comentarii

crengile cochete


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
:) - de dogmatic la: 24/09/2003 05:05:09
(la: Viata gay romaneasca)
Intrebarea este buna. Daca nu ar fi cochetat cu ideea nu si-ar fi dat acordul. Nu?! Practic, nu ii obliga nimeni! In cazul copiilor subscriu celor spuse de Papadie67. Doar acest lucru nu este de tolerat. A se intelege "copil", doar cei pana la varsta de 14-16 ani care incep viata sexuala. Am un bun coleg ce afirma destul de haios "o zguduiam de la 10 ani, de dracu o lua". Ei bine, nu imi poti spune tu sau altcineva ca in primii 2-3 ani de cand incepi sa-ti traiesti fanteziile, gandul nu iti zboara la ceea ce te incita/excita mai mult! Deci acest obicei se autoformeaza, in general. Este ciudat cum marea masa a populatiei nu se oripileaza de relatiile sexuale dintre femei! Deja nu mai este tacit acceptat, ci de-a dreptul afisat la orice colt de strada. Acest lucru de ce nu starneste atatea discutii? De ce acceptam ca femeile sa fie folosite ca niste simple obiecte in fanteziile noastre sau in viata de zi cu zi? Ei bine, asta ne face sa ne simtim barbati. Noi suntem sefii. Pe cand o relatie intre barbati ne ingrozeste pentru ca am putea ceda intr-o buna zi. Nu crezi? Cu "gaura neagra" (cum spunea Papadie67) cocheteaza din plin barbatii, cand este vorba de o femeie. Este vreo diferenta intre una masculina si una feminina? Din contra, senzualitatea depinde de chimia din creierul fiecaruia. Nu avem nici un drept sa impunem. Ahhh uitam...de regula cei ce influenteaza mai tarziu alegerea identitatii sexuale sunt tot copiii. Instinctele nu le dau pace si prin diverse jocuri nevinovate ajung mai tarziu la relatii sexuale. Ulterior unii scapa, altii nu. Simplu!
#395 (raspuns la: #394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alina, alina! - de papadie67 la: 30/09/2003 05:28:32
(la: Marele Eveniment)
hai s-o lungim in privat, daca vrei. Dat fiind faptu' ca-i dat cu mucii-n fasole la cuvantul 'furtuna'-n franceza aproape la fel de rau ca mine-n portugheza pt 'septentrional', cred ca tatonarea noastra (incipienta) nu mai poate fi salvata/prelungita in sensul unei profunde si reciproce cunoasteri decat in romana si-n privat, la adapost de barfe, gelozii, cocostarci, pagode si ciulini. Drept pt care, daca-mi trimiti un mesaj cifrat, vizibil- desi neinteligibil- pt toti, dar semnificativ pt mine, si numai pt mine, atunci de pe craca eternei,singuratecei spirituale (just kiddin') crengi ghearele-mi voi deslega si-n jos, orbeste, arunca-ma-voi, spre tine. Gare aux degats!
#562 (raspuns la: #558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ehei... - de sanjuro la: 15/10/2003 07:40:20
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Este greu sa te adaptezi dupa o perioada petrecuta intr-o lume mai buna...Intoarcerea acasa, asa cum o vezi tu, la batranete, este sinonima cu abandonarea placutului, a unei batraneti senine pentru mai nimic. Batranetea e urata, dar si mai urata este atunci cand ajuns la un spital, (din Romania, fireste) esti abandonat, acasa ti se fura rufele de pe sarma, in piete esti inselat la cantar sau ti se fura portofelul, isi bat joc de tine adolescentii scriind mascari pe gard, iar copiii iti rup florile si crengile pomilor pe care-i ingrijesti cu atata truda. Doar ca sa faca rau stiind ca esti acum neputincios, si nu poti reactiona. Batranetea nu este respectata la noi, este trista, mizera, umila. Nu suntem civilizati, nu cinstim parintii si inaintasii nostri, si ce este mai grav, copiii vad, si asa vor face si ei, mai tarziu.

sanjuro
Poate intamplarea... - de sanjuro la: 17/10/2003 01:39:32
(la: Practici profesia visata?)
a facut sa aleg sa ma inscriu la un liceu de un anumit profil, si apoi sa continui pe aceeasi linie.
Copil fiind vroiam sa ma fac...bandit! Cel putin asa imi spune tata ca declaram celor ce ma intreba, cand aveam 4...5 ani. Apoi, prin generala am cochetat cu stiintele naturale dorind sa ma fac biolog, horticultor sau viticultor. Cum dosarul mi-a fost respins la un liceu viticol, (pentru ca nu eram de la tara!) am pornit prin oras cu dosarul sub brat haladuind de la un liceu la altul...



sanjuro
Toamna - de ofemeie la: 18/10/2003 08:54:28
(la: Poezii proprii)
Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra
Iad in California > > Aer - de SB la: 27/10/2003 08:12:30
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??)
Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>
"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poezie frumoasa...nu-i cunosc autorul... - de (anonim) la: 24/12/2003 18:46:06
(la: Cele mai frumoase poezii)
Fata mica, fata mica, ce te-nchini ca o bunica,
Lung si rar, cum se cuvine..
Pui plapand de om fricos,
Cine te-a-nvatat pe tine sa te-nchini asa frumos?

