cu acelasi fel zvelt

ha, si tu esti cu "pai", credeam ca-s singura care mai cade asa din cand in cand pe ganduri si produce cate-un pai cu trei puncte in urma lui ca un catel cu coada prea lunga :P

daca vrei "haleala de-ti lasa gura apa" du-te pe "retete aristocrate" sau pe vechea trancaneala pe unde ne-am mai povestit din experienta langa aragaz

din pacate meniurile incepand pe 9 martie vor fi pentru dieta atkins (vrem sa ne prinda vara fara colacei de salvare in jurul taliei si cu abdomenul plat iar picioarele suple si zvelte) asa ca vor fi mai mult meniuri de supravietuire, nivel scazut de carbohidrati, "aproape" ne-apetisant...

eram pe punctul de a renuntza de cateva ori...insa ai reusit sa-mi atragi atentia...cred ca reusesc sa-mi imaginez figura unui om zvelt,inalt care vorbeste repede si rareori gaseste persoane la fel ca el...imi place ideea unui astfel de om,insa nu am pretentia de a ma ridica la un asemenea nivel...mai am de invatzat..tot ce vroiam sa spun e ca...in mare parte ai dreptate!

Multam, m-ai facut sa-mi amintesc de tinerete :) Sa-mi dau seama cite s-au schimbat de-atunci... Cu primavara venea si raiul pe pamint : bluze subtiri si picioare zvelte, pe tocuri. Acuma poarta toate blugi si pantofi sport :(

... ok, nu toate :)

Cina

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.


Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.



De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?


Jignire


Nepretuind granitul, o, fecioara!
Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc,
Am cautat in lutul romanesc
Trupul tau zvelt si cu miros de ceara.
Am luat pamant salbatic din padure
Si-am framantat cu mana de olar,
In parte, fiecare madular,
Al fintei tale mici, de cremene usure.
1880-1967
Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adanci de trandafiri,
Pentru sprancene firele subtiri
De iarba noua ca-a-ntepat lumina.
Luai pilda pentru trunchi de la urcioare
Si daca-n sani si sold a-ntarziat
Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat
Ca n-am oprit statuia-n cingatoare
Si c-am voit sa simta si sa umble
Si sa se-ndoie-n pipaitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine si te umple.
Femeie scumpa si ispita moale!
Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?

Scurta analiza a rezultatelor poll-ului de la http://www.cafeneaua.com/node/view/3932 (optiunile au fost ordonate descrescator dupa numarul de voturi de pina acum):

ochii 33% (40 votes)
sanii 18% (22 votes)
picioarele 12% (15 votes)
alura 11% (14 votes)
zambetul/dintii 10% (12 votes)
parul 7% (9 votes)
buzele 6% (7 votes)
deshtu' inelar 2% (2 votes)
manechiura 1% (1 vote)
vocea 1% (1 vote)
gatul 0% (0 votes)

Deci cel mai important e ca femeia sa nu fie chioara! Sa aibe sini cit mai vizibili si picioare kilometrice! Alura zvelta si sa nu fie stirba sau cheala!

Nu prea conteaza de-i maritata sau daca are unghiile murdare. Nici o problema daca e muta sau ...fara git! :))

Chitanta

Tanta, domnisoara Tanta
E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu ochi mari si negri,
Cap superb, nasucul mic,
Picioruse lungi si durde
Si cand se plimba prin Tei
Toti birjarii o admira:
Ma, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanta?
Uite, n-as putea sa spun;
Nici nu ma intereseaza
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa
Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face,
Nici cu ce si nici cu cine.
Ca vecini se mai intampla
Ca sa-i cer un ac sau ata,
Sau imi cere ea o carte
Pana maine dimineata.
O vecinatate draga
Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta
Fara sa mai bat la use.
Tot asa-ntr-o seara intru
Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala
Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i
Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune:- Intra,
Intra draga, nu-i nimic !
Am intrat si beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
Pentru ce stai goala, scumpo
Langa acel calorifer?
Fiinca-a fost proprietarul,
Mi-a raspuns sagalnic Tanta -
Si-uite mi-am platit chiria,
Iar acum, usuc chitanta.

(Poezie obtinuta prin amabilitatea lui DNC, unul dintre animatorii agreati ai forumului Vanguard)

Ladies and gentlemen,
Va prezint un specimen
Autentic Don Juan
Autentic Paraipan!

E ratoi, frumos, lesesc!
Si in neamul ratoiesc
E un macho musculos
Un Adonis pretios!

Poate si fi Casanova,
Sau vidajeur la Apa Nova,
Important e ca-i berbant
Amorez, fudul, tentant!

A intrat de mic in Mafie
Si fura presuri de rafie
Se batea cu aia mici
Si-i speria ca are bici!

Mai tarziu, in generala
Nu dadea prea des la scoala
Unde toti ceilalti ratoi
Aveau profesori de soi.

Si chiulea, ca sa fumeze
Ca sa bea, sa se distreze
Sa se dea dupa ratuste
Sa se uite pe sub fuste!

Apoi anii au trecut
Iar Descartes a decazut
Si a fost si bisnitar
A fost chiar si ospatar

Dar patronul l-a vazut
Cum la nota l-a facut
P-un senator de Tulcea
Si de-atunci, isi duce crucea

A chemat politia domnul
Iar el a avut noroc cu pomul
Care era chiar peste drum!
Altfel se facea cam scrum!

Si-a fugit de frica-n delta
Insa a dat peste-o zvelta
O cocheta pitulice
Pe care-o chema Beatrice

Deci Descartes si Beatrice
(Asta doar lumea o zice)
Se iubeau nevoie mare
Si doreau sa se insoare!

El a zis "Vreau sa te cer"
Si-a cerut de la-un pompier
Un costum modern, de lana
Sa faca impresie buna

A iesit mama in prag
Ochii i s-au umezit de drag
Apoi tata a venit
Si Descart a amutit!!!!!

Era domnu' senatorul!
El era! Va jur!! Si omul
A sarit si mi l-a prins!
Pe covor el l-a intins:

Si i-a zis! "Drac impielitat!
Tu esti cel ce m-a furat
Cu patru roni si douascinci?
Si ai curaj sa vii aici?

In Romania niciodata
In tara mea asa curata
Cu cetateni asa de soi
N-am fost furat de vreun ratoi!

Aceasta crima ametitoare
Provenind din clasa muncitoare
Ma face sa ma-ntreb, mahnit
Oare chiar totul s-a sfarsit?

Nu mai stiu ce-i de facut
Tot crezul meu e decazut
Rusine tie, mars de-aici!
Si da-mi cei 4 roni 25!"

Beatrice, plangand, i-a zis:
"Cu mine clar pe bot te-ai lins!
Criminal si hot ce esti!
Sa pleci urgent la Bucuresti!"

Descartes, ratoiul rasfatat
A devenit alienat
Si de ani buni, va spun doar voua
E internat la numarul 9.

va urma

io n-am bucurii marunte.
ploaia aia ropotind in colbul ulitei si mirosul patrunzator de reavan si verde de mai apoi.
curajul zvelt al manunchiului de ghiocei razbind din pumn, aiurea smulsi din locul-n care-au strabatut la lumina.
nasul instant aburit de aburii preafierbinti ai cafelei.
zambetul pe care nu-l merit dimineata si ochii patati de surasuri ai copilelor mele.
freamatul macilor de pe calea ferata.
mana mea pe mousul sperantei, in zori.
singura camasa de noapte pe care-o am, firava ei mangaiere.
amintirea a doua-trii flori de leandru surprinse-ntr-o noapte-n plin proces de dezvelire.
after-shave ul ce-mi ramane uneori amar pe buze, la plecare.
ruga mea lina, soptita-n clop ardelenesc in chip de scoica.
furnicuta care urca fuga-fuga pe-un picior, pe-o mana, pe gat...pe obraji?
mierea din soare in luna mai
fosnetul apei pe pietre, la rau.
mireasma de rasina din padurile mele.
ham-hamul unui labrador auriu ce-mi va lumina candva batatura.

eu nu am bucurii marunte.
si nici tristeti superficiale.

Ai perfecta dreptate in ce priveste caracterul nefast al profilului, precum si cu observatia ca dimineata e mai uzat decat seara. Este un fenomen tot atat de raspandit ca dormitul pe burta (proprie).

Baie care, in conditiile date, este si chiar trebuie sa fie mai mult decat un punct de plecare.
Desigur! Este totodata punct de sosire si punct de zabovire. Asa cum dezmatzul uzurpator n-a fost insa prea controlat de comisia europeana pe vremea imperiului otoman, tot asa mi se pare de necontrolat si azi, decat eventual in cazurile in care pe buric ashezi un ibric pentru a fierbe o cafea turceasca. (Aceasta reteta este raspandita mai ales de cand s-au inventat buricele cu incalzire centrala, denumite asa nu pentru ca sunt incalzibile ci datorita ashezarii).
In ce priveste dezmatzul in sensul acelor de pin, ele - acele ace - au fost inlocuite in culturile ne-otomane cu ace de gamalie, ace de par sau acele de facut gauri pentru piercing. De aceea si problema debusolarii a ramas, nordul nefiind nici azi aratat, in ciuda dispunerii ostentative a ciubarului cu gura spre rasarit.
Desigur relevanta din punct de vedere al arhetipului este marginita, dar sa nu uitam ca nici ciubarul nu este nelimitat.
Aceasta limita este de altfel si principala cauza pentru care rushinea primara la care te referi, n-a disparut decat de la suprafata. Multora dintre politicieni, oameni de afaceri, artisti le cade din ce in ce mai greu sa se prefaca, fiind mistuiti launtric de rusinea definitorie in timp ce catre exterior isi propaga - aparent suveran - tzelurile, valorile (BMW, lantzuri de aur, ghiuluri, etc...) sau productiile artistice (manele, muzica sarbeasca, etc...).

Sta marturie in acest sens tocmai inceputul usor curbat al turnantei de unde purcede a se dezlantui prima rotunjime...
Foarte bine ai sesizat aceasta paralelitate a buricului cu manerul tigaii sfintitorilor facatori de facaturi!
Astfel stratul de osanza nu mai poseda acea conotatie greoaie, dobandind dimpotriva un sens aerodinamic, care subliniaza curbilinitatea zvelta a acelor in miscare inversa fata de rotatia ceasornicului.
Degustarea de care vorbesti, este desigur motzul de frisca!
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

in fanul de curand cosit,
pierdui un chicot infundat,
era al fetei care-odata,
n-a vrut sa ne-adunam in pat.

Intrusule esti teribil si ca sa te zgandaresc pun si eu ceva in traista:

"Frumusetea Sulamitei.
1. Intoarce-te, Sulamita! Intoarce-te, fata sa Zi-o privim! Ce priviti la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cat de frumoase sunt, domnita, picioarele tale in sandale! Rotunda-i coapsa ta, ca un colan, de mester iscusit lucrat.
3. Sanul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamaios plina; trupul tau e snop de grau, incins frumos cu crini din camp.
4. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5. Gatul tau e stalp de fildes; ochii tai sunt parca iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tau este ca turnul din Liban, ce priveste spre Damasc.
6. Capul tau este maret cum e Carmelul, iar parul Ii-e de purpura; cu ale lui mandre suvite tii un rege in robie.
7. Cat de frumoasa esti si atragatoare, prin dragalasia ta, iubito!
8. Ca finicul esti de zvelta si sanii tai par struguri atarnati in vie.
9. In finic eu m-as sui - ziceam eu - si de-ale lui crengi m-as apuca, sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10. Sarutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta.
12. Hai, iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem!
13. Maine hai la vie sa vedem daca a dat vila de vie, merii de-au inmugurit, de-s aproape de-nflorit. Si acolo iti voi da dezmierdarile mele.
14. Mandragorele miresme varsa si la noi acasa sunt multe fructe vechi si noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am pastrat."

ca ajungem la teoria "formelor fara fond" si a fundurilor fara forma....
sau daca nu, ne intoarcem la vechime:
"Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat."

Mi-ar fi facut mare placere astazi daca o aveai si tu la fel de elefantina
A mea e mai mult zvelta, selectiva, asa ca de gazela:-))))

Ce-am uitat?

poezia nu se explica, se simte, atunci cand e poezie.
nu tintesc niciodata ( nu la arma ma refer aici) sa scriu o poezie zvelta, frumoasa, nici sa descriu in ea altceva decat flegma amestecata cu sange, care are menirea de a repugna, nu de a-si aduce elogii.



Clerik

Stia ca nu-i va raspunde cu aceeasi moneda...
...dar el era blnd, bun si intelegator, neasteptand ca ea sa sara peste umbra-i zvelta, eleganta, blonda:-))))

Iar frigăruia, zveltă.

Fata cu şosete de diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.

ce bine e în pieptul ei!
cerul e albastru ca peruzeaua!
norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...)
aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan
şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan
şi până şi păpădia şi muşeţelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.

ce fermecată lume! trec prin seară
taxiuri de cleştar şi scorţişoară
şi printre limuzine se strecoară
fata cu şosete de diamant.
în şoldu-i de sticlă
are o pâclă
de rotiţe dinţate şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc, pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

Cu mai multi ani in urma, am inceput sa slabesc. Cand am "coborat" destul de mult, am captat imediat atentia (nedorita) a cuiva despre care auzisem ca ii plac femeile mai zvelte si eram oarecum colegi de serviciu. O, Doamne!...

Ai scris zvelt.
Fara prisos dar cu o larghetze suverana in care te recunosc dintr-o mie.
Nu-ti reuseste de fiecare data. De data asta da...:-)

Am ajuns cu bine la Toronto.Orasul este o mare surpriza pentru mine.Il stiam ca cel mai mare oras canadian dar tocmai pentru ca este imens si cu o populatie pe masura, mi-l imaginam inghesuit ,obositor,incilcit..Ei bine, nu nu este deloc asa..Toronto este un oras aerisit ,in care din primele momente ai senzatia de eliberare.Eliberare de griji , de ginduri prea insistente,de dependente sufletesti.
Spatiile verzi, nu bine ci foarte bine ingrijite iar iarba mereu ,mereu tunsa , intaresc impresia de reavan..Casele foarte cochete,, nimic ostentativ, nimic care sa sfideze.Blocurile zvelte ,toate cu parcari pe doaua trei nivele si parcare exterioara pentru vizitatori.Distantele dintre blocuri sunt apreciabile si cu nelipsitele spatii verzi intre ele.Totul imi pare foarte simplu, foarte bine organizat in cele mai mici amanunte.Este surprinzator cite fete senine sunt si cita amabilitate poate exista, tinind cont de varietatea , multitudinea tipurilor si raselor de oameni care traiaesc in Toronto.
= ca text... te rog sa-mi scuzi realismul... ce isi abtine exteriorizarea hohotelor. AI MA... caini cu colaci in coada exista? puerila descrirea... formala... pt mine obositoare cu dorinta de a zice: ma lesi???
Insa din puct de vedere colegial/amical vreau sa spun cu mana pe inima: Ma bucur pt tine... ca iti place, te simti bine...
imi face placere sa te citesc, sa te vad ca postezi si te gandesti la noi. Te iubesc! :)

o să plec luând cu mine soarele
în urmă o să las umbre prelungi
dota bunicii înghesuită în lada de zestre uitată în pod
pe mama ştergându-şi lacrimile pe furiş
nu plânge mamă nu plângeţi fraţi surori
mă duc doar până la colţul şurii şi poate un pic mai departe
în lumea largă după spusele bătrânilor
mi-e prea strâmt lângă voi
mi-e prea dulce lângă tine mamă
hai înţarcă-mă cu pelin
frăţioare pe cine o să mai alergi tu pe coclauri
altele mă aşteaptă să le bat cu picioare zvelte
surioarelor să-mi brodaţi batiste albe
pentru fiecare zi lipsă din calendar
să-mi împletiţi cunună de pipirig seara pe prispă
uitându-vă lung după ziua dusă
şoptindu-vă dorurile în mare taină
să nu latri a pagubă câine
să nu urli la lună
să nu rupi lanţul când te-or lega să nu fugi după mine

aşteaptă-mă o clipă iubitule
cât să las în urmă trecutul şi buchetul de lămâiţă

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/14535/ia-%C5%A3i-mireas%C4%83-ziua-bun%C4%83/1