cu multa dragoste iti spun te iubesc

immigrantul
tot din dragoste iti spun ca n-o sa ai casa pe care o visezi din copilarie,decat daca intri in psd,caci vor mai guverna tara inca25 de ani.si nu mai folosi tonul asta caci motivele pentru care se pleaca sunt diverse.asa cum unii raman acolo pentru ca au fost securisti,altii pentru ca sunt in PARTID,iar restul pentru ca sunt ptea batrani sau n-au bani sa plece.lasand gluma la o parte sa stii ca am umblat destul de mult dar numai noi romanii avem cozi de medic sau nu stiu ce geniu,din nastere.pentru restul nu e rusine sa speli wc-ul.acolo nu trebuie sa fie curat?uite de aia avem in romania budele pline de rahat.ca suntem toti cu altfel de sange.cam atat ca.......

Am citit cu placere ultimele comentarii de pe forum. Trebuie sa spun ca am fost incantat si de stilul sufletesc, rafinat al lui Nanina, si de cel obiectiv si lucid a lui sattwa. Argumentele celor doi au fost pentru mine o surpriza frumoasa.
Am sa raspund acum in special la aspectele legate de sexualitate si iubire:

- in primul rand ceea ce a afirmat Cattalin, ca orice casatorie necrestina de fapt nu este valabila si deci este curvie, este o deviere grava chiar de la Biblie. Nici Iisus si nici apostolii nu au zis vreo-data ca o casatorie pagana nu este valabila, si ca este curvie...si sa-i puna eventual pe cei doi sa se mai casatoreasca o data, in spirit crestin. De fapt canonul si procedurile crestine legate de casatorie, botez, etc...au aparut mult mai tarziu.
E evident deci ca pentru Iisus faptul ca cei doi s-au unit in fata lui Dumnezeu dupa un alt ritual decat cel crestin, nu a avut importanta.

- de fapt Iisus a spus "Dumnezeu care vede in ascuns, va va rasplati in ascuns". Trebuie sa fim convinsi ca o casatorie de convenienta, pentru avere, situatie sociala, etc, chiar daca a fost tinuta de un sobor bisericesc intreg tot curvie se numeste. Dumnezeu cerceteaza inimile si nu semnaturile.
Rolul casatoriei este in primul rand de a-i face pe cei doi mai responsabili. In Corinteni, Pavel explica foarte bine aceste lucruri. Si astazi sunt multe situatii in care doi iubiti la prima dificultate nu rezista si se despart. Casatoria face ca despartirea sa fie mai complicata si cei doi sa munceasca mai mult pentru a evolua impreuna, deci pentru multi oameni reprezinta o maturizare emotionala. Oricum, nu trebuie sa ne gandim ca nu exista si oameni seriosi in relatia lor de cuplu, chiar in absenta casatoriei...aici mai sunt si alte probleme, de exemplu ce se petrece cu posibilii copii, etc...discutia e mult mai complexa.
Inca o data, singura care conteaza cu adevarat in fata lui Dumnezeu, este iubirea...dar sa fie cu adevarat iubire.

- varsta la care se incepe viata sexuala e ceva foarte delicat. Din punct de vedere biologic, organismul femeii este adult sexual cand apare menstruatia. Dincolo de asta exista si o maturizare emotionala, care mai dureaza inca o perioada de timp. Aceasta maturizare este mai rapida la femei decat la barbati (din unele studii cam cu 2 ani) si asta este o explicatie din ce cauza fetele in general isi aleg baieti mai mari ca ele.
Din mai multe studii a reiesit faptul ca daca cineva isi incepe prea repede viata sexuala, atunci pentru el a face dragoste incepe sa se rezume in special la niste aspecte senzoriale, mai curand fizice, din care lipseste o implinire emotionala profunda.
Singurul sfat pe care l-as putea da, ar fi ca cei doi sa constientizeze ce fel de iubire exista intre ei...daca aceasta iubire este durabila, a trecut cu succes si prin momente mai grele si este o iubire altruista, intelegatoare fata de celalalt, atunci se poate incepe.

- pentru o iubire adevarata, a face dragoste reprezinta doar unul din inceputuri si nu o finalitate. Doar persoanele care sunt centrate in plan sexual, vad ca o consecinta suprema a unei relatii, angrenarea erotica.
Pentru cei care se iubesc cu adevarat, a face dragoste este doar un mijloc (e adevarat, unul cu totul exceptional), prin care pot sa-si manifeste iubirea si fericirea generate de relatia lor. De fapt asta e si un test pentru a se vedea intr-o relatie cat este iubire si cat sexualitate: daca cei doi sunt interesati unul de celalalt doar pana cand se angreneaza amoros si pe urma abia mai se mai cauta intre iei (pana cand apare din nou nevoia), atunci e clar ca predomina sexualitatea.
Atentie: trebuie totusi sa existe si o intimitate a fiecaruia dintre cei doi si momente de retragere, altfel cei doi ajung sa se sufoce reciproc si sa nu se mai suporte.

- un alt aspect care este specific iubirii, este importanta pe care o capata viata celuilalt pentru noi. Daca il iubim pe cineva, atunci ne intereseaza ce carti citeste, ce emisiuni ii plac, ce mancaruri mananca, simtim imediat daca se simte bine sau nu, ne facem timp pentru el, luam parte la bucuriile si tristetile lui, il sustinem cand are nevoie, etc. Toate aceste lucruri cand exista iubire se realizeaza in mod spontan, fara nici un efort.

- o mare problema legata de manifestarea iubirii, o reprezinta balansul intre nevoile celuilalt si nevoile noastre. Unele persoane mai idealiste sustin ca atunci cand iubim, trebuie sa facem orice pentru persoana iubita. Intr-adevar, la nivel suprem asa este...si asa a facut si Iisus pentru noi. Noi insa discutam de oameni obisnuiti, care au nevoile lor. In acest caz fiecare dintre cei doi trebuie sa urmareasca sa-l implineasca pe celalalt, in asa fel incat si el sa fie fericit. Daca cineva iti spune "te iubesc", asta nu inseamna ca tu poti sa stai, iar celalalt sa faca tot posibilul ca tu sa te simti bine. Acesta e modul de comportament al unei persoane egoiste si profitoare.
Chiar a fi iubit de altcineva este de fapt si o responsabilitate, fiindca atunci acea persoana se deschide fata de tine, este sensibila la fiecare purtare a ta, si in general orice manifestare a ta poate avea un impact foarte profund.

Spirit Intelept

Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)

e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist

''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.

eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.

nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...

Era acea ora anume,specifica-o recunosc chiar si acum , chiar si aici -cea mai draga mie ,si m-a cuprins apoi o senzatie taioasa:dorul


Mi-a luat trei ani sa-i pot spune te iubesc ..mai astept raspunsul lui ... mi-a fost greu ..am vrut sa am certitudinea ca merita , ca e perosoana caruia nu imi va parea rau daca am sa-i spun ...acum stiu ca orice s-ar intmpla din relatia asta nu am nici un regret , decat poate acela ca nu intotdeauna am avut curajul sa-i spun ce simt ...dragoste exista numai ca nu mai vrem noi sa o vedem , nu mai avem timp , traim repede si de-a valma ...si probabil eu am sa-l tot astept ...

Eu una cred ca ai facut cam tot ce ai spus in introducerea ta la acest subiect pentru ca se vede din felul in care te exprimi, din cunostiintele de care dai dovada, din modul in care stii sa raspunzi fiecarui comentariu.
Si apoi asa cum spuneai nici nu mai are importanta daca e asa sau nu (desi eu zic ca ai spus adevarul pentru ca nu aveai de ce sa exagerezi si apoi se vede clar ca nu esti deloc o persoana care sa se laude). Tot ceea ce ai spus ai spus simplu, din suflet, ai descris exact ceea ce ai simtit la acel moment al publicarii coferintei.
Cat despre faptul ca nici o moarte nu te-a atins, inteleg prea bine...desi n-as putea spune acelasi lucru si despre mine. Si stii de ce Cri-Cri? Pentru ca o mare parte din cei la care am tinut cu adevarat au disparut din viata mea din acest motiv lasand o mare durere, mai ales pentru ca pe unii dintre ei i-as fi putut, poate, salva marturisindu-le dragostea ce le-o purtam dar n-am avut puterea sa o fac la momentul oportun, iar acum e prea tarziu.
Dar macar am inteles ca trebuie sa-mi dezvalui sentimentele si sa nu le mai tin ferecate in sufletul meu. Asa ca... spun Te iubesc! celor dragi pentru ca nu stiu daca maine voi mai fi in viata sau daca ei vor mai fi si nu vreau sa dispar cu regretul ca nu am spus ce simteam.
Insa trebuie sa stii Cri-Cri ca pretul pe care l-am platit pana am inteles ca trebuie sa fac asta a fost unul mare.

Am o relatie de 7 ani cu un barbat, sotul meu, pe care nu pot sa spun ca il iubesc, ci il ador, sunt dependenta de afectiunea lui, de tandretea lui, de faptul ca e langa mine in fiecare seara si ca ma trezesc alaturi de el in fiecare dimineata. El reprezinta pentru mine totul si imi vad viata alaturi de el, el va fi tatal copiilor mei, cu el imi fac un camin, el imi umple sufletul de lumina. Totusi, de curand, acum cateva luni, am cunoscut un alt barbat. Desi nu mi-am dorit nici o clipa o relatie, usor usor am ajuns sa tinem mult unul la altul. Acum pot sa spun ca il iubesc, iar el simte acelasi lucru pentru mine. Am vorbit mult, am ajuns sa ne cunoastem destul de bine si ceea ce m-a atras cel mai mult la el este faptul ca gandim aproape lafel. Suntem pe aceeasi lungime de unda, cand eu incep o idee, el o continua cu cuvintele negraite de la mine din minte. Nu am crezut ca pot intalni pe cineva care sa ma inteleaga, sa-mi citeasca sufletul, fara ca macar sa deschid gura. Mi-a fost greu sa incep sa simt ceva pentru el, dar acum merg pe un drum fara intoarcere. Nu vreau sa il iubesc, dar asta simt. Am incercat sa rup orice relatie cu el, sa renunt la tot ce ne leaga, dar nu pot. Mi-am dorit sa devenim doar prieteni, confidenti, sa ne iubim platonic, dar niciuna dintre parti nu e capabila de asa ceva.
Este casatorit. Nu a fost niciodata vorba despre ruperea relatiilor pe care le aveam atunci cand ne-am cunoscut. Nu imi doresc asta nici o clipa. Nu ne vedem aproape deloc. Relatia noastra nu s-a consumat pe deplin, nici nu cred ca as putea sa o fac. Totusi, ce e mai rau: sa faci dragoste cu un strain pentru care nu simti nimic, sau sa iubesti un barbat fara sa il ai fizic? Am constiinta incarcata si stiu ca ceea ce fac nu este corect fata de barbatul meu, ca e imoral si ilegal, dar nu simt ca fac rau! Lui, nu ii fac rau... si nici el nu imi face mie. In fond, imi iubesc aproapele, nuuu? :)
Barbatului meu nu i-am spus nimic, nu as putea sa ii spun ca iubesc inca un barbat. Cu toate astea, ma simte, simte ca ceva s-a schimbat in mine, ca simt mai mult, ca ma framanta ceva in adancul meu. De teama, a devenit barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna. E dulce, atent, tandru, iubitor... Nu-s cuvinte pe lumea asta sa exprime indeajus schimbarea lui. Transformarea asta sper sa fie de durata, dar sincer, sunt destul de circumspecta.
Din cauza vinovatiei ce ma macina, am devenit, la randul meu, mult mai calda, mai atenta, mai dulce si mai iubitoare cu barbatul meu. Pot sa spun ca acest barbat a schimbat in bine relatia mea cu sotul meu. Totusi aceasta influenta poate fi de scurta durata. Mi-e frica de clipa cand voi fi pusa fata in fata cu pacatele mele, cand va trebui sa imi recunosc vina si sa imi indeplinesc penitenta. Mi-e frica sa nu imi pierd sotul, dar nu pot sa renunt la barbatul care imi citeste sufletul in ochi.
Deci, ce sa fie: cinstita sau ipocrita? Voi continua sa fiu ipocrita, pana o sa mi se stranga latul in jurul gatului. Atunci voi vedea ce e de facut.

“Un geniu isi ia ramas bun”

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Nimic nu ma impiedica sa savurez clipele in care motzai in autobuz dimineata, merg pe strada, stau relaxata pe un scaun, manac o mancare delicioasa, fac un dus sau o baie prelungita, ma bag in pat sa dorm, fac curat prin casa...sau sunt cu cei dragi. Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi. Realizezi ca trecutul e mort, viitorul nu a venit iar clipa este singura dimensiune reala in care existi. Aici-acum. Oamenii rateaza clipa fiindca nu o traiesc, mereu incearca sa o "potriveasca" cu trecutul ori se gandesc la viitor imaginandu-si lucruri mai frumoase decat au fost in trecut. Si in tot acest timp, clipa se scapa printre degete.
Se pare ca cel mai greu lucru este sa fii actual, sa traiesti in prezent,sa iei lcururile asa cum sunt, sa nu incerci sa te mulezi dupa concluziile trecutului si nici sa visezi la un viitor mai bun. Trecutul nu poate fi schimbat, cel mult reinterpretat iar in ce priveste viitorul, acesta nu exista, nu a venit si cine poate stii daca ziua de maine va mai veni si pentru el? Moartea poate surveni oricand. Astfel ca ma ghidez dupa o simpla intrebare, deseori retorica:"Ce as face altfel daca maine ar fi sfarsitul lumii sau sfarsitul meu?" Si atunci nu mai pierd vremea cu amintiri, cu planuri de viitor, cu prostii, cu orgolii, cu vesnice nemultumiri, nelinisti...ramane doar ceea ce conteaza.

E o explicatie plauzibila a sintagmei "carpe diem".
Insa nu e decat o viziune personala asupra acestei chestii.
Asa vezi lucrurie tu?
E ok.
Dar asa vezi oare lucrurile?
Nu e doar simpla teorie?
Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi.
Ca sa iubesti viata si sa te iubesti si pe tine trebuie sa-i iubesti si pe ceilalti altfel dovedesti un egoism extrem.
Sa iubesti pe cineva trebuie sa tii cont de trecut ,chiar sa te mulezi dupa concluziile trecutului, altfel neavand trecut sau netinand cont de el, se presupune ca nu poti iubi pe cineva decat numai daca e o iubire flash, fara trecut si fara viitor.

Daca maine ar fi sfarsitul lumii, eu nu cred ca as face nimic.
Ar fi totul in zadar.
Daca ar fi sfarsitul meu iarasi nu as face nimic dar nu din acelasi motiv ci pentru as face multe. As descoperi ca nu mi-ar ajunge inca o viata sa fac tot ce mi-as dori.

Uite un exemplu minunat de cum ar trebui sa traim nu ultimele clipe ci toata viata:
(cred ca am vazut si pe cafenea textul insa merita recitit)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel García Márquez



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

In primul rand vreau sa spun ca sunt insurat si imi iubesc sotia.
Iubirea presupune o mare responsabilitate.Cand te hotarasti sa spui "te iubesc", trebuie sa fii constient ca aproape totul se schimba in viata ta. Nu mai esti tu singur; esti tu si ea.
Iubirea presupune responsabilitate si spirit de jertfa.Te gandesti cum sa faci fericita sotia sau respectiv sotul si nu te mai gandesti numai la tine.
O clipa de iubire schimba fundamental viata, scopul si destinatia fiecarui dintre noi.
Cei care n-au invatat in viata sa fie sclavii clipei in care au spus fiintei iubite "te iubesc" sunt intr-o continua frustrare si in viata asta si in relatie cu Dumnezeu.
Te admir ca citesti Biblia si vreau sa-ti spun ElaKris ca si Dumnezeu ne face o declaratie de dragoste- In VT Ieremia cap31:3 Dumnezeu spune:Te iubesc cu o iubire vesnica de aceea iti pastrez bunatatea Mea!

"Mai ţineţi minte când vă spuneam că Floriiniasi.ro organizează concursul “Cea mai frumoasa declaraţie de dragoste”? Ei, azi am primit mail cu declaraţia de dragoste câştigătoare. Here it is:


Tu ai nevoie de o zi speciala ca sa fii indragostita?
Oare nu am putea sarbatori in fiecare zi iubirea, iubirea noastra?
Nu cred ca un indragostit are nevoie de o zi speciala, o zi pe an pentru a spune te iubesc. Eu iti spun cat de mult te iubesc zilnic, chiar daca de multe ori o spun in gand.
Este nevoie de o zi declarata special?
Tanjesc pe indelete
Mi-e foame si sete
Pe langa bucate
Esti plina de toate
De rau si de bine
Mi-e foame si sete
De tine.
In fiecare zi, sufletul meu iti striga numele, pipaitul sufletului meu e plin de tine, gandul e vorba care ma indulceste pe mine iar gandul meu vine de la tine.
Oricat as incerca si oricum as incerca sa iti spun cat tin la tine si cat te iubesc, nu gasesc cuvinte potrivite, nu pot sa iti spun decat TE IUBESC MULT DE TOT si nu imi este rusine sa recunosc acest adevar.
Pentru sotia mea iubita cu toata dragostea mea….si cred ca am spus tot, mai potrivit nu se poate spune."

asta ii de p-un blog.
am vrut sa dau si linku, da am inchis din greseala dupa ce-am copiat.
szcusze.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vederea tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu,daca as avea o bucatica de viata…

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui,tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata,in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. - Gabriel Garcia Marquez"

...cat de frumos stiu unii oameni sa simta, sa perceapa, sa inteleaga adevaratele comori ale vietii...esenta ei...!

frumoasa reintrare... :).
bine ai revenit pane!

Parerea mea este ca, atat timp cat exista dragoste, nu exista si loc de tradari doar pentru ca 'azi mi te dai toata'. O, da, multi spun ca iubesc , dar ca nu gasesc tot ceea ce-si doresc in partener si incearca sa faca in asa fel incat sa isi compenseze lipsurile cu o alta sau un altul (dupa caz) . Dar asta nu e iubire, caci, atat timp cat iubesti, lupti pentru a descoperi in celalalt ceea ce doresti.

nu, draga, nu Acea dragoste, caci toate imi sunt la fel de importante! astept doar ca eu sa pot spune "te iubesc" fara sa-mi fie rusine de iubire ca o imputinez... forget it, e treaba complicata... tine de pavilionul 2 :)

"nu Acea dragoste, caci toate imi sunt la fel de importante! astept doar ca eu sa pot spune "te iubesc" fara sa-mi fie rusine de iubire ca o imputinez... forget it, e treaba complicata... tine de pavilionul 2 :)"

mah, cand vei intalni iubirea, iubirea aia care te devoreaza... nu aia mintala, rationala... ai sa vezi ca nu te vei rusina de absolut nimic. Sau chiar daca te vei... ratiunea iti va spune una, inima tot pe a ei o sa o tina. Sper sa fii destul de puternic sa-i faci fata. Nu oricui ii e dat sa arda in felul acesta, si asta-i drept... chiar daca-si spun se cred poeti!

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

Draga mea sora Belle(trebuie ca esti frumoasa),

Odata de mult un mare indian Chief dar si Medicine Man,Lame Deer,a spus ca in curind vom trai ca acum 2000 ani pe acest pamant si o vom lua de la capat.
Banii,a zis ca sunt doar niste hartii colorate ce nu au valoare,ne omoram zilnic pt. ei in diverse feluri,slujba,chirii,mortgage etc.ne omoram zilnic pt. a trai...
Este adevarat,ne punem vietile in slujba banilor,un cerc vicios din care nu putem iesi din pacate.

Nu aduc nici o fericire,ne fac insa mereu dependenti de aceste hartii colorate.
deocamdata nu avem incotro,inca nu a venit vremea sa gasim alt mod de existenta,dar parerea mea este sa fim constienti de noi ,sufletul nostru este important,sa nu fim acaparati de bani.

Desigur,sunt bineveniti,caci altfel cum am putea trai?Dar eu personal cat si sotia mea suntem multumiti cu cat avem,traim decent si nu invidiem pe nimeni care au mai mult.Am dori totusi sa avem mai multi bani pt. ca sunt atatea de facut cu ei pt. a ajuta pe cei care nu au si sunt saraci,atatea de facut pt. natura si conservarea mediului,pt. animale si pasari,fratii nostri cu 4 picioare si cu aripi.
Pt. asta ma rog la Dumnezeu sa castig mai multi bani,nu pt. mine,sunt f. modest,am zis candva ca fac 7000-10000$ pe luna,dar umblu cu jeans rupti pe mine si mereu cu t-shirts.
Nu-mi pasa cum arat,am datoria de a trai pt. natura si a o apara si sunt zeci de org. carora le dam bani lunar,avem animalele in gradina,salbatice,si trebuiesc hranite,eu nici nu ma sinchisesc de mancare,ele mai intai sa aiba tot ce le trebuie.

Da,e nevoie de bani si aduc fericirea pt. noi cand putem ajuta pe fratii si surorile noastre,oameni,pasari si animale.
Azi am fost la un supermarket sa fac piata si am cumparat pt. fiecare fata si femeie din magazin cite un trandafir.M-a facut fericit.34 de trandafiri si am fost si mai fericit cand am vazut ce fericite erau,toate m-au imbratisat si sarutat.
Am simtit in suflet fericire si ca pot aduce un zambet,si transforma o zi de rutina pt. ele intr-o zi de bucurie.
Asa vad eu viata,si daca am bani,mereu voi gasi ceva de facut cu ei sa nu-i tin prea mult in buzunare.
I live for today.
Acum intr-o zi cind voi fi platit trebuie sa scot si pe baieti la o bere.Sa nu fie gelosi pe fete.

Draga mea sora Belle,toate acele femei sunt surorile mele ca si tine.
E bine cand esti fericit si faci pe altii fericiti chiar prin un mic gest.Banii sunt hartii colorate,sufletul nostru e unic,dar ne uneste pe toti si ne schimba,ne face mai buni si acesta e un drum adevarat spre intelepciune.

As vrea sa am o gramada de bani sau sa castig la lotto sa pot face mai multe
pt. oricine in nevoi sau pur si simplu sa-i cheltuiesc cu ei,nu plec pe lumea cealalta cu banii in dinti.
Asa am invatat sa fiu si asa sunt in suflet si nu ma pot abtine de a spune ca
iubesc si sunt indragostit de fratii si surorile mele.

I love you very much.
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
.........................................................................................................................
"I am what I am and I don't give a damn."

Ozzy Osbourne

Dear sister,

Daca esti absolventa Grigorescu '73,trebuie ca ai cunoscut 2 prieteni f. buni de-ai mei,Anda si Titu Dragutescu,ei traiesc in Canada de 13 ani.
Eu am absolvit Tonitza in '75,dat la Grigorescu de cateva ori,n-am reusit si am plecat din Ro.in '81.
Am reusit insa in NYC si acceptat pe loc cu bursa de catre Art Students League of NY,la pictura de sevalet,am avut ca prof. pe Jack Faragasso si Robert de Niro Sr.(tatal actorului),am fost buni prieteni totdata.

Dar nu am reusit sa fac nimic cu pictura de sevalet si atunci m-am orientat spre cea comerciala,am lucrat 11 ani ca artist pro.in b.d. la Marvel,DC comics si altele mari din tara de pe coasta Pacificului.
Mai tarziu am devenit illustrator de storyboards,ceea ce si azi fac,de 7 ani acum in advertising pt. cele mai mari agentii din Ny si tara de fapt.

Banii sunt f. buni si sa-ti spun drept,iubesc ceea ce fac,este o arta in sinea ei,mult de desenat,compozitie,colorat doar in magic markers,acesta e medium-ul cerut.Fiecare se orienteaza in viata si pe undeva intervine si soarta.
Am si acum citiva prieteni f. buni inca din liceu,si desigur ca ai auzit de ei,
Stephane Maitec(traieste la Paris de 20 ani),Dinu Pacea(la fel si el e la Paris de f.multi ani),anul asta prin vara s-ar putea ca Dinu sa-mi faca o vizita acasa,anul trecut prin toamna a venit Stef cu sotia.
Am avut prof. buni in Ro.Gheorghe anghel(pictorul desigur),Stefan Sevastre,cu ei corespondez prin scrisori.
O vreme am lucrat cu Titu la restaurari biserici si mozaicuri,am invatat de la el sa pictez icoane pe lemn,dar aici in USA...nu se mai cautau ca pe vremuri.

Ca sa ma numesc artist plastic in sensul obisnuit de galerie de arta nu pot si am rupt orice relatie in acest sens cu arta plastica din Ro.
Sunt un artist comercial,f. bun considerat in meserie si asa im duc existenta,in definitiv traiesc din arta ce creez si azi e cam greu sa faci asta.
Si o fac de 18 ani,freelance,vreau sa fiu liber sa-mi fac timpul cum vreau eu,clientul va avea ilustratiile terminate inainte de deadline si asta e important.

Am sa-ti mai scriu daca doresti.Te sarut,
Love&peace,
Ozzy

Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy

Nu stiu daca este bine sa deviem de la subiectul deschis de Ella dar cred ca oricine poate sa invete un pic din discutiile intre noi doi, Florinele. Pentru ca nu prea vreau sa lungesc vorba am sa-ti raspund numai la urmatoarea intrebare:

"De exemplu biserica protestanta accepta ca nu credinta sau rugaciunea te duce in rai, ci faptele tale. Esti de acord cu asta sau nu?"

Biserica protestanta in care eu am crescut, sau cel putin ce am inteles eu din toti anii astia de cind m-am nascut, m-a invatat ca viata de Crestin este o impletire a trairii in credinta, rugaciune, si dragoste. Cind spun "dragoste" cuvintul este definit exact cum este relatat in 1 Corintei 13:

1 Corinteni 13
1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2 Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest "in parte" se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Deci ce cred eu este ca nu poti trai o viata crestineasca daca cele trei elemente nu sint prezente concomitent. Asa cum nu poti trai numai cu apa, sau numai cu piine, sau numai cu oxygen, ci ai nevoie de toate trei ca sa traiesti, la fel si cu Credinta, Rugaciunea si Dragostea.

Sper ca acuma intelegi care-i pozitia mea.

Important e sa fim oameni. Las e sa ranesti un copil, sa-ti lovesti sotia, sa omori o furnica, sa strivesti o floare, sa taci atunci cind ar trebui sa vorbesti....

Din punctul meu de vedere exista doua tipuri de lasi: cei care, asa cum tu insuti ai sugerat, din instinct de conservare, se feresc sa ia atitudine de teama repercursiunilor sau a incidentelor (de multe ori de natura agresiva) si cei care ii ranesc pe cei din jur pentru ca le e teama sa recunoasca faptul ca ei sint problema...

Primul tip e cit de cit scuzabil din punctul meu de vedere... singura scuza pe care o are al doilea caz este natura sa patologica, altfel e de neiertat.

Cred ca sint si eu lasa: pentru ca n-am fost in stare sa-mi iau viata in miini cu mult mai devreme, ca n-am stiut si n-am putut niciodata sa spun "te iubesc" atunci cind am simtit asta, ca prefer sa resping decit sa cunosc...