cu spor

spor la "filosofari" si "analize". :d

adica sufletul iisus, care era dumnezeu adevarat si om adevarat, "nu se gandea la dumnezeu in acel moment"?

multumesc, mama, acestea eu nu servesc.
am ce manca.
iertati.

cele bune sa se'adune,
cele rele sa se spele.

pr_iulian

multi inainte, cu spor!!

maimuta, spor la facut bebei

jimmy, daca tu pleci, cine ma mai mananca? pffttt...ti-ai pus burta-n rind, si acum ma abandonezi!:))

muncesc de zor/si fara spor ... H. ma duc sa-mi tratez spleenul cu niste Balvenie Malt Whisky !
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

ok...spor la treaba!
nu, nu cred sa fiu cuminte, asta-i un defect...;)

Politia politica a fost un instrument de tortura psihica. Instreaga doctrina socialista se bazeaza pe nivelarea, aducerea la un numitor comun a tuturor membrilor societatii care adopteaza acest sistem. Iar politia politica nu facea decat sa corecteze, prin orice mijloace, "denivelarile" sau sa impiedice orice tentativa de a iesi din uniformitate. Despre niveul intelectual al fostilor ofiteri de securitate, sa fim seriosi, nu cred ca se numeste nivel "intelectual". Cine, in toate mintile si constient de el si de umanitate, ar fi facut asa ceva semenilor sai? Un om inteligent in nici un caz. Te poti lasa convins de un prieten/un nebun/un medic psihiatru, de o personalitate puternica in general, sa renunti la ideile tale, insa nu poti, ca fiinta inteligenta, sa accepti turnatoria si tortura psihica la nivelul la care o acceptau si practicau angajatii Securitatii si colaboratorii lor civili. Atat timp cat renunti la dreptul tau ancestral de a-ti gandi propriile miscari si a lua deciziile cu mintea ta deja nu mai esti un om ci esti o masina. (acum daca il ascultam pe Dostoievsky, omul nu e in stare sa isi asume libertatea proprie sau sa accepte ca altii sa si-o asume in mod responsabil, deci tre sa lase pe altii sa gandeasca ptr el si el sa execute; dar socialismul tocmai despre asta nu era, tocmai asta iti lua, te convingea sa iti vinzi libertatea pe un plan "decent" al vietii tale; iti planifica gandirea, comportamentul) Securitatea avea in 25468 de angajati, dintre care cam jumatate erau absolventi de studii superioare, jumatatea cealalta era formata din absolventi de scoala primara, pana la profesionala si liceu. (diplomele se puteau confectiona, si s-a facut asta cu mare spor; erai dispus sa spionezi si sa torni, iti iesea diploma imediat, puteai absolvi ce doreai tu). Vorbim deci aici de un nivel "intelectual"? O comparatie cu CIA: CIA are cam 18000 de angajati, 68% sunt absolventi de studii universitare si postuniversitare, 78% cunosc mai multe limbi straine. Iar despre intelectualii care colaborau la securitate, platiti sau dintr-un elan patriotic, se pot spune multe. In primul rand ca multi dintre "intelectualii" romani s-au prostituat scriind texte=
creatii" socialist-comuniste. Iar cei ce nu au facut-o, ex. Dinescu, Paler, Goma, Steinhardt, Liiceanu, Plesu, au suportat consecintele. Insa si-au parstrat verticalitatea literara. Doctrina socialista stim cu totii ca are la baza ideologia marxista, bina pusa la punct stintific, altfel nici nu ar fi convins atatia omeni, insa complet rupta de realitate. Insa multi intelectuali au fost convinsi de aceasta ideologie care promitea o pace sociala, egalitate pe toate planurile, o bunastare asigurata fara competitie. In Cehoslovacia (pe vremea acea, acum sunt doua tari) cei mai multi dintre scriitori au devenit membri ai P Comunist, fiind convinsi intelectual de doctrina. Si asta s-a accentuat chiar in perioada Primaverii de la Praga, in care se promitea o reformare econimca si o detensionare a relatiilor intre intelectualitate si partid. Eh, pe urma s-au lasat pagubasi au vazut siei ca nu functioneaza dar au avut libertatea, nu garantata, dar tolerata, sa critice sistemul. Disidenta nu era un fenomen de ratacire individuala ca in romania, era o miscare responsabila, avea un scop, vezi Charta 77. La noi a fost ceva mai drastic regimul, o Pimavara de la Bucuresti (nu ma refer la finalul miscarii de la Praga) nu ar fi fost posibila, exista o prea mare vigilenta, absurda ca si dictatura personala a lui Ceausescu, spre a se ajunge la o disidenta constructiva.
Hai ca am scris deja prea mult:)

1)Este o problema tehnica.