Care mana cu pacate, care degete uscate
Ti-au prins degetele fine
Si ti le-au purtat cu frica dupa semnele crestine..

Fata mica de scoala, ce te-nchini fara sfiala
La biserica din strada...
Tu nu faci cum fac cochete - doamnele - sa nu se vada
Cruci marunte si discrete..

Le faci mari, le faci cat tine..
Si din buze mici, cu greu..
Tare-as vrea sa stiu si eu
Ce te rogi acum matale...
#7241 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca ... - de (anonim) la: 28/12/2003 17:03:55
(la: Vecinii Nostri)
...am fost prea suparat pentru anume nedreptati si din cauza crengilor nu am mai vazut padurea! Domnii politicieni care sustin revizuirea granitelor si autonomia pe criterii etnice, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca de mult timp, in Ardeal, Jancsi si Ionut, Pista si Fane au pus umarul impreuna atunci cand s-a rasturnat carul! Dar si ei , maghiarii, ca si noi, romanii, au uscaturile lor ! Rau este ca discursul politic este o arma a naibii de periculoasa si la indemana oricui.
Stimate Project Manager in energie...anonim! - de Cristian C. FRANCU la: 18/02/2004 13:55:25
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
E o diferenta intre a fi manager de marketing la Progter & Gamble, UNILEVER, KRAFT, NESTTLE, ORANGE, VODAFONE si a fi Marketing Manager intr-o companie mica cu 15 angajati care se lupta pt o nisa in Romania!

Daca a fi Mk Manager sau...Project Manager intr-o multinationala sau intr-un gigant industrial ia ceva timp si necesita trecerea prin mai multe trepte ierarhice...intr-o companie mica, medie...nu e chiar asa.

Raspund pt ca nu imi place sa fiu acuzat subtil de fals, minciuna sau 'gluma'.

Am terminat facultatea, am avut experienta de Project Management in sectorul ONG, am trecut de la stadiul de participant, la cel de organizator si apoi Manager de Proiect intr-o Scoala de vara si cateva proiecte studentesti...Am coordonat o echipa mai mare sau mai mica inca din primii ani de studentie. Am avut de la cine sa invat! (colegii mei + oameni din busin ess pe care am avut onoarea sa ii intalnesc), am mai cochetat cu cate un job ca si Intern in diferite companii, am fost chiar cel ce se ocupa de vanzarea spatiu publicitar (unii numesc asta Advertising Manager) pt o editura relativ mica...

Doi oameni de exceptie, actualii mei sefi directi, au avut incredere in mine, m-au convins si mi-au acordat sansa sa ma ocup de conceperea, implementarea, lansarea si dezvoltarea unui Portal de Tursim. Este vorba de un PROIECT care are un Coordonator (putem sa agreem sa ii spunem Manager) in persoana mea.

Invat in fiecare zi. Mai fac si greseli din care invat. Am oameni care ma ajuta si cu care lucrez zi de zi...dar responsabilitatea e a mea...de aceea imi permit sa scriu si sa spun ca sunt Project Manager. Nu fiindca aa scrie pe Fisa Postului, pe cartea de vizita sau in alta parte...ci pentru ca, iata COORDONEZ UN PROIECT!!

Termenii in engleza... Cand e vorba de COMUNICARE e bine sa folosesti termenii cei mai potriviti atat mesajului cat si publicului tau tinta.

daca gasesc la un moment dat ca anumite cuvinte sau expresii surprind mai bine ce am de zis, le folosesc desi sunt in limba engleza. De ce?

Pt ca asa simt, pt ca sunt sigur ca cei ce navigheaza pe internet si citesc, in marea lor majoritate sunnt familiari daca nu cu engleza cu acesti termeni, pt ca simt ca exprima mai simplu si mai bine anumite lucruri pe care vrea sa le spun.

Sunt sigur ca...daca te chinui sau ma chinui...poit gasi echivalent in romana pt orice.

Dar timpul e limitat si prefer sa scriu RAPID... cu riscul sa fac mici greseli de ortografia sau sa folosesc termenii care sunt englezesti.

