comentarii

crin


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
balada crinilor care si-au scris frumos - de maan la: 30/08/2009 10:55:16
(la: Astazi: Brumaru Emil)
Traia într-un oras din miazazi
Un crin înzapezit în datorii

Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;

Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!

Ei îsi taiau cu zimtii de la timbre
Miresmele-ntre dânsii sa le schimbe,

Postasi înflacarati puneau stampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,

Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însusi directorul calestilor!!

Dar crinul ce traia în miazazi,
Fiind înzapezit în datorii,

Îi raspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns marar.

Apoi tacu de tot. O roua grea
Strivi parfumul amândurora.

Si astfel cei doi crini nu si-au mai scris,
Postasii au murit, posta s-a-nchis,

Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi postalion...
Crin Antonescu ... cat de cat - de petretuteavsnietzsche la: 08/09/2009 13:10:26
(la: Femeia-i femeie)
Biografie

Cariera lui Crin Antonescu începe ca simplu profesor de istorie (în Tulcea şi Vaslui), muzeograf (Tulcea), deputat (din 1992-2008) în Parlamentul României şi Ministrul Tineretului şi Sportului in 1997-2000. În acest timp evoluează în structura de partid devenind vicepreşendinte PNL din 1995 şi liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputaţilor din România între anii 1996 - 1997 şi 2002 - 2004. În 2008 schimbă candidatura de la Camera Deputaţilor la Senat şi câştigă un loc de senator reprezentând Sectorul 1, Bucureşti. În data de 20 martie 2009, la Congresul extraordinar al PNL, Crin Antonescu este ales preşedinte al partidului, contracandidatul său fiind Călin Popescu Tariceanu.[1]
#479461 (raspuns la: #479459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
crin imperial - de PROUDFRECKLED la: 28/07/2011 19:11:05
(la: despre (unele) flori )
crin imperial
Marin Sorescu - de sanjuro la: 16/10/2003 01:28:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Pictura cu crin


Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului.

marin sorescu - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:17:20
(la: ROMANIA)

Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului
#3704 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...de postul Craciunului! - de SB_one la: 30/11/2003 14:21:45
(la: Poezii !!)
SUNT PACATOS, PARINTE !
>
>La parintele Vintila
> Vine-Arvinte,cam sfios
> Si ii spune: - Fie-ti mila
> De un suflet pacatos
>
>Chiar in saptamina mare
> Cind tot omul e smerit-
> Si posteste cu'ndurare,
> Uite-am pacatuit !
>
>-Ai furat ? intreaba popa
> -Nu,pea sfinte !Fara vrere
> M-am dat diavolului, hopa
> C'o gradina de muiere !
>
>-Vai de mine, vai de mine...
> Greu pacat ai savirsit...
> Insa daca-mi spui cu cine,
> Poate fi-vei mintuit.
>
>-Nu pot, a raspuns Arvinte,-
> Sa-mi fac chinul si mai greu,-
> Nu pot s-o divulg, Parinte,
> Ca ma bate Dumnezeu !
>
>......Era'nalta si frumoasa,
> Parul blond si ochi de jar,
> Gura dulce,voluptoasa,
> Dintii de margaritar...
>
>-Nu cumva ai fost cu Tantzi
> Din Smirdan,de peste drum ?
> -Nu pot s-o divulg, ca Domnul
> Ma trazneste chiar acum !
>
>.....Si-avea flori la cingatoare,
> Trup de crin imbobocit,
> Mijlocel de fata mare,
> Numai buna de iubit..
>
>-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
> Cea usoara ca un fulg ?
> Din Buzesti ? -Cere-mi si viata,
> Insa nu pot s-o divulg !
>
>......Durdulie, 'mbujorata,
> Numai cintec, numai joc,
> Cind te-a strins in brate-odata,
> Ai simtit in vine foc !
>
>-Mai, Arvinte-ai fost cu Leana
> Care sade pe Neptun ?
> -Sfinte, geaba-mi zgindari rana,
> Fiindca tot nu pot sa spun !
>
>.....O comoara tainuita,
> Fruct in dragoste scaldat,
> Toata plina de ispita,
> Toata plina de pacat ..
>
>- Bine,du-te ,mediteaza,
> Si vii miine,mai dispus,
>Domnul sa te aibe-n paza,
> -Sarut dreapta ! Si s-a dus .
>
>Ajungind in colt, ca vintu,
> S-a-ntilnit cu Calistrat
> Care l-a-ntrebat: - Prea Sfintul
> De pacat te-a dezlegat ?
>
>-Inca nu ! raspunse-Arvinte
> Foarte vesel si vioi,
> Dar aflai de la Parinte
#5543 (raspuns la: #5530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri.... - de (anonim) la: 12/02/2004 08:03:35
(la: Refugiat politic: de ce si cum ai fugit din Romania?)
So, Horea , care din toate lucrurile acestea te-au deranjat cel mai mult? Am fost impresionata de cite lucruri ti-ai amintit si trebuie sa recunosc ca eu le-am uitat aproape pe toate. Adevarul e ca eu nu am fost niciodata marcata negativ de ele but I know some other people who could't stand them either. As fi tare curioasa sa stiu care te-a markat pe tine the most.Thanx.
Crina
#9492 (raspuns la: #9368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu-mi vine sa cred - de (anonim) la: 25/02/2004 08:10:20
(la: Nu-mi vine sa cred!!)
In primul rind trebuie sa trimit mesajul ca anonim pentru ca parola mea nu lucreaza. Am schimbat-o de 2 ori pina acuma si tot am probleme.
Acum despre problema cu noua lege...... E de a dreptul penibil! Daca as fi in locul vostru as suna the airlines si as intreba cite bagaje pot duce si ce greutate. Ei nu au nici o problema cu bagaje extra, doar ca trebuie sa platesti pentru ele. Din USA eu platesc $100 pentru fiecare extra bagaj de fiecare data cind merg in RO. Cred ca ar fi mult mai ieftin decit daca trimite-ti lucrurile prin posta. Si asa cum au spus alti, nu aduceti decit strictul necesar de haine pentru ca nu merita. Le gasiti aici foarte ieftine.
Succes!
Crina
Pentru Crisa - de Florin si atat la: 25/02/2004 13:42:47
(la: Nu-mi vine sa cred!!)
Sa nu-mi spui ca ai si tu busuioc intre ele ca sa tine moliile afara.

Dar cu ce a plecat mama ta de la tine?... Ceva banal... Mama a luat tot felul de seminte de flori si chiar niste flori in ghivece mici pe care la timpul respectiv nu erau in Romania.

Hei! voi cu legile... adaugati: busuioc

Rindul tau Crina...?

Pentru toti, uitati-va pe link-ul de mai jos, poate gasitit ceva interesant:

http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html

Florin si atat
deocamdata
#10588 (raspuns la: #10521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
te invidiez - de (anonim) la: 27/02/2004 08:02:19
(la: Nu-mi vine sa cred!!)
Tare te mai invidiez ca inca ai mirousuri de acasa! Eu am renuntat la ele dupa o luna ce am ajuns aici si tare rau imi pare acum. Citeodata cind merg shopping mai dau peste un parfum care are iz de busuioc sau ceva asemanator. Imi aduce aminte de bunica si atunci...... imi dau si mie lacrimile. E foarte adevarat, nu le poti avea pe toate.
Despre carti...... Mi-am adus si eu o gramada cind am venit aici si acum stau in cutii in basement. Nu mi-au folsit la nimic (am terminat dreptul in RO si era de asteptat) dar inca le mai tin. Imi trezesc amintiri?... Se poate. Numai bine

Crina
#10774 (raspuns la: #10613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sint pentru avort!! - de (anonim) la: 03/03/2004 08:19:04
(la: Da sau nu pentru avort?)
Alice, tu spui ca avortul e nejustificat? De ce crezi tu asta? Pentru ca ai crescut intro societate cu zeci si zeci de prejudecati? Pentru ca ai fost formata cu idea ca femeile nu pot avea dreptul de a alege si pentru ca trebuie sa fie "ca animalele" intro continua procreere? Esti asa de gresita!!!
Si de ce crezi tu ca avortul e justificat in cazul uniu viol? Nu se cheama tot avort? So, daca e viol poate fi OK sa refuzi dreptul cuiva la viata ceea ce nu mai e valabil in cazul unui "accident"! Pentru mine e de a dreptul ridicol. Nu vreau sa jignesc sau sa insult pe nimeni dar cred foarte puternic in sansa femei de a alege inter a avea copilul sau nu. Copilul rezultat din viol nu e cu nimic mai prejos decit ceilalti copii Alice.
Ma faci sa intelelg ca pentru tine e OK ca o femeie sa aiba un copil pe care nu si l-a dorit si nu poate sa il creasca din punct de vedere material. E OK ca acel copil sa ajunga al "nimanui", pe strazi, intr-un mizerabil de orfelinat sau in cel mai fericit caz sa fie adoptat de cineva care ulterior sa il abuzeze. Am dreptate? Cel putin acesta e mesajul pe care tu il tranzmiti.
E foarte usor de tine "sa iti dai drumul" cum iti cade tie bine "le-as lovi cu pitre in piata publica" pentru ca tu nu cred ca mai esti tinara da ajuns sa mai ramii insarcinata.
Mesajul tau cred ca e dea dreptul insultator pentru 90% din femei.
Sper ca mesajul sa apara chiar daca e de la un anonim.
Crina from New York
am sa mai revin pe aceasta tema!
#11210 (raspuns la: #11190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arme doar pentru aparare - de (anonim) la: 21/04/2004 08:02:50
(la: Guns'n Roses sau numai trandafiri?....)
Chiar daca nu sint in concordanta cu parerea multora cred in ideea de a avea o arma in casa. Asta doar in scopul de auto aparare! Cred ca e mult mai greu sa suferi stiind ca ti-ai pierdut familia sau pe cineva drag din cauza unui cretin care i-a impuscat intrind la tine in casa decit sa traiesti cu idea ca ai omorit pe cineva aparindu-ti viata ta sau a familiei. Si cine spune ca intodeauna cind tragi cu arma trebuie sa omori pe cineva? Si daca chiar se intimpla sa omori un om aparindu-te pe tine, well, acea persoana si-a luat enorme riscuri incercind sa-ti intre in casa si sa iti cauzeze un rau. A fost alegerea lui/ei! Intradevar, daca ai o arma trebuie sa fii foarte, foarte atent de cum ai grija de ea!!! Noi nu avem arma in casa poate pentru faptul ca locuim intr-o zona buna. Cu toate astea de multe ori discutam cu sotul ca nu ar strica sa avem una. Pentru acuma sintem numai noi doi, poate cind vom avea copil vom avea si o arma.Mai bine ma gindesc toata ziua daca am inchis pistolul pentru ca copilul sa nu poata ajunge la el decit sa il pierd pentru todeauna pentru ca nu am avut o arma sa il apar! Asta e parerea mea si nu mi-o poate schimba nimeni si nici un argument. Again, o arma doar pentru auto aparare!!!!
Crina
Scrisa in Inchisoarea Aiud - de (anonim) la: 08/07/2004 03:44:15
(la: Cele mai frumoase poezii)
Isus în celulã - (Radu Gyr)

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce'nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
si-L, facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui, pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
-De unde vii Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S'a asezat langa mine pe rogojina:
-Pune-Mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina dar zabrelele groase,
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Cand m'am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: niciun raspuns!
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strapuns...

-Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M'am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Aliceeeeeeee - de Belle la: 13/07/2004 15:31:52
(la: Pacatul)
tocmai primita de la var-mea:

SUNT PACATOS, PARINTE !
ANONIM

La parintele Vintila
Vine-Arvinte,cam sfios
Si ii spune: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit-
Si posteste cu'ndurare,
Uite-am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu,pea sfinte !Fara vrere
M-am dat diavolului, hopa
C'o gradina de muiere !

-Vai de mine, vai de mine...
Greu pacat ai savirsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mintuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte,-
Sa-mi fac chinul si mai greu,-
Nu pot s-o divulg, Parinte,
Ca ma bate Dumnezeu !

......Era'nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar...

-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan,de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

.....Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit..

-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
Din Buzesti ? -Cere-mi si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

-Mai, Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Sfinte, geaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

.....O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat ..

- Bine,du-te ,mediteaza,
Si vii miine,mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza,
-Sarut dreapta ! Si s-a dus

Ajungind in colt, ca vintu,
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care l-a-ntrebat: - Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! raspunse-Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !

~~~
I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17760 (raspuns la: #17758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
extraordinara poezie - de (anonim) la: 06/08/2004 09:23:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
strivirea sarutului mai preocupa pe cineva astazi asa de mult?totul ia o intorsatura neasteptata....unchiul meu a scris o alta realitate...daca se poate spune asa:

Test
Nu pune la indoiala iubirea
acest crin imaculat
al lumii.
Iubirea nu se-ncearca
ci se crede.

Supusa la probe
ai putea s-o distrugi
pentru vecie.
O singura iubire
a inviat
a treia zi
dupa ce a fost incercata
pe cruce.

Iubirea nu se-ncearca
ci se crede.
de Petru Lascau

va multumesc,,,,,
#19149 (raspuns la: #17512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce ziceti de.... - de (anonim) la: 23/09/2004 17:29:33
(la: Actori preferati)
Ce ziceti de Omar Sharif (Samanta de tamarin ,unde a jucat alaturi de J.Andrews) sau de Richard Chamberlain(Pasarea spin sau Identitatea lui Borne,prima varianta ,nu cea cu J Deep)??!Mie imi plac f mult.
Asta in completarea unei liste de nume care se regasesc in mare parte intre cele deja enumerate...

Crina
Crina - de (anonim) la: 27/09/2004 12:12:58
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Frumos te-ai exprimat.Faci comparatii frumoase Cosmacpan ,dar nu stiu cati/cate vor intelege ca de fapt acest joc de sah este jocul mintii,un joc care iti pune in evidenta abilitatea.La fel este si in viata cu impliniri sau esuari.De obicei batranii folosesc un proverb in vocabularul lor:
"Cum iti asterni,asa dormi". Nimic in viata nu poti pierde daca intradevar vrei, iti doresti o implinire.Cu mari eforturi,ambitie vei reusi indiferent de varsta.
#23459 (raspuns la: #23302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.d-na AdelaV. - de souris la: 11/11/2004 10:49:24
(la: Cele mai frumoase poezii)
continuati sa ne mai daruiti din poeziile scrise de d-voastra ,mie imi plac foarte mult .comentariile legate de poezie in general mi se par foarte adevarate.eu am o mare durere:nu pot gandi decat in proza si nutresc o mare admiratie pt cei care pot scrie poezii.

As vrea sa pot scrie poezii ,
Sa prind cuvintele-libelule din zborul lor sinuos,
Sa le tintuiesc aripile pe petala de crin imaculat imaculat a unei foi,
Sa-mi revars in ele sufletul,
Sa le fac sa vibreze ca niste corzi de harfa,
Sa le fac sa rada,
Sa le fac sa planga,
Sa le dau numele meu.
(o incercare de a versifica durerea mea...)
#28396 (raspuns la: #27103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?










Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...