comentarii

cotii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dimpotriva.. - de monte_oro la: 04/03/2014 11:29:28 Modificat la: 04/03/2014 11:30:36
(la: articol de M Cartarescu)
...eu consider - rememorand starea de spirit de atunci - ca anii 90, chiar in integralitatea lor, au fost inca ani de mari sperante, in ciuda unor dezamagiri periodice. Dar Cartarescu, pe fondul depresiei ce l-a cuprins de vreme buna, vede doar disperarea si frunza batuta de vant. Inca visam, speram, ba chiar inca realmente se putea "coti" spre un alt destin, in general, al tarii..

Cu tot cu mineriade, dar cu tot si cu ceea ce parea opus spiritului gregar al mineriadelor... inclusiv speranta data de guvernarea CDR.. Ani mai amalgamati decat culorile curcubeului, ca o 'supa organica" din care tot ieseau diverse si nestiute , pana atunci, "forme de viata", oportunitati, ascensiuni, caderi. Cum s-ar spune icra neagra statea cu parizerul, la masa..

Sa nu uitam ca era deja 1999 cand fu ultima invartosare...dar una teribila... minereasca.. Pe fondul razboiului din fosta Iugoslavie, episodul Kossovo, si pe la noi inca putea fi posibil orice scenariu de viitor..Inca se visa la punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, dupa cum deja altii visau la viitoarea masiva punere a labei pe fosta economie de stat..

Abia dupa 2000, odata cu guvernarea Nastase, s-a vazut cine a castigat de fapt...din teribila, tulburea, bizantina lupta pentru o varianta sau alta a viitoarei istorii a tarii... Adica, au invins...tot ei.. Dar zbuciumul avu un farmec aparte, ca niste Crai vechi de-ai lui Mateiu...Parerea mea..
buna,zaraza sc - de dumbo la: 11/03/2014 14:28:34
(la: Efectul stresului asupra organismului)
ma bucur ca mi-ai raspuns.

eu am fost contrariata de ceea ce ai citit.in ultimii ani am auzit doar ca stresul poate depasi sfera normalului ajungand in cea a patologicului.asta se produce, probabil, cand se atinge acel punct limita.apoi am inteles ca acel punct limita difera de la om la om, in functie de istoricul emotional al fiecaruia.cu alte cuvinte, stresul devine patologic in momentul in care incepe sa produca reactii chimice in organism si reactiile astea pot fi din cele mai diverse.sistemul nervos are un rol extrem de important, e adevarat, dar nu este un factor decisiv in apararea organismului in fata stresului.inteleg ca atitudinea noastra in perioadele de stres sustinut ajuta doar la micsorarea daunelor, din pacate.cu cat incerci sa te detasezi mai mult, cu atat ai sanse mai mari sa previi diverse afectiuni.dar cine se poate detasa complet de probleme...

si eu vorbesc strict din experienta, din pacate.acum doi ani am depasit acel punct limita si exact cum ai spus, s-a intamplat asta fiindca am neglijat toate semnele ca stresul a atins cote alarmante.asa ca...

la mine punctul nevralgic a fost sistemul nervos vegetativ, care inteleg ca raspunde de sfera relatiilor.relatia cu mediul inconjurator, cu ceilalti si cu tine insati.unii isi imbolnavesc ficatul, altii splina, inima, etc.

niciunul din medicii de care am avut nevoie nu a pomenit de stresul fiziologic sau de alt fel, ci doar de limitele normale/patologice ale acestuia.

si ca stresul ar fi boala secolului nostru e doar concluzia mea personala.acum ca am aflat ce ravagii poate face si cat de greu e sa te aperi, dat fiind ca sunt atatia factori care influenteaza rezistenta fiecaruia si ca sunt atatia stimuli exteriori care-l provoaca, nu pot gandi la el decat ca la o boala.