2)CIA nu are nici un amestec.

3)Cat despre Mossad,nu ma pot pronunta pana nu ma consult cu specialista in domeniu,JJC.

Numai bine si spor la treaba in "rezolvarea problemei".

Eu zic
sa lasam politica pe seama politicienilor, ce naiba, sintem aici sa ne mai destindem nu sa ne certam. Daca inca nu va-ti saturat de guristi si de insulte, cititi mai jos ...poate va reveniti


Clasa politica in
romania


"Domnule senator, nu ati
fost atent la cele ce
urmeaza sa spun."
Nicolae Vacaroiu


"In ziua de azi n-as
baga mina-n foc nici
pentru mine."
Irina Loghin


"Batea ploaia cu
grindina, mare cit
singurul testicul al lui
Oliviu Gherman."
Corneliu Vadim Tudor


"Manelele sint un fel de
mamele cu silicon; arata
bine, dar sint false."
Madalin Voicu


"M-am rugat ca Traian
Basescu sa fie
reincarnat, intr-o viata
viitoare, intr-un ciine
maidanez care sa fie
eutanasiat."
Elena Sporea


"Pe Prut a murit cineva.
A murit fratele nostru
ideal si ar trebui sa
tinem pentru el o era de
reculegere."
Adrian Paunescu


"Democratia asta este
cam enervanta."
Ion Iliescu


"Judecatorii nu sint
fiinte de pe alte
planete."
Adrian Nastase


"Se impune acordarea
unor facilitati tuturor
celor care sint de
origine romana."
Damian Brudasca


"...in fiecare copil de
roman se naste un Vadim
Tudor!!!"
Corneliu Vadim Tudor


Si preotii, la fel ca
fotbalistii, intra in
joc cu un vesmint, ceea
ce inseamna ca sint
multe asemanari intre
noi.
P.F. Teoctist


Noi, maghiarii, sintem
apreciati de femeile din
Romania pentru ca sintem
cel putin bilingvi.
Gh. Frunda

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.
Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari. Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav. Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.

Pai uite, daca ti-a placut asa de mult prima "Toparceana", iti mai trimit una si sper sa o gasesti cel putin la fel de placuta...

Pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei.

Intii, fiindca mi-a fost lene...
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Si nici ca Blaga -- futurist...

Al treilea, mi-e imposibil:
Eu dezaprob si versul schiop
Si orice premiu divizibil...
Al patrulea -- sunt mizantrop.

Al cincelea, din fudulie...
Al saselea, fiindca n-am
Incredere-n Academie
Si nici la cine s-o reclam...

Al saptelea, -- mi-a fost rusine...
Al optelea, n-aveam nici eu
Parere bune despre mine...
Al noulea, îmi vine greu

Sã mã prezint cu opu-n mâna
Pe la ilustrii mei confrati
Din Academia Romana,
Sã zic: "E bun -- mi-l premiati?..."

Al zecilea, nu pot admite
Sã fiu invins la handicap --
Si când m-ar scoate din sarite
Le-as da, pardon, cu opu-n cap!

Al unsprezecelea, -- valuta
Reduce-o parte din talent.
Când mia face azi cât suta,
Ori dai un spor echivalent,

Ori tragi oblonul la fereastra...
Si-al doisprezecelea -- nu pot,
Fiindca printre dumneavoastra
E unul cirn si idiot...

Si daca mai vrei sa te delectezi cu "Toparcene", iti recomad "Parodiile originale" (la diferite poezii ale diferitilor alti poeti)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumea minunata in care traim trebuie sa o analizam cu ochiul artistului, nu cu ochiul rece al logicii (mintii noastre).
Si chiar daca mintea si logica ne spun altceva sufletul va percepe ce inseamna corola de minuni a lumii.
Sa fie o definitie a infinitului? Si daca da, ce este dincolo de infinit? Mai necuprins decat infinitul?
Putem noi oare sa intelegem infinitul daca ne aruncam un gand asupra a ceea ce inseamna:
in flori - in ochi - pe buze -ori morminte -
Ce este mai frumos decat frumusetea naturii. Unde putem sa intalnim mai multa caldura si mai multa culoare decat in frumusetea florilor.

De ce cresc florile?
pentru ca au radacina in pamant si le lumineaza soarele. Si le hraneste apa.

Un ciclu complet - un cerc sublim si inchis: PAMANT, CER si APA.
Intre pamant si cer exista apa. Apa se intoarce in PAMANT si de acolo se reintoarce inspre cer.
Apa este fluidul energetic care ne hraneste si care ne ajuta sa facem conexiunea intre cer si pamant, intre pamant si cer.
Tot apa, conexand cerul cu pamantul ne ajuta sa vedem curcubeul.
Sa fie oare CURCUBEUL COROLA DE MINUNI A LUMII?!

IN OCHI: sa ne privim in ochi cand ne-intalnim. Ochii sunt oglinda sufletului. Simbolul ochilor este curatenia sufleteasca.
Sa ne privim in ochi cand ne vorbim, sa nu mintim. Minciuna nu face parte din darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Cand mintim plecam involuntar ochii. De ce?
Pentru ca sufletul nostru stie intotdeuna cand mintim.

PE BUZE: mimica noastra spune multe.
Buzele sunt oglinda sufletului nostru.
Ati mintit vreodata fara sa va tremure buzele? Ati iubit vreodata fara sa va tremure buzele? V-ati suparat vreodata fara sa va tremure buzele?
V-ati bucurat vreodata fara sa radeti?
Ati plans vreodata fara sa va miscati buzele?
Si chiar daca pe dinafara v-ati pus o masca sufletul vostru stie care este adevarul.

ORI MORMINTE:
Trecand prin viata cu sufletul curat ajungem sa plangem (apa) si sa zambim amar in fata mormantului. MAREA TRECERE va fi mai usoara daca acceptam viata cu sufletul senin, curat.
Si mi-amintesc de altceva: ,Opreste Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea '
Ce ruga frumoasa, dar ce importanta are timpul nostru relativ la timpul universal?!

Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric: Sa lasam pe fiecare sa-si traiasca viata si sa o inteleaga . Fiecare are DRUMUL LUI. Ceea ce pentru mine este relevant la nivel de experienta nu este valabil si pentru celalalt: fiecare are nevoie de Propria Experienta. Si fiecare trebuie sa-si gaseasca singur calea spre LUMINA.
Si nu vei putea sa intelegi lumina decat atunci cand esti in intunericul necuprins. In lumina soarelui, lumina in lumina se percepe greu.

Eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina - eu sunt LUMINA.
Lumina in lumina. Si impreuna cu lumina universala, eu, parte a luminii universale potentez cresterea luminii universale.

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,

Luna, este lumina din lumina Universala.
Lumina ei este tremuratoare precum o flacara de lumanare deoarece LUNA ne lumineaza primind lumina.
Si lumina din lumina - care este luna, ma ajuta pe mine-trecator vremelnic prin aceasta lume -si care sunt DOAR o luminita, sa sporim
impreuna taina cea mare a intunericului.
Care este aceasta?
Unde este INTUNERIC este si LUMINA.

asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte

Asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister- Lumina din lumina, ma cufund in intuneric. Mi-e putin frica si ma cutremur de Intunericul din jurul meu. Lumina inca nu pot sa o vad.
Prea necuprins e INTUNERICUL.
Bajbaind in intuneric, tot ce e neinteles se schimba in intelesuri si mai mari.
Intunericul te cuprinde si te simti nestiutor si firav.
Sufletul tau e curat dar oare, mai reusesti sa vezi LUMINA?

In timpul unei filmari, am facut mai multe imagini "muncitoresti" cu oamenii de la trupa de teatru "voua"; imagini care s-au vrut apolitice, nu comuniste,nu capitaliste, si care sa faca misto de un mediu si de o stare care exista in orice hala de productie in care intri in Ro - exista un sentiment special pe care am incercat sa-l definesc; o sa pun pentru onor lunetishtii la www.fotografu.ro/lamunca citeva imagini muncitoresti contemporane, care definesc acel extraordinar si romanesc principiu de supravietuire: "merge si asa"
Am fost si am facut un reportaj acum citiva ani la uzina Daewoo de la Craiova; nu o sa uit niciodata figura unui specialist coreean, care in primele 24 de ore de stat in Ro era sa cheleasca si a invatzat bilbiind cuvintele esentiale, "nu asa" si "merge si asa". Trebuiau bagate niste boltzuri in pistoane; muncitorul roman lua ciocanul si triosc, baga boltzu; coreeanu se facea verde si spunea "nu asa" si muncitorul zicea vesel "merge si asa" ; adica ce sa incalzeasca el pistonu` si sa se friga sau ce sa dea cu vaselina pe boltz, daca poc cu ciocanu si "merge si asa".

