comentarii

creatia artistului in raport cu timpul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Guvernul a luat o hotarare care dezavantajeaza artistii independ - de (anonim) la: 07/02/2005 14:01:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://www.gardianul.ro/index.php?a=mediacultura2005020701.xml

"Guvernul a luat o hotarare care dezavantajeaza artistii independenti"
Marius Stefanescu


Fondul Cultural National, organism creat de catre Ministerul Culturii si
Cultelor in sprijinul celor care doresc finantari pentru proiectele
proprii, avantajeaza institutiile publice in defavoarea artistilor
independenti, a organismelor neguvernamentale (ONG).

Pana nu de mult, pe site-ul Ministerului Culturii si Cultelor (MCC) se
putea citi un proiect de ordonanta, mai precis o varianta de lucru, privind
finantarea proiectelor culturale, impotriva careia un numar apreciabil de
artisti si-au declarat nemultumirile. Intre timp, varianta de lucru a
ordonantei in cauza, cu cateva mici modificari, a fost aprobata de Guvern
si a fost publicata in "Monitorul Oficial" al Romaniei din 28 ianuarie
2005. Se pare ca transparenta vizata de MCC si dezbaterea pe textul
proiectului pe care o aveau in vedere toti cei interesati nu au mai
functionat de data aceasta. Cel putin asa se promisese saptamana trecuta,
la Clubul Prometheus, acolo unde Mona Musca a ascultat pentru prima data
cateva opinii ale tinerilor artisti. Acestia i-au atras atentia ministrului
ca Fondul Cultural National pune pe acelasi picior de egalitate
institutiile statului si ONG-urile. Reactiile in urma acestei intalniri nu
au intarziat. Cea mai violenta dintre critici ii apartine lui Cosmin
Manolescu, dansator independent, care considera ca "MCC nu are (inca) nici
un plan, nici o strategie privind creatia artistica contemporana.
Propunerea MCC de infiintare a unui Fond National Cultural care sa
subventioneze proiectele culturale a fost facuta rapid, pe genunchi cum se
spune popular, fara consultarea operatorilor culturali si a artistilor. Nu
stiu cine a initiat-o, insa, cu siguranta, este departe de a fi un
instrument modern de finantare culturala".


Finantari pentru cei cu bani

De fapt, in textul ordonantei, a carui aparitie in "Monitorul Oficial" nu a
fost anuntata de catre reprezentantii ministerului, se mentioneaza
"obligativitatea unor surse de finantare proprii sau atrase ale
beneficiarului". Din punctul de vedere al creatorilor independenti, aceasta
reglementare face "discriminari la adresa zonei private, a artistilor si
operatorilor culturali persoane fizice, in favoarea institutiilor publice
beneficiare de subventii pentru programe anuale minimale. Subventiile le
permit rularea unor fonduri pentru cheltuieli structurale si
administrative, care se constituie intr-un ajutor implicit pentru atragerea
altor fonduri".

Pozitia de mai sus ii apartine lui Mihai Mihalcea, dansator contemporan. De
fapt, in textul ordonantei sunt mentionate in mod explicit doar
institutiile publice care "pot beneficia de finantare nerambursabila, in
conditiile prezentei ordonante, pentru programele, proiectele ori actiunile
culturale, altele decat cele stabilite ca obligatii sau programe minimale
anuale".

Tot citind actul normativ respectiv, nu aflam nici un loc din care sa ne
dam seama ca si artistii independenti pot beneficia de finantare. Despre
ONG-uri, si ONG-uri-persoana fizica, Mihai apreciaza ca "nu vor avea
niciodata aceste fonduri pe care sa le ruleze. In plus, ca sa poata aplica
acest fond, unui independent i se cere sa indeplineasca conditii greu de
indeplinit. El va avea doar cateva sanse anuale sa obtina finantare, dar si
tot atatea sanse sa nu obtina".


Normele si dezbaterile pot aduce corectii

Ioana Manolescu, consilier personal pentru transparenta institutionala si
acces la informatie in Cabinetul ministrului, ne-a declarat ca "normele
metodologice care vor aparea in cateva saptamani vor corecta tocmai aceste
inegalitati sesizate de independenti. Dar nu inainte de a avea loc o
dezbatere publica la sediul Ministerului Culturii si Cultelor cu toti cei
angajati in accesarea finantarilor pentru proiectele proprii. Textul
ordonantei in intregime va fi trecut prin Parlament la sfarsitul lunii
iunie, cand va intra in vigoare", afirma Ioana Manolescu. Consilierul
ministrului sustine ca textul ordonantei nu are nici un articol referitor
la inegalitatile dintre institutiile publice si ONG-uri. Dezbaterea de la
MCC va rezolva, sa speram, si aceste nedreptati. Problema conditiilor de
accesare a acestor finantari nu este singura creata de aceasta ordonanta.
Irinel Anghel, muzician independent, Asociatia culturala Pro Contemporania,
atrage atentia ca la formarea Consiliului Administratiei FCN iau parte si
"asociatiile de creatori - 6 membri, cate unul pentru fiecare asociatie cu
cel mai mare numar de membri pe domeniu. Irinel Anghel considera ca
"Uniunile artistilor, ca asociatii de creatori cu numarul cel mai mare de
membrii sunt niste organizatii imbatranite, reprezentativitatea lor pentru
miscarea artistica contemporana romaneasca fiind foarte mica. Si nu toate
domeniile au o astfel de asociatie, de exemplu dansul".


informatie preluata de pe lista de discutii "nettime-ro", Vladimir Bulat
#35546 (raspuns la: #35540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perfecta dreptate ... - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 21:02:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sunt multi fotografi foarte buni in Romania care ar putea ajuta la evolutia artei fotografice in Romania.De ce nu o fac?De ce nu ajuta?"

Stimate domn, permiteti-mi sa nu fiu de acord cu Dvs.
Ca sunt foarte multi fotografi in Ro e adevarat; romanul s-a nascut artist si cum mai ziceam are o deosebita atractie pentru cuvintele care incep cu F, printre care si fotografie, la care toti se pricep din nastere aici.
Ca ei, adica fotografii romani, sunt buni, aici am dubii.
Daca ar fi, fotografia romaneasca nu ar fi cea mai jalnica din Europa si imaginile comerciale pe care le vedem la tot pasul nu ar fi de toata voma si as mai putea da exemple dar nu vad sensul.
Fotografii nu trebuie sa ajute la evolutia fotografiei in Ro; ei trebuie sa fie buni profesionisti, sa nu faca nici un fel de concesii, sa creeze, sa arate, sa discute, sa comunice si cu imagini dar si cu ceilalti, sa creeze o bresla puternica si respectabila.
Cum astea nu se intimpla si cele amintite sunt numai niste cuvinte fara sens, mergem inainte cu ce se poate si cu ce avem, fiecare cu barcutza si tagirtza lui, pe apele involburate de la malul creatiei, undeva intre creatie si suficientza.
Pe de alta parte ar trebui sa existe niste distinctii clare; nu putem vorbi de arta foto in general.
Dupa parerea mea, as imparti aceasta activitate cu aparatul in mina in trei branse; fotografia comerciala si editoriala, fotografia de salon si cea facuta de cei care nu traiesc din fotografie ( foarte adesea superioara fotografiei comerciale) si in cele din urma fotografia experimentala, mai apropiata de artele plastice, de grafica, de instalatii, de video, si de alte curente colaterale.

"dar problema ca acei fotografi nu acorda nici un sprijin acelora care vreau sa avanseze. Singurul lucru ce se poate face, este sa continui sa faci poze si sa iti dai seama singur de anumite lucruri, ceea ce necesita timp mult, experienta. Daca ne-am ajuta intre noi acest timp ar fi mult mai scurt, dar nu e asa cum trebuie sa fie."

Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad; nu trebuie sa confundam maiestria si perfectiunea cu aptitudinile didactice; de cele mai multe ori, un artist poate fi vizitat de sfintul duh si de muzele creatiei, dar poate fi incapabil sa invete pe altii, sau sa lege doua cuvinte fara sa mori de ris.
Sunt multi care creeaza dar nu o au cu comunicarea; cei care pot sa fie si mentori sunt putini si afara, poate citeva procente la o mie de profesionisti.
Eu am fost la niste cursuri de fotografie prin Europa si nici unul din profesorii pe care i-am ascultat sau de la care am invatat nu era artistul lu` peshte, dar era perfect ca profesor; si am cunoscut si multi fotografi mari, dintre care numai o mina de oameni puteau sa se si exprime apropo de fotografie. E ca la dans; una e sa fii dansator profesionist, alta sa predai dansul.

Cred ca totusi eroarea fundamentala la noi este ca lumea pune mina pe un aparat, declansaza, iese ceva acolo, si gata, toti sunt fotografi; mai e si stupida credinta ca scule bengoase produc poze perfecte, si de aici pina la ideea ca ce sa faca omul sa scurtcircuiteze niste etape si sa ajunga profesionist nu e decit un pas.
Cu pile, relatii, mishmashuri de tot felul, unii chiar cistiga cite ceva; altii imping tava sau interesul pe la redactii; cu inconstienta fata de breasla, altii accepta sa faca pactul cu diavolul si sa vinda imagini pentru citiva firfirei, contribuind la taiarea cracii unei intregi industrii foto; foarte multi dintre acestia, la urma urmei cam 99,99%, nu au treaba cu comunicarea prin imagine, pentru ca la urma urmei nu au ce comunica; hiba, buba fundamentala, este ca se uita ca fotografia e o arta care are nevoie de celelalte mai mult decit s-ar parea, si daca fotografului nu ii place sa citeasca o carte buna, sa asculte o muzica buna, sa vada un teatru bun sau un film bun, asta se vede in imaginile sale.
Cum s-ar zice, e usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune.
Cred ca ar trebui mult mai multa atentie acordata culturii in general, culturii vizuale in special, si daca exista dorinta de exprimare se vor gasi si modalitatile tehnice; nu trebuie mers invers.
Nu conteaza practic aparatul, obiectivul, modalitatea tehnica; cu orice giorsotanie, pe film, pe hirtie, cu albumina sau cu pixeli, se pot face fotografii senzationale; daca omul are ceva de spus si e vizitat de sfintul duh si are cultura si are si ceva noroc, va crea chestii uluitoare; daca nu, poate sa aiba si marK doiul lu` peshte ca degeaba.
Toata vinzoleala care se face la capatul cu tehnica este inutila; fara cultura, intrebari, cautari si alergari dupa fumurile creatiei, nu se poate face nimic.
Ca sa inchei, nu trebuie asteptat ajutor de la cei aflati mai sus pe scara; la modul ideal ar trebui sa cream fiecare ce credem si cum credem si sa ni se rupa de parerea altora, si timpul va descilci ce e de descilcit.
Esenta pe care ar trebui s-o inteleaga cei aflati la inceput este urmatoarea: este mult mai usor sa faci o fotografie proasta decit o muzica de rahat sau o poezie timpita.
Daca la muzica sau poezie ne dam seama din prima de rateu (mai exista ceva zatz de cultura din liceu, sau se zgirie timpanul), la imagine din cauza inexistentei culturii plastice in special - si a culturii in general - orice facatura devine neica creatie.
Ce se poate face? O imensa munca individuala de invatare a mesajului plastic, de pozitionare a fiecaruia pe craca creatiei, si de raportare la ce se intimpla si la ce mai exista prin lume.
Dar fara cultura nu se poate crea, asa cred eu in prostia mea.
#50328 (raspuns la: #50318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. hgrancea - de Paianjenul la: 09/04/2004 13:08:47
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
...La "provocarea" ta (pt. paianjen#13028, de hgrancea la Tue, 30/03/2004 - 18:08) voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de mine insumi, despre SUFLET - evident FARA a avea pretentia ca opinia mea este "ultimul cuvint" care poate fi spus in acest domeniu.



--- Ce este "sufletul omului"? ---


- NIMIC mai mult decit SPIRITUL sau PERSONALITATEA lui.

...Nu am auzit niciodata afirmindu-se despre un bebelus de doua-trei luni - sa zicem - ca ar fi o persoana

spirituala / culta / inteleapta / pioasa / demna / cinstita / modesta / obtuza / ignoranta / aroganta / perversa / malitioasa / perfida / talentata / emotiva / sobra / prudenta / impulsiva / temerara /etc...

Toate trasaturile de caracter ale unui individ vor apare si se vor manifesta numai dupa ce creierul respectivului individ va fi atins un anume nivel de dezvoltare si maturizare intelectuala si emotionala, dupa ce acest individ a devenit CONSTIENT ca EXISTA... si are facultatea de a observa, analiza, sintetiza, asimila informatii, elabora idei... numai cind are deja VOINTA, si deci facultatea de a lua decizii, atitudini... in anumite circumstante... etc. Toate acestea sint strict legate de activitatea celui mai COMPLICAT si mai COMPLEX dintre toate organele: CREIERUL - singurul organ care pe linga functii strict fiziologice raspunde si de domeniul pshihic/intelectual al unui individ. Procesul de formare a caracterului si a personalitatii inceteaza in momentul in care creierul pierde controlul acestui domeniu, acest fenomen avind de obicei loc la moartea (creierului) individului. In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia, asa cum este imprimata orice fel de informatie in memoria unui calculator de unde poate fi "rechemata" si intrebuintata/alterata, dupa nevoie.

--- Poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului? ---

- NU.

Luat IZOLAT de trupul individului, SUFLETUL/SPIRITUL nu e decit un set de informatii care, asemenea unui program de calculator de pe un CD/floppy, e INUTIL, ATITA TIMP CIT nu exista un calculator care sa-l citeasca/activeze.

(... Cind creierul MOARE, caracterul/personalitatea individului "ingheata" in forma in care l-a surprins momentul mortii creierului).

--- Este muritor sau nemuritor? ---

- Este MURITOR - la sensul PROPRIU.

(...Poate sa fie "nemuritor" doar in sens figurat: o persoana poate sa "traiasca" si dupa ce a MURIT... in functie de mostenirea spirituala - idei, influente, creatii artistice, etc. - pe care le lasa posteritatii...).


...ASA inteleg EU, ca exista si functioneaza "sufletul omului"... NU pot sa DEMONSTREZ ca intelegerea mea e cea CORECTA... dar, e o interpretare care SATISFACE logica mea...
pentru "desdemona" - de spirit_intelept la: 21/06/2004 19:37:57
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga desdemona, manifesti multa candoare in comentariul tau :). Nu am sustinut niciodata ideea ca "toti cei ce sunt impotriva unor aspecte ale 'yoginilor' Misa sunt complet straini de Yoga". Chiar am prieteni din multe alte religii si le respect cu adevarat calea lor spirituala...de fapt chiar imi este usor sa fac aceasta fiindca atunci cand inveti mai mult despre spiritualitatea autentica, de fapt constati ca toate aceste metode sunt drumuri diferite (adresandu-se oamenilor diferiti), care duc la desavarsirea spirituala.
Legat de sexualitate, aceasta legatura foarte stransa intre sexualitate si spiritualitate chiar exista :). Am sa-ti dau doar cateva exemple ca sa iti poti da seama mai bine:
- In yoga si in tantrism, "bodhicitta" inseamna in acelasi timp si "substanta mentala" dar si "sperma". De fapt lasand la o parte Tantrismul in care evident ca sexualitatea se foloseste in vederea evolutiei spirituale (fara ca aceasta sa fie inventia MISA), in yoga exista foarte multe procedee (incepand cu preceptul fundamental, Brahmacharia) si trecand prin procedee corporale sau respiratorii cum ar fi Uddhiana Bandha, Vajroli Mudra, Nauli Kriya, etc...la care in tratatele yoghine fundamentale se mentioneaza clar ca ajuta la controlul sexual si sublimarea acestei energii forme superioare de energie.
- In buddhismul tibetan, chiar si in cel in care Dalai Lama acorda astazi initieri, exista cel putin doua ramuri majore in care manifestarea sexuala apare ca fiind explicita si anume in Budhismul Vajrayana (care este considerat chiar cea mai puternica si mai greu accesibila forma de budhism) si in Kalachakra, in care simbolismul sexual (si practicile aferente) apar in explicitate foarte clar. Chiar in romania au aparut la diverse edituri cum ar fi Herald (si care clar ca nu este a lui Gregorian), diverse lucrari de yoga tibetana care trateaza acest aspect.
- In taoism si in general la chinezi, tehnicile sexuale de control prin continenta asupra energiei sexuale erau pastrate strict secrete si rezervate doar imparatilor. Ele erau studiate practic inclusiv in asezamintele monahale sau de catre aspirantii individuali. Si la noi au aparut mai multe carti despre taoism, cum ar fi "Tao si arta de a iubi", etc...
- In crestinism, datorita faptului ca nu a fost explicitata continenta sexuala, practic singura alternativa care a ramas a fost abstinenta. Asta din cauza ca energia sexuala a fost mereu considerata o energie fundamentala a omului. Chiar in Biblie si in vietile sfintilor (Filocalia) apa clar precepte prin care aceasta energie (vlaga sau samanta) este necesar sa fie pastrata in vederea evolutiei spirituale. De fapt daca te gandesti bine, in toata istoria pamantului nu a existat nici o descoperire stiintifica sau creatie artistica ce a fost realizata de un eunuc. Dimpotriva, marile genii ca Balzac sau Hugo aveau o viata sexuala foarte intensa chiar la 60-70 de ani.
- In traditia alchimica (daca vrei sa consideri asta ca o cale spirituala), simbolismul sexual este evident pe toata durata procesului alchimic.
Psihologia si medicina moderna vin si ele sa constate imensa importanta a energiei sexuale. Gandeste-te ca Freud si-a fondat aproape intreaga lui psihanaliza pe manifestarile libidoului.
Din pacate la ora actuala situatia este jalnica din punct de vedere sexual, tocmai din cauza ca aceste practici stravechi de mii de ani, nu sunt puse in adevarata lor valoare. De exemplu, daca un barbat se descarca dupa maxim 10 minute nu este de mirare ca o femeie nu prea poate sa fie implinita si cam ramane cu buzele umflate. Ea normal ca cere mai mult, el nu mai poate si de aici un intreg cerc vicios. Ai putea sa citesti f multe sondaje care arata chiar fapte care unui yoghin care cunoaste despre continenta sexuala i se par aberante. De ex in Franta, aproape 3/4 din femei se considera frigide, fiindca nu au avut nici un orgasm, in SUA o cercetatoare a facut in test pe vreo 500 de femei dintre care peste 200 au recunoscut ca nu au avut niciodata orgasm iar alte 100 au spus ca au avut orgasm doar cand se stimulau clitoridin, etc...Si printre romancele noastre s-au facut asemenea sondaje care arata ca starea de lucruri in acest domeniu este foarte proasta.
pt desdemona - de spirit_intelept la: 22/06/2004 13:24:00
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga desdemona, manifesti multa candoare in comentariul tau :). Nu am sustinut niciodata ideea ca "toti cei ce sunt impotriva unor aspecte ale 'yoginilor' Misa sunt complet straini de Yoga". Chiar am prieteni din multe alte religii si le respect cu adevarat calea lor spirituala...de fapt chiar imi este usor sa fac aceasta fiindca atunci cand inveti mai mult despre spiritualitatea autentica, de fapt constati ca toate aceste metode sunt drumuri diferite (adresandu-se oamenilor diferiti), care duc la desavarsirea spirituala.
Legat de sexualitate, aceasta legatura foarte stransa intre sexualitate si spiritualitate chiar exista :). Am sa-ti dau doar cateva exemple ca sa iti poti da seama mai bine:
- In yoga si in tantrism, "bodhicitta" inseamna in acelasi timp si "substanta mentala" dar si "sperma". De fapt lasand la o parte Tantrismul in care evident ca sexualitatea se foloseste in vederea evolutiei spirituale (fara ca aceasta sa fie inventia MISA), in yoga exista foarte multe procedee (incepand cu preceptul fundamental, Brahmacharia) si trecand prin procedee corporale sau respiratorii cum ar fi Uddhiana Bandha, Vajroli Mudra, Nauli Kriya, etc...la care in tratatele yoghine fundamentale se mentioneaza clar ca ajuta la controlul sexual si sublimarea acestei energii forme superioare de energie.
- In buddhismul tibetan, chiar si in cel in care Dalai Lama acorda astazi initieri, exista cel putin doua ramuri majore in care manifestarea sexuala apare ca fiind explicita si anume in Budhismul Vajrayana (care este considerat chiar cea mai puternica si mai greu accesibila forma de budhism) si in Kalachakra, in care simbolismul sexual (si practicile aferente) apar in explicitate foarte clar. Chiar in romania au aparut la diverse edituri cum ar fi Herald (si care clar ca nu este a lui Gregorian), diverse lucrari de yoga tibetana care trateaza acest aspect.
- In taoism si in general la chinezi, tehnicile sexuale de control prin continenta asupra energiei sexuale erau pastrate strict secrete si rezervate doar imparatilor. Ele erau studiate practic inclusiv in asezamintele monahale sau de catre aspirantii individuali. Si la noi au aparut mai multe carti despre taoism, cum ar fi "Tao si arta de a iubi", etc...
- In crestinism, datorita faptului ca nu a fost explicitata continenta sexuala, practic singura alternativa care a ramas a fost abstinenta. Asta din cauza ca energia sexuala a fost mereu considerata o energie fundamentala a omului. Chiar in Biblie si in vietile sfintilor (Filocalia) apa clar precepte prin care aceasta energie (vlaga sau samanta) este necesar sa fie pastrata in vederea evolutiei spirituale. De fapt daca te gandesti bine, in toata istoria pamantului nu a existat nici o descoperire stiintifica sau creatie artistica ce a fost realizata de un eunuc. Dimpotriva, marile genii ca Balzac sau Hugo aveau o viata sexuala foarte intensa chiar la 60-70 de ani.
- In traditia alchimica (daca vrei sa consideri asta ca o cale spirituala), simbolismul sexual este evident pe toata durata procesului alchimic.
Psihologia si medicina moderna vin si ele sa constate imensa importanta a energiei sexuale. Gandeste-te ca Freud si-a fondat aproape intreaga lui psihanaliza pe manifestarile libidoului.
Din pacate la ora actuala situatia este jalnica din punct de vedere sexual, tocmai din cauza ca aceste practici stravechi de mii de ani, nu sunt puse in adevarata lor valoare. De exemplu, daca un barbat se descarca dupa maxim 10 minute nu este de mirare ca o femeie nu prea poate sa fie implinita si cam ramane cu buzele umflate. Ea normal ca cere mai mult, el nu mai poate si de aici un intreg cerc vicios. Ai putea sa citesti f multe sondaje care arata chiar fapte care unui yoghin care cunoaste despre continenta sexuala i se par aberante. De ex in Franta, aproape 3/4 din femei se considera frigide, fiindca nu au avut nici un orgasm, in SUA o cercetatoare a facut in test pe vreo 500 de femei dintre care peste 200 au recunoscut ca nu au avut niciodata orgasm iar alte 100 au spus ca au avut orgasm doar cand se stimulau clitoridin, etc...Si printre romancele noastre s-au facut asemenea sondaje care arata ca starea de lucruri in acest domeniu este foarte proasta.
#16576 (raspuns la: #16522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O definitie - de florinelul la: 08/01/2005 12:49:36
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Kitsch-ul este o opera de arta (un produs al spiritului beletristic, al simtului estetic) care isi pierde calitatea de obiect de arta si este utilizat in alte scopuri. Menirea unei creatii artistice este incitarea simtului artistic al privitorului/cititorului/ascultatorului (caci atat cartea cat si muzica apartin artei), sensibilizarea lui.
Un exemplu de kitsch celebru, inca nerecunoscut ca atare, este Mona Lisa, un tablou ferecat in spatele unui geam securizat, care a devenit intre timp o simpla atractie tursitica, un popas in drumul miilor de japonezi insetati mai degraba de fotografiere decat de cultura.
religia si stiinta - de pr Iulian Nistea la: 23/05/2006 01:17:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna doctors.

Fara indoiala ca pentru un ateu sau un agnostic religia nu este altceva decat "o suma de legende, basme, fabulatii, nedemne de crezut si de luat in seama". Acesta nu trebuie sa fie un punct de disputa. Pur si simplu persoana care nu are credinta nu accepta adevarul descoperit de credinta, care este lucrarea lui Dumnezeu in inima omului si in creatia Sa.

Cand, bunaoara, parintele Nicolae Steinhardt vorbeste de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei - cu nitica înteleapta desconsiderare", nu vrea sa spuna ca stiinta este de dispretuit, ci ca adevarurile stiintei nu trebuiesc privite ca ceva "absolut" ori ca ceva "absolut sigur" - in sensul raspunsului meu precedent.

Desigur ca stiinta aduce o anumita cunoastere si o anumita "descoperire" a creatiei lui Dumnezeu, dar omul credincios vede si altceva in aceasta creatie.

Sfantul Maxim Marturisitorul si toata Traditia Parintilor Bisericii vorbesc de niste "temeiuri energetice ale creatiei". Acestea nu sunt bioenergiile (pe care abia acum stiinta incepe sa le investigheze), ci si mai mult decat atat: energia necreata a lui Dumnezeu in toata creatia Sa, care face ca viata sa curga in creatie si care in acelasi timp ii face pe cei credinciosi sa vada in creatie o icoana a lucrarii divine, prin care omul intra intr-un soi de relatie cu El. Acest sâmbure de energie necreata din creatia lui Dumnezeu ne poate face ca atunci cand privim o floare sa avem o bucurie care nu e una estetica sau rationala, ci una interioara, sufleteasca.

Acesta este un exemplu de impletire a stiintei si a credintei. Alte lucruri si mai frumoase si mai bine explicate o sa gasesti intr-o carte a episcopului Kallistos Ware care mie imi place foarte mult: "Ortodoxia, calea dreptei credinte" (Editura Trinitas, Iasi, 1993).

p.iulian

_________________

http://www.nistea.com/ (principalul meu site)
http://www.calendar-ortodox.ro/ (Calendar crestin ortodox)
http://www.egliseroumaine.com/ (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
http://www.orthodoxesaparis.org/ (Orthodoxes à Paris)
http://www.icones-grecques.com/ (icoane ortodoxe)
http://www.echo-orthodoxe.net/ (Echo orthodoxe)
http://www.egliseorthodoxe.net/ (Eglise orthodoxe en France - Assemblée des Évêques Orthodoxes de France)
#123702 (raspuns la: #123275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de limpede la: 31/03/2007 00:36:50
(la: cred)
Cafeneaua, te provoaca sa gandesti.
De ce credeti ca unele religii necunoscute gasesc prozeliti? De ce credeti ca vracii si vrajitoarele gasesc naivi sa-i insele? Din cauza nestiintei. E usor sa spui ca poti vindeca boli incurabile si sa fii crezut de necunoscatori. Un medic te poate combate cu argumente. La fel de usor e sa critici o poezie sau proza cu vorbe in doi peri fara o explicatie de critic profesionist. Aici oricine poate spune ca o poezie e proasta. Cine poate contrazice pe un nene care se afiseaza cu trei citate din cativa autori si care daca-l intrebi care e ultima carte citita iti pune o lista cu cincizeci de carti de parca in ultima luna doar asta a facut 24 de ore pe zi.
Subiectivismul nu ar trebui sa influenteze aprecierea unui text. Am vazut texte care chiar daca nu sunt capodopere arata o lupta interioara si o dorinta de a scrie (Lady Allia) pe care o iau in ras cativa utilizatori. Nu sunt critici, nu sunt sfaturi adevarate si nici argumente profesioniste ci doar huiduieli. Dar sunt si texte ce au pretentia de a fi numite poezii si chiar acolo le-a repartizat autorul, care nu aduc a poezie prea mult(fesul lui intruder). Nu putem crede ca tot ce ne iese din tastatura e poezie chiar daca ne mai lauda uneori prietenii pentru talent.
(Exemplele sunt intamplatoare si sunt cu zecile aici. Nu am nimic personal cu cei mentionati).
Acolo nimeni nu huiduie creatia artistica ci doar comenteaza comicul situatiei. Sunt zeci de texte ce sunt tratate subiectiv de cei ce detin statutul de critici si sunt tampenii ce nu sunt emendate in nici un fel, pentru ca poetul e "consacrat" aici.
Sunt conferinte cu sute de comentarii intre trei membri care nu contin decat jocuri stupide de cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar aberatii(cu burice , boi si dumnezei). De ce nu sunt taxate si astea? Ca doar nu e un club literar cafeneaua ci o comunitate in care toti au dreptul sa se exprime civilizat si tot asa sa primeasca si criticile. Sunt situri de poezie unde nimeni nu comenteaza ce e nepoetic. Altele ce sunt trecute in atelier creatiile proaste si prelucrate in folosul poetului pentru a arata a poezie. Aici la fiecare poezie primul care comenteaza e criticul sef (pe care nu l-am vazut comentand la Radu Herjeu si alti adevarati poeti) si daca a comentat favorabil nu va fi cotntrazis sigur de discipoli. Daca insa nu-i place userul(ca poezia nu spune profesionist de ce nu-i place) urmeaza o pleiada de criticatori ce fac varza si poetul si poezia. Am urmarit comentarii din trecut la diferite poezii si evolutia criticii la adresa poetului. Cel ce se revolta nu are sorti de izbanda. Poate sa fie si Nichita ca tot nu scrie bine. Daca tonul e mai moale si bunavointa criticilor apare, iar in timp am observat chiar ca unii se alatura criticatorilor si fac ce le s-a facut lor.
Cred ca nu voi fi stigmatizat pentru ca mi-am spus opinia.

Am sa scriu in curand si eu o poezie sa vad cum va fi primita de critica. Cine stie, poate trec proba.
problema se pune - de maan la: 03/04/2007 11:02:34
(la: de la obscen la estetic...si invers)
in acest mod si cand discutam despre kitsch.

cand un act savarsit de un "anume", devine obscen ?
poate fi obscen prin intentie si/sau prin modul in care e receptat.
gestul nu-si atinge scopul decat daca initiatorul si receptorul fac parte din aceeasi categorie psiho-socio-culturala.

cand devine public ?cand intra in conflict cu firescul celorlalti ?
nu, nu cand devine public ... mi te poti arata doar mie intr-o ipostaza obscena.:)
cred ca un om e pe de-a-ntregul obscen atunci cand isi doreste sa fie obscen si are dovezi ca a reusit.
exista insa si obscen fara intentie, atunci cand cineva crede ca e sexy si cand e perceput drept sordid, imoral, stricat, destrabalat.
daca actul potential obscen se produce in intimitate, in acord, atunci obscenul nu exista ?
mai, 'obscen' e pana la urma o categorie estetica si presupune agresarea unuia dintre privitori.
daca doi oameni intreprind ceva si nu-s intim-violati de ceea ce fac, nu putem vorbi de obscenitate decat din perspectiva privitorului pe gaura cheii.

vorbind despre creatia artistica - apreciem un act de creatie ca fiind sau nu obscen prin prisma emotiei estetice (pe care ar putea-o trezi) sau prin cea a sistemului de valori la care aderam ?
sistemul de valori la care aderi e direct responsabil cu 'emotia artistica', nu cred ca exista raport adversativ intre cele doua ci relatie de consecinta.
- de valys la: 04/04/2007 23:42:40 Modificat la: 05/04/2007 03:28:06
(la: de la obscen la estetic...si invers)
"vorbind despre creatia artistica - apreciem un act de creatie ca fiind sau nu obscen prin prisma emotiei estetice (pe care ar putea-o trezi) sau prin cea a sistemului de valori la care aderam ?
gradul nostru de impresionabilitate, de emotie artistica, ne influenteaza sistemul propriu de valori ? sau... acesta din urma ne influenteaza modul in care simtim si percepem ? "

eu cred ca...experienta senzuala ne poate influenta propriul sistem de valori, si invers, orice schimbare culturala(timp+spatiu+educatie+etc),ne poate altera sau rafina simturile.
mutatii senzoriale...nu sunt alti ochi, cei care privesc altfel, ci aceeasi, care au mutat perspectiva din care privesc,bla,bla
ceea ce mie imi pare obscen, tie iti place si e firesc, nici eticul, nici esteticul nu ar trebui sa fie amestecate in povestea asta, dar ne e teama de haos, avem nevoie de geamanduri, si atunci apelam la principii..."Luni de fiere"e obscen, sau educativ? pornografie sau arta?Miller ce e?bunica-mea s-ar fi numit Savonarolla, si le-ar fi ars in mijlocul curtii, cum ii explicati de principii???? si cum o sa educati simturile, cand "play-boy" e de o mie si una de ori mai citita decat "o mie si una de nopti"?
*** - de latu la: 05/01/2010 00:54:12 Modificat la: 05/01/2010 00:55:37
(la: spray)
e poate purta si un dialog civilizat, in conditiile in care vorbim despre acelasi subiect.
Interesant punct de vedere... Eu eram sigur ca vorbim despre un text, prezentat cu titlul de poezie, intr-o rubrica cu acces pentru toti cititorii, inclusiv cei fara cunostinte de specialitate.

Asadar pana vei termina de citit Ubik de Philip K Dick...
Ca tot vorbeai de premise gresite: Nu cititorul are ceva de comunicat intr-o lucarare a unui autor, ci invers. Pana o sa intelegi tu asta, eu pare-se ca am timp berechet sa citesc Ubik si nu numai...

...acest subiect ar trebui sa fie inchis pt tine.
Daca asta-i solutia-ti artistica in respect pentru cititor, atunci am o veste buna: Subiectul era oricum inchis. La fel si tema nemasurarii cu care unii isi inchipuie ca pot sa-mi arunce in cap toate ineptiile debitate intre doua mahmureli si-o cana cu vin, prezentandu-le drept creatii artistice si incercand sa gaseasca la mine vina pentru nereusita... Dar asta nu-i pentru tine.
#511920 (raspuns la: #511913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In interviul Danei Deac vorbe - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 05:42:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred ca sigur, audiatur et altera pars, trebuie sa stim toate parerile; desi cred ca de multe ori creatia artistica este o forma de manifestare intraductibila, data de al de sus si cumulata prin necunoscute increngaturi intr-un suflet sau altul.
Cred ca daca imi aduc bine aminte parerile lui Motzart de la virsta frageda despre uimitoarele simfonii erau niste bufonerii, si multi creatori isi concentreaza limbajul pe o forma sau alta de arta si nu sunt capabili sa explice si in cuvinte cum devine cazul; am vazut cindva un reportaj cu Maia Plisetskaia la Moscova si era clar ca ori intelegi dansul ei ori nu il intelegi, pentru ca ce spunea ea despre dans nu era relevant.
Se pot folosi parerile unui autor ca citat sau ca idee, mai niciodata ca baza serioasa, si exceptiile sunt regula; adevarata caramida o constituie un aparat critic, un istoric, un estetician, care sa spuna si sa ii aseze in sertare si sa creeze scoli si apartenentze si reflexe ale acestora in lumea respectiva.
Cam asta e si a fost la urma urmei durerea majora a fotografiei romanesti, jumatate din eforturile creative se cheltuieste inutil in lupte fratricide, tocmai in lipsa unui aparat critic mai echidistant si la urma urmei in lipsa culturii imaginii care sa creeze acel aparat critic.
#6157 (raspuns la: #6141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
rotocoale de fum - de AlexM la: 30/07/2004 15:41:52
(la: Cum gandim?)
intr-un fel mi-ai creat imaginea unui tip in timpul unei zile cu ploaie, undeva la adapostul unei umbrele in fatsa unei cafenele, cu o tigara in gura si privind absent, de fapt avand privirea intoarsa catre amintirile sale..
un rotocol de fum, un episod intamplat, un alt rotocol de fum, o alta scena, un alt rotocol de fum si o alta intamplare si tot asa...
Omul recapituleaza involuntar lucruri care -dracu stie de ce- i se intiparesc in memorie mai tare decat altele..

A incetat si ploaia, ospatarul vrea sa-si bage umbrela in nenorocita de cafenea unde ai stat, din tigare nu mai tragi de fapt demult, atarna asa ciudat in coltul gurii. Te ridici incet, indesi palaria pe cap , ridici gulerul paltonului si o iei agale la pas. Hotarat. O sa propui administratiei cafenelei sa faca ceva sa scrie si americanii pe forum.

P.S. si cine o sa le traduca americanilor ce discuta românii?:-))

cu consideratie,

AlexM
#18600 (raspuns la: #18559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dinisor, - de DESTIN la: 10/09/2004 01:08:53
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Voi raspunde sintetic la tot ce m-ai intrebat:

"crede-ma, simplu nu este sa dai rapsunsul la intrebarile mele. eu am incercat de multe ori. si de fiecare data cand am crezut ca m-am apropiat de raspuns, sub o forma sau alta mi s-a demonstrat ca m-am inselat. problema este ca nu suntem singuri in lume."

Totul se desfasoara in jurul comunicarii,eu am o vorba a mea...(poate au mai folosit-o si alti...nu stiu...)"atunci cand comunicarea pica...pica totul."

Sa ma explic:

Ca fiinte umane suntem prin creatie destinati iubirii,raportati la valori ale umanitatii,incercarile noastre in viata vor reusii.

Nimeni nu poate sa iti demonstreze ca te-ai inselat...sub o forma sau alta au fost "eschivari",falsuri,surogate...oameni deformati ce nu isi gasesc ritmul...automatisme si neimplicare serioasa in viata in doi...

Intr-o iubire pura,dealtfel iubirea nu poate fi decat pura...sunt si privatiuni si suferinte si teama...insa in doi se imparte totul...iubirea fiind singura care impartita la doi se "inmulteste".

"iti inteleg tacerea, Destin!
#21585, de dinisor la Fri, 10/09/2004 - 00:51


ti-am spus ca nu-i usor. si-ti inteleg tacerea...

gandesti sau doar renuntzi?"

Am fost inspirat ca am trimis portionat raspunsul...

Cum sa renunt!!!


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21587 (raspuns la: #21584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM, - de DESTIN la: 26/09/2004 11:16:47
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Nu iubesti pe cineva cu care poti sa traiesti, ci iubesti o fiinta umana fara de care nu poti trai.

Iubesti pe cineva in care sa te poti increde, orice problema ar aparea, oricate vanturi negre ar bate, langa iubirea care sa poti spune:

-Da, aici mi-e cel mai bine...cu tine.

Sa privim casatoria, a fost instituita de Dumnezeu, de la inceput, atunci cand a zis:

"Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta-sa si se vor face un singur trup".

Aceasta afirmatie se gaseste in Biblie de 4 ori.

Deci, nu a fost produsul mintii omenesti, desi ei si-au permis de-a lungul vremii sa intervina in ea.

O casnicie, singur Dumnezeu o poate face ca sa functioneze.

EL trebuie sa fie a treia parte a casniciei, pentru ca sa reziste, altfel, se duce!

Priviti afirmatia de mai sus,gasim trei actiuni: a lasa, a se lipi si a deveni un singur trup

Ce pot sa mai adaug...?iubirea este diferita in n cazuri...nu poti iubii: pe Dumnezeu, un copac ,un animal,un zeu de care amintesti,pe semenii nostrii, etc.identic ca pe fiinta iubita,aceea jumatate.

Am citit cu atentie comentariu tau AlexMan-ule, desigur logic si raportat la timpul nostru este firesc cum gandesti...si se tot nasc intrebari...sa pastram iubirea in canoane contemporane...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23420 (raspuns la: #23412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
departe nu-i aproape, - de anisia la: 06/03/2005 20:39:05
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
athos. caci departe e raportat la timp uneori, nu doar la distanta :)
#38448 (raspuns la: #38419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cumva ca trecutul sa fie defapt un viitor - de (anonim) la: 26/03/2005 00:47:33
(la: trecutul este trecut sau viitor?)
Cum spunea cineva anterior, timpul e relativ prin demonstrari, dar timpului nu noi i-am dat o notiune, o valoare, deci e o "linventie" pt a putea tine socoteala la ceea ce a fost, fiindca timpul nostru il putm raporta la ate timpuri ca si cand ne uitam la furnica , ea cum interpreteaza timpul, doar raportat la existenta ei, asa ne raportam noi timpul al existenta noastra, daca exista o existenta paralela sa spun asa, un alt timp el cum se numara?
Un bebelus se naste, el nu are cunostinta la ceea ce se intampla in jur, are doar instincte, dar pe parcurs invata, sa mearga, sa citeasca, sa gandeasca, tote le invata cu ajutorul unei puteri mentale mostenite si ajunge sa creada in sufletul lui independent, ce poate traii inafara lumi materiale, dar acest lucru nu a fost demonstrat, sufletul astfel ramas ca doar o ipoteza a existentei. Dar daca totul e doar o evolutie a gandriri mostenite.
Daca am fi fost noi traite alete vietzi de unde apare uitarea ? si repetarea aceleiashi neshtiinte de a umbla de a socoti a unui bebelus?
Mistere, intrebari incercate de filozofie prin epuizari de ipoteze ajungandu-se doar la o adancire de posibilitati... dar omul ramane impacat ca ce e in mana nu-i minciuna, traim, suntem si doar de acestea putem fi siguri, iar in rest ramane la intrpretarea fiecaruia... si mai sti poate ma trezesc maine ca sunt cel ce va citi peste 15 ani ce am scris acum, sau poate nu ... fiecare crede ce poate :)
Nu cred ca face bine - de TeodoraPA la: 08/09/2005 17:58:15
(la: Tristetea)
Conform intelepciunii batranesti - o inima vesela face bine la sanatate. Nu cred ca tristetea e sanatoasa, asta in primul rand, cu toate ca e mai productiva in ale creatiei artistice, in schimb dauneaza relatiilor cu cei dragi, muncii, sanatatii, si cam astea cred... Asa e la mine.
O definitie a kitsch-ului ? - de Geroge Bush la: 16/09/2005 09:22:17
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Am citit carti despre kitsch dar o definitie scurta si simpla nu am gasit. Pana la urma cred ca originea kitsch-ului poate fi gasita tocmai in incapacitatea celor mai multi de a-si explica simplu ce este arta. Si cu cat, pe masura ce trec anii si "curentele", ne indepartam tot mai mult de acea stare originara in care arta se confunda cu viata, in care ritualul facea parte din cotidian, asistam la o secare de continut, sau o desacralizare cum ar spune Eliade, a vietii de zi cu zi.
In vremuri de demult cand viata era un ritual continuu, artistul se confunda cu consumatorul de arta. Incetul cu incetul disjunctia artist-consumator de arta s-a produs inevitabil si s-a accentuat, astazi fenomenul catalogat drept kitsch fiind rezultatul direct al faptului ca tot mai multi isi inchipuie ca sunt artisti si "produc" pseudo-arta si multi, tot mai multi, fara sa inteleaga ceva din ceea ce se cheama arta, fac totusi "achizitii" de arta, fiind inevitabil clientii celor dintai. De ce acest fenomen este mai ales o plaga a societatii contemporane ? Pentru ca pe de o parte din arta se fac tot mai multi bani, deci e un business rentabil si, pe de alta parte, pentru ca tot mai multi oameni au acces la suficient de multi bani pentru a-si permite "achizitii". Arta nu se mai face, ca pe vremea lui Van Gogh sau Emily Dickinson, departe de bursa, ci tinde sa intre in cataloagele IKEA sau Quelle.
Artistul trebuie sa vanda pentru a - si "confirma" "valoarea" si astfel trebuie sa fie cat mai "original". Proportia celor "chemati" in lumea artistica in raport cu cei "veniti" pentru ca se inchipuie "chemati" tinde asimtotic catre zero pe masura ce democratia si legile pietei libere pun stapanire pe ce a mai ramas din arta.
Dar ce este pana la urma arta, daca non-arta o numim kitsch ? Un mod simplu de a explica fenomenul este sa acceptam ca un obiect de arta trebuie sa aiba mai multe niveluri de decodificare al propriilor intelesuri. Cel mai lesne se poate face demonstratia privind un obiect de arhitectura: se pot discerne 3 niveluri de decodificare: 1.cel functional in care percepem calitatile de utilizare a obiectului; 2.cel estetic in care percepem (intelegem) elemente de compozitie, raporturi de forma, culori, ritmuri, ierarhii, trasee, etc.; 3.cel simbolic in care deslusim intelesuri superioare, prin raportare la tipare si modele ce nu sunt numai ale individului ci apartin grupului din care acesta face parte. Decodificarea intelesurilor la unul sau mai multe din cele 3 niveluri este sursa de confort, satisfactie estetica, catharsis. Arta fara catharsis nu exista, cu alte cuvinte ceea ce se limiteaza la primul sau al doilea nivel este condamnat sa ramana obiect de folosinta strict functionala, sau "moda", ceea ce de multe ori nici nu este rau, daca producatorul (am evitat termenul de artist) este un profesionist pregatit pentru aceasta profesiune.
Kitsch-ul este arta care "se doreste a fi arta" dar nu transmite mai mult decat intelesuri functionale sau cel mult estetice. Fac astfel diferenta intre "profesionistul" de mai sus care nu are ambitii de artist, care-si face treaba onest si corect, si "amatorul" cu veleitati de artist, care "incearca" sa devina, de ce nu ? este asa de greu ?, genial.
Prin urmare cel care-si face casa cu turnulete stie ca trebuie sa aiba turnulete pentru a fi categorisit ca avand acces la un anume nivel de prosperitate (mai nou nu se mai poarta turnuletele ci numarul de etaje !!!) si tot el stie ca deasupra patului trebuie sa stea o "rapire" iar in camera curata trebuie sa aiba flori nemuritoare si acvarii cu pesti. Nu intelege nimic nici din una nici din alta dar stie care este "functia" celor doua. Elefanteii, bibelourile si toata gama de suveniruri afisate in "vitrina" de "middle-class people" nu satisfac altceva decat functia de afisare a nivelului de trai (bun !!!) fata de cei din aceeasi categorie. Am elefantei deci am bani sa-i cumpar; sunt frumosi ? bineinteles doar am dat bani pe ei !!!
Cel mai interesant fenomen din categoria kitsch-ului il constituie manelele care indeplinesc conditia functionala cu brio - au ritm, se pot canta la petreceri, ba mai au si texte desuchiate !!!, au chiar oarecare elemente de compozitie remarcabile (in sensul ca pot fi remarcate !) dar spre deosebire de o doina sau chiar o sarba care-ti poate taia respiratia, manelele nu acced domeniul catharsisului nici daca Gigi Becali plateste milioane in acest scop.
Si cu aceasta ocazie descoperim o alta caracteristica fundamentala a kitsch-ului: caricaturizarea prin copiere a artei adevarate, rezultata din demersul diferit al "manelistului" fata de cel al "profesionistului". Autorul de slagare este in general un profesionist.
Cred ca o sa ma apuc sa scriu o carte pe acest subiect incitant.
Mai important insa este ca subiectul sa fie dezbatut in mass-media pentru ca mai avem cred eu inca sansa sa ne salvam si sa ne intoarcem de la procesul complex de transformare in maimute-robot la natura noastra de fiinte superioare iar arta cu ritualurile sale face si trebuie sa faca parte din aceasta natura.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...