|
te provoaca sa gandesti
cu acelasi fel zvelt
eram pe punctul de a renuntza de cateva ori...insa ai reusit sa-mi atragi atentia...cred ca reusesc sa-mi imaginez figura unui om zvelt,inalt care vorbeste repede si rareori gaseste persoane la fel ca el...imi place ideea unui astfel de om,insa nu am pretentia de a ma ridica la un asemenea nivel...mai am de invatzat..tot ce vroiam sa spun e ca...in mare parte ai dreptate!
Multam, m-ai facut sa-mi amintesc de tinerete :) Sa-mi dau seama cite s-au schimbat de-atunci... Cu primavara venea si raiul pe pamint : bluze subtiri si picioare zvelte, pe tocuri. Acuma poarta toate blugi si pantofi sport :(
... ok, nu toate :) Cina
În frig şi noroi Trec hoţii-n convoi, câte doi, Cu lanţuri târâş de picioare, Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare. Fiertura e gata. E seară. E ploaie. O lingură grea, cât lopata, Dă ciorba din doua hârdaie. Câţiva au ucis, Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis. Totuna-i ce faci: Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci. Livizi ca strigoii şi sui, Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior În blidul fierbinte, cu aburi gălbui. Îşi duc parcă sângele lor. Flori de mucigai Le-am scris cu unghia pe tencuială Pe un părete de firidă goală, Pe întuneric, în singurătate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat împrejurul Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan. Sunt stihuri fără an, Stihuri de groapă, De sete de apă Şi de foame de scrum, Stihurile de acum. Când mi s-a tocit unghia îngerească Am lăsat-o să crească Şi nu mi-a crescut - Sau nu o mai am cunoscut. Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară. Şi mă durea mâna ca o ghiară Neputincioasă să se strângă Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă. De-abia plecaseşi De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? Jignire Nepretuind granitul, o, fecioara! Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc, Am cautat in lutul romanesc Trupul tau zvelt si cu miros de ceara. Am luat pamant salbatic din padure Si-am framantat cu mana de olar, In parte, fiecare madular, Al fintei tale mici, de cremene usure. 1880-1967 Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina, Drept pleoape, foi adanci de trandafiri, Pentru sprancene firele subtiri De iarba noua ca-a-ntepat lumina. Luai pilda pentru trunchi de la urcioare Si daca-n sani si sold a-ntarziat Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat Ca n-am oprit statuia-n cingatoare Si c-am voit sa simta si sa umble Si sa se-ndoie-n pipaitul meu, De chinul dulce dat de Dumnezeu, Care-a trecut prin mine si te umple. Femeie scumpa si ispita moale! Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut, De ce te zamislii atunci din lut Si nu-ti lasai pamantul pentru oale? Scurta analiza a rezultatelor poll-ului de la http://www.cafeneaua.com/node/view/3932 (optiunile au fost ordonate descrescator dupa numarul de voturi de pina acum):
ochii 33% (40 votes) sanii 18% (22 votes) picioarele 12% (15 votes) alura 11% (14 votes) zambetul/dintii 10% (12 votes) parul 7% (9 votes) buzele 6% (7 votes) deshtu' inelar 2% (2 votes) manechiura 1% (1 vote) vocea 1% (1 vote) gatul 0% (0 votes) Deci cel mai important e ca femeia sa nu fie chioara! Sa aibe sini cit mai vizibili si picioare kilometrice! Alura zvelta si sa nu fie stirba sau cheala! Nu prea conteaza de-i maritata sau daca are unghiile murdare. Nici o problema daca e muta sau ...fara git! :)) Chitanta
Tanta, domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic, Zvelta, cu ochi mari si negri, Cap superb, nasucul mic, Picioruse lungi si durde Si cand se plimba prin Tei Toti birjarii o admira: Ma, halal de mama ei! Ce profesie are Tanta? Uite, n-as putea sa spun; Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine, Nici nu vreau sa stiu ce face, Nici cu ce si nici cu cine. Ca vecini se mai intampla Ca sa-i cer un ac sau ata, Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger, Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune:- Intra, Intra draga, nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntrebai plin de mister: Pentru ce stai goala, scumpo Langa acel calorifer? Fiinca-a fost proprietarul, Mi-a raspuns sagalnic Tanta - Si-uite mi-am platit chiria, Iar acum, usuc chitanta. (Poezie obtinuta prin amabilitatea lui DNC, unul dintre animatorii agreati ai forumului Vanguard)
Despre ratoiul Descartes
- de
tatiku
la: 16/08/2006 10:57:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA) Ladies and gentlemen,
Va prezint un specimen Autentic Don Juan Autentic Paraipan! E ratoi, frumos, lesesc! Si in neamul ratoiesc E un macho musculos Un Adonis pretios! Poate si fi Casanova, Sau vidajeur la Apa Nova, Important e ca-i berbant Amorez, fudul, tentant! A intrat de mic in Mafie Si fura presuri de rafie Se batea cu aia mici Si-i speria ca are bici! Mai tarziu, in generala Nu dadea prea des la scoala Unde toti ceilalti ratoi Aveau profesori de soi. Si chiulea, ca sa fumeze Ca sa bea, sa se distreze Sa se dea dupa ratuste Sa se uite pe sub fuste! Apoi anii au trecut Iar Descartes a decazut Si a fost si bisnitar A fost chiar si ospatar Dar patronul l-a vazut Cum la nota l-a facut P-un senator de Tulcea Si de-atunci, isi duce crucea A chemat politia domnul Iar el a avut noroc cu pomul Care era chiar peste drum! Altfel se facea cam scrum! Si-a fugit de frica-n delta Insa a dat peste-o zvelta O cocheta pitulice Pe care-o chema Beatrice Deci Descartes si Beatrice (Asta doar lumea o zice) Se iubeau nevoie mare Si doreau sa se insoare! El a zis "Vreau sa te cer" Si-a cerut de la-un pompier Un costum modern, de lana Sa faca impresie buna A iesit mama in prag Ochii i s-au umezit de drag Apoi tata a venit Si Descart a amutit!!!!! Era domnu' senatorul! El era! Va jur!! Si omul A sarit si mi l-a prins! Pe covor el l-a intins: Si i-a zis! "Drac impielitat! Tu esti cel ce m-a furat Cu patru roni si douascinci? Si ai curaj sa vii aici? In Romania niciodata In tara mea asa curata Cu cetateni asa de soi N-am fost furat de vreun ratoi! Aceasta crima ametitoare Provenind din clasa muncitoare Ma face sa ma-ntreb, mahnit Oare chiar totul s-a sfarsit? Nu mai stiu ce-i de facut Tot crezul meu e decazut Rusine tie, mars de-aici! Si da-mi cei 4 roni 25!" Beatrice, plangand, i-a zis: "Cu mine clar pe bot te-ai lins! Criminal si hot ce esti! Sa pleci urgent la Bucuresti!" Descartes, ratoiul rasfatat A devenit alienat Si de ani buni, va spun doar voua E internat la numarul 9. va urma io n-am bucurii marunte.
ploaia aia ropotind in colbul ulitei si mirosul patrunzator de reavan si verde de mai apoi. curajul zvelt al manunchiului de ghiocei razbind din pumn, aiurea smulsi din locul-n care-au strabatut la lumina. nasul instant aburit de aburii preafierbinti ai cafelei. zambetul pe care nu-l merit dimineata si ochii patati de surasuri ai copilelor mele. freamatul macilor de pe calea ferata. mana mea pe mousul sperantei, in zori. singura camasa de noapte pe care-o am, firava ei mangaiere. amintirea a doua-trii flori de leandru surprinse-ntr-o noapte-n plin proces de dezvelire. after-shave ul ce-mi ramane uneori amar pe buze, la plecare. ruga mea lina, soptita-n clop ardelenesc in chip de scoica. furnicuta care urca fuga-fuga pe-un picior, pe-o mana, pe gat...pe obraji? mierea din soare in luna mai fosnetul apei pe pietre, la rau. mireasma de rasina din padurile mele. ham-hamul unui labrador auriu ce-mi va lumina candva batatura. eu nu am bucurii marunte. si nici tristeti superficiale. Ai perfecta dreptate in ce priveste caracterul nefast al profilului, precum si cu observatia ca dimineata e mai uzat decat seara. Este un fenomen tot atat de raspandit ca dormitul pe burta (proprie).
Baie care, in conditiile date, este si chiar trebuie sa fie mai mult decat un punct de plecare. Desigur! Este totodata punct de sosire si punct de zabovire. Asa cum dezmatzul uzurpator n-a fost insa prea controlat de comisia europeana pe vremea imperiului otoman, tot asa mi se pare de necontrolat si azi, decat eventual in cazurile in care pe buric ashezi un ibric pentru a fierbe o cafea turceasca. (Aceasta reteta este raspandita mai ales de cand s-au inventat buricele cu incalzire centrala, denumite asa nu pentru ca sunt incalzibile ci datorita ashezarii). In ce priveste dezmatzul in sensul acelor de pin, ele - acele ace - au fost inlocuite in culturile ne-otomane cu ace de gamalie, ace de par sau acele de facut gauri pentru piercing. De aceea si problema debusolarii a ramas, nordul nefiind nici azi aratat, in ciuda dispunerii ostentative a ciubarului cu gura spre rasarit. Desigur relevanta din punct de vedere al arhetipului este marginita, dar sa nu uitam ca nici ciubarul nu este nelimitat. Aceasta limita este de altfel si principala cauza pentru care rushinea primara la care te referi, n-a disparut decat de la suprafata. Multora dintre politicieni, oameni de afaceri, artisti le cade din ce in ce mai greu sa se prefaca, fiind mistuiti launtric de rusinea definitorie in timp ce catre exterior isi propaga - aparent suveran - tzelurile, valorile (BMW, lantzuri de aur, ghiuluri, etc...) sau productiile artistice (manele, muzica sarbeasca, etc...). Sta marturie in acest sens tocmai inceputul usor curbat al turnantei de unde purcede a se dezlantui prima rotunjime... Foarte bine ai sesizat aceasta paralelitate a buricului cu manerul tigaii sfintitorilor facatori de facaturi! Astfel stratul de osanza nu mai poseda acea conotatie greoaie, dobandind dimpotriva un sens aerodinamic, care subliniaza curbilinitatea zvelta a acelor in miscare inversa fata de rotatia ceasornicului. Degustarea de care vorbesti, este desigur motzul de frisca! __________________ Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed. in fanul de curand cosit,
pierdui un chicot infundat, era al fetei care-odata, n-a vrut sa ne-adunam in pat. Intrusule esti teribil si ca sa te zgandaresc pun si eu ceva in traista: "Frumusetea Sulamitei. 1. Intoarce-te, Sulamita! Intoarce-te, fata sa Zi-o privim! Ce priviti la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? 2. Cat de frumoase sunt, domnita, picioarele tale in sandale! Rotunda-i coapsa ta, ca un colan, de mester iscusit lucrat. 3. Sanul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamaios plina; trupul tau e snop de grau, incins frumos cu crini din camp. 4. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, par doi pui gemeni ai unei gazele. 5. Gatul tau e stalp de fildes; ochii tai sunt parca iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tau este ca turnul din Liban, ce priveste spre Damasc. 6. Capul tau este maret cum e Carmelul, iar parul Ii-e de purpura; cu ale lui mandre suvite tii un rege in robie. 7. Cat de frumoasa esti si atragatoare, prin dragalasia ta, iubito! 8. Ca finicul esti de zvelta si sanii tai par struguri atarnati in vie. 9. In finic eu m-as sui - ziceam eu - si de-ale lui crengi m-as apuca, sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere. 10. Sarutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind. 11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta. 12. Hai, iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem! 13. Maine hai la vie sa vedem daca a dat vila de vie, merii de-au inmugurit, de-s aproape de-nflorit. Si acolo iti voi da dezmierdarile mele. 14. Mandragorele miresme varsa si la noi acasa sunt multe fructe vechi si noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am pastrat."
Si nu ne duce pre noi in ispita.......
- de
cosmacpan
la: 31/07/2007 22:57:56
(la: Obsesia formelor ) ca ajungem la teoria "formelor fara fond" si a fundurilor fara forma....
sau daca nu, ne intoarcem la vechime: "Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito! Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie. În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere. Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem! Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat." Mi-ar fi facut mare placere astazi daca o aveai si tu la fel de elefantina
A mea e mai mult zvelta, selectiva, asa ca de gazela:-)))) Ce-am uitat?
ordinea degetelor ma intereseaza... si daca poarta degetar sau nu
- de
clerik22
la: 27/09/2007 20:33:38
Modificat la: 27/09/2007 20:34:45
(la: De toamna) poezia nu se explica, se simte, atunci cand e poezie.
nu tintesc niciodata ( nu la arma ma refer aici) sa scriu o poezie zvelta, frumoasa, nici sa descriu in ea altceva decat flegma amestecata cu sange, care are menirea de a repugna, nu de a-si aduce elogii. Clerik Stia ca nu-i va raspunde cu aceeasi moneda...
...dar el era blnd, bun si intelegator, neasteptand ca ea sa sara peste umbra-i zvelta, eleganta, blonda:-)))) Iar frigăruia, zveltă.
de la mine, fara rima. Cartaresciana
- de
Sancho Panza
la: 28/03/2008 23:13:29
(la: despre poeti si poeziile lor) Fata cu şosete de diamant
zveltă ca o pipetă trece pe bicicletă fata cu şosete de diamant. ea are părul de diamant şi faţa de diamant şi fustă verde de brocart. în pulpa de sticlă a acestei fetiţe se vede săpat un mecanism cu rotiţe şi un piston de argint. rotiţele se rotesc pistonul pompează şi adolescenta înaintează târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor. sub bluza de fildeş sub sânul ce-ntinde-şi boticuri rotunde de diamant ea are cosiţe legate cu liţe şi coastele ei sunt cu totul de diamant. dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri. la etajul patru al colibriului locuiesc eu. acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama. ce bine e în pieptul ei! cerul e albastru ca peruzeaua! norii sunt de plastilină colorată cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată (pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...) aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan şi până şi păpădia şi muşeţelul sunt trase de chinezi, cu penelul. ce fermecată lume! trec prin seară taxiuri de cleştar şi scorţişoară şi printre limuzine se strecoară fata cu şosete de diamant. în şoldu-i de sticlă are o pâclă de rotiţe dinţate şi un piston de argint. rotiţele se rotesc, pistonul pompează şi adolescenta înaintează târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor. Cu mai multi ani in urma, am inceput sa slabesc. Cand am "coborat" destul de mult, am captat imediat atentia (nedorita) a cuiva despre care auzisem ca ii plac femeile mai zvelte si eram oarecum colegi de serviciu. O, Doamne!...
Ai scris zvelt.
Fara prisos dar cu o larghetze suverana in care te recunosc dintr-o mie. Nu-ti reuseste de fiecare data. De data asta da...:-) Am ajuns cu bine la Toronto.Orasul este o mare surpriza pentru mine.Il stiam ca cel mai mare oras canadian dar tocmai pentru ca este imens si cu o populatie pe masura, mi-l imaginam inghesuit ,obositor,incilcit..Ei bine, nu nu este deloc asa..Toronto este un oras aerisit ,in care din primele momente ai senzatia de eliberare.Eliberare de griji , de ginduri prea insistente,de dependente sufletesti.
Spatiile verzi, nu bine ci foarte bine ingrijite iar iarba mereu ,mereu tunsa , intaresc impresia de reavan..Casele foarte cochete,, nimic ostentativ, nimic care sa sfideze.Blocurile zvelte ,toate cu parcari pe doaua trei nivele si parcare exterioara pentru vizitatori.Distantele dintre blocuri sunt apreciabile si cu nelipsitele spatii verzi intre ele.Totul imi pare foarte simplu, foarte bine organizat in cele mai mici amanunte.Este surprinzator cite fete senine sunt si cita amabilitate poate exista, tinind cont de varietatea , multitudinea tipurilor si raselor de oameni care traiaesc in Toronto. = ca text... te rog sa-mi scuzi realismul... ce isi abtine exteriorizarea hohotelor. AI MA... caini cu colaci in coada exista? puerila descrirea... formala... pt mine obositoare cu dorinta de a zice: ma lesi??? Insa din puct de vedere colegial/amical vreau sa spun cu mana pe inima: Ma bucur pt tine... ca iti place, te simti bine... imi face placere sa te citesc, sa te vad ca postezi si te gandesti la noi. Te iubesc! :)
andrushca (alex andra) - Ia-ti mireasa ziua buna
- de
Intruder
la: 16/07/2008 13:14:38
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor ) o să plec luând cu mine soarele
în urmă o să las umbre prelungi dota bunicii înghesuită în lada de zestre uitată în pod pe mama ştergându-şi lacrimile pe furiş nu plânge mamă nu plângeţi fraţi surori mă duc doar până la colţul şurii şi poate un pic mai departe în lumea largă după spusele bătrânilor mi-e prea strâmt lângă voi mi-e prea dulce lângă tine mamă hai înţarcă-mă cu pelin frăţioare pe cine o să mai alergi tu pe coclauri altele mă aşteaptă să le bat cu picioare zvelte surioarelor să-mi brodaţi batiste albe pentru fiecare zi lipsă din calendar să-mi împletiţi cunună de pipirig seara pe prispă uitându-vă lung după ziua dusă şoptindu-vă dorurile în mare taină să nu latri a pagubă câine să nu urli la lună să nu rupi lanţul când te-or lega să nu fugi după mine aşteaptă-mă o clipă iubitule cât să las în urmă trecutul şi buchetul de lămâiţă http://www.cafeneaua.com/nodes/show/14535/ia-%C5%A3i-mireas%C4%83-ziua-bun%C4%83/1
|
 loading... loading...cautari recente
"port"
"un text despre iarna in 7 8 randuri" "explicatia proverbului haina face pe om ce omul face pe haina" "sau era o minciuna" "bijuterii filigranate" "ne dam huta" "ruxandra" "vin scumpiri" "analiza morfologica a cuvantului nostru" "gligor costea din zarand in los angeles" "înotau o rată cu un rățoi" "fantastic zambet" "toate astea duce la dezastru" "dialog intre 2 prieteni la l romina" "cu citi de i se scrie si cind" "sfaturi de uitare" "lista edituri romanesti" "a fi cu capul in nori" "intr-un borcan de ciocolata" "padurea spanzuratilor personaje" "faliboga cristian" "obraznice" "originea cuvantului-iubire" "arta sensibilitatea umana" "dubai" "A REALIZA" "carti unigrafix" "a ţi se duce buhul" "chestii simple" "sora-mea" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
daca vrei "haleala de-ti lasa gura apa" du-te pe "retete aristocrate" sau pe vechea trancaneala pe unde ne-am mai povestit din experienta langa aragaz
din pacate meniurile incepand pe 9 martie vor fi pentru dieta atkins (vrem sa ne prinda vara fara colacei de salvare in jurul taliei si cu abdomenul plat iar picioarele suple si zvelte) asa ca vor fi mai mult meniuri de supravietuire, nivel scazut de carbohidrati, "aproape" ne-apetisant...