comentarii

crengile cochete


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
AMPOP - de Roman Haduch la: 02/08/2012 16:06:03
(la: Efectul Ceausescu)
Sunt de acord cu tine, si eu doresc si ma rog sa nu revina totalitarismul ateu iar societatea in care suntem sa fie mai buna.
Am afirmat despre partidul comunist crestin si democrat, ca o reactie , ca un heeelp, fatza de zarva rusinoasa si buimacitoare a celoro ce isi spun politicieni si , unind stanga cu dreapta au malformat at omul democrat, astfel ca nu ma mira unele afirmatii despre "libertatea" cetatenilor de a se casatori unisexual ..
Sunt convins ca Dumnezeu ne-a binecuvantat, vindecandu-ne de "ciuma rosie" si ma bucur ca binecuvantarea Sa nu este un urmata de nici un rau . Suntem oameni liberi si de liberii ce suntem , multzi dintre noi ne-am lasat atrasi in latzul salariilro din viitor, in latzul creditelor, usor de obtinut si greu de rambursat, in latzul libertatilor, izvorate din "iarba" care transformata in hartie de cotidian ne prezinta pe prima foaie sarutul lung si patimas a doua tinere seuperve ( care se prefera insa una pe alta ) si fac sa se ridice in picioare un stadion intreg, in loc sa plangem si sa ne rugam , ovationam astfel de semnale ale incheierii istoriei omenirii in felul in care o cunoastem. As vrea sa ne fereasca Dumnezeu de perversiunile care, in numel libertatii terfelesc sufletele poate mai mult decat o faceau batjocoritorii atei care nu iti permiteau sa ai o opinie, decat daca acceptai ecusonul de baut - beat - betiv ori de nebun-nebun -sadea ( lasa-l ca-i beat, lasa-l ca-i nebun)
O spun, ca pe un promo la capela - psihanaliza, - ranile facute de societatea atee nu numai ca nu s-au vindecat insa uneori mai supureaza, fiind zgandarite si infectate cu de cozile de topor, aruncate la intamplare , peste spatii si timp, peste ani si ani, ( astfel secera si ciocanul aruncate de la linia de finish ( 1989), spre nevinovaţii din 2012, ne face sa umblam cu capul spart, cu ochii plansi , cu sufletele zdrelite , intrebandu-ne si intreband aiurea daca viata are vreun sens..
NU ma cuprinde disperarea, insa nu inseamna ca nu cochetez, uneori, rar, cu nirvana, ca o solutie de scurtcircuitare a torturilor ce strivesc visele , sugruma opinii si ne lasa mintea goala , jefuidu-ne-o de orice idee. Ampop , Dumnezeu sa te binecuvanteze, sa toarne dragostea SA in inima ta si, tu, ca om cu experiente, sa ne binecuvantazi pe noi, sarmani cafegii, spunandu-ne cate o poveste frumoasa . Imi place ancora ta cu privire la bazele americane care indeparteaza riscul revenirii "cosmarului tineretii tale" De Lady Gaga nu am suflat nici un cuvintel intrucat tare mult ma rog sa ii arate Dumnezeu ca nu este decat fata, o femeie , talentata si care poate sa isi exprime talentul intr-un mod placut cum la fel cred ca Parazitilor le va fi rusine intr-o buna zi, de obscenitatile rostite chiar daca le considera justificate in prezent.
#634406 (raspuns la: #634349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
problema - de proud la: 21/11/2012 13:02:37
(la: Alerta prin sms pentru turistii care vin in Romania)
dainuie de muuuult! Este arhicunoscuta si nimeni nu face NIMIC inafara de a da din gura si din degete vad ... sms-uri. Cred ca ceva lipseste in scafarloaza noastra.

In vara, cand eram acolo, a disparut capacul chiar din fata casei in mijlocul centrului. Careva milos o pus deasupra niste crengi ca altfel eram doi canadieni dedans. Ziua urmatoare a fost astupat cu un capac 'proiect special' greu de 500kg pe putin! facut din beton armat :)))
Tipic gandire romaneasca.

aaa, dar sa vezi pana unde-i duce capul. Metoda de furat vazuta de un prieten. Caruta agale pe bulevard. Caii cred ca se opreu singuri cand vedeau capacul metalic. :) Carutasul sau hotul?! in cazul asta doar manipula un carlig si salta capacul in caruta. Tare sau ce? :)vorba lui Dana.

neata tris - de paula_vs la: 05/12/2012 07:23:10
(la: Conjunctiv)
poti scrie si sublim daacsunt in pasa proasta nu o sa imi placa,am recitit azi si am gasit-o intteresanta,dupa bebyta nu te lua ei ii place oricum ,e genul de om pe care ti-l doresti la orice lansare,cu pictura chiar cochetez datr inca nu am trasv re-o tusa dar mi-a spus barbatumeu ca io zis doctoru ca are tuseu normal,ce o fi insemnanad asta ?ca de pictat nu picteaza
#636648 (raspuns la: #636643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"doar k-kam alambicat, dpmdv ;)
De ex, ce-i exhi? :)

OK, ma duc spre hatisuri, numai sa-mi spui unde-i brusturele mai moale :)"

Apoi de ce să te mai opinteşti? Să sui pe gloabă-i greu, să cauţi acu' fructe de pădure prin crengăriş, iarăşi e o sforţare... Doar să-ţi privească ursoaicele dosu' printre brusturi, parcă n-are sens.

Exhi(b....) e ăla de nu-i pudic şi caută lipani moi în văzu' veveriţelor.
#638895 (raspuns la: #638893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok, om - de Baby Mititelu la: 08/01/2013 18:00:55
(la: Unde ne ducem noaptea cand ne ducem?)
Intr-o viata anterioara am cochetat cu esoterismul si proful meu de stiinte oculte imi spunea ca somnul sau mica moarte este detasarea , plecarea unui corp energetic de langa corpul fizic.
Acum ca nu mai sunt ocupata si preocupata de para..., incerc sa inteleg cumva : eu ma duc la vise sau visele vin la mine?
#638896 (raspuns la: #638890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 11/02/2013 12:29:32
(la: Animalul de companie)
Iata si un material specific acestui subiect mai din copilaria cafenelei pe care probabil ca marea majoritate a privitorilor actuali nu l-au intalnit si decat sa mai scriu altceva la tema, mai bine plagiez:

"Sunt ‘pescadorul’ si am o meserie frumoasa: sunt hingher…
Gata cu gluma imi impun sa fiu serios si voi ataca subiectul cu responsabilitate. Sunt un mare iubitor de animale de companie si voi incepe cu… gandacul de bucatarie.
Am avut pana mai acum cativa ani niste exemplare, o frumusete. Cum alergau ei pe peretii de la bucatarie cand aprindeam lumina. Mai gaseam pe ici pe colo cate-o cresa de prichindei simpatici si jucausi. Pana la revolutie am trait in buna pace caci devenisera imuni la tot felul de substante cu care incercam sa-i conving sa ma paraseasca. Otravurile erau ca niste vitamine caci ajunsesera grasi si frumosi si in mod sigur actionau si asupra libidoului si a fertilitatii. Ii gaseam din ce in ce mai des in pozitii indecente iar femelele, majoritatea erau cu ‘burta la gura’. Apoi, cu timpul, economia de piata a inceput sa-si arate efectul pana si asupra lor. Se jigarisera de tot de le numarai coastele si devenisera apatici. Au inceput sa plece unul cate unul catre alti vecini, oameni de afaceri care le puteau asigura un nivel de trai decent iar eu am ramas din ce in ce mai singur.
Am mai cochetat, obligat de capriciile celor doua fiice pe care sotia m-a convins ca i le-am facut, cu pesti de acvariu, pisoi, porumbei, pui de gaina… Pana la urma ne-am fixat pe cel mai bun prieten al omului, calul… adica nu, voiam sa spun cainele si mai exact sexul frumos al acestei specii, o catelusa pechineza.
O cheama Saba si are 8 ani. Doarme cu noi… nevasta-mea. Singura problema spinoasa apare la impartitul pernei. Ea ajunge inaintea mea in pat si se intinde pe perna. Probabil, considerandu-ma un membru de mana a doua al haitei pe care e convinsa ca ea o conduce nu vrea sa cedeze teritoriul cucerit si pufaie si mormaie suparata cand, pana la urma, reusesc sa-mi pun si eu capul pe un colt. Apoi incerc sa pastrez linistea ca sa nu mai dea din coada. Daca se aud zgomote sau alti caini pe strada sare ca arsa si incepe sa latre ca sirena lui Vasile Roaita, la 5 centimetri de urechea mea. Tot reprezinta un avantaj. Nu mai am vise erotice. Acum visez ca sunt in padure si ma ataca lupii, ma lupt cu sacalii, hienele si alte canide.
Si nu numai ce se intampla afara o deranjeaza, este la fel de intoleranta si cu ce se petrece inauntru. Astfel ca nu pot incropi cu sotia nici macar o incercare de ‘preludiu’ ca se si repede intre noi si maraie. Probabil ca sotia este considerata femela beta si n-are voie iar eu raman ‘homo erectus’…
Mancam impreuna dar nu din castronul ei ca nu ma lasa, din mancarea mea.
Cand ma asez pe canapea vine la mine si trebuie s-o mangai, s-o scarpin iar cand ma opresc plange si ma racaie cu ghearele.
Saba si-a castigat statutul de membru al familiei cu drepturi depline dar cu mult mai putine obligatii…
#641318 (raspuns la: #641315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
utopikdream - de Roman Haduch la: 02/03/2013 22:49:46
(la: Doresc Lumina!)
"Si am iesit pentru ca asa am vrut eu. "
Si eu , cu mult timp in urma , am ales sa fug de acasa , pentru ca ".... asa am vrut eu." am cautat fericirea in mod bezmetic , in lantul de restaurente ce inc a zornaie - cu zgomot - peste Romania , pentru ca asa credeam eu ca este ok. am cochetat cu informatii din Budism si am decis sa devin o "epava perefecta" o ruina strasnica" in viata curenta iar , intr-o alta viata ma voi face un om cumsecade. Ganduri care m-au purtat prin imprejurari pe care nu doresc nici sa le cunosti si nici sa le exsperimentezi vreodata . Concluzia , exista Dumnezeu insa exista si Satana, avem un liber arbitru si cuget propriu. Personal propun sa ne rugam intrucat Tatal nostru care este in ceruri este si omniprezent, promisunile le avem testamantate si, intelegem ca nu vom mai ramane orfani vreodata insa Tata doreste sa fim oameni intregi si sa nu de ducem lispa de nici un bine iar daca ne da daruri ni le da pentru fi de folos unul altuia. Noapte buna si Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa aiba mila de noi. Ii spunem Tata si nu pot crede ca ne impune brutal cele ce tu le-ai enuntat insa Domnul Iisus , in Biblie scrie, cum li s-a adresat invatorilor vremii, fariseilor, le-a spus morminte varuite , nici voi nu intrati in Imparatia Cerurilor si nici pe altii nu -i lasati sa intre . Citeste si pilda fiului risipitor
#643035 (raspuns la: #643031) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am un mar in curte - de proud la: 19/07/2013 14:56:19
(la: fotografii realizate de noi)
nu stiu ce naiba i-au facut astia, ca face rod pe care nu-l poate duce. Acuma i s-a rupt chiar crenga din varf. Sta saracul intr-o rana sprijinit in grebla si legat de un tutor. Merele, inca n-au nici jumate din dimensiunea la maturitate.
#646385 (raspuns la: #646383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 07/08/2013 13:15:40
(la: Din Alaska, cu palpitatii de rigoare...)
Stimata SC, nu pot sa scriu tot numele din motive obiective ca n-as vrea sa creez palpitatii neintemeiate, era un mic amanunt care nu se pupa. Chiar nu te uiti cu mirare cand autorul iti spune uite niste pisici si tu vezi caini? De ce orci cand in poze chiar nu era nici o orca?
Noi din fotoliu judecand la rece vedem doar ce ne arata pozele. Noi n-aveam de unde sa stim ca era vorba de vreo 4 specii de crustacee... aaa sau din ce dracu familie fac parte caci am aflat ulterior. Si atunci am fi lasat ciocul mic ca se lega, alea erau mai cochete si stateau la fund sa se fardeze sa-si indrepte rimelul, chestii dastea. Alea cat o batoza degeaba s-ar fi vopsit si ca indienii ca tot umflate ramaneau asa ca se inghesuiau in fata.
Probabil ca am discutat destul despre subiect de sughit saracele dobitoace si nu stiu de unde li se trage. Sa le lasam deci sa se zbenguie in voie, nu mai intreb in viata mea nimic. Poate sa-mi prezinte cineva si dinozauri si sa-mi zica ca sunt lacuste.
#647100 (raspuns la: #647096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
completare - de parola.uitata la: 21/09/2013 21:07:24
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
Anadaria, nedelicatul "ce s-o mai lungim?" rostit pe drumul nostru-n doi, n-aş vrea să fie tălmăcit astfel: "Rămâi sănătoasă, vecină, că de-acu' ne-mpărţim desagii şi dumbrăvile! Tu ia jambonu', eu pastrama, dă încoace colacu' să-l înjumătăţesc, sticlele cu rachiu înveleşte-le-n cârpe şi ai grijă să nu crape de la hurducătura pasului, că-s cu prune culese din livada tătucăi, mai na ş-o fărâmă de caş şi gata, tu apucă poteca din vale, eu sui dealu', de aici încolo ne despreunăm umbletul." Nici vorbă de aşa ceva!


Soaţă de cuvânt îţi sunt pe cărare-n continuare, recunosc însă că nu-mi este deloc uşor să car în spinare spăngi, baroase, durde late, când printre crengi n-avem duşmani: ursu-i plecat colea-n stupină, lupul dă târlelor târcoale, vulpea-i cu gheara pe găină... şi nu ne-au mai rămas în pădurice mai mult de-un iepuraş ş-o căprioară.


Grijile tale, cu insistenţă mi-aş permite să spun, pe umerii mei lasă urme de tanc, de aceea m-am simţit datoare s-afirm că ai noştri copii nu-s mai tâmpiţi azi. Presupunerea că unii nu pot gândi mai mult de-atât: " tu esti destept- iei premiu, tu esti prost- nu iei", mi-a părut că le-ar compromite isteţimea, dar aici vinovat e părintele că deformează mintea micuţului şi nu-l lasă-n echilibrul său nativ: "am învăţat bine, premiul e al meu" sau "nu mi-am dat silinţa, sper să fac o figură mai bună la anul".


Mai mult decât eşecu-n sine contează cum ne raportăm la el, iar tacticile maladaptative – proiectarea unui viitor fiasco: "dacă nu va lua iarăşi premiu?", ocolirea stimulilor care au produs dureri emoţionale-n trecut: interzicerea ceremoniilor de încununare a victorioşilor, evitarea experienţelor ce pot culmina cu neizbânzi: anularea examenelor şi desfiinţarea sistemului clasiv de notare, adoptarea unui comportament de evitare – sunt cele pe care adultul le injectează-n mintea copilului, spre nenorocul acestuia.

Vorbindu-mi despre Finlanda, cu siguranţă ştii că-n topul celor mai bune sisteme de învăţământ din lume se află şi Coreea de Sud care ocupă un minunat şi muuuuuuuuuult trudit loc II. Dacă elevii finlandezi huzuresc, plăpânzii coreeni aproape că-şi dau duhu-n băncile şcolilor, orele petrecute-n clase întrecând cu mult limitele europene, iar temele de acasă nu le mai lasă cine ştie ce timp de joacă. C-o structură strictă, cu multe examene şi teste, sarcini restrictive, iată-i pe podiumul global alături de învingători, urmaţi de... alte furnicuţe asiatice: Hong Kong, Japonia şi Singapore.

http://www.bbc.co.uk/news/education-20498356



M-am uitat la film. ... Si mai pastrez si imaginea unui copil adorabil si istet care parca intuieste cu ce fel de animale are de-a face (‘Ati fost la zoo? Ati plecat pentru ca va hraneau prost?’). Dincolo de toate, un nefericit care-si razbuna furata poveste de iubire, gratulandu-se in final cu o moarte care nu-i reda in niciun fel demnitatea. Destul de trist.


Filmu' rusesc în mine a avut alte abateri - zic "abateri" deoarece mi-a încălcat dispoziţiile: "Să nu curgă lacrimi astă-seară!" -, cel mai tare m-a întristat prezentarea prin joc a tehnicilor de rezistenţă asupra năpastei bolşevice: "Tăicuţule, să ne punem mâinile-n urechi, să-nchidem bine ochii, să facem din gură: "Uuuuuuuuuuuuuu!" şi să-ncercăm să nu cedăm cât mai mult.", căci doar aşa puteai supravieţui în zgomotu' acela infernal de ivăre trase peste libertăţi: cu genele-n jos, auzu' astupat, alienat şi-nsingurat.


Am ramas cu imaginea ratacitului care si-a luat-o fara sa aiba vreo vina si fara sa stie de ce.


Cine întinde mâna Diavolului şi se bucură de fiecare reîntâlnire, nu se mai cheamă naiv odată ce-a trecut de fioru' primului salut. Dacă îşi saltă cu bună ştiinţă cuşma de pe cap, aplecându-şi uşor fruntea, şi nu trece pe trotuaru' celălalt, ba dimpotrivă, are şi cuvinte de schimbat cu Necuratul, credul nu mai e de mult.

Mi-a fost milă, multă milă, da' din prieteşugu' cu dracu' ăl roş nu s-a mântuit nimeni.
Pe teritoriu străin - de sami_paris74 la: 24/10/2013 10:11:39 Modificat la: 24/10/2013 10:47:30
(la: Nicu Caramidaru)
Ţiganii îşi ascunseră galbenii disimulaţi în diferite obiecte şi în îmbrăcăminte. Mulţumiră celor trei bulibaşi şi plecară grăbiţi în direcţia oraşului Manheim.
Plecară spre dimineaţă strecurându-se printre hăţişuri. Călătoria lor spre România avea să devină o altă aventură. Libertatea lor îi purta în permanenţă în lumea magnifică a pădurilor, a dealurilor şi al râurilor.
După o perioadă de timp descoperiră o câmpie cochetă, cu iarbă verde, unde te poţi odihni în voie, întreg peisajul sugera paradisul unde au fost creaţi Adam şi Eva.
Printre hăţişuri călătoria până la Mannheim te poartă într-o lume fantastic de frumoasă. Descoperiră arbori giganţi, flori, iarbă verde, unde te poţi odihni în voie. Un peisaj de poveste. Dacă te încumeţi să porneşti printre tufişuri şi copaci vei descoperi caravanele ţiganilor din România. Zidurile vechi, construite din pietre imense, sunt acoperite de buruieni. Printre hăţişuri, drumul e o adevărată aventură: fiecare pas e o victorie, iar fiecare piatră răsărită - o descoperire. Dacă mergi de-a lungul pietrelor ajungi din nou la Rhin. O cetate uriaşă este mai mult de trei sferturi din scufundată, iar dacă apa e limpede o poţi observa cu uşurinţă. În unele locuri, Rhinul s-a retras, iar trunchiurile şi rădăcinile copacilor dezgolite de ape oferă o imagine spectaculoasă. E un ţinut sălbatic. Pe o insulă poţi sta o zi întreagă mai ales că ai ce explora. Fiecare peisaj e unic. Obligatoriu într-o astfel de excursie este căutarea unei soluţii împotriva ţânţarilor. Zona este frecventată de francezi şi nemţi. În fiecare weekend, oamenii dau fuga la pescuit. O parte din bărci sunt furate seara, şi aduse în acelaşi loc dimineaţa, pentru că aici noaptea se poate pescui fără permis , în linişte,doar pescarul şi natura minunată de jur împrejur, iar peisajul este din poveşti de basm. Satisfacţia lor este maximă când pescuiesc cu unelte de pescari profesionişti.Unii ţigani amatori de pescuit, au pus nevestele să fure unelte profesioniste,mulinete pe rulmenţi,ace de bună calitate ,şi chiar momeală.Unele dintre ele au fost prinse ,pentru că au uitat să scoată alarmele de pe obiecte.
-Ia uite fă Aglaio,hasta hare halarme fă ?
-A pă ce fă ,bărbatuto nu a ştiut să te înveţe când te-a trimis la ciordeală ;îi răspunse Ciocolata,nevasta lui Raj.
-Să mă vezi moartă fă ! dacă mă prinde ăştia la furat şi nu-i duc ţiganului sculele pe care mi le-a cerut ,trebuie să mă ucid singură !!!
-Nu se zice aşa fă Aglaio ,bătatear să te bată, de hanalfabeto : se zice « mă sinucid ».
*** - de Victorian Silă la: 11/12/2013 03:54:08 Modificat la: 11/12/2013 03:58:45
(la: Texte eliminate din ESCROC SRL)
Cu puţin înainte de Schimbare, un vizionar de la partid, dotat cu ARO, mapă şi şofer, urcase dealul de unde se vedea totul ca în palmă. Nu mare lucru. Case vechi, aşezate pe uliţe prăfuite, podgorii pe araci, despărţite de livezi de pruni. Urmau cîmpuri de porumb, cîţiva nuci bătrîni, răcoroşi vara, unde se putea trage un pui de somn în arşiţa amiezii, apoi bălţi cu apă verzuie, trestie şi broaşte; mai departe, lăstărişul de aluni, coarnă şi măceşi, care încadra albia secată a pîrîului. După care, satul se termina şi începea liziera pădurii.
« Ce-i dezordinea asta, tovarăşi? Aşa arată un sat comunist? Via asta e veche, nu mai dă productivitate, doi la mînă, aici sînt amestecate şapte feluri de altoi. Se scoate tot, nivelăm frumos cu buldozerul, punem doar un singur soi de viţă nobilă! Pe sîrmă şi pe piloni de ciment, nu pe araci. Vreau ordine! Toţi copacii ăştia: nuci, pruni, aluni, n-au nici un rost – vă trag la somn şi ocupă spaţiu aiurea. Vreau să văd totul defrişat ca-n palmă - porumb şi grîu în loc. Şi ce-s drumurile astea!? Zi-ci că-s pişatu’ boului! », se zborşise la final. « Vreau drumuri noi, drepte. Oricum, în cîţiva ani, cum v-a promis Tovarăşu’, n-o să mai stea nimeni în coteţele astea, toată lumea se mută la bloc! »
Strategia, care făcea parte dintr-un plan de mare anvergură pentru eficientizarea muncii la sate, apucase din păcate să fie implementată, mai puţin partea cu blocurile, că venise Schimbarea.
Fusesem ieri într-o plimbare de-a lungul pîrîului. În hăţişurile alea, pe vremuri îmi căutam crăcană din lemn tare de corn sau alegeam crengi drepte de alun, pentru arcuri şi săgeţi. În loc de asta acum creşte porumb, care pare că se întreabă şi el ce caută prin rîpele astea. Via, aliniată ca la armată, creşte în silă, pitică şi cu rod puţin, de parcă au tras sîrmă înghimpată între piloni.
« Bună ziua! » spun cuiva care munceşte aplecat.
« Să trăiţi! »
Ăsta-i un răspuns nou, pe vremuri şi celor care veneau de la oraş li se răspundea cu bună ziua. « Să trăiţi! » era numai pentru oficialităţi.
E vina lor că au devenit mai umili decît erau? Normal că-s resemnaţi.
În sfîrşit s-au prins că nu contează cine-i la cîrmă : comunişti, capitalişti, tot aia. La masa îndestulării nu o să fie loc pentru ei niciodată.
« Trenul ăsta are numai clasa întîia şi a doua, pentru voi nu mai e loc. Nu a fost, nu este, şi nu va fi niciodată, obişnuiţi-vă cu gîndul. Nu e nimeni ca să vă anunţe să vă urcaţi în vagoane, oameni buni! Gara asta n-are difuzoare. E gară de tranziţie. Altfel spus, jocurile sînt măsluite. Sînt măsluite de şleahta celor putenici, băieţii cu bani care s-au segregat în găşti. Dar nu e frumos să le spui găşti, acum le zice cluburi. Sînt multe cluburi, cu nume diversificate, ca să pară că ne reprezintă pe toţi.
Clubul Social Democrat, Clubul Democrat Liberal, Clubul Naţional Liberal, Clubul Conservator. Sînt cluburi selecte, unde te poţi distra bine de tot, în schimb trebuie să ştii să spui povesti.
Toţi membrii sînt mari flaşnetari de vorbe goale, Ion Creangă la puterea a doua. Incă merge să spui poveşti vechi, dar trebuie să le modernizezi puţin, cît să creadă fraierii că sînt noi-nouţe. De fapt, hai să vă spun adevărul, dacă nu v-aţi prins deja.
E acelaşi rahat peste tot! Este un singur club, clubul celor cu bani. Este un club mare, iar voi nu faceţi parte din el - trebuie să vă obişnuiti cu gîndul!
Poate vă întrebaţi de ce am pornit povestea de la bunici? Pentru că de la bunica am învăţat, indirect, că numai prin muncă nu ajungi nicăieri, iar de la bunicul, să improvizez, să mint cu zîmbetul pe buze şi să fur înapoi ce-i al meu; de la amîndoi am învăţat să povestesc.
Nu la fel de bine ca ei, dar mă străduiesc.
:) - de proud la: 11/12/2013 22:58:20
(la: Mura, un happy end la o tragedie)
pai vezi? cine a mai vazut canadian sa joace fotbal?! Hochei, acolo nu e gainat! :)

Auzi la el! Visin! nici mai mult nici mai putin. Recunosc ca exact asta am vrut si eu dar mi-a spus vecina ( aia cu gradina ) ca degeaba. Chiar le plac mult de tot visinele pasarilor canadiene. :)

Eu am pus asa: tei, brad, mar japonez, prun ornamental, magnolia (care-i extraordinar de fain)si un mar cu mere comestibile dar care este modificat genetic din pacate. Are nevoie de spalier pe care sa-si intinda crengile. Poate-l ucidem anul viitor.
#648724 (raspuns la: #648723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte - de parola.uitata la: 11/01/2014 14:35:11 Modificat la: 11/01/2014 19:38:09
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
"...in ceva ce ma infricoseaza...

...prin asemenea discutii voi faceti sa para mai complicata discutia..."


Personifici discuţia şi-i dai valenţă de monstru cu coada solzoasă.


...m-a prins dragul şuetei aşa cum m-ar fi putut prinde zorile pe-o băncuţă sub felinar, rochiţă înghesuită-n alte rochiţe fuste pantaloni lungi sau scurţi, cu luna formată-n crengile copacilor din spatele nostru, adusă deasupra capetelor şi în final stinsă-n partea opusă, obosită c-a traversat cerul pieton singur pe bolta fără stele, băboiul cu măturoiul de nuiele al dimineţii scuturându-ne gleznele de imaginare coji de seminţe şuierând printre dinţi Tinerii ăştia, iar noi însufleţiţi încă sub soarele după-amiezii de discuţia începută astă-noapte despre strunjiri, bucşe, şuruburi conductoare, piuliţe.

E dragul vorbei, drag de împreună-deschidere a gurii, n-are nimic din "înfricoşările" pe care o ureche străină le-ar putea experimenta trecând pe lângă noi cu servieta de serviciu şi pas regulamentar de ora 7 care n-a prins luna formată-n crengile copacilor din spatele nostru, adusă deasupra capetelor şi în final stinsă-n partea opusă.

#649114 (raspuns la: #649078) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 27/01/2014 01:39:22
(la: cretineala)
'de ce oare v-ati apucat sa discutati pe acest subiect?


Îmi era dor să văd o femeie pe velociped, pedalând cochet cu poalele rochiţei uşor săltate. Cui nu i-ar fi?
#649631 (raspuns la: #649624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 19/03/2014 13:58:59 Modificat la: 19/03/2014 13:59:48
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
Am început să-l citesc după ce mi-au sărit în ochi două stări de-ale sale - plictisul şi demoralizarea -, mărturisite într-unul din acele drumuri în care natura nu-ţi ajută cu nimic moralul; munte-n stânga, munte-n dreapta, ploaia curge nemilos de astă-noapte, asfaltul merge-n faţa ta ca un şoarece gri şi ud, lăsându-şi coada în urmă serpentină cu serpentină... şi streaşină să te adăposteşti n-ai, tovarăş de urât nici atât... şi duci dorul traficului neonest de zilele trecute şi ţi-ai dori s-auzi măcar un motor, să vezi măcar un far... dar nu trece nimeni pe drum şi mai ai zeci de kilometri de făcut...

Când conduc singură sute de kilometri-n maşină, asta simt şi eu. De atunci încolo am început să-l urmăresc, două stări de drum lung în care m-am regăsit.

De aceea văd "şefi" peste tot, iar nu libertate. Ploaia dictează, traficul comandă, natura poate fi belicoasă, başca ţările nu prea cuminţi prin care trebuie să treacă.

Libertatea asta e tare cochetă, vrea bomboane-n pungă foşnitoare şi cuceriri.
#651384 (raspuns la: #651383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INCUBUS 3 - de Tot Areal la: 18/06/2014 17:08:42
(la: INCUBUS)
Luna stăpânea cerul aruncând o lumină albăstruie în atmosferă. Vântul prinse a bate iar, dar uşor, abia mişcând vârful ierbii, iar o cucuvea îşi făcu auzită prezenţa agitându-se şi zburând zgomotos pe undeva prin apropiere. Suprafaţa lacului părea de piatră, nemişcată, doar vârfurile stufului se unduiau alene, iar câteva broaşte începură a orăcăi.
Un trosnet sec, de creangă ruptă se auzi tare pocnind dinspre pădure. Tresăriră amândoi involuntar şi rămaseră fără să respire preţ de câteva secunde. Valentina se lipi de el.
- Stai liniştită, îi zice el. Doar îi pădure...
- Daa, cum să nu...
Ca să îi dea curaj, Rareş voi să mai arunce un vreasc pe foc, dar nu mai găsi niciunul în iarba înaltă, iar focul se stingea încet.
- Stai un pic, zice el ridicându-se în picioare. Dacă tot stăm aici, atunci trebuie să mai punem pe foc, altfel îngheţăm.
- Şi ai de când să mă laşi aici? îşi ridică ea spre el faţa mirată.
- Păi să stai lângă foc, şi aşa ţi-e frig.
- Vin cu tine, se ridică ea imediat scuturându-şi turul pantalonului de pământ.
- Hai să luăm de acolo că...
Vorba îi fu întreruptă de un trosnet mult mai puternic şi repetat, ca şi cum ceva, mare, ar fi trecut în fugă prin liziera pădurii.
Încremeniră amândoi. Valentina mai avu un rest putere să se lipească de pieptul lui. În liniştea ce se lăsă, îi auzea respiraţia sacadată, dar atenţia îi fuse atrasă de un nor care acoperea încet luna, întunericul devenind opac.
- Hai lângă foc, spune ea încet.
Rareş nu-i răspunse, fiind prea preocupat să străpungă cu privirea spre locul aproximativ de unde se auzi zgomotul, dar o cuprinse uşor pe după umeri retrăgându-se spre focul mic ce pâlpâia luminând pe o rază de jumătate de metru în jur.
- Ce crezi că a fost? mai întreabă ea încet.
- Habar n-am... E posibil să fi fost ceva animal. Adevărul e că suntem atât de obişnuiţi cu oraşul, încât am ajuns să ne speriem de orice zgomot, poate normal şi natural, din natura asta. Poate să fi fost vreun beţiv de prin satele astea din-prejur. Hai aici lângă foc, te mai încălzeşte puţin, văd că tremuri. Sper că nu te-ai speriat prea tare?
- Normal că m-am speriat... Trebuie că s-a auzit de undeva din partea asta, arată ea cu mâna în spate şi în stânga. Parcă a călcat cineva pe crengi.
- Hai că ne-am speriat una bună. Asta e.
- Da, aventură am vrut, aventură avem.
Rareş surâse cu amărăciune, apoi se aplecă şi o sărută scurt.
#652096 (raspuns la: #652095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INCUBUS 4 - de Tot Areal la: 18/06/2014 17:09:26
(la: INCUBUS)
De undeva din pădure se auzi o pasăre ciripind şi agitându-se undeva prin coroanele copacilor. Aceasta şi faptul că luna se ivi iar de după nor, acoperind locul cu lumina ei albăstruie, ca de camuflaj, le readuse inima la loc. Nimic nu părea anormal înspre pădure. Liniştea se înstăpâni şi doar vântul ce prinse a adia iar, mişca liniştit frunzele copacilor.
- Şti ceva? Ne-am speriat ca proştii, zice el zâmbind larg, încurajator. Hai să mai punem ceva vreascuri pe foc că altfel se stinge.
- Nu vreau să mai mergem iar, protestează Valentina trăgându-l de mână.
- Nu mai mergem nicăieri. Caută p-aici prin iarbă. E bun orice vreasc, doar să ţinem focu' aprins.
Zicând asta, se lăsară amândoi pe vine bâjbâind cu palmele prin iarba înaltă şi udă după vreascuri rătăcite. Mirosul de iarbă proaspătă şi de pădure parcă se simţea mai pătrunzător ca oricând. Se liniştiră de tot. Era clar, că doar faptul că nu erau obişnuiţi cu viaţa sălbatecă a naturii le dăduse starea de teamă.
Valentina începu să fredoneze încetişor un cântec numai de ea ştiut. Rareş zâmbi auzind-o... Reuşiră să strângă un braţ de crenguţe şi alte vreascuri. Le puseră peste jar şi imediat focul prinse a pâlpâi vesel. Se aşezară lângă sursa de căldură, îmbrăţişaţi, şoptindu-şi vorbe de amor, punctate cu câte un sărut pe buze. Valentina căscă fără de-i trosniră fălcile şi zâmbi cu gura până la urechi.
- Ţi-e somnic, aşa-i? o muşcă el uşor de ureche.
- Un pic...
- Ţi se lipesc ochii. Hai să te culci puţin.
- Singuricăăă...?
- Aici stau. Am grijă de foc, cât mai am ce pune pe el, apoi vin şi eu.
- Nu mă duc fără tine.
- Nu fi încăpăţânată...
- Nu mă duc fără fără tine şi gata, se agaţă ea de el încrucisându-şi mâinile după gâtul lui.
- Atunci şti ce? Mai căutăm câteva vreascuri şi lemne, punem totul pe foc şi ne băgăm la somn. Ce zici, e bine aşa?
- S-a făcut! face ea prinzându-l de bărbie şi scuturându-l în glumă.
Se apucară să caute vreascuri iar prin iarbă, îndepărtându-se încet încet spre pădure. Le trecuse orice teamă. Căutau, când aplecaţi, când pe vine, crengi şi alte bucăţi de lemn. Adunau toate lemnele ce le găseau pe pipăite, fie uscate, fie verzi. Vântul se stârnise. Bătea acum un tare rece dinspre lac. Trestia se îndoia şi foşnea, iar valuri mici se rostogoleau peste mal. Pădurea foşnea şi ea. Nori negri, ca nişte pete se aglomerau pe cer ascunzând iar luna. Din foc, scântei mărunte se împrăştiau tot mai mult duse de vânt, câteva fiind ajungând până în apropierea cortului. Rareş vede şi le stinge călcând peste ele, dar aşa, pericolul nu era înlăturat.
- Vali, cred că trebuie să ştingem focul. Dacă ajunge jar pe cort i-a naibii foc. Vântu' ăsta nenorocit.
Ea se ridică de spate îndreptându-şi spatele şi urechea spre el.
- Ce ai zis?
- Vântul ăsta împrăştie jar şi-l duce spre cort! strigă el. Nu mai aduna nimic, trebuie să stingem focul. Doamne fereşte să se aprindă cortul sau pădurea. Asta ne-ar mai trebui.
Valentina strânge totuşi în braţe mănunchiul de vreascuri şi le aruncă apoi lângă cort.
- Hai că sting focu', zice Rareş aruncând apă dintr-o sticlă peste flacără.
Goli sticla, dar focul continua, să pâlpâie mărunt.
- Mai aduci nişte apă, o roagă el pe Valentina ce tocmai ieşi din cort după ce-şi puse încă o bluză pe ea.
- De unde, că nu mai avem?!
#652097 (raspuns la: #652096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza sc la: 10/05/2016 12:39:00
(la: O plimbare in parc)
Veveritele o duc bine! E drept ca le-am schimbat intr-o saptamana trei profesori, dar ele sunt multumite.

Stau pe crengi
in loc de banci
Rod alune
cu gust de capsune!

#654401 (raspuns la: #654387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 10/09/2016 04:24:12
(la: O calatorie fara peripetii ;))
"Nicio urmă (...) de fabricare a unei imagini false cu ajutorul machiajului sau hainelor."


Prea ceremonios nu-i, şi totuşi, m-aş fi împiedicat de-un pietroi imaginar, apărut de niciunde-n mijlocul peronului, şi, complet neajutorată, aş fi căutat un sprijin chiar în cămăşuţa ei de poplin, dezgolindu-i ca din greşeală pe jumătate pieptul. Numai aşa o aluniţă movalie ar fi erupt privirilor pe ţâţa dreaptă, artificial creată cu vârful creionului chimic generos înmuiat în salivă. Unele cochetării sunt ale subdesuurilor; pliseurile adânci ale fustei şi gulerul rotund, închis cuminte-n nasturii cei mai de sus, ascund dulci obrăznicii. :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: