comentarii

cortina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce este un nor? cortina cazu - de latu la: 05/11/2005 11:19:54
(la: joc)
ce este un nor?
cortina cazuta dupa jocul soarelui

ce este coltul?
#85007 (raspuns la: #85003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cortina! - de Intruder la: 21/12/2005 16:10:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
falfai-m-as stiu io cui
falfai-m-as dar, nu spui
ca de spun, nimic nu iese
si m-oi face de poveste...
iar in anul care vine
las cortina peste mine...
pe admin il rog frumos
sa ma lase cum am fost
nick-ul meu sa nu il stearga
chiar de m-o vedea pe targa;
sa nu pier care cumva
de aici, din cafenea...
prieteni, chiar ca va doresc
un Craciun ca in povesti...
si la anul viitor
s-aveti pace, s-aveti spor.
anisia, sa razbesti!
(stii tu la ce ma gandesc...)
nu degeab-am tinut pumnii
ca nerozii, ca nebunii...
cafeneaua - asta-i clar! -
ea mi te-a adus in dar.
maan, tie-ti doresc acush
sa te vezi cu bebelush
ca intrusu' al' nebun
chiar de este nu-stiu-cum
cand din suflet iti doreste
se-ntampla si se-mplineste...
si te las (de-o fi flacau)
sa ii dai numele meu...
latule, nicicand n-am spus
dar, acum uite ca-ti zic:
inc-un prieten mi-am gasit
chiar in tine...nu-i putin!
iti doresc doar bucurii
tie, doamnei, la copii...
de urat as mai ura
insa mi-e ca s-o insera
stati si nu va bucurati
de intrus tot n-ati scapat...

tuturor celor care ati trecut pe-aici (scriind sau citind), va doresc un Craciun fericit si plin de lumina voua, familiilor voastre si prietenilor pe care-i aveti...:)
urarile mele speciale pentru:
zaraza,
cosmacpan,
rac,
honey,
daniel racovitan,
gaga,
horia d,
pasagerul,
paianjenul,
irma,
gabi.boldis,
rembrandt,
cassandra,
cristall,
bridget,
radu herjeu,
alina livia lazar,
munteanu rodica,
oana laur,
shtevia,
dinu lazar,
george nicolae,
lor3,
alex porc,
alexbrie,
sanjuro,
belle,
little eagle,
papadie67,
alex boldea,
donquijote,
om,
laura,
oana,
andre29,
sentiment,
rotsin,
lascar barca,
destin,
valeriu cercel,
fefe,
ivy,
jimmy cecilia,
gigi2005,
ooanna,
maimuta,
RSI,
athos,
giocondel,
tofan ana isabella,
nonverba,
a_carmen,
cico,
ampop,
ovidiu scarlat,
teodoraPA,
sierva,
assiral,
thebrightside,
celdesubdush,
mya,
proudfreckled,
calypso,
dan iancu,
popix,
sache,
joe king,
camyb1981,
florin u,
dora c,
yuki,
silver,
etc...etc...etc...

cu unii am vorbit, pe unii doar v-am citit, pe multi i-am omis (imi cer scuze), cu unii m-am certat, cu unii m-am impacat, de la unii am invatat cate ceva...unii ati plecat de pe cafenea sau v-ati schimbat nick-ul sau poate doar treceti pe aici din cand in cand...un Craciun fericit tuturor!
scuze daca am scris vreun nick gresit sau daca l-am scris de 2 ori...:)
___________________________________
semper idem...
Pai intr-un fel ai dreptate - de sorin_1967 la: 18/11/2003 13:32:51
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Hi there !

Ce sa zic, desi amandoi am deviat un pic de la subiect, ai dreptate intr-un fel, in principal in SUA lucrurile sunt mai transante asta este clar, dar eu nu spun ca este bine, au si ei prostia lor, partile bune alterneaza cu cele rele. poate ca mie ca emigrant mi-ar fi convenit protectie sociala mai mare,ca in Canada. Nu este nici o pledoarie pentru sistemul capitalist din America, doar ca imi imaginez ca Romanii privesc la SUA ca la un model. De ce ? Pai vor in NATO nu ? Vor sa vina americanii sa investeasca nu ? Unii bunici chiar ai mai asteapta pe Americani :) Fereasca Dumnezeu , americanii au problemele lor si sunt pusi pe afaceri nu pe acte caritabile.
Ce sa zic? Nu am locuit prea mult in Europa in afara de Romania, insa pot sa va spun ca nivelul tehnologic si de trai de aici pentru cei care muncesc evident, este incomparabil mai ridicat fata de cel din Europa. Mie imi place aici unde sunt si da, pot sa spun ca sunt fericit si in principal pentru ca familia mea este fericita. Poate ai dreptate in ceea ce priveste chestia cu cortina, si de aceea eu si sfatuiesc pe toata lumea care vrea sa incerce America sa nu vina aici decat daca au studii superioare fiindca altfel nu merita. Se munceste mult, sunt eforturi de adaptare si nu renteaza. Depinde si de varsta la care faci rocada. Cred ca daca esti sarit de 35-40 si nu esti vre-un specialist de renume itr-un anumit domeniu, nu renteaza. Depinde de foarte multe circumstante insa cei fara studii superioare sau incadrati in munca recunoscandu-li-se diploma - nu o duc grozav. Eu in comunitatea romanaesca in care sunt totusi, nu prea am vazut romani care sa vrea sa se intoarca, in afara de cativa si asta fie fiindca se indragostisera de vreo fata in Romania sau voiau sa se retraga la pensie, dar repet nu sunt asa de multi. Ai dreptate si cu chestia cu mentaliatea, iar eu spun la toti ca pentru muncit e buna America, pentru turism recomand Europa. Mie imi place de Americani fiindca sunt seriosi, nu fac glume si misto, si chiar daca unii au viclenia lor nu se compara cu cea a Europenilor. Imi place Europa cum arata dar nu mi-ar fi placut la cat am invatat ca in Germania sa fiu asociat cu un "tigan" cum am auzit ca fac nemtii. Dar ce sa zic oamenii sunt diferiti(din fericire) si ce mie imi place altul poate nici nu vrea sa auda. Revenind la femei gravide, am vrut sa spun, ca cresterea economica nu se face fara durere si sacrificii, uneori lucrurile par nedrepte. Ca sa o luam logic, daca in Romania se dau legi destepte si sunt respectate, abuzurile vor fi evitate in mare parte. Si iarasi daca sunt destepti romanii ar trebui sa ia cei mai bun din sistemul American, deocamdata au luat ce-i mai rau. Calea mai usoara, ce sa-i faci .

All the best !

Sorin

#4629 (raspuns la: #4607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Completare la #8977 Filip Antonio - de (anonim) la: 06/02/2004 04:13:34
(la: A existat holocaust in Romania?)
La raspunsul la punctul 3, de ce evreii nu au cerut despagubiri dupa sfarsitul razboiului (~10-20 de ani) trebuie amintit si faptul ca Romania devenise stat comunist, adica avea un regim care pretindea ca n-are nici o raspundere istorica fata de crimele trecutului si care a musamalizat aceste crime din motive ideologice, incercand sa substituie prigoana contra evreilor cu prigoana contra comunistilor.
Timp de peste 40 de ani au existat 2 state germane Republica Federala Germania (RFG) si Republica Democrata Germana (RDG). Care din ele a tinut sa invete lectia Holocaustului si care s-a spalat pe maini pentru ca statutul de tara comunista i-a dat "absolvirea pacatelor" de catre Pontiful rosu de la Moscova ?
Deci cei ce traiau in tarile comuniste nu puteau ridica pretentii, daca voiau sa supavietuiasca, iar cei ce emigrasera erau dincolo de Cortina de fier erau tratati ca dusmani ai comunismului.
#8998 (raspuns la: #8997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
esti romantic - de (anonim) la: 20/08/2004 01:40:45
(la: Dulce, ca un ciorchine de struguri in noiembrie...)
Imi place cum scrii...da de cele mai multe ori.....amintirile sunt singurele cortine ale trecutului......Sa inteleg ca e o poveste adevarata?
intrebarea este floarea - creatoarea distructoarea - de AlbatrosulVirtual la: 27/10/2004 05:29:16
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Atom pe-al gandului aripa, salut a tale incercari de-a cauta in cer si-a rascoli prin mari. Si eu in drumu-mi negresit am fost atom al clipei razvratit.
Si intrbarile se pare sunt sursa vietii de la marginea diminetii.
De totul crezi ca e natura , Natura poate fi un Dumnezeu e gandul meu.
Si Dumnezeii cati exista sunt doar un omenesc suport. Desi cateodata mi se pare , sau poate des, sunt o cortina pentru inima haina.
Cuvintele prea multe sunt cred de vina de nu vedem LUMINA.


#26439 (raspuns la: #26250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































la urma urmei - de NADAI la: 02/01/2005 11:30:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am o vicioasa satisfactie cand doua tabere se cearta, iar lumea se misca la fel ca inainte. E deosebit de linistitor sa stii ca orice ai face, nu poti sa schimbi elementele esentiale ale vietii. Timpul trece, istoria se schimba, ramanem aceeasi, cu suflet sau fara el, depinde de cum ne compromitem, si in final, filosofand pe seama unor ERUDITI, ajungem sa constatam ca tot murim, si sufletul nostru dispare. Am zis ca dispare, pentru ca inzestrati cu simturi, nu putem discerne concret daca el mai ramane dupa aceea. S-au facut, cica niste filme, cum moartea era pacalita de om, si individul vedea ce se intampla dupa. As, filme. Parca putem sa tragem o cortina si sa ne uitam in spatele ei. Totusi, sufletul, in mistica pe care incerc sa o enunt, nu are legatura cu o viata viitoare, care ne este "interzisa", din cauza imposibilitatii demonstratiei. E cert, o filosofie cam veche, ce descriu eu aici, combinata cu purul pragmatism, si anume, viata aceasta ne ofera tot ce putem stii despre suflet. Daca faci lucruri demne de lauda, te simti bine, secundo, daca nenorocesti, devii nenorocit. Putem spune, ca exista suflet dupa aceasta umila iluzie, intr-o perspectiva religioasa, dar atunci ERUDITII nu mai au legatura cu ceea ce se afirma mai sus. Opiumul multimii devine o banalitate pentru filosofie, si cine suntem noi, sa stim cu adevarat ce exista dupa? Raspunsul cert al religiei nu incurca itele filosofilor, insa, ca o dovada de secol 21, as zice ca sufletul exista aici si acum, cu primordialitatea faptelor pe care le savarsim. Din punctul meu de vedere ca filosof. Alt discurs antic nu prea are farmec, intr-o lume dominata de necesitati imediate. Insa poate mai gasiti niste vise pe aici, si le dati de capat.
OK, acum dupa ce am aratat tot raul, ce ne mai ramine? - de Dr Evil la: 06/03/2005 00:53:51
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
OK, acum dupa ce am aratat tot raul ce ne mai ramine de facut?
- Nu ne mai numim romani?
- Renuntam la a mai avea o tara de care ne rusinam?
- Ne dam pe mina altora sa ne civilizeze si sa ne schimbe caracterul?

Din toate citite nu am vazut un singur cuvint frumos spus despre Romania si poporul roman. Nu credeti ca de fapt ne identificam din ce in ce mai mult cu ceea ce denigram?
Nu am citit nici o soultie. Numai blamari si scuze.
La toti vad aceeasi atitudine: "Stiu totul, stiu de unde vine tot raul si stricaciunea, dar nu este treaba mea sa o schimb".

Toti ne uitam inapoi si criticam lucruri la care am participat si de care ne rusinam. Dar?!... ne scuzam ca nu am avut de ales...
Pina si Eminescu in partea a doua a "Scrisoarii III" il invoaca pe Vlad Tepes sa vina si sa redreseze societatea prin masuri drastice.
Toti ne uitam in urma ca sa scuzam prezentul prin prisma trecutului dar nu propunem nimic pentru viitor.

Credeti ca numai in Romania exista coruptie? Credeti ca numai in Romania exista si a existat tradare. Cineva mai inainte amintea de Roma si Grecia antica, Atila... Dar si imparatii lor au fost tradati, ucisi... Atila cuceritorul a cazut victima unui complot.
Cu ce s-au ales grecii dupa 500 de ani de dominarea otomana? Cu ce
s-au ales Sirbii dupa 40 de ani de comunism glorios? (la ei a fost glorios! Yugoslavia nu a fost niciodata o tara mai puternica si mai dezvoltata)

Ungaria? Credeti ca Ungaria este intr-o situatie economica si politica mai buna? Citi dintre cei de origine magiara din Romania, care nu le place unde traiesc si vorbesc Romania de rau, au emigrat sau ar emigra in Ungaria????

Vrem nu vrem sa o recunoastem adevarata "cortina de fier" este la GRANITA ORTODOXA. Biserica este inca si va mai fi puternica. Intotdeauna a manipulat si va continua sa manipuleze viata politica a lumi. Nu sugerez ca ar trebui sa ne schimbam religia. Dar ar trebui sa le scuturam un pic barbile nespalate si burtile buhaite a celor care trag sforile si opresc progresul.
Unul ca Teoctist, care a fost hotz de cai la Dersca si Siret in nordul Moldovei, a impus din nou exacerbarea religioasa si intunecarea mintilor.
Oriunde se intimpla un eveniment apare si un "sobor de preoti"... Desi nu este singura solutie si nici solutia salvatoare dar cel putin ar fi un inceput. Oricum este mai bine decit sa continuam sa avansam la modul trecut!