De multe ori comunic in engleza cu straini si citesc in engleza asa ca...anumiti termeni sunt mai la indemana in engleza...

NU voi accepta sa spun SOARECE la mouse sau zid de foc la firewall...

cred ca week-end e deja natural si ROI...e folosit peste tot.

Promit sa nu fur caciula nimanui si sa ma lupt ca eu sa am un trai cel putin decent iar copii mei sa uite de problemele tranzitriei romanesti.

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9961 (raspuns la: #9943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O-zone - De ce plang chitarel - de iasomie la: 16/03/2004 11:42:41
(la: Va place O-Zone?)
O-zone - De ce plang chitarele?
Download in format text


Stii de ce plang chitarele ?
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le ce a fost nu s-a pierdut .
De ce plang chitarele
Stiu doar felinarele
Strunele amarele
Ce oare au pierdut?

Merg pe strada fetele,
Fetele cochetele
Ma privesc si-mi striga-n urma
Hei!nu-mi raspunzi la SMS!

Pe strazi pluteste doar dragostea,
Noaptea-i amara fara ea
Ea cheama cheama pe-altcineva
Plange chitara mea!

Stii de ce plang chitarele
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le
Ce-a fost nu s-a pierdut!
Plang in noapte strunele
Strunele nebunele,
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!

De ce plang chitarele
Cand rasare soarele
Canta pasarelele
Despre durerea mea!
Pe strazi pluteste doar dragostea
Noaptea-i amara fara ea
Ea cheama cheama pe-altcineva,
Plange chitara mea!

Stii de ce plang chitarele
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le
Ce-a fost nu s-a pierdut!
Plang in noapte strunele,
Strunele nebunele
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!
Pe strazi pluteste doar dragostea
Noaptea-i amara fara ea
Ea cheama cheama pe-altcineva,
Plange chitara mea!

Stii de ce plang chitarele,
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!
Plang in noapte strunele,
Strunele nebunele ,
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!

De pe situl http://www.versuri.ro/versuri/o-zone_de+ce+plang+chitarele%3F.html
teach me, teach them... - de Dinu Lazar la: 26/03/2004 13:28:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citisem cindva o chestie care sigur, e o prostie, dar mi se pare interesanta si acum; cica, cine poate sa faca ceva, face; cine nu poate face, se face director sau shef; cine nu poate nici macar sa fie shef, se face profesor.
In arta problemele sunt desigur mai complexe; poate ca poti sa inveti mai mult de la un maestru, sau daca nu inveti, poti scuti o multime de greseli si timp pierdut; dar nu sunt putine cazurile cind cel ce invata pe altii nu este neaparat un mare profesionist.
In viata reala majoritatea instructorilor auto nu sunt mari specialisti in formula unu si nu alearga la curse, scoli renumite sportive au dobindit rezultate spectaculoase cu antrenori care nu au trecut pe la olimpiada.
Cred ca a face ceva e una, si a invata pe altii, e alta; talentul pedagogic este una, capacitatea de a fi cineva intr-un domeniu e alta.
Sigur ca sunt multe cazuri cind maestri au facut scoli importante, mai ales in evul mediu, dar acum deseori profesorii buni fac din asta o meseria aparte, in care iti trebuie o viata sa te specializezi, si acum de obicei, desigur cu exceptiile care intaresc regula, a preda e una, a face ceva intr-un domeniu e alta.
Privind retroactiv, pot spune cu sinceritate ca am fost un mare fraier de citeva ori in viata si ca acum imi pare foarte, foarte rau de citeva posibile trenuri pierdute .
Unul dintre momentele pe care le regret imens este faza cu Mihailopol; aaa.. pentru cine nu stie, Aurel Mihailopol a fost o prezenta a fotografiei romanesti in anii `60 si `70, care dupa ultimele studii de fapt nu a existat ( nici fotografia nici omul), cum bine stie toata lumea care isi mai da o licenta de istorie sau mai trece pe la Academia de Arta, unde nu e un secret ca arta de abia acum se face.
De citeva ori domnul Mihailopol mi-a spus sa ii dau zece mii de lei sa ma invete sa fac fotografie; in sinea mea ii rideam in nas, era si o suma imensa la ora aia, si pe urma, ia, colea, ce sa ma invete, asta e aparatu`, aici se apasa, aici te uiti, ce filozofie poate sa fie?
Acum imi pare rau ca nu am negociat cu el sau macar nu m-am aratat interesat; sunt foarte curios, as fi oare economisit zece - cinsprezece ani de esecuri si incercari sau m-as fi lasat de fotografie, sau as fi devenit un prea impregnat de spiritul lui?
Din pacate nu stiu...
Acuma, ca sa ne intoarcem la sensul intrebarii, pot spune ca am avut in diverse momente prilejul sa predau fotografie, si la fotocluburi, si la actuala Academie de arte de la Bucuresti, unde am cochetat trei ani la sectia de grafica publicitara cu citeva cursuri de fotografie, si ma tem ca desi cred ca m-am straduit nu am fost un bun profesor sau indrumator, nimeni dintre cei pe care i-am invatat cite ceva nu a facut ceva fundamental in fotografie mai departe si nimeni nu a devenit un mare fotograf; sunt citiva fosti studenti de care imi aduc aminte cu placere, dar... nu par ei acum coplesiti de intrebari fundamentale in imagine, asa cum mi-ar fi placut sa se intimple.
Deci ma tem ca este posibil sa nu am acel spirit didactic necesar si nici chemare pentru viata didactica; imi aduc aminte de profesori de la liceul Sava pe la care am trecut, de un Giangu, de Alexianu, de Lupas, cit de charismatici si importanti au fost pentru generatia mea, si orice analiza as face, nu ma pot compara nici cu unghia de la degetul mic de la piciorul lor sting. Si erau doar profesori de liceu...
Ar fi multe de spus; asa cum vad eu lucrurile, in acest moment as fi mai tentat o vreme sa desenez cercuri pe nisip decit sa predau cum se deseneaza cercurile pe nisip; pe masura ce trece timpul, imi dau seama cit de mult este de cunoscut si de sapat, si spre deosebire de Mihailopol, nu as avea starea sa spun unui tinar sa-mi dea niste bani sa-l invat fotografie, asa cum nu cred ca l-as putea invata nici pe gratis; pur si simplu nu cred ca sunt facut pentu asta, si cred ca altii ar face-o mult mai bine...
Sigur, mi-ar place ca cei care in Ro invata pe altii fotografie sa fie buni meseriasi si sa ma uit cu invidie la siturile lor, dar...asta e.
Nenumarate sunt caile domnului si cine stie ce aduce ziua de miine... dar atit cit disting uitindu-ma pe potecutza, nu ma vad invatind pe cineva ceva.
Asta nu inseamna ca nu putem sa stam la o cafelutza colea sa ne mai dam cu parerea despre ce mai vedem in zatz...
#12874 (raspuns la: #12847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Spiderman - de Little Eagle la: 13/05/2004 14:28:48
(la: Evoluam?)
Sper sa nu te superi ca te numesc:Spiderman"Daca da,atunci sa-mi scrii si n-o mai fac.Imi aduce aminte de revista de b.d.pt. care am ilustrat o vreme acest super hero cu ani in urma cind lucram pt. Marvel Comics.

Nu m-am referit la acele filme documentare computerizate,ci am vrut sa spun despre dovezile arheologice.Daca ai veni in NY si merge la Museum of Natural History,vei vedea schelete de dinozauri sau alte animale preistorice,ele au trait cindva pe acest pamint.Existenta lor e de netagaduit.
In Biblie nu se mentioneaza nimic despre ele,ca si cum nu ar fi existat...totul incepe de la...Adam si Eva....deci lumea a aparut deodata cu 2-3000 ani in urma....aiurea si desigur in Israel,ca si cum atunci era centrul universului.
Ca si cum acela era pamintul si centrul creatiei,sa nu uitam ca la o vreme se credea ca pamintul e...plat si ca soarele se invirtea in jurul lui....a veni cu dovezi stiintifice=arderi pe rug!

La fel pot sa spun si eu ca NIMENI NU a fost ATUNCI cind...Eva s-a ..nascut din coasta lui Adam!!!Si la fel sa fi fotografiat Garden of Eden cu ...digital camera!
De fapt in acest aspect,NU exista nici o dovada decit...cele scrise de Biblie.
Cel putin arheologia aduce dovezi ale evolutiei lumii,sapaturi,artifacts,lumi mult mai vechi decit in Biblie ce real au existat si a le nega este o dovada a ignorantei umane.

Sa nu crezi ca nu am o credinta in Dumnezeu.Cred ca exista!Dar nu in sensul vechiului testament unde mereu e sucarit si e pus pe a pedepsi omul.
Daca vei citi textele mele scrise lui Desdemona,la subiectul ei legat de Respect,iti vei da seama de mai multe despre cum gindesc si cred despre lume si mai ales Creatia toata.
Am fost si sunt blessed de a fi avut niste experiente in viata rarisime.Daca traiesti in Australia,incearca sa intri in contact cu nativii vostri,the aborigines,sunt o rasa unica pe glob si f. spirituali,vei invata multe de la ei,lucruri de 1000 ori mai spirituale decit orice credinte in lume si mai ales cea crestina!
Dar de fapt doar daca iti e scris de soarta poti avea reale contacte cu ei.la fel cum mi s-a intimplat mie,NU am ajuns intimplator sa cunosc si sa-mi fac prieteni,indieni americani.NU i-am cautat,soarta m-a dus la ei,si a avea un vision quest....NU este daruit de un elder(chief of the tribe)sau un Medicine Man decit daca el vede in tine ca meriti acest ritual,mai ales cind NU esti din singele lor!!!!
Si ei cred in reincarnare!!!!Un elder e ca un shaman,se uita in ochii tai si vede tot trecutul vietilor tale dar si viitorul.Sint cei mai spirituali,asa ca stiu ca in trecut cu vieti in urma am fost indian.Pare greu de crezut,dar simti in spirit si suflet asta cind acel elder te priveste in ochi direct,si la fel el STIE cine ai fost.

Multi de pe forum nu cred in reincarnare si semne spirituale,si mai putin cred ca au avut reale experiente cu reali indieni americani ori cunosc credinta lor si o pot intelege.
Sa stii ca in credinta lor ei stiu ca au existat animale preistorice,de fapt in Black Hills,loc sacru pt. natia de indieni din toate triburile,dai peste oase de dinozauri la tot pasul,dar este pamintul LOR si nimeni nu are dreptul sa ia aceste oase,nici chiar guvernul american,ele trebuie lasate in pace in spiritul Creatiei,neatinse de nimeni,ci venerate.

Este un respect fata de natura si Creatie si NU o sa dai peste unul mai patrunzator si autentic din suflet si dragoste ca la un indian!In Australia e la fel legat de aboriginies!Multi din prietenii mei(ne numim intre noi brothers and sisters)indieni au prieteni aboriginies.
Unul din ei John Little Feet(tribul Crow) chiar mi-a dat cadou un vechi boomerang ce e cioplit de mina cu piatra de aboriginies si dateaza din 1843 cel putin!Un prieten aboriginie i l-a dat la rindul lui cadou.
E imens!Are 80 cm lungime usor curbat si vezi urmele pietrei cind a fost cioplit,e din lemn rosu f. dur,cred ca e tec.Cine stie cite animale au fost omorite cu el?

Ce vreau sa-ti spun este ca natura mereu m-a atras dar abia cu 14 ani in urma real o inteleg si o iubesc si lupt pt. conservarea ei si protejare,de la piatra la pasare si aer.
In credinta lakota(sioux,cum omul alb a numit acest trib),Creatia este sub forma unei indience f. frumosa ce o numesc Buffalo Cow Woman si ea a creat stelele din lacrimile ei vazind suferinta indienilor.A fost creata de Marele Spirit,
care a creat noaptea fiind trist pt. Creatia lui si ziua fiind bucuros ca ea exista.

Indienii NU isi vind religia lor nimanui,nu e de vinzare,este doar a lor si ea exista in ei de cind Marele Spirit a creat universul.Credinta e transmisa si azi oral de mii de ani de la elders la copii si cei tineri,pt. ca ea nu trebuie sa fie pusa in scris,e un sacrilegiu.
Cum ti-am scris mai sus cred in Dumnezeu si am o credinta in Meher Baba,totodata cred in religia indienilor americani,este dupa mine cea mai realista si buna,pt. ca e bazata pe RESPECT fata de Creatia toata,de la piatra la pasare si nori,nu uita ca noi trebuie sa fim servitorii creatiei,s-o pastram curata si pura daca vrem sa mai existam in ea si prin ea.

Dar azi ea e murdarita de egoismul si nepasarea omului,e tratata ca un decor la o piesa de teatru,nici in Biblie NU se vorbeste despre natura si cit de importanta e in existenta noastra!!!!
Ca trebuie venerata si respectata,ca trebuie sa te inchini in fata ei pt. ca azi e f. trista!!!!
Iti dai seama oare,sau o auzi vreodata cum plinge si cit de mult sufera pt. noi?Ai luat vreodata un copac in brate si simtit in tine cum ii bate inima?
Buffalo Cow Woman plinge mereu si e trista pt. ca am ucis-o incet sistematic si o ucidem zilnic.
Sa nu ne miram sau sa ne apuce pe noi plinsul cind mari suferinte vor veni in lume sub diverse forme,dezastre naturale si razboaie prin care deja trecem!!!!E vina noastra!!!Daca sintem cu adevarat puternici in spirit,vom accepta razbunarea ei!
Si mai mult daca avem curaj...ca un real brave warrior ne vom cere iertare si apoi vom fi pregatiti sa murim fara a ne schimonosi fetele si sa ne fie frica de moarte,caci nici un Dumnezeu nu va veni in ajutor oricite rugaciuni vom face!

Mai revin altadata,

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
Cum s-au nascut natiile de indieni si cum au aparut ei in lume.E o poveste veche,ce-mi amintesc de la bunica lui Vern,Pe numele ei Starleaf:
Odata,o porumbita ranita zbura deasupra pamintului si din aripa i-a curs o picatura de singe pe sanul Mother Nature.Copacii au inceput sa freamate,si cu crengile lor au chemat vintul care a inceput sa adieze pe locul unde picatura de singe a cazut.
Iarba si florile au chemat soarele sa bata in acel loc si The Great Spirit s-a trezit si incet a suflat din rasuflarea lui pe acel loc.Din acea picatura de singe
s-au nascut indienii americani,de culoare rosie si f. agili si f. mindri.

Sa stii ca astfel de creatie o consider mult mai interesanta si placuta decit cea din Biblie.
.........................................................................................................................

































































































#15358 (raspuns la: #15268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bunica mea are cancer, se par - de alexbrie la: 18/05/2004 06:01:43
(la: Despre viata si moarte)
Bunica mea are cancer, se pare; ea nu stie; ai mei nu i-au spus, sa nu ii amarasca putinele zile ramase; ma simt aiurea scriind lucrurile astea aici; am fost socat sa aflu ca peste cateva luni sunt sanse mari sa nu o mai gasesc. Incerc de atunci sa imi inchipui ce va fi dupa.
De cele mai multe ori cred ca "dupa" inseamna nimic; inseamna intuneric si liniste. Uneori cochetez cu ideea raiului traditional, cu pajisti de iarba verde, ciresi, copii jucausi si batrani sfatosi. Steinhardt scria ceva de genul "fiecare are, dupa moarte, parte de ceea ce crede".
M-ar ingrozi asa ceva, nu pentru mine, ci pentru cei dragi mie, care poate nu cred. M-ar ingrozi de asemenea gandul reincarnarii in lumea asta pornita spre autodistrugere.
Asa ca sper intr-un sfarsit linistit si frumos pentru toti; si sa ne vedem cu bine pe campiile inverzite.
alaturi de tine.... - de (anonim) la: 05/07/2004 17:30:52
(la: Sa te caut)
………..Valatuci de fum, de praf, rostogoleste frunze, dansand cu ele, un fuior de vant transparent si evaziv se iveste inaintea pasilor mei.Imi rapeste placerea de a-mi cufunda ochii in culoarea zugravita de octombrie pe trotuare, nu inainte de a-mi trage sufletul , oftand , gandindu-ma ca se sfarseste si aceasta luna, fara a vibra in galben, ocru, purpuriu.
Cu gandurile aninate de crengi, adulmecand mirosul ploii ce se anunta , imi plimb pasii incercand sa inteleg in ce secunda m-am desteptat si m-am trezit la viata.Oare ce energii s-au rasculat , simtindu-mi chemarile?
Plang.
Este si aceasta o modalitate de a multutmi, dar nu stiu cum ar trebui sa o fac mai bine de atat.Consider ca a plange de fericire este cel mai mare dar care poate fi facut unui om, este o stare de gratie la care putini muritori ajung.
Printre lacrimi , caruselul in care se leagana frunza de frunza, capata alte dimensiuni, fantastice.
Intind mana.O frunza isi pune stavila dansului si cauta putina caldura……
E un gest calm, pios prin care aduc ofranda zilelor de toamna si incerc s ama regasesc printer nervurile sangerii .Cateva picaturi spala culoarea , o prelinge, o uniformizeaza , curatand frunza de praful atator amintiri.Sufera, se strange, doar cu atat mai ramasese dupa o vara torida,cu amintirea mangaierilor pitite si se chirceste si marginile ii sunt arse.Mai are viata doar atat cat sa se lipeasca de pamant, sa devina una cu tarana. O las sa alunece, dirijandu-I plutirea , nu inainte de a-I sorbi culorile si tremurul.
Reusise sa ma opreasca din plimbarea mea fara tel, o simpla biciuire a toamnei.Am simtit in lacrimile prelinse de pe-o geana , un intreg murmur de frunza .
Emanam tristete. Dar totusi eram fericita in cel mai intim colt , tremuram de speranta .
Poate ca sunt ciudata, poate ca sper prea mult, nu reusesc sa “revin cu picioarele pe pamant”;inca simt ca legatura mea cu universal este la nivelul frunzei, al zbaterii de aripi.Totul incepe acolo unde se si termina.In cerc ma regasesc , in rotunjimea marului, a boabei de strugure, in picatura de apa, printre anotimpuri, incepand in toamna si sfarsind prin ea.
Si cu toata aceasta frangere si tanguire a frunzelor rotunde, a celor palmate, a altora prelungi si fine,este atata liniste si pace in aer, fuioare fine de ceata se ridica si aluneca peste copaci, luand cu ele tot freamatul , lasand in urma doar speranta ca anotimpul viitor este un alt inceput plin de promisiuni , sfarsind prin regrete.


dragi amintiri.... - de Biscuiti la: 09/07/2004 11:15:23
(la: Amintiri din Copilarie)
Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!
Gamalie'i Fericit - de LMC la: 12/08/2004 20:34:48
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Gamalie al meu, saracutu, nu are nici un girlfriend. Toata ziua se joaca cu niste cutii de plastic care cite-odata i se par foarte sexy. ;) Daca Iepuroaica lui AlexM ar fi prin zona sint zigura ca Gamalie iar face curte, este un Don Juan de prima clasa ca doara l-am crescut si l-am educat bine. Eh, daca ar fi Iepuroaica lui AlexM sa-l vada acuma, cred ca s-ar rinji la el ca fetele la Brad Pit; aseara i-am facut baie si l-am samponat cu cel mai fain sampon care mi l-am cumparat pina acuma. Miroase ca o gradina de flori de rosmarin dupa o ploaie de vara, si blanita ii luceste ca luna plina in noptile albastre. Azi dimineata cind m-am dus la el, bubicutzul meu cuculel era super incintat ca am venit sa-i curat cutia pentru ca nu a mai vrut sa mearga in ea ca stia ca o sa se murdareasca. E tare cacacios baietul, dar e pedant, nu-i place sa fie murdarel de loc. Nu stiu cum ii Iepuroaica lui AlexM, ca daca nu-i cocheta si pedanta, atunci nu stiu daca i-o place lui Gamalie al meu. Sar putea totusi sa fie destul de disperat... dupa atita celibatie...
#19681 (raspuns la: #19615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, à propos de naftalina... - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 23:16:00
(la: Roman despre diaspora?)
o agheti in pungutze pe crengile ciresului sau a copacilor.. si nu mai vin tzarcile sa manânce fructele... si reuseste! :))
#22107 (raspuns la: #22101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VI) - de DESTIN la: 17/09/2004 03:17:00
(la: Cum gandim?)
Au fost si boieri ,au fost si conducatori ,au fost si romani...

Ramura Pătrăşcan îi are ca reprezentanţi pe :

-Matei Kostaki, zis “Petraşcanu”, nepotul lui Lupu Costache. Postelnic, căsătorit cu Ruxandra, născută Miclescu.

-Iorgu, fiul lui Matei Kostaki. Zis “Stoeşescu”, a fost căsătorit cu Catinca, născută Sturdza.

Ramura Talpan:

-Constantin, zis “Talpan”. Mare-vornic, căsătorit cu o Rosetti.

Din linia Negel se disting:

-Constantin Costache, fiul lui Vasile Costache. Căsătorit cu Catrina, fiica vornicului Iordache Roset. Poreclit “Negel”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas.

La 1707, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă este vel-comis şi domnitorul îl trimite, ca sol al său, în Muntenia, la nunta unuia dintre băieţii lui Constantin-vodă Brâncoveanu, cu fiica unui boier moldovean, Ilie Cantacuzino.

Constantin Costache ocupă aceeaşi dregătorie de mare-comis şi în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir.

În 1712, în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae-vodă Mavrocordat, este stolnic mare; domnul îl însărcinează cu îndeplinirea poruncii venite de la Poartă, de a curăţa Prutul de copaci şi crengi.

În 1716, vine pentru a treia oară la domnie, Mihai Racoviţă, iar Constantin Costache este vel-vistiernic şi domnul îl trimite, împreună cu vel-banul Macriiu, să adune două-trei mii de tătari, pentru a-i folosi împotriva austriecilor din Cetatea Neamţului.

Vistiernicul nu apucă să-i mai spună lui Racoviţă de venirea tătarilor, fiindcă austriecii ajunseseră deja la Iaşi.

Costache se ascunde în stuh.

După victoria turcilor şi izgonirea austriecilor, domnul îi trimite pe Constantin Costache vistiernicul şi pe Luca biv-vistiernicul în Bugeac, pentru a-i elibera pe robii luaţi de tătari din Moldova.

Casele domneşti arzând, Mihai-vodă Racoviţă se mută în două case alăturate, cele ale biv-spătarului Ioan Păladi şi cele ale lui Constantin Costache, acum vel-spătar.

După mazilirea lui Racoviţă, C. Costache este pus, la 26 septembrie 1726, caimacam, împreună cu vel-banul Sandu Sturdza şi amândoi îl vor întâmpina pe noul domn, Grigore-vodă Ghika.

La acest domn, Constantin Costache este hatman; plănuieşte, împreună cu neamurile sale (stolnicul Iordache Costache, fiul lui Lupu; paharnicul Gavril Costache; stolnicul Toader Costache), cu vel-vornicul Ioan Păladi şi fiul acestuia, vel-banul Toader şi cu spătarul Iordache Cantacuzino să fugă în Bugeac şi să-şi aleagă domn dintre ei.

Sunt însă arestaţi cu toţii; Iordache Costache este decapitat, ceilalţi sunt închişi o vreme, apoi eliberaţi.

La mazilirea lui Grigore Ghica, în 1733, C. Costache, acum vel-logofăt, este din nou caimacam, împreună cu Constantin Ruset, vel-vornic.

În acelaşi an, începe domnia lui Constantin-vodă Mavrocordat, la care Constantin Costache continuă să fie vel-logofăt. Aceeaşi dregătorie o va ocupa şi în timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica, până când, la 29 februarie 1737, moare în urma unui atac de apoplexie (anterior ceruse, din pocăinţă, să nu fie îngropat în biserica Mitropoliei, ci afară, lângă uşă).

Iscusit şi influent, indispensabil aproape tuturor domnitorilor contemporani cu el, Constantin Costache este emblematic pentru acea boierime română care a fost, aşa cum frumos scria Ştefan D. Grecianu:

“braţul şi sufletul ţărei nóstre”.

De aceea, voi oferi, în continuare, un citat ceva mai amplu din acelaşi Ion Neculce care, cu toată aversiunea faţă de Costăcheşti, pe care nu şi-o ascunde pe toată întinderea cronicii sale, nu poate ca, la moartea lui Constantin Costache, să nu îi recunoască acestuia şi calităţile:

“Atunce să tâmplasă Costantin Costachie Gavriliţi, ce să poriclé Negel, c-avè un negel în nasu din naştire, cari era logofătu mare şi era cu zlotăria la Suceavă. Şi mergând la mănăstire la Suceviţi, sosind într-o simbătă sara la mănăstire, în 28 di dzâli a lui feurar, au şădzut cu igumănul şi cu alţi mazâli la masă, de-au mâncat bini sara, iar când au fost dispre dzuă, s-au sculat să margă la biserică duminică dimineaţa. Şi n-au apucat să agiungă în biserică, şi l-au şi lovit o ameţală, de-au cădzut gios în mijlocul mănăstirii. Şi luându-l ficiorii în braţă, de-bè l-au dus pãn’ la chilie, şi peste un ceas au şi murit.
Apoi l-au adus slugile la Ieş, şi i-au ieşi tu vodă înainte şi cu toată boierimea, şi l-au îngropat la mitropolii, afară lângă uşa bisericii, c-aşé au poftit el, să nu-l îngroape în biserică. Şi mari cinste i-au făcut la îngropare, şi mai mulţi oameni strâga "Dumnedzău să-l ierte"dicât "să nu-l ierte". Că măcaru că era om mânios şi zavisnic asupra unora, după cum îs pizmătari neamul Gavriliţăştilor, dar avé şi unili lucruri bune. Că era om şi harnicu, nici mitarnic sau lacom, şi era şi om libovnicu, ospătători. Dragă-i era cinstea şi mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să pune tari în prici cu domnii şi cu alţii pentru ţară. Sta di să pricé, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga "Dumnedzău să-l ierte". Şi noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru ţară cu bini, să dzâcim "Dumnedzău să-l ierte". Că boieriul cari stă cu bine pentru ţară di spuni, macar de-ar vini şi la primejdia vieţii, i să cade de la ace ţară şi di la peminteni a-i da mai multă cinste di laudă decât de hulă. Făcutu-i-au şi giupâneasa lui, unde l-au îngropat, mormânt di piatră frumos, ca să rămâie di pomeniri.”

Trebuie să fi fost un personaj cu totul excepţional acest Constantin Costache, dacă un mare adversar al familiei sale îi scrie un necrolog atât de emoţionant !

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22589 (raspuns la: #22442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fetele cochetele - de Belle la: 30/09/2004 21:05:51
(la: Trancaneala Aristocrata)
na, sa va radeti.....

http://www.mbychosting.com/illwillpress/tech.swf
#23832 (raspuns la: #23831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...