oricum, indiferent de ce fel e stresul, e bine sa ne stresam cat mai putin :)...
viata merge inainte, chiar daca nu inregistram la orice pas o reusita...viata insasi poate fi o reusita...spun asta fiindca unde sunt acum (nu intr-un sanatoriu, slava Domnului :P ), aud foarte des de persoane care clacheaza pe motive economice si fie se sinucid, fie isi omoara copii, sotia apoi se sinucid.e un fenomen care-mi provoaca frica.e o tara in care au plecat multi romani sa munceasca, in care am plecat si eu mai mult pt a scapa de demonii trecutului, decat pt a castiga bani si nu ma asteptam s-o cunosc asa cum o cunosc acum.
#651248 (raspuns la: #651233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LUMINA CATRE CER 2 - de Tot Areal la: 19/06/2014 08:23:56
(la: LUMINA CATRE CER)
Câteva momente, nimeni nu strigă nimeni nu urlă. Asta dură până ce o parte din ei ajunseră sus pornind în fugă prin ţara nimănui. Strângeau armele în mâini ajutându-se de ele pentru echilibru în momentele când săreau sau treceau peste gardurile de sârmă ghimpată. Era bine. Dinspre inamic nicio mişcare, niciun foc tras. Dar nici artileria proprie nu-i acoperea cu foc.
Caporalul Tudose gâfâia la greu. Nu înjura, nu striga, nu urla. Era cu ochii în patru. De oriunde putea să pornească glonţul aducător de moarte. Alerga aplecat , ridicându-şi din când în când casca ce-i cobora peste ochi. În jurul lui soldaţii înaintau cu mai puţină ardoare. Se trecu de la o fugă haotică, la o fugă uşoară. Încet se stinseră şi uretele şi înjurăturile lor. Dinspre inamic nicio mişcare iar impresia era de a înainta spre un loc pustiu. Strigătele şi înjurăturile nu-şi mai aveau locul. Toată atenţia se concentră spre teren şi spre calea de acces. Nici Barbu nu mai ştiu ce să zică. Înaintaseră vreo sută de metrii şi totul era bine, prea bine. Şoldaţii prinse a glumi. Se ajutau reciproc când se încâlcea câte unul în sârmă, chiar râzând şi glumind. Atacul se transformă într-un marş forţat, liniştit. În faţă, ruina bisericii se contura tot mai clar. Dinspre inamic nicio mişcare.
Doamne ajută, îşi murmură în barbă soldatul Costin Marius. Bruboane de sudoare îi coborau pe frunte iritându-i ochii. Uită de rana de la câlcâi provocată de rosătura bocancului. În spatele lui, camarazii ce se dispersară la începutul atacului pentru a nu fi o ţintă tentantă şi uşoară, acum se adunară încet, încet, glumind. Cine din dreapta chiar râse cu poftă de ceva. O clipă, Tudose se opri privind la oamenii lui. Toţi erau în plin avânt. Nu părea să lipsească nimeni şi atacul continua fără să se fi tras niciun foc. Îşi întoarce privirea spre biserică. Nu mai aveau mai mult de vreo sută cinzeci de metri, dar obstacolele de tot felul le îngreunară elanul. Fiecare era acum atent să le depăşească fără să-şi piardă nici măcar un nasture.
De undeva, dinspre baza ruinelor, ceva sclipi preţ de o fracţiune de secundă şi Barbu, atent, observă imediat. Ridică mâna să atenţioneze, dar vocea nu i se mai auzi. Se porni iadul!
În bubuit de tunet, ciuperci negre de foc şi fum acopereau acum ţara nimănui. Pământul se cutremura făcând să vibreze stomacurile celor ce apucaseră să se trântească la pământ îmbrăţisându-şi prietenul din care se zâmisliseră. Vuietul obuzelor şi mieunatul sfidător al gloanţelor acopereau pe ici pe colo urletele de durere şi de groază ale celor ce apucaseră pe drumul cel fără de întoarcere.
Barbu se trânti orbeşte peste aschiile ce fuseseră puţin mai-nainte un copac lipindu-şi capul de ciotul de trunchi. Din grupul de cinci soldaţi ce-l urmaseră şi glumiseră cu puţin timp înainte, trei zăceau, corpuri mute fără viaţă, un altul se chircise la pământ apăsându-şi cu ambele mâini burta lovită de gloanţe. Avea gura deschisă, dar nu se auzea nimic, Barbu nu înţelelegea dacă urlă sau nu în vuietul acela supraomenesc, iar al cincelea, îşi ţinea mâna dreaptă, ce-i fusese retezată de sub cot, cu stânga, învârtindu-se haotic în cerc fără să mai ştie încotro îi sunt liniile proprii, strigând zadarnic după sanitar în timp ce sângele îi siroia stropind pâmântul.
Dinspre ruina bisericii, mitralierele măturau totul. Erau stâpânele câmpului de bătălie. Nimic nu mai putea mişca fără să fie atins. Barbu şi toţi ceilalţi care mai rămaseră în viaţă înţeleseră acest lucru. De undeva, parcă picat din cer, un soldat se trânti lângă căpitan înghesuindu-se amândoi sub ocrotirea ciotului de trunchi.
- Unde este artileria noastră, dom’ căpitan? urlă acesta la urechea lui Barbu.
Dar Barbu nu se mai sinchisi să-i răspundă. Schijele şi gloanţele suierau izbind şi trosnind. Când putu să arunce o privire, văzu că terenul era gol. Niciun soldat nu se mai vedea. Erau la mai puţin de o sută de metri de transeea inamică, dar nimic nu putea mişca.
- Trebuie să continuăm atacul! strigă Barbu către bietul soldat.
- Nu se poate dom’ căpitan...
- Dacă rămânem aici vom muri oricum. Dacă am porni înapoi, am avea dublu de mers şi vom fi ucişi. Avem o singură şansă. Înainte peste transeea lor!
-De ce nu aşteptăm să ne ajute artileria, sau să cadă întunericul?!
- Artileria ne ajuta deja dacă putea, iar până la întuneric vom fi toţi morţi de rămânem aici.
continuare - de proud la: 15/08/2014 14:42:36
(la: pe cine alegem la presedintia Romaniei)
Lupta lui cu Băsescu, am mai spus-o, n-a avut nimic de-a face cu libertatea, cu democrația sau cu legile morale – nici măcar cu politica. Voiculescu și Băsescu s-au luptat pe bani. Direct sau prin interpuși, ei s-au ciocnit pe marginea resurselor nepăzite ale statului, din care fiecare, împreună cu clientela proprie, a vrut cît mai mult. Ani la rînd, mîinile li s-au întîlnit în toracele economiei naționale, pipăind cînd petrolul, cînd sarea, cînd gazele, cînd electricitatea, așa cum se întîlnesc mîinile chirurgilor care extrag simultan organe pentru transplant. Voiculescu a făcut întîi banii, apoi politica. Băsescu a procedat puțin pe dos și, după cum se vede, în ordinea asta profiturile sînt mai mari.