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#38356 (raspuns la: #38145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns la : OK, acum dupa ce am aratat tot raul, ce ne mai rami - de Lidia Z. la: 09/03/2005 23:59:05
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Am suris cind am citit messajul d-tale.
Ceea ce ma surprinde este faptul ca romanul se uita la altul zicind nici äla nu-i mai bun… (ceea ce faci si d-ta)
« Credeti ca numai in Romania exista coruptie? « Credeti ca numai in Romania exista si a existat tradare… imparatii din Roma si Grecia antica, au fost tradati, ucisi » sau « Yugoslavia nu a fost niciodata o tara mai puternica si mai dezvoltata » sau « Ungaria? Credeti ca Ungaria este intr-o situatie economica si politica mai buna? » etc etc
Este pur si simplu naif ca sa nu spun stupid sa avem asa un rezonament !
Situatia economica in Ungaria ESTE mai buna… ungurii au reputatie buna in vest ! (contrar romanilor !) si ar trebui sa ne pune intrebarea « de ce ??? » fara sa dam vina pe tzigani !
Yugoslavia a fost binenteles ca a fost la un moment dat mai puternica …economic vorbind …in timp ce Romania gemea sub dictatura comunista !
Poate ca exista coruptie si in alte tari nu spun nu…. desi eu as zice ca rar am vazut o coruptie ca in Romania (poate in tarile arabe …sau in Rusia !!!)
Imi amintesc de un tinar care mi-a spus « noi romanii sintem oamenii cei mai inteligenti de pe pamint ».. m am uitat la el si mi-a fost mila de prostia lui !!!
Fara sa intindem aratatorul catre altii ar trebui sa-l intoarcem catre noi si sa vrem sa schimbam in tara Romaneasca, coruptia, tradarea, lipsa de solidaritate, compasiunea fata de cei care trec pe linga noi si care sint in mizerie, vointa de a ajuta fara sa se astepte ciubuc, lipsa de etica profesionala (la medici, politicieni, profesori, avocati etc), respectul fata de fiinta umana .. si poate citeva picaturi de cultura generala !!!!
In ceea ce priveste « cortina de fier » era granita virtuala care separa lumea comunista de cea capitalista (si Germania , Polonia, Ungurii, Slovenii, Croatii etc faceau parte din tarile care erau in est dupa cortina de fier si nu era ortodoxe !!!!!)
#38860 (raspuns la: #38356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frate Dr.Evil... - de ampop la: 15/03/2005 13:55:04
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Din pacate lumea catolica si protestanta occidentala stii bine ca difera profund de lumea orientului. Papa, cum ii zici tu "parkinsonist" a avut un rol important pe vremuri, alaturi de Ronald Reagan , in demolarea imperiului Evil caci asta a fost Estul de dupa Cortina de Fier. Acum probabil nu mai are putere (biologica) si altii "trag sforile" in jurul lui. Ca liber confesional il admir totusi pe omul politic Karol Woitila si tot ceea ce a realizat.Poate merita si un Nobel pentru pace...
Cat despre popii tarilor comuniste au facut majoritatea pactul cu diavolul rosu si cu serviciile lui secrete (KGB, Securitate, Stasi.)..indiferent de denominatie, inclusiv parte a neoprotestantilor. Avand sprijinul Vaticanului polonezii au fost o tzara mai tari si oricum polonezii au cam avut coloana vertebrala de-a lungul istoriei. Shalom brother!
Mario
#39460 (raspuns la: #39225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de Simeon Dascalul la: 26/05/2005 10:20:58
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
ştiam eu că Yalta a fost chestie bună - acolo s-a stabilit ca Stalin şi poporul rus să vină şi să ne aducă libertate
rău absolut va fi fost nazismul pentru ţările de dincolo de cortina de fier
pentru noi a fost un rău absolut normal, de discutat dacă n-a fost chiar mai suportabil decât ce a urmat; mă gândesc la cupletul vremii "rău a fost cu die, der, das / dar mai rău cu davai cias"
#51330 (raspuns la: #51143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania - de zuboc la: 09/08/2005 03:03:44
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Foarte bun comentariul tau, Florine. Realist. Sincer sa fiu nu stiu cat vei rezista sa ramai acolo odata ce ai "gustat" viata din lumea civilizata. Sunt de patru ani in UK, locuiesc in Londra si-mi place aici. Am fost acasa de cateva ori, prima data dupa trei ani. A fost un soc. De cum ajungi in vama diferenta te loveste in plin. Nu pot sa inteleg, parca acea cortina de fier ar exista inca, ba chiar la modul propriu. Vamesii, gropile, casele darapanate, foarte mult praf daca e uscat sau noroi daca ploua, militienii de la circulatie si nu numai care practic jefuiesc la drumul mare, toate astea si multe altele te lovesc direct, in fata, imparabil. Mi-e dor de Romania, de prietenii si rudele de acolo, uneori chiar acut, nu cred insa ca intoarcerea in tara in alte scopuri decat turistice poate fi macar o optiune pentru moment. Cand spun moment ma gandesc la urmatorii cel putin cinci ani. Ce e grav este ca nu e vorba de bani, asa cum multi tind sa creada. E mult mai mult, e vorba de starea de siguranta pe care o am aici. E vorba de acel "thank you" si "please" care nu lipsesc niciodata din conversatie, oricat de scurta, de zambetul fals dar care e acolo in locul privirii incruntate pe care o primesc in Romania.
Am venit cu masina si prima noapte am innoptat la Cluj. A doua zi dimineata am facut o plimbare pe jos, prin centru, nu mai vazusem Clujul de ceva ani buni. Nu stiu de ce dar deodata mi s-a facut o frica teribila, pur si simplu mergand pe strada, mi s-a parut ca deodata poate aparea cineva care pur si simplu sa infinga un cutit in mine, in mijlocul multimii. Cred ca pentru vreo jumatate de ora am simtit fizic o mare nesiguranta, mi-era frica. Apoi m-am obisnuit, re-obisnuit.
Si cum se conduce, vai cum se conduce. Nicaieri in Europa traficul auto nu e mai prost, cu soferi atat de ignoranti si agresivi. Din reflex am oprit la o trecere de pietoni, undeva intr-o comuna, unde doua femei vroiau sa traverseze. N-au traversat. Pur si simplu se uitau la mine, nu intelegeau de ce am oprit. Iar din spate ma claxonau deja unii dintr-o Dacie vai de mama ei, dar grabiti nevoie mare.
In Bucuresti stateam la semafor, eram primul. Pe partea opusa tot la semafor astepta masina politiei. Deodata in fata mea s-a bagat un taxi, o Dacie galbena, care ca sa ajunga in fata mea a circulat pe contrasens cel putin 100 metri. Si nu s-a incadrat in fata mea, pur si simplu nu era loc, dar a tras harbul lui de Dacie cu botul in fata mea si restul masinii pe contrasens, in fata militienilor. Pentru asa ceva te opreste politia in orice tara din lume si foarte probabil ti se iau si trei puncte daca nu permisul. Nu si in Romania.
Mamaia, litoral, atmosfera de vacanta si nenumarate fete care de care mai frumoasa. Ne-am decis sa cinam la un restaurant ce arata ca o corabie, practic era un fel de corabie iar mesele sunt pe punte. Am asteptat aproape jumatate de ora sa ni se ia comanda, apoi alte 45 minute pana sa fim serviti, bineinteles cu altceva decat ceea ce comandasem. Dar am mancat, nu mai puteam risca o alta ora, ne era chiar foame. Nu sunt o persoana irascibila, ba din contra sunt foarte calm, de data asta m-am decis insa sa fac reclamatie. Dar cui, managerul nu era acolo, condica nu exista, la numarul de telefon pentru protectia consumatorului nu raspundea nimeni. Macar am spus tuturor unde sa nu manance. De la nici un restaurant nu m-am ridicat satul si timp de zece zile am fost la cel putin 25 restaurante. A, sa nu credeti ca sunt vreunul care infuleca cu amandoua mainile cate sapte feluri de mancare. Am inaltimea de 1,76 si greutatea de 84 kg, deci ma incadrez in limitele absolut normale. Preturile sunt aproape ca la Londra, numai ca aici rareori poti termina ce ai comandat.
Asta nu pot intelege, cum supravietuiesc oamenii acolo in conditiile in care preturile la produsele alimentare sunt egale, ba chiar la multe produse mai mari decat la Londra. Acum cateva luni a fost tata in vizita la mine si bineinteles l-am luat la shopping, in supermarket. A constatat cu stupoare ca multe produse sunt mai ieftine, in mod direct nu la paritate cu salariul, decat cele din Romania.
Asa ca aici este acasa, aici sunt si ma simt acasa, desi tare mult as fi vrut sa fie invers.
#64267 (raspuns la: #56235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
verba volant scripta manent - de Intruder la: 15/08/2005 11:30:30
(la: Autenticitatea Internetului)
draga irina,

autencititatea internetului...poate fi internetul contrafacut?...dar ce, e testament???

As vrea sa inteleg de ce multi din cei ce navigheaza pe Internet si se inscriu in diferite comunitati sau la diverse conferinte ajung de multe ori la a fi obsesionati, dependenti de aceste activitati...

eu n-am vazut obsesionati pe-aici!...n-ai cum sa fi dependent de activitati din astea, numai daca esti intr-un scaun cu rotile, poate...prea generalizezi! (dar e democratie, ai voie...)

Cat este de reala comunicarea pe Internet, cat de reali , autentici suntem noi in ceea ce spunem sau facem pe Internet?

cat e luna de departe?...ce e fericirea, iubirea, ura, caii verzi de pe pereti?...ce-o sa ma fac cand cresc mare?...cum este in Rai?...cand o sa mor?...he-heeee...comunicarea pe internet e reala cat vrem noi sa fie...oricum, stim sigur ca vorbim cu un om, atat!...sau sa ne punem webcam-ul pe forum???...ar fi o idee!!!
cine e pentru?...cine e impotriva?...se abtine cineva???

E o lume virtuala, cu o populatie virtuala, in continua crestere, o scena fara cortina unde actorii pot alege multiple personaje de interpretat si totusi de multe ori aleg pe ei insisi, orgoliosi si siguri de a putea spune si partea lor!
actori de-o zi, de-o luna, de-un an sunt si-n viata reala...
sa-nteleg ca noi astia din cafenea suntem toti duplicitari??? mai, mai!
parafrazez...''vreau ce mi se cuvine in cafeneaua asta de gogomani unde sunt cel dintai dintre fruntasii forumisti!''...parol, coana Joitzica!!!

Voi ce credeti, care e opinia voastra privind aceasta noua moda de a servi "ceaiul" sau "cafeaua" pe Internet, palavragind de lucruri mai mult sau mai putin importante, mai mult sau mai putin personale, mai mult sau mai putin "fara perdea"?!
opinia mea este urmatoarea: cine nu poate sa taca, sa vorbeasca; cine nu poate si nu vrea sa vorbeasca, sa joace counter strike...

Nu e doar o expresie a unei forme inca neoficializate, nedeclarate dar atat de difuze de "singuratate cronica", "electronica" si "neuronica" (ultimele cuvinte le-am pus pentru ca rimeaza cu cronica: un nou mod de a exprima sarcasmul?!), de incapacitatea de a comunica in mod real, de a sta alaturi de altii si de a le asculta problemele sau doar realizarile, istoriile, amintirile...?!
o fi sau n-o fi...asta o fi-ntrebarea...
dar cine ne opreste sa fim sarcastici pe oriunde ne ducem?
de unde pana unde suntem incapabili sa comunicam in mod real???...de schimbare, ai auzit?...de umplerea timpului mort ai auzit?...de pauze si chiuluri la serviciu, de insomnii ai auzit?...that may be...one can't think of everything.

p.s.
scuza-ma ca am fost mai sarcastic...cre' ca m-am sculat cu fatza la cearceaf si n-aveam si eu pe cine sa ma ''razbun''...;)

cu bine,
Intruder.





poezie putin erotica, fara virgule si puncte - de Intruder la: 18/08/2005 08:07:26
(la: "Academia Cafeavencu")
Publicat de Aminda la 21/03/2004 - 16:44 la Poezii

ştii să şopteşti în dimineţi lugubre când
beţia de cucută te mai prinde cu sticla la gură
atunci îţi desfaci uşor fermoarul dintre buze şi
începi să asculţi cu gura deschisă şoaptele mele
sunt macabre aşa dezbrăcate dar ce să fac dacă totul
e atât de senin mă ţii cu mâna stângă de sânul drept
şi era delicios când îţi cântam despre tramvaie pe
strada groza şi cascade înfipte în ochii tăi
eşti trist şi senin acum că îţi curg prin aortă
mai lasă-mă puţin să doară în seara aceea când te-am dus
la teatru mi-ai spus că vastele cortine îţi vor fi
mormânt o dată mic artist cu vene încrucişate şi sânge
albastru-movuliu noaptea asta e o felie de pâine
ne consumăm până se mai poate apoi ne recreăm
eu pe tine din fum de ţigară şi-ntuneric tu pe mine
din nimic


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/1303

nu prea am inteles mare lucru de-aici...oricum, am intalnit si poezii mai ''proaste'' (...bine ca sunt ale mele mai bune!)
deci:
ea ii vorbeste lui, amandoi gura-n gura...numa' ca el nu vrea sa renunte la sticla...
soaptele sunt macabre din cauza ca el o tine pe ea cu mana stanga (musai cu stanga!!!) de sanul drept (da' stangul ce cusur are?)
ea ii canta lui despre tramvaie pe str. Groza (mai e strada asta undeva?)
ceva despre corazon, nu stiu...aorta, bat-o vina!
ei merg si la teatru...(de vara, de revista, de comedie, Bulandra...care?)
dupa multe peripetii cu noapte ca o felie de paine de nush' ce culoare (cina romantica, sau ce??)...ei se recreaza pan' la loc comanda!
aferim!
(ce rau am fost!...nu ma bagati in seama!)
intrudere, tine seama, intr - de cosmacpan la: 27/08/2005 22:47:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
intrudere, tine seama,
intrudere, ti-a spus mama,
fetele de la oras,
ca de-o fi bune, de-o fi zane,
cafeaua tot cu zatz ramane.
c-or fi neveste
prinse-n veste
ce manecile si le-nfoaie
cand imbraca la sarmale,
ca or fi si-ncornorati,
posedati sau chiar mascati,
ce-ncurca potecile
de te-apuca fricile,
c-or fi blonde cu mertzane
ce privesc dupa bluzoane,
si camasi verzi descheiate
ori cadane sau virgine
sa te maseze pe tine
mai ca as mai sta nitel
sa nu suferi singurel
c-asa-i prietenul mai frate
te ajuta daca poate.
da' cum timpu' se-nverzeste
si-week-end-u'-ncet se iveste
ma retrag ca melcu'-n casa
si va spun noapte fromoasa,
si va urez s-aveti spor
sapte pureci pe-un picior
si doua capuse mici
strecurate in tarlici.
si-o mai fi si-o tarantula
sa va spuna "noapte buna"
las perdeaua, trag cortina
mucu-l sting incet cu mana
iar din loja sufla-ncet
spiritu' unui poet:
daca trupa v-a placut
lucru bun noi am facut
daca v-a placut actoru'
dam incet televizorul
ca sa iasa la lumina
si bufonul ce-o sa vina.
iar maine printre gratare
pare a fi zarva mare
cu doine si cu manele
si cu blonde maruntzele
ce buricu si-l arata
soarelui bata-l sa-l bata.
si-om mai bea, si-om chiu
pana-n frunza om doini.
la re.., la ro..., la ri.

#68396 (raspuns la: #68390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Creier descompus in reviste foto - de Dinu Lazar la: 19/09/2005 18:32:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Daca cineva gaseste un surubel intr-o chiftea toate televiziunile filmeaza fenomenul si toti amploaiatii de la protectia consumatorului se dau de ceasul mortii sa explice ca asa ceva nu se poate intr-o tara civilizata.
Cind insa apare in Ro in zeci de mii de exemplare o revista de culturalizat fotografia, editata de un mare trust de presa german, revista cu zeci si sute de timpenii si notiuni aiurea si din care transpare fara jena incultura nu numai tehnica si siluirea limbii romane, la toti li se rupe si nimeni nu zice nimic.
Din revista asta aflam ca aia care produc sau gindesc un aparat foto nu se mai numesc producatori, ca e fumat termenul; acu` sunt dezvoltatori, taica.
Formidabile sunt circumvolutiile autorilor textelor.
Citim acolo ca " adincimea de culoare de 48 de biti garanteaza claritatea imaginilor difgitale", de parca ar avea ceva comun adincimea de culoare cu claritatea...
Mereu am spus ca nu e bine de scris in presa dupa betii, dar nimeni nu ma asculta ; ia uitati ce minunatie de text: "in momentul in care rezolutia este redusa de la 8 la 5 MP, se micsoreaza si suprafata pe care senzorul o foloseste la inregistrare. Unghiul imaginii se mareste automat si, implicit, si zoom-ul optic."
Pasarea malai viteazul... cum se mareste unghiul cind se micsoreaza suprafata, nici Einstein nu a lamurit-o... Cam dorm astia de la comitetul Nobel, ar avea aici ceva fizicieni de exceptie.
Este prezentat si portofoliul unui fotograf de moda; acesta spune superior: "fotografia de moda pura nu se prelucreaza pe computer" - atunci ce rost are portofoliul acestuia intr-o revista de IT...
Mai aflam in revista tot felul de termeni academiconastrusnici; astfel aflam ca au aparut camere de tip mega-zoom. Asta in limba romana...
La aceste aparate mega-zoom, " sistemele complet automat, respectiv manual de captura sau programele speciale pot fi alese usor"
Ce o fi sistemul manual de captura? Vreo capcana ceva de facut unghiile?
Mai citim pe sarite ca " cu un timp de declansare de 1,8 secunde, cutare camera e o camera pregatita pentru fotografiile spontane."
Mama mia! Asa de putin timp? Si eu credeam ca trebuie vreo 10 minute... senzational, 1,8 secunde? Tare... declansezi si dai o fuga si te asezi in cadru probabil... sau aduci si o cafea...
Mai la citeva pagini, dam de un test al unor aparate care nu se numesc de filmat, nu sunt nici de fotografiat, sunt : imagere! Mai sa fie... asa au gasit ei in DEX, cuvintul imager exista acolo?
La unul din imagerele astea, cica : rezolutia culorilor este enorma, iar contrastul de o claritate uimitoare.
Domnii de la Nobel, de la Balaceanca, aveti aici un caz... rezolutia culorilor ... adica culorile au rezolutie... contrastul e clar... tare baietii.
Cind imagerele nu sunt imagere, mai incolo sunt "dispozitive combo".
Ce tare chestie.. cica "deoarece nu exista banda magnetica, parazitii caracteristici acestui sistem nu sunt inregistrati"
Alo, aviatia utilitara! Parazitii sunt pe banda nu pe cimp! Tare...
Textele sunt nesemnate... buna precautia...
Mai gasim un termen neaos romanesc, din Oltenia:
Shutter lag-ul este enorm.
Buna treaba... daca scria intirziere sau paralaxa de timp era banal... asa avem shutter lag-ul... Academia Romana, se aude? Somn usor taica...
Dar totul se termina cu bine, pentru ca: "declansarea este destul de fisneata. "
Breee.... articol tehnic... tare...
Ma rog, mai aflam apoi ca "pentru barbati, dispozitivul este mult prea mic."
Perle sunt peste tot, prea multe pentru a plictisi cafegii; astfel aflam ca apusul frumos..."se fotografiaza seara, inainte ca soarele sa decoloreze cerul"
Adica nu faceti apus la ora 12, ca nu e bine...
Cum decoloreaza cerul soarele, nu se mai spune.
Tare e faza de la fotografia cu blit; acolo aflam de termenul romanesc "rear curtain" - aflam acolo ca obturatoarele focale sunt alcatuite din doua cortine...prima cortina deschide fereastra de expunere, a doua o inchide.
De o suta de ani in Romanica obturatorul plan focal are perdele si nu cortine, dar asta e, viata merge inainte...
Nu mai retinem timpul cafegiilor ca nu are rost... urmatorul numar apare in decembrie anul asta... daca nu gasiti materiale comice sa rideti de revelion, recomand cu caldura sa cumparati si urmatorul numar...
Mai gasim in revista un portofoliu al lui Mihai Moiceanu, cu imagini explicate si de foarte buna factura; pacat ca in contextul de imagere, cortine si mega-zoom-uri, adincimi de culoare si contraste la shutter lager-e, chestia e cam delicata... ca si cum ai iesi la bal cu o partenera care miroase rau.
Eu am crezut ca trusturile astea straine de presa vor face si vor drege si ce bine o sa fie... cind colo... ne balacim in imagere cu cortina...
#73198 (raspuns la: #73140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebare - de Dinu Lazar la: 23/09/2005 17:23:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din pacate, nu am nici o parere...
...cu siguranta revista are un public tinta care isi arata bicepshii, se adreseaza unei anumite audiente , are cititori, asa cum se vede pe forumul lor, foarte multumiti de ce este, mai o si apara cu spume si invective, si eu cu siguranta nu fac parte din acel public tinta si din acea audienta, deci ce as spune nu are rost, pentru ca nu conteaza...
Pe mine ma distreaza si testele alea din revistele de IT cu imagere, cortine, shuterizatoare si laguri care biziie, sunt de parere ca orice trebuie sa existe, si ce e bine si ce e rau, altfel despre ce am mai vorbi si cum ne-am mai injura cu spume pe forumuri, daca totul ar fi OK?
#74241 (raspuns la: #74224) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, nu mai ai voie sa pui - de Intruder la: 12/10/2005 13:05:35
(la: Mister Cafenea !)
anisia, nu mai ai voie sa pui intrebari...deh!
dar pentru distractie, am sa raspund la ele...ma mananca deshtele...:)
deci:

1. daca ai fi numit presedintele romaniei pentru o zi, ce ai schimba mai intai si mai intai in imaginea tarii?
as muta capitala la Paris.

2. costum alb cu camasa/cravata neagra sau costum negru cu camasa/cravata alba?
maieu rosu cu paiete...(costum negru cu cravata alba?!...pfffuuu!)

3. o partida de golf sau una de sah?
o partida de sex...

4. femeia ca obiect de decoratiune sau ca partener de drum?
partenera de pat...

5. cafeneaua.com - relash sau provocare intelectuala?
di tatii...

6. in viata de zi cu zi...cu sau fara masca?
fara masca!...mastile ni le punem pe internet...;)

7. mama sau sotia/prietena/partenera - cine te influenteaza in deciziile luate?
e pe undeva o ''fraza celebra''...sunt barbat, nu carpa de spalat pe jos! (aici, bat cu pumnu-n masa si femeile cad mute de admiratie.)

(cortina.)



#78159 (raspuns la: #78153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: