cosbuc

Adela pentru Souris. Imi place si mie la nebunie El-Zorab, dar Zobail nu-mi este cunoscuta. Din pacate, Cosbuc a ajuns foarte tarziu in Basarabia,
si am foarte putine poezii de ale lui Cosbuc. Cosbuc nu era nici in programul scolar. Si nu am avut norocul sa am o invatatoare de limba ROMANA atat de inteligenta si sensibila. Pe alexandri l-am studiat si in scoala, desi nu integral. Mie imi place mult - poeziile lui nu sunt totdeauna perfecte din punct de vedere structural, dar emana atata bunatate sufleteasca, tandrete, dragoste pentru tot ce este frumos pe aceasta lume, pentru natura, incat nu poti sa nu-l iubesti. Eu, cel putin, asa simt. Pastelurile lui sunt minunate, minunat este si "Concertul in lunca". Imi plac si poeziile lui patriotice, in deosebi "Penes Curcanul" si "Dan, capitan de plai" Aceste poezii cu adevarat te fac sa-ti iubesti tara si neamul.
Cele bune! Adela

daca vrei tu, musai
daca nu se poate gangsta paradise, e bun si cosbuc, nespa?
ori un ultim petec de iad

btw, era o femeie batrina si bolnava n mintea si capul meu, cind s o produs asta

...etre saint sans dieu...cred ca da, este posibil, relativ la faptele dr. Rieux si mai putin la vorbele lui, care, negand divinitatea neaga implicit notiunea de sfintenie. Asta, desigur, daca admitem ca refuzul de-a se-"nchina" nu trebuie interpretat ad literam, in context. Daca da, rezultatul ar fi ca notiunea de sanctitate invocata ar trebui inlocuita cu altceva, decuplata de deitate...de ex. eroism.

Cosbuc i-ar fi amintit, poate, ca:
"nu cerceta aceste legi, ca esti nebun de le-ntelegi".

Rieux, refuzand posibilitatea existentei un Plan Divin - atata timp cat in ochiul Omului acesta nu este aparent just - nu poate fi un sfant, ci un erou sau/si un martir, extern deci sferei mentionate si care sfera pentru multi, inclusiv dinauntru, e mai degrab-un cub.

O chestiune de-alegere personala, in cazul doctorului?! Poate. Nu stiu.

de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!

Moartea lui Fulger.

Come on, man!! (:

Asta tine de papilele sufletului ca si ale limbii, simultan sau cu randul...
Sper, sincer!

Nu-mi place TOT Sorescu, cum urasc anume poezii ale lui Eminescu, ale lui Alecsandri, sau cum imi place TOT Cosbuc, ori cum aproape-l ignor pe Macedonsky.
Ce vrei ...superba ignoranta a necetitului care-si permite sa nu-i placa ce-au scris "cei chemati".

"Stupism" sau snobism, desi n-au fost nicicand sinonime.

vazand la PROTV International o "pauza" cu imagini din Ceahlau si mi-am amintit de superba poezie a lui Cosbuc:

Vara

Priveam fãrã de tinta-n sus...
Intr-o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus,
Departe-n zari albastre dus,
Un urias cu fruntea-n soare,
De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Si n-avea aripi sã mai zboare !

Si tot vazduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors catre pãmânt
Iar spicele jucau în vînt,

Ca-n hora dup-un vesel cînt
Copilele cu blonde plete,
Când salta largul lor vestmînt.
In lan erau feciori si fete,
Si ei cântau o doinã-n cor.

Juca viata-n ochii lor
Si vintul le juca prin plete.
Miei albi fugeau cãtrã izvor
Si grauri suri zburau în cete.

Cit de frumoasa te-ai gatit,
Naturo, tu ! Ca o virginã
Cu umblet drag, cu chip iubit !

As vrea sã plâng de fericit,
Ca simt suflarea ta divina,
Ca pot sã vad ce-ai plasmuit !
Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, si-o sã mã-ngrop si eu
O mare e, dar mare lina --
Natura, în mormintul meu,
E totul cald, ca e lumina !

Ãstia sãracii nu l-au citit pe Cosbuc, El Zorab ! Bine sã pãtseascã! Habar n-au avut în ce gaurã de sharpe se bãgau. Însã, amintiti-vã praful la noi de la bombele de Uraniu cu care au dat în Sârbi.. Amintiti-vã camp-urile de antrenament ale islamistilor din Bosnia, "Sho pe Europa!" credea Clinton... Amintiti-vã Dunãrea blocatã fãrã despãgubiri... Dar'ar boala-n ei. Et je pèse mes mots. Amintiti-vã de Albright dând cu bomba în familia care i-a salvat viata de copilã evreicã.. Dar'ar boala-n ei! Vã scriu din Franta. Vã iubesc.
Post Scriptum1: Acasã pentru mine e si în suflet, dar si pe strada pe care am copilãrit...
PS2: Iubesc Cafeneaua asta.
PS3: Urãsc "manelele" în general. Sper ca un Tudor Vladimirescu sã vã trezeascã odatã, asa de sub influentã sânteti.

parca-s o suta de ani de cand am citit teodoreanu.
(nu mai rade de mine fata mè, lasa-ma sa fiu nostalgicaaaaaaaa...:))))
uite, ca-ncepe cu T - Toparceanu e fantastic si Cosbuc... ii 'gustam' cu frenezie.

In visele mele de copil, eu eram Monica din La Medeleni.
Vorbesc de primul volum, pe care mi l-a dat tata sa-l citesc prin clasa a iv-a, ingrozit ca reciteam colectia aia de 'povesti nemuritoare'...:)))

il citisem pe Creanga si ma cazneam sa-l imit.
ai mei se prapadeau de ras cand il trageam pe frate-meu de-o maneca in zi ploioasa si-i ziceam "iesi copile cu parul balan afara si razi la soare, poate s-o imbuna vremea."
ala micu scotea nasu carn pe geam si-si arata dintii mici in lume.

evident, aparea si soarele, intr-un final.
eu, 'la post', recitam tzntzosha: "si vremea se imbuna dupa rasul lui.":)))

nu ma mai zgandari, draga mea, am atatea povesti si promit ca te-oi plictisi de-mi dai nas.
io, uneori, n-am masura.:))))))

si tu erai cu povesti nemuritoare?... aveam 'tzashpe volume ...si-mi placea si creanga..... la poezie insa nu ma dadeam in vant dupa cei doi, toparceanu era prea lacrimogen si cosbuc prea ni-l bagau pe gat

auzi tu... considera-te zgandarita ca-ti dau nas cat vrei tu si cat poti duce, ca mie tare-mi place sa ascult, mult mai mult decat sa trancanesc, mai ales ca tu ai stil si eu n-am :)

o sa incep cu sfarsitul: eu am fost cuminte, da' altii nu prea ca nu-stiu ce tot au de impartit, vorba lui cosbuc
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

oricum... ma gandeam eu ca ceva s-a intamplat ca te vazui de vreo cateva ori online da' asa fantomatic si dispareai fara sa scrii chiar nimic, ceea ce nu prea-ti sta in caracter. si desi nu sunt un fan al scrierilor tale (nu te supara pe mine te rog, nu e vina ta ci a mea ca n-am rabdare sa citesc chestii super-detaliate) incepusem sa simt lipsa povestirilor cu "iz" mai de normalitate si cotidian decat teme mult prea filozofice si chiar extremiste in ale religiei (eu una ma feresc de subiectele prea serioase, cand dau peste cate unul la cafenea nu stiu cum sa sar mai repede peste el).

cand ai ocazia fa o poza de colibri ca n-am vazut nici unul in realitate :(

si-nca ceva ca sa nu mai lungesc vorba, muta-te pe coasta de est, nu cred c-am avut anul asta mai mult de 85 si chiar si atat doar ocazional .. ma crezi ca acum am un sweatshirt cu maneca lunga, in miezul lui august????


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

Am cunoscut doi atei...Pot sa iti spun (complet nepoetic) ca au fost schimbari fundamentale in viata lor de cind am dat rugaciuni pentru ei si in acelasi timp ne-am rugat pentru ei. Dar sa stii - desi sint foarte aproape si acum au indoieli majore si ,ca niciodata, doresc sa creada, chiar daca, inca mai sint la inceput, in ce te priveste pe tine personal, daca intr-adevar suferi si iti pasa de prietena ta vei fi complet ostoita la punctul la care sint eu acum in special daca destinele voastre sint impletite strins ( desi nu cred).La toate aceste vorbe minunate de inceput de drum te vei uita la ele si ti se vor parea indepartate si exaltate, si unul singur ti se va parea important : sa il iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, al carui sacrificiu inca ne oblojeste ranile de tot felul.Deci daca eziti acum sau te doare , e pentru ca nu stii ce sa faci si poate eziti.Rideam cind imi cita mama tot timpul versurile lui Cosbuc: "Viata-i o lupta, deci te lupta/cu dragoste de ea, cu dor..." ( nici nu stiu daca citez exact, nu ma impresionau versurile astea la ora respectiva). Invata ce e speranta si rabdarea, rugaciunea si dragostea,invata ca staruinta e o bucurie....Atunci vei locui departe de dureri.Si, nu stiu de ce , dar nu pot sa nu cred ca prietena ta nu va da un semn de viata, acela pe care tu il astepti acum.Ti-as scrie mai multe din experienta proprie dar nu neaparat aici.. Nu cine stie ce mare lucru, doar mai in detaliu. In fine, curaj pentru ca e un drum luuuuuung.

moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

Da,la George Cosbuc in poezia sa intalnim dragostea de glie...
nu poti ramane indiferent la citirea versurilor sale.

"...imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......"

PS.Traducerea in Limba engleza a poeziei "Rugaciunea unui dac" apartinand lui Eminescu a fost "finalizata"inlocouita cu traducerea gasita la adresa:
http://www.fa-kuan.muc.de/RUGACIU.HTML
SOS pentru traducere in germana.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Indiferent de situatie imi permit sa-ti spun pentru inceput : SALUT.
« Cinci personaje in cautarea autorului » (sau poate sase ?) reprezinta exact ceea ce se intampla cu tine caci ce altceva poate fi inversunarea cu care cauta sa iasa la superafata aceasta poveste ? Ca nuca in perete imi vin in minte versurile lui Minulescu :
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Te iert, e mult prea vechi pacatul
Si nu esti…..poate fi inceputul povestii tale ?
Sau trecem la Rodica lui Cosbuc ce incurca cu buna stiinta fusteii de la scara ?
Poate vrei sa ne oprim la «Cantecele tiganesti ale lui M. R. Paraschivescu ca nu-mi mai aduc aminte titlul acelei poezii anume, sau poate ca « Balada chiriasului grabit – ramai sanatoasa cucoana ca-mi iau geamantanul si plec….. » oricare dintre aceste variante poate insemna un inceput. Am spus poate caci de fapt fiecare viata este un unicat, caci fiecare posesor este unic, este un luptator si doar daca el accepta este un invins. Viata este frumoasa si pentru ca este frumoasa ne-a fost data s-o traim. Depinde de noi cum o vom face.
Am vrut initial sa ma alatur si eu corului de voci ce-ti cer cu insistenta povestea dar conform cuvintelor sfinte « cei din urma vor fi cei dintai » si « multi chemati, putini alesi ». Eu stiu ca sunt bun (de gura) si stiu ca « in sufletul omului nu trebuie sa intri cu bocanci ». Asa ca astept consacrarea, editarea si succesul impreuna cu tine sau de unul singur caci vorba unei bucati « I am on my way ».
Pe curand sau daca nu « pe umeri pletele-i curg rau ».
Mac

Din nefericire, in liceu, generatia mea nu a studiat poezia lui Blaga decat foarte putin si, din pacate, poezia care trecea de cenzura, deci nu cea reprezentativa. Parerea mea este ca Blaga ar trebui studiat intai ca filozof si apoi ca poet.
In materie de poezie, in categoria poeziilor de dragoste conduc detasat Sonetele lui Shakespeare (dupa parerea mea). Ati citit poezii de dragoste de Adrian Paunescu? Cum vi se par?
Are dreptate cel care spune ca-i place Minulescu, dar as mai adauga Stefan Augustin-Doinas, Geo Dumitrescu, Mircea Dinescu. Sa nu credeti ca am uitat vre-o clipa marile nume le literaturii noastre, Eminescu, Goga, Bacovia, Cosbuc, Alecsandri, dar cred ca ei nici nu pot fi pusi sub semnul intrebarii!

de ce spun asta? pt ca poezia lui Mircea Cartarescu ,desi imi place,nu mi se pare luminoasa,parca are in ea ceva din cenusiul blocurilor cu 10 etaje...

Rea de plata

Ea vine de la moara;
Si jos in ulicioara
Punanadu-si sacul,iaca
Nu-l poate ridica.
-Ti-l dus eu! -Cum? -Pe plata!
Iar ea,cuminte fata,
Se si-nvoieste-ndata-
De ce-ar si zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La cale jumatate
Cer plata-trei saruturi.
Dar uite felul ei:
Sta-n drum si se socoate,
Si-mi spune cate toate,ca ea nu poate,
Ca prea sunt multe trei!

Cu doua se-nvoieste,
Iar unul mi-l plateste,
Cu altul sa ramaie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am sa-l vad cat veacul!
Si iata-ma,saracul,
Sa-i duc o posta sacul
P-un singur sarutat!

G.Cosbuc ;)

ps:fefe, ma bucur enorm de poeziile lui E.A.Poe in original.Multumesc.

Imi place mult George Cosbuc, e spiritual adesea, imi place si maniera lui taraneasca, cunoasterea ambiajului acesta, din care a iesit el-insusi. Dar cel mai mult imi plac "Rugaciunea din urma", "Scrisoare de la Muselim-Selo" si "moartea lui Fulger". Sunt zguduitoare, nu le pot citi fara lacrimi.
Cum iti par tie?
Cele bune, Adela

Viitorul luminos al tarii

Calin tine de mana mireasa care are parul lung de
fericire.
Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o
barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce
pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari
de fascisti hitleristi. Asta cand el studia în palatul
sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si
a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs
hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el.
Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care
principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai
întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este
poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamant dar o lipsa e ca macar în
carte Rebreanu îl putea împroprietari.

În China traieste foarte multa lume care mananca o
abundenta de orez, se încheie la gat si-a inventat
guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei
avand în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Toate rascoalele au cerut pamant care era tinut sub
talpa de boieri.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din
Cartagina.

Lebada moare de cate ori canta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gandirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul
faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate
retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe
care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în
cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamant
arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si
treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care
arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce
scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era
atat de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai
iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus
"Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor
care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Rascoala de la Bobalna a început pe un deal si s-a
terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef
de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura
molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i
ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce
spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise
în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cand armata începu sa traga cu tunul în tarani,
acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol,
domnule! asta parca e din Caragiale...

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera
lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
Cu cat ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atat
taranii stau mai mult în carciuma, ca sa faca în ciuda
boierului.

Si cand Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl
gadila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfarsit
sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu
alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca
ceva din ea era si a lui George Buluc.

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala
gaurit în trei parti de un singur glonte.

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de
la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de
neatentie a pazei de coasta.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie
eoliana care producea vant.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a
constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sangele soldatilor curgea dar el punea degetul pe
gaura unde intrase glontul si sangele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea
ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des
atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si
tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii
într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i
ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tasnesc figuri memorabile ca:
pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea
operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la
300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scarbit de bisnita societatii sale
si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa
noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala
facuta.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a
depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza
între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi
eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul
fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea
îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu
sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea
burtii lui Rogojinaru, care seamana cu sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari
framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce
muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în
palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna
masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la
plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sunt cele
mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gandul la figuri
mari ce se fac numai noaptea.

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si
punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a
facut el.

Pe langa aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris
si un ou si sfera.

Legile nescrise ale satului sunt respectate cu
strictete de Vitoria, Gheorghita si cainele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamantul
Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica
distanta în km, care exista între poet si rudele sale
ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion
Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Cand eroul muri împuscat de nemti pe camp, simti miros
de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în
portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta
nu stia limbi straine.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea
a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un
randament deosebit ca domn.

Voi ce ziceti?



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Stii ce ascult acum in casti? Gica Petrescu- din cantecele sale de petrecere. Mi se pare atat de romanesc, atat de "casnic"... Unde gasesti un Gica Petrescu peste 9 mari si 9 tari? Unde gasesti un poet precum Cosbuc sau un Nica in Amintirile sale?... ACASA!!! Asta e raspunsul. Si chiar daca ii iei cu tine unde mergi, nu poti sa-i transpui lumii noi in care te afli- devii/esti strain pt. straini, strain chiar si pt. ai tai, asta e cruntul adevar. De aia ne regasim unii dintre noi pe aici, ca sa ne ostoim durerea si sa ne reinventam pe noi insine. Eu imi reamintesc din cand in cand o alta vorba stramoseasca nepieritoare: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba!" Iar una inca si mai adanca e asta: "fiecare pasare pe limba ei piere".
Multam fain, la fel si tu!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.