ceva, in sensul nemuririi sufletului.

scrierile sfinilor parinti vazatori cu duhul sunt o alta marturie a nemuririi sufletului, asa ca si Patericul este o sursa de informare pe care o aduc ca argument.

CONCLUZIE: Da sufletul este nemuritor! Asa ca aveti grija ce face cu el!


c.m.
asa - de giocondel la: 23/03/2005 18:02:51
(la: trecutul este trecut sau viitor?)
cand credeam in reincarnare, prin clasa a 7-a mi-am pus aceeasi intrebare si am hotarat ca da, de ce nu ar fi posibil?!

la fel ma gandisem ca e la fel de posibil sa ma reintorc in acelasi prezent din care am plecat.

dar la yoga, cand am luat instructoarea la intrebari, m-a cam aburit, mi-a zis ca dupa detasarea de corp, trece de obicei o perioada de vreo 2000 de ani pana cand sufletul se reintoarce in corpul fizic...care 2000 de ani, ce ani? ca nu exista timp...pe urma m-a trimis la plimbare, ca la o adica aveam doar 13 ani,ce stiu eu?:):)

deunazi, stateam si eu tot asa, privind in gol si lasand gandurile sa zboare de colo colo cand imi veni si mie o idee, legata tot de Timp.

daca timpul nu exista, ci este un Tot, un continuum, cumva Eul meu de astazi poate influenta eul meu de acum cativa ani? pe cel din viitor, de maine, e clar ca il influenteaza chiar prin actiunile si gandurile de astazi.Dar daca noi cei de astazi, trimitem ganduri pozitive, energii binefacatoare, de dragoste si sustinere noua celor de acum cativa ani, daca ne rugam pentru noi insine, cei de mai de mult, cand spre exemplu treceam prin momente grele si aveam nevoie de indrumare...oare putem influenta trecutul,deci prezentul si viitorul, caci toate sunt fatete ale aceluiasi Tot???

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...