Voiculescu nu și-a calculat corect vîrsta și n-a înțeles că generația lui de securiști și-a depășit cota de îmbuibare. S-a încleștat cu reprezentantul unei generații mai flămînde și mai iute în mișcări. Băsescu l-a atras într-un conflict disproporționat, iar Voiculescu a avut nebunia să creadă că se poate pune cu serviciile și cu parchetele deodată. Ca și Vântu, n-a putut.

Nu e nici un strop de justiție sau jurnalism în ceea ce-și fac acești doi gangsteri unul altuia. E filozofia versului “Să moară dujmanii mei” și atît. Președintele Băsescu și-a îngropat ultimul agresor de talie mare înainte de a ieși din curtea Cotroceniului avînd doar dosarul “Flota” asupra lui.

În ultimii trei ani, DNA a produs animație politică în temnițe. Lucrînd parcă după o agendă pierdută de Băsescu, i-a băgat la zdup adversarii și i-a hăituit, dintre prieteni, doar plevușca. Un echilibru, totuși, e. Vântu a fost din stînga, Voiculescu din dreapta. Cătălin Voicu a fost din stînga, Apostu din dreapta. Adrian Năstase a fost din stînga și lucrurile ar trebui să meargă tot așa. Dacă stînga a dat Rahovei un premier, ar fi timpul ca dreapta să-i dea președintele.
12 August 2014 Doru Buşcu http://www.catavencii.ro/editorial/cum-a-disparut-voiculescu/
#652314 (raspuns la: #652313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Blabla - de taticu la: 08/11/2014 14:26:51
(la: Pentru nehotarati)
Pesca, ai grija, de fapt nu zici nimic. Ai scris un mesaj lung, anost și fără... mesaj. Adică de ce întreb eu dacă va place poezeaua cu pricina. Adică nu am voie. Opiniile sunt private și nu fac obiectul dezbaterilor. Îmi plac manelele, mă doare în cot ca ție nu-ți plac. Le ascult unde vrea mușchii mei, la maximum și tu nu ai voie să zici nimic și nici sa întrebi pe altul dacă ii plac. Cam aiurea, trebuie sa recunoști.
#652835 (raspuns la: #652824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 27/11/2014 16:40:03 Modificat la: 27/11/2014 17:08:18
(la: Cristian Tudor Popescu despre victoria lui Iohannis)
Draga Proud, singura inexactitate in ce afirmi ar fi ca, "noi" avem asa un presedinte si-mi doresc, daca se aliniaza iar stelele, sa ajungem sa ne mandrim cu el. "Voi", adica tu in speta, il ai pe The Governor General of Canada iar restul, fiecare cu norocul lui un rege, un presedinte, un cancelar ce le coordoneaza "viata" ... :)))))

Imi cer scuze ca intru in discutia despre mentalitate ca musca la meniul preferat, dar cum meciurile din Europa League sunt un pic mai diseara, trebuie sa ma suportati... :)))))

Deci mentalitatea... ea este un produs al creierului care la randul lui o elaboreaza in functie de ambient. Daca iti e foame sau frig si asta nu intamplator ca doar e frig afara, ci permanent ca e mai frig in casa si cand proteinele sub forma de porc, vaca, pui, peste si derivatele precum icre, lapte, branza, oua le vezi mai des in poze decat aievea, mentalitatea este un pic deformata apropiinduse de cea a unui animal domestic precum boul... :)))))

Aveai posibilitatea sa ai propriul calendar adica apucai o portocala si bifai repede in calendar, a mai trecut un an sau te naraveai la banane ce puteau trezi in acele timpuri si alte instincte, ca le luai verzi de obicei si pana deveneau comestibile puteau fi folosite cu succes si pe post de vibrator, foarte utile mai ales cand era oprit curentul, adica zilnic si tocmai atunci cand era momentul prielnic, de cand se lasa intunericul... :)))))

Care era meniul, mai ales inspre ultimii 10 ani ai epocii de "gheata", referindu-ma aici la amintirile cele mai placute vis-a-vis de conditii, adica iarna. Plecai de la servici si aveai ca optiuni fie o carciumioara pentru a incerca sa te mai incalzesti cu niste fiertura de pufoaica pe post de tuica, mai o piesa la teatru unde garderoba era inchisa sezonier ca devenea inutila, ca nimeni nu se dezbraca decat daca voia sa se sinucida prin refrigerare sau la film unde te mai delectai cu Haiducii lui 7 cai, Comisarul Moldovan, Cu mainile curate dar si import precum O floare si doi gradinari, Vagabondul, Prietenii mei elefantii cand sala se "innegrea" inainte sa se stinga lumina si puteai avea surpriza ca vecinul sa-ti dea un cot "Citeste si mie manca-ti-as"... :)))))

Dupa distractie ajungeai acasa, o luai pe scari cu lanterna din dotare ca sa nu-ti rupi vreun picior, intrai in apartament, aprindeai opaitul si... mai puneai o haina pe tine. O situatie ce ne-a permis, conform mentalitatii consolidate, sa iesim in strada in 89... bine, cativa fata de marea masa a "revolutionarilor" ce traiau periculos in fata televizorului acele momente tensionate de te uiti ca gaina in lemne la numarul de certificate de revolutionar ce au erupt ulterior ca Vezuviul peste Pompei ... :)))))

Si a urmat schimbarea, mai dificila in creier mai ales ca a fost franata in draci mai pe la inceputuri cand eram scarbiti de veneticii veniti de aiurea si care ne vrajeau de pomana, ca nu mancasera salam cu soia si mai umblau si cu droguri si bani falsi, regele care ne vandu-se rusilor si acum incerca sa intre fraudulos in tara sub numele conspirativ de Ionescu Popescu Niculescu si eram unanimi in a vota "salvatorul" neamului demonstrandu-ne atasamentul de pana si "impuscatul" se zvarcolea in cripta de invidie... :))))))

Si au rasarit, intai firav, avand ca diferenta numarul de trandafiri din semnul electoral, ca erau initial in aceeasi glastra, mai o sagetuta, mai un ochisor si mentalitatea a inceput sa ne fie bulversata de promisiunile din ce in ce mai variate care ne-ar fi dus insa spre acelasi tel, viitorul luminos al patriei, luand-o precum pisatul boului inspre ele, ca le-am incercat pe toate fie separat, fie aliate chiar daca in unuiuni oarecum contra naturii, vis-a-vis de doctina pe care fiecare si-o afisase ca meniu de baza... :))))

De aici nu mai sunt multe de spus ca indiferent de cine ne-a vrajit la un anumit moment, singurii care au ajuns la prosperitate au fost ei, astia care ne-o promiteau noua, indiferent de sigla, noi avand doar simplul rol sa le oferim ciolanul. Rezulta ca mentalitatea noastra este inutila in a ne ajuta sa ne orientam folosind criteriile universal valabile in democratie, atata timp cat chiar cei care ne canta la urechi nu si-au schimbat-o, ramanad cu cea "istorica" singura diferenta fiind in denumire, fostii prim secretari ce taiau si spanzurau prin judetele socialiste devenind acum "baroni" locali, culoarea depinzand de cum au reusit sa-i prosteasca pe localnici iar "statul de drept" unduindu-se un pic in functie de "magnetul" suprem, cel putin pana la utimile alegeri. Sa speram ca vor reusi sa inteleaga, in sfarsit, ca nu noi suntem "slugile" lor, ba dimpotriva ca ei sunt acolo sa ne slujeasca pe noi, ca pana la urma metoda "galeata" nu le mai asigura chiar succesul scontat si raman cu buzele umflate, ba chiar si raspund pentru "ingamfarea" de care au dat dovada cand credeau ca "tara" este doar a lor... :)))))
#653105 (raspuns la: #653104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de M a o la: 28/01/2015 12:05:29
(la: farmece)
Hai, ca iar se baga astia care nu stie si se crede esperti!

Love si amore, te invata baba, ca farmece cu par mau facut si pe mine iubita si amorezata de toti gagicii. Fi atenta, ca deobicei nu zic nimic pe gratis da tu pari simpatica si doritoare de dragosti ferbinti.
In primu si primu rand, trebe sa simti daca farmecu o sa aiba rost si asta se procedeaza asa: iei doua fire de par din piaptanu lu gagicu care-l vrei sau de pe perina. Il ti unu in mana stanga intre degetu mare si dosu palmii si alalant in mana dreapta intre degetu mic si cot. In momentu ala trebe sa te infiorezi si sa ti se scoale paru in cap, asa sti ca alai alesu inimi tale. Simtesti in coada sarpelui cundalini tot ce vrei de la iel. Pasu urmator ie sa iei firele de par si sa te duci cu iele sub un tei a lu eminescu cai fermecat da numa cativa esperti stie asta. Acololegi firele de par de picioarele la o broasca alea dinapoi si dai drumu la broasca si te faci ca no mai bagi in sama da tu o urmaresti cu coada ochiului. Daca sare un pas, poti sa mergi mai departe cu farmecu. Daca nu sare si incepe sa umble, nu prinde asa ca nare rost sa continuezi. Dupa ce a sarit mergi si o prinzi dinou si ii zici la ureche asa: Cum t-e duci, asa sa se duce si mintile lu (zici numele lu gagicu)pe apa sambetei si sa se imprastie in lac! Dupaia da-i drumu la broasca si o lasi sa se duca in lac. In maxim o ora dela balaceala broascai, farmecu incepe sa lucreze. La zece metri de lac ii cel mai tare, daca vreai un copil de la iel, acolo trebe sal duci sa te dragosteasca, grija sa stai cu capula lac, e mai sigur. La osuta de metri de laca, farmecu e la jumatate si tot asa, la un chilometru, un sfert. Mai departe nui asa sigur da tot ie. Cat traieste broasca, ie si farmecu legat. Daca vreai sa tina mai mult, trebe sa priznzi o cioara ca aia traieste osuta de ani dai mai greu. Sami scri daca ai reusit ca incercam si altfel daca nu.
*** - de INSULA ALTUIA la: 12/03/2015 19:54:41
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
La 3 dimineaţa se aude o bătaie în uşă. Se scoală soţul, când deschide uşa, stă unu'
zâmbind:
- Ce vrei mah, e ora 3 dimineaţa!!
- Scuze, n-aţi putea să mă împingeţi?!
- Du-te bah de aici, la 3 dimineaţa? şi îi închide uşa în nas, şi se duce înapoi în pat
lângă soţie.
Soţia îl întreabă:
- Cine a fost la ora asta?
- Păi unu, cica vrea să-l împing.
Soţia se ridică într-un cot:
- Ti-aduci aminte când ai avut pană la motor, şi nu te-a împins nimeni şi ai stat 4
ore pe magistrală, ţi-era greu să dai o mână de ajutor?
- Bine, zise soţul. Îşi trage repede o pereche de pantaloni şi iese afară -afară cam
ceaţă, şi începe să strige:3
- Bah unde eşti?
Se aude un glas:
- Aici!!
- Unde aici?
- Aici, în leagăn!
***
Americanii fură planurile unui avion rusesc. Adună o echipă americană să îl
reconstruiască după planuri. Lucrează ăştia ce lucrează, sudează, lipesc din greu şi
în final le iese un tractor.
Conducerea e nemulţumită şi adună o echipă de japonezi. Lucrează şi aştia din
greu, sudează, lipesc, asamblează şi după sforţări supraomenesti le iese un tractor.
Conducerea e disperată şi adună o echipă de români. Intră românii în treabă,
sudează, lipesc, asamblează şi în final, le iese un avion.
Conducerea: Incredibil! Suntem impresionaţi de munca voastră, celorlalte echipa
le-au ieşit tractoare. Voi cum aţi făcut?
Românii: şi nouă tot tractor ne'a ieşit, da' l-am luat la pilă.
*** - de INSULA ALTUIA la: 27/04/2016 15:57:46
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
R. Constantinescu : " Medicii de la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" speră că, după operaţia la umăr, preşedintelui Iohannis îi va trece şi durerea în cot. "
daca tot am adaugat ca rezumat : se mai intampla - de sarsilovici la: 09/08/2017 22:45:20
(la: curat ordinar)
Un domn director se prezinta la doctor normal cu o problema ca nu se duce omul degeaba la medic. Dom doctor am o problema. Ce problema aveti ? Dom doctor sa vedeti: dimineata abia apuc sa mijesc ochii ca simt ca nevasta imi da usor un cot spunand ca inca nu s-au trezit copii si... Eu slab din fire ii cedez. Apoi se trezesc copii, spalat, mancat, calcat, imbracat, trimite-i la scoala. Nevasta i-ar ma atentioneaza ca au plecat copii si suntem singuri. Iar ii cedez . Plec la serviciu unde secretara intra pe usa si rosteste ca inca nu au venit restul colegilor si suntem singuri. Ii cedez si secretarei. Incepe programul, se termina programul. Vine secretara si ma anunta ca am ramas singuri si iar ii cedez. Ajung acasa unde sotia imi spune ca inca nu s-au intors copii de la scoala si activitatile de dupa scoala si ii cedez si ei. Se culca toata casa si sotia ma face atent ca am ramas singuri, pe intuneric si liniste si iar cedez. Dimineata o i-au de la capat. Doctorul inmarmurit il intreaba: domle da de cat timp traiesti calvarul asta? Dom doctor daca s-ar putea de maine ?!!
Parfumul vecinicii subliniat a fi deosebit, o fost doar un pretext in a enunta ca aspectul olfactiv se alipea la aspectul vizual al mneaiei si starnea interesul. Probabil ca si la formula 1 in timpul cursei mai sunt opriri la boxe pt diverse reglaje, optimizari, etc, ca de aia banuiesc ca ii spune formula 1.
statu-palma-barba-cot - de alex andra la: 13/12/2017 06:26:42 Modificat la: 13/12/2017 12:11:53
(la: Despre nimic...)
cip-cirip am voie ? :))))))))))))))
#655524 (raspuns la: #655523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 27/09/2018 16:11:07
(la: Versuri la comanda)
intr-un cot de ragalie
se ascund pesti o mie
radacinile se impletesc
si si broscute adapostesc


ciulama
#655925 (raspuns la: #655923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: