comentarii

cristalina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cica am o voce cristalina...a - de mya la: 23/12/2005 00:16:12
(la: ce calitati aveti?)
Cica am o voce cristalina...asa zice lumea. O fi o calitate sau nu?!
Si lista ar putea continua... - de Madalina la: 25/11/2003 19:49:33
(la: Inventii si inventatori.)
Marie Curie este singura personalitate din domeniul stiinei care a cistigat Premiul Nobel de doua ori (1903-in fizica, 1911-in chimie).
A descoperit o serie de elemente radioactive (Poloniu, Radium,Thorium etc.)
A revolutionat gindirea despre radioactivitate si a pus la punct modul de utilizare a acesteia in domenil medical-in forma in care se utilizeaza si azi-Radiografia. De asemenea a fost prima care a utilizat metodele radioactive pentru studii medicale in domeniul regresiei tumorale.

Dorothy Crowfoot Hodgkin
A primit premiul Nobel pentru chimie in 1964 pentru identificarea structrii tridimensionale a unor biomolecule fundamentale, utilizind metode fizice de cristalografie si radiografie cu raze X. Ei i se datoreaza descrierea structurii tridimensionale si cristaline a pepsinei (enzima din sucul gastric care contribuie la digestia proteinelor)-prima proteina descrisa ca cristal(1934). Tot ea a descris pt. prima data structura cristalina si tridimensinala a vitaminei B12, a peniciline, a insulinei si altor biomolecule.

Si lista ar putea continua...
banc creat de studentii de la Cluj - de (anonim) la: 03/12/2003 12:41:33
(la: banc)
Elementul chimic "Femeia"
1. DESCOPERITA: De mult timp de un chimist pe nume ADAM. Data descoperirii este necunoscuta.
2. SIMBOLUL IUPAC:Fm
3. APARITIA IN NATURA: peste tot atunci cand nu o cauti si nicaieri atunci cand e cautata. De obicei apare in locurile cu populatie umana.
4. OBTINERE: La inceput a fost preparata dintr-o coasta; cu timpul, insa, datorita evolutiei, se prepara din greseala. Cu toate ca s-au intreprins multe incercari o sinteza a acestui element nu a reusit nici unui cercetator. Se presupune ca reactia de sinteza ar fi Fe+Me+Ie= Femeie
5. GREUTATE ATOMICA: Se cunosc mai multi izotopi: izotopul "snur" (45 kg), izotopul "dama bine" (55 kg), izotopul "forme pline" (65 kg) si izotopul "batoza" (100 kg). Datorita acestor izotopi elementul nu are un loc bine stabilit in sistemul periodic al elementelor.
6. RASPINDIRE. Se gaseste in natura, in stare libera sau in combinatii. In general se gaseste acolo unde nu trebuie si, in special in Cuba, ai carei locuitori sunt "cu-banii".
7. PROPRIETATI FIZICE: Suprafata este acoperita in general cu un strat de pudra. Se gaseste in patru stari de agregare: stare amorfa (pina la 16 ani), stare cristalina (16-35 de ani), stare gelatinoasa (35-50 de ani) si stare uscata (peste 50 de ani). Aflat in starile cristalina si gelatinoasa, elementul fierbe la simplul contact, ingheata greu si brusc se topeste cind este bine tratat. Daca la inceput e dulce, o data cu trecerea timpului se acreste, devine amar si apoi otrava curata. Poate fi acru si la tratari nepotrivite. Daca e lovit, scoate sunete ascutite. Poate crea multe dureri de cap.Spectrele sunt de la blond, roscat pina la negru. Se dizolva greu in lichide. Solubila in acid sulfuric. Activitatea creste exponential cu saturarea in alcool.
8. PROPRIETATI CHIMICE: Elementul are mai multe valente, din care cauza se combina foarte usor. Cu numarul de coordinare 1 formeaza un complex familiar cu schimb ocazional de liganzi. Numarul maxim de coordinare este dat de efectul steric al ganzilor. Liber, ataca inima. Combinat, ataca ficatul si punga. Are o mare afinitate pentru metalele rare si pietrele pretioase mai ales combinatii cubice cristaline ale carbonului) si absoarbe usor, in cantitati apreciabile, bauturi fine, prajituri si multe alte delicatese. Poate exploda instantaneu daca activitatile planificate nu au loc. O reactie violenta, insotita cu cresterea activitatii de legare de liganzi apare atunci cind e lasata in stare libera. Este un foarte bun agent reducator al finantelor barbatilor.
9. INTREBUINTARE: Se intrebuinteaza mai ales in bucatarii si in dormitoare. Se mai foloseste ca podoaba, pentru ridicarea nivelului si, accidental, pentru inmultire. (Caz in care se produce o crestere in volum, cu centre de distributie a laptelui.) Este cel mai puternic agent reducator de venituri. Este folosit pentru a creste efectul estetic al masinilor sport.
10. METODE DE ANALIZA: Elementul in stare pura se inroseste daca este descoperit sau vazut in starea sa naturala. Se inverzeste in prezenta unui izotop cu insusiri mai bune.
11. ATENTIE LA FOLOSIRE! Fiind exploziv, elementul trebuie tratat cu multa atentie si delicatete si minuit cu multa indeminare. In caz contrar, este vai si amar de cel ce o manipuleaza. Se poate evita explozia prin tinerea in palme (sau pumni).Nu se recomanda manipularea de catre barbatii fara vigoare. Elementul "femeie" se serveste gol si trebuie agitat inainte de intrebuintare. In stare cristalina, se poate utiliza atit la lumina, cit si la intuneric. In stare gelatinoasa, numai la intuneric. Este ilegal (desi dorit) de a poseda mai mult de un izotop. La imbatrbnire elementul este greu de reciclat si trebuie tratat ca gunoiul radioactiv

nu e "cea mai" dar e frumoasa - de mapopescu la: 05/01/2004 17:12:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.
Detalii Iluzionate... pt. gabi.boldis - de LMC la: 08/07/2004 18:33:05
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce simplu e sa dai cu bita in apa si sa rascolesti namolul! Cea mai cristalina apa se face tulbure si-i trebuie o multime de timp pina ajunge inapoi la starea pura. Asta ai facut tu cu o propozitie scrisa fara sa gindesti. Ce rost are sa-ti afumi mintea cu niste detalii iluzionate? Sau pentru niste oameni lipsiti de creativitate si nesimtiti ca tine numai un "joint" poate sa-i mai ajute? Imi pare rau, dar a trebuit sa-ti dau peste nas, iesirea ta a fost prea obraznica.
#17510 (raspuns la: #17500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin si atat, - de DESTIN la: 23/07/2004 03:59:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Florin iti ofer aceste informatii:
O cartea scrisa de Tutea Petre poarta denumirea 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea.
Editura Humanitas
An de aparitie 2000
Colectia TOP H

Descriere:

"Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Cînd apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, cîteva sute de „vorbe memorabile". Funcţia acestor pagini este simplă: înţelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămînînd de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proşti şi uneori de excesul care stă la pîndă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu şi de greu de obţinut: că a fi liber înseamnă a gîndi totul cu mintea, ta. Pentru că în acest caz chiar şi eroarea, aparţinîndu-ţi, este mai lesne suportabilă. Cu atît mai mult în acest secol, în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întîmpla a fost acela de a fi greşit (sau de a fi devenit victime), participînd la erorile altora."
GABRIEL LIICEANU

O alta carte a lui Tutea Petre,"Intre Dumnezeu si neamul meu"

Fundaţia Anastasia-Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992, p. 80.);
Multe din paginile volumului "Între Dumnezeu si neamul meu", dar si din alte scrieri sau interviuri ale sale, mãrturisesc, dincolo de profunda angajare crestinã, actualitatea gândirii politico-economice a lui Petre Tutea, anticomunistul care a avertizat din capul locului cã social-democratia nu este altceva decât “laptele bãtut al comunismului” si cã “pe pasii domnului ãstuia foarte mare care se cheamã întreprinzãtor, si despre care Sombart spunea cã e Erfinder (inventator), Entdecker (descoperitor), Organisator si Eroberer (cuceritor)”, se sprijinã si înainteazã “toatã civilizatia modernã”.

Cãrti despre Tutea:

"Convorbiri euharistice" de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- stiintificã, Iasi, Colectia Texte de frontierã, 1992;

"Jurnal cu Petre Tutea" de Radu Preda. Editura "Humanitas", Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992.

"Cugetãri memorabile" (I). Bucuresti, 1999.

Mai multe nici eu nu imi amintesc,sper sa iti fi venit in "ajutor".
La comentariu tau am sa revin,ai dreptate(vezi garda de fier...)stai linistit ca nu trollezi ...nici gand.Grozav interviul de care amintesti,mi-l doresc si eu daca este pe DVD.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18242 (raspuns la: #18240) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
Dezastru cristalin! - de kradu la: 10/11/2004 04:18:43
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Ai dreptate! Nu de alta dar urindu-i prea mult incep sa seman cu ei!
De fapt nu pot uriii nu pentru ca nu mi-ar place!; pentru ca nu am timp si nu am energia necesara! Intentia mea a fost doar shocul pe care o ulcica cu apa rece, cristal clara, il are peste confuzia de expresie a
Dl. Pomposu!
"K".
#28209 (raspuns la: #27959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hello belle - de desdemona la: 17/11/2004 16:04:18
(la: Trancaneala Aristocrata)
Imi place cum suna nickul tau, suna cristalin ca un clopotzel, in plus eu am o slabiciune pentru o piesa ce-am auzit-o la un concurs amator de dans sportiv - o piesa vals vienez care suna cam asa ann-nna-belle, ann-nna-belle ... era in germana dar mi-a ramas fixata pe creier, era asa de sprintara si de vesela, numai buna de tzopait in pas de vals vienez.

E drept ca suna bine fefeline si cocoline, dar daca nu stiu ce inseamna si cu ce se mananca, si daca nu stiu nu ma bag, ca sa nu ajung la o contradictie logica (phiiii, ia uite cum vine jargonul si isi vara coada).

E ciudat uneori cum reactioneaza oamenii - se supara - si uneori parca ar fi copii (nici nu isi dau seama cand se supara). Si pe mine cand ma ia valul sunt rea si latru (nu oi fi dragon-tigru-caine chiar degeaba). Dar de-obicei nu ma las provocata, ca dupa ce imi trece mi-e rusine sa vad vestigiile latraturilor mele ramase pentru eternitate spre lectura pe Cafeneaua.

Stii ca schtroumpf-ul cu ochelari face mereu morala, insa cuvintele lui nu spun nimic interesant, e plicticos si toti fug de el. Arhe-tipic, ce mai.

Asta cu trolul pare intr-adevar ciudata, de fapt toate manifestarile trollesti sunt patologice. Oameni care au un fix cu o chestie si se amuza lasandu-se prada ei. Mi se pare ciudat si anti-social. De ignorat. De fapt asa inveti (daca inainte n-ai avut ocazia) ce importanta poate avea ignorarea cuiva (sau a unei replici)!

Si apropo de artele martiale pe care le faci ! Ai avut parte de avantaje de alta natura din ele ? De exemplu, ai reflexe mai bune, cand cade un pahar de pe masa sa il prinzi in zbor ? Eu imi prindeam hamsterul cand sarea de pe mobilele mai inalte. Si dupa ce facusem judo un an si ceva ma ocupam cu caderea in toate directiile (dar in afara saltelelor) fara sa ma lovesc. Totusi n-am ajuns la performantele unui amic, care facuse judo 6 ani si cadea in orice conditii si de la orice inaltime (inclusiv din tren) fara sa se loveasca, avea asta niste reflexe ... cadea mai bine decat umbla.
Na poftim ca m-am lungit. Vezi ce spun despre strumful cu ochelari ?
Desdemona
#29029 (raspuns la: #29016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noutati - de fefe la: 23/11/2004 02:19:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







aberatii - de (anonim) la: 09/12/2004 14:20:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut. Vreau sa va rog sa va informati ceva mai bine inainte sa faceti comentarii. O sa spun mai jos la ce ma refer.

Canon 20D, rezolutie 8MP = 3504 x 2336 px

La 300dpi, 29 x 19 cm. Asta inseamna aproape un A4. Repet, la 300dpi, FARA resamplare in jos, FARA crop. Si vin eu si intreb acum, unde este inutilitatea celor 8 megapixeli, care sa nu uitam, costa 1500$, plus inca tot cam atit 1-2 obiective ? Daca investesc 3000$ nu credeti ca vreau sa fac MACAR printuri A4 ? Asta inafara de faptul ca daca investesc 3000$, cei 300dpi devin insuficienti. As vrea sa pot sa printez la 600dpi, dar PANICA, nu-mi ajung megapixelii !!

Partea a 2-a.
Sa zicem ca nu vreau sa printez A4, sa zicem ca vreau 13x18, si sa zicem ca printez la 300dpi. Despre ORICE CAMERA SI ORICE SENZOR am vorbi, o imagine resamplata in jos (mai mult de 70% fata de original) va fi mai buna si mai cristalina decit o imagine de aceeasi dimensiune provenita direct din senzor, ar trebui sa stiti asta.


Comparatia cu masina cu motor de mare este buna. De ce credeti ca se fac masini cu 600cp si limitate electronic la viteza maxima de 180, de exemplu ? Pt prostirea cumparatorilor, marketing fairy dust, 600cp "pe hirtie" ? NU. Motivele sint simple si logice, si nu o sa vi le dau, dar o sa va invit sa va suiti intr-un monstru cu 600cp si sa va plimbati prin oras, si sa nu mergeti cu mai mult de 80km/ora, si sa-mi spuneti dupa aia ca e acelasi lucru cu o dacie, ca si cu loganu poti sa mergi cu 100, ca sintem romani shmekeri si destepti, si ferrari sint niste unii care ne pacalesc pe noi.

Ca principiu sint de acord cu dumneavoastra.
Bineinteles ca tot procesul este defapt CHEIA, ca tot, de la fotograf, aparat, senzor, obiectiv, postprocesare, la printare sint defapt un totunitar important, si imbinarea dintre ele este arta calitatii.
Nu MP-ii sint Mecca, nici pe departe, asta e o greseala pe care o fac toti neinitiatii, dar sa nu o dam nici in pixelofobie ca nici asa nu e bine.

Si mai ales, sa nu ne subapreciem clientii/cititorii.
#31219 (raspuns la: #31201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...melancolie.... - de Stefan Viziru la: 28/02/2005 01:19:08
(la: Ganduri incurcate)
Niciodata nu va mai fi cum a fost...
Citesc randurile tale si gandurile zboara departe...Ce frumos era la liceu...ce inocenti eram...aveam in noi o puritate cristalina chiar si in momentul cand...in coltul vestit al liceului...tigara ne era deranjata de vre-un profesor (d-nul Chirea ...dumnezeu sa-l ierte...sau d-nul Mitra)...
Urasc acum orasul prafuit de provincie...nu mai poate fi ce a fost...eram fericit...indragostit...si nu imi trebuia mult pentru asta...
Ciudata e viata...nici nu stiu ce sa scriu...nici nu stiu daca pot...gandurile aluneca aiurea...si simt miresme...prin fata imi trec imagini...aud glasuri...ce frumos era cand eram copii.
Mai ai timp sa te bucuri si de Bucuresti...sa te bucuri de Cismigiu primavara si toamna...terasele ascunse de lume si bere rece in sesiunea de vara...sa te ratacesti pe stadutele vechi ale bucurestiului...teatru...opera...prieteni si viata de camin...
Toate sunt efemere...si la un moment dat te trezesti un robot al sistemului impotriva caruia lupti...Realitate cruda....
Apa...de ploaie !;)) "Om" nu - de RSI la: 30/08/2005 18:54:56
(la: HIDROGENUL- energia de maine)
Apa...de ploaie !;)) "Om" nu trebuie sa crezi tot ce scriu niste propagandisti ai persecutarii nationale nepriceputi in stiinta si tehnica. Adica energia unei baterii (sau acumulator) ar fi suficienta sa descompuna apa in hidrogen si oxigen, primul fiind ars intr-un motor banal de Dacie (fara sa-l faca praf prin difuzia moleculelor de hidrogen in structura cristalina a metalului)? Da-mi voie sa fiu sceptic. GE, BMW, Volkswagen, marile producatoare japoneze de automobile investesc sume uriase in combustibili alternativi si automobile electrice si la Dacia se stia de un astfel de proiect din '80?
Principiul motorului Rusetel se bazeaza pe un fenomen numit calefactie, adica transformarea stropilor de apa in abur la contactul cu o suprafata suraincalzita. De ex. apa din ulei turnat pe o plita. Exista motoare care folosesc 1/3 benzina si 2/3 apa. Problema este ca puterea motorului este mica, iar motorul este greu. Poate dezvolta o viteza de max. 40-50 km/hr. Practic, este un motor cu abur generat in situ in camera de ardere!
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#68656 (raspuns la: #68619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adica cum? eva=pacat? si atun - de oanalaur la: 27/11/2005 08:38:11
(la: Pacatele Evei - pleonasm?)
adica cum? eva=pacat? si atunci barbatul pluteste diafan, pur si cristalin pe deasupra evelor care se zbat in mocirla propriilor pacate? yeah right!!!! :-)))
E un subiect potrivit - de rac la: 20/12/2005 14:17:23
(la: "Copiii tai unde sunt?")
a se discuta în preajma Sărbătorilor, Andreea!

Asta pentru că se apropie Crăciunul, iar Moşul vine în primul rând la copii, nu? Farmecul, mirajul recilor seri de iarnă, mângâierea luminiţelor din brad şi mirosul lui proaspăt, spiritul de Crăciun..., toate se asociază cu nerăbdarea copiilor aşteptând darurile, cu râsul lor pur, cristalin.

E mult de spus pe tema copiilor... Pe scurt, aş spune aşa: copii împlinesc dragostea dintre doi oameni, sunt rodul iubirii lor (sau aşa ar trebui să fie). Dau sens. Motivează. Dau putere. Împlinesc.

La partea mai sensibilă, legată de condiţiile economice şi cum ar putea ele influenţa hotărârea de a avea un copil, aş zice aşa: da, este important ca atunci când iei această hotărâre, să-ţi analizezi şi posibilităţile. Tot atât de adevărat este că odată intrat în joc ca părinte, vei fi nevoit să te descurci, şi nevoia te va învăţa să te descurci. Venirea unui copil pe lume este, sau ar trebui să fie întotdeauna o bucurie.

Decizia, până la urmă, o ia cuplul, pe baza propriei judecăţi (depinzând sau nu de latura economică), iar odată luată, această decizie va crea responsabilităţi.
Personal, îmi amintesc de momentele când analizam împreună cu soţia: "Să-l lăsăm sau nu?" ne întrebam. Poate nu e momentul, gândeam, dar... nu va fi niciodată, dacă ne gândim aşa. Şi-uite aşa, am rupt pisica.
Cunosc cazuri (am în familie) în care s-a tot amânat acest moment pe motive ca: stai să terminăm facultăţile, stai să ne luăm casă, să avem şi maşină, etc. Într-un târziu, nu s-a mai realizat din diferite motive... Au rămas părerile de rău.
Sigur, sunt şi situaţiile în care problema nu se rezumă la voinţă, dar asta este altceva.

Revenind la copii şi la Crăciun...: nu-i aşa că în seara de ajun redevenim cu toţi copii?


Vin sărbătorile...
bun si-al meu - de maan la: 21/12/2005 11:00:17
(la: Bilanţ 2005)
minus o halca babana de suflet cum in toate visele si sperantele mele cele mai nebune n-as fi putut anticipa...si tot asa, fara efort, fara greutate. : )

in rest, socio-psiho-profesional: parfum bun, rasete cristaline si sclipici in par!

basca: UNA BUCATA OM CUM RAR IN VIATA AI PARTE.
#96380 (raspuns la: #96346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clody - de Guinevere la: 21/01/2006 12:08:24
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
"Daca aceasta combinatie nu este reala, ci apare doar pt ca vrei tu sa o gasesti si o proiectezi asupra cui apare in jur?"

Asa cum pui problema, nu mai exista deloc justificare sa ne indragostim vreodata, caci mai devreme sau mai tarziu tot descoperim imperfectiuni in omul iubit pentru simplul fapt ca nimeni nu e perfect, nici macar dupa criterii individuale!

Combinatia perfecta, asa cum am gasit-o eu in "viata reala" a fost din calitatile pe care le apreciam cel mai mult si defectele care ma deranjau cel mai putin. Pentru ca defectele apar, cu timpul. Dar stii cum e: no risk, no game, no game, no gain! In cele din urma gasesti combinatia care iti convine, dar e drept ca e riscant fiindca nu o poti intui de la inceput din moment ce imperfectiunile apar pe parcurs. Cineva spunea ca mai bine o clipa de dragoste amara decat o neindragostita tihna de o mie de ani.

Si inca ceva. Indragostitul spune ca atunci cand iubesti, iubesti pana si defectele celui iubit. Dar atunci cand iubesti, nu cand esti atras de o tipa misto cu picioare faine si ras cristalin. Diferenta intre focul de paie si iubire se masoara pana la urma in ani. Cred.

Asa ca eu mizez pe incercare si pe dragostea ideala a fiecaruia. Si se mai spune ca fiecare are ceea ce merita... cine cauta, gaseste!

__________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
'neatza - de Shtevia la: 10/02/2006 09:45:30
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii:
- Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!. In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine. raspunse vocea. Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin.
pif - de Guinevere la: 02/03/2006 23:17:13
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Somn usor
cu visul lin
cristalin
iti cant usor
somn usor
somn usor
#109288 (raspuns la: #109285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...