Poza cu fumul si cimitirul si ogorul si taranul, mie mi-a placut oarecum pentru ca e foarte filmica si pare permanenta; adica mai sus de cimitir, e unu` care arde niste frunze, si intre fum si cimitirul de rigoare e unu` care ara impietrit pe vecie un coltz de ogor cu un cal si un plug de lemn. Mai sus e alt pamint frumos arat dar nu e al lui... Cum nu are spor acolo ramine in cadru intre fumul impietrit si cimitirul primavaratec. Copacul asimetric nu face decit sa imparta cadrul ca o tabla de shah. Exista miscare si impietrire deopotriva...dar poate toate astea nu le vad decit eu. De aceea e buna o discutie la gura sobei...

interesant este faptul
ca in general
noua ne place caldura
si soarele.
marea si muntele.
ce sentiment minunat
trebuie sa ai
cand te intorci
acasa la ai tai
si nu-ti pasa
ca frigul,
ceata si PLOILE
te invaluie
dorind sa-ti rapeasca
bucuria intoarcerii.
dar nu pot,
nu-i asa?
mama

negatie: n-are legatura cu esenta sau cu lipsa de vedere ori de viziune.

substantiv: efortul (tau)

alt substantiv: beneficiar (sunt pan'la urma, eu)

concluzie: inghit, ma enervez, inghit din nou, si am sa-nghit cu spor mult timp de-aci-nainte, pan-o sa fac un site al meu ...that' s all!
...iar intre timp, concluzia o s-o rumeg tare si cu fortza!

In gand. ...hai, hai...pe sub flori ma leganai...(:

Daniel, iti multumesc pt re-instituirea accesului la integralitatea facilitatilor (mail, crearea de noi subiecte) pt login-ul meu.

Dupa cum stim, nu am avut dreptul la cele mentionate-n paranteza de mai sus, ulterior aplicarii noii "constitutii", desi ar fi trebuit sa-l am si asta conform ei. Am fost pe-atat de-"activ" pe cat de (ne)definita a fost "activitatea"-n noua constitutie.

Moment in care nu m-am "sburlit", ci numai am reactionat. Cu folos; asadar, problema fiind acum rezolvata, din partea-mi e-ngropata.

Numai bine si spor la treaba.

mie sincer mi-ar placea sa am topul mesajelor in stanga.
Si...o nuantza nitzelush mai vie.
I-asa de trist gri-ul asta ...
In rest ...numai bine.

A! Spor la treaba!:)

Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."

Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Detaliez un pic si pentru cei ce sunt prea bine informati : Franta nu e o tara în care depui dosar de emigrare. Nu are nici un interes sa culeaga toti parazitii lumii si sa-i tina pe RMI. Franta te ia pe termen scurt sau mediu cât are nevoie de tine, si asta înseamna sa muncesti cu spor, dar pe termen lung trebuie sa dovedesti ca esti un plus pentru tara si nu un minus. Daca esti strain si ai terminat ce ai avut de munca, separarile sunt cordiale, te întorci acasa. Daca ai lucrat multi ani, ai dreptul la somaj ca orice francez. Daca ai lucrat si mai multi ani, deja esti cetatean deci ai dreptul si la RMI, în continuarea anilor de somaj. E normal ca un stat sa selecteze oamenii cei mai capabili si sa le acorde sprijinul social neconditionat dupa ce te recunoaste oficial ca asimilat. Pâna atunci, dupa ce un strain termina de muncit în Franta, se subîntelege ca se întoarce acasa si cere de la statul lui RMI si ce mai vrea sufletul lui, asa cum francezul care a muncit un pic în SUA va primi RMI de la statul francez si nu de la cel american.

Iar de oameni care când se gândesc sa emigreze întreaba prima data cât e RMI-ul din tara vizata, e plina lumea.

In concluzie, nu gasesc nimic nelalocul lui în toata organizarea sistemului fiscal & social.

Dar ma distreaza cei care dupa ce spun ca recesiunea merge pe crestere economica, spun altora ca nu sunt bine informati.