comentarii

cu trup si suflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''Suferinta umana apare din falsa cunoastere a sufletului'' - de Blanca la: 06/06/2005 17:17:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Toate religiile,toate credintele au la baza teoria nemuririi sufletului.Oamenii,de toate rangurile au formata ideea constiintei. Aceasta"trestie cugetatoare " sau "animal biped" cum a fost denumit omul,se straduieste toata viata sa creeze o armonie intre trup si suflet,intre suflet si suflet,intre suflet si Demiurg.Constient mai mult sau mai putin omul in viata face asta.
Personal cred ca suntem creati material si spiritual cu un anumit "bagaj" genetic si spiritual,atat cat suntem constienti de bagajul genetic suntem si de nemurirea sufletului.
Toate actiunile spirituale au ca explicatie nemurirea sufletului.
Toti suntem egali in spirit dar nu si in minte,ideea e cat si ce facem noi ca sa aflem ceva,sa sustinem si sa raspandim.
trup vs suflet - de Amnesssia la: 17/09/2006 21:54:02
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
frumusetea sta in ochii ce privesc...sa va zic ceva frumusetea e creata de ce in interior...cu cat exista armonie interioara cu atat esti mai frumos am vazut un comment k sunt pers frumoase dar rele...pai cand vezi un caracter dezastruos ajungi sa nu mai admiri statui de piatra ... problema ca omul are instinctul sa se uite la suprafata...vorba cuiva ce e placut ochiului...nu stiu eu zic k psihicul e mai important te faci placut pentru personalitatea ta nu pentru cum aratzi iar frumusetea e subiectiva si chiar trecatoare...eu zic devoltati-va abilitatile psihice...mintea umana e capabila de multe ce trimite subconstientul altor persoane e important...vrei sa fii apreciat? depinde doar de gandire...sta in forta de a comunica si de a actiona...succes si inca ceva un om imperfect e mult mai frumos decat unul perfect( unii pot deveni complexatzi iar altii invidiosi ) asa ca lasatzi perfectiunea ca nu exista suta la suta.....frumos e sufletul si ce poti darui..;)
Rugaciunile Parastaselor - de pr Iulian Nistea la: 31/12/2003 09:05:49
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Eduard.

Despre rugaciuni mai intai:


  1. Ca lucrurile sa fie mai exact intelese, vreau a spun dintru inceput ca rugaciunea este o manifestare fireasca a iubirii (altminteri, ea nu e decât vorbe goale - sigur, insa, noi oamenii, suntem fiinte "amestecate" si nu e cazul sa intram in logica lui sau-sau). Astfel, rugaciunea e un fel de imbratisare (in duh), de fel de invaluire (in duh) a iubirii. Si cum iubirea si duhul transcend acestea lume materiala, rugaciunile "penetreaza" distantele si timpul si aceasta lume.
  2. Cand e vorba de "rugacinile Bisericii", mai intervin niste nuante. E vorba de rugaciunile unei comunitati care formeaza Trupul lui Hristos in acel loc. Rugaciunile din biserica/parohia mea sunt cu adevarat rugaciunile Bisericii lui Hristos, ale Miresei lui Hristos.

Despre moarte, rai-iad, starea sufletului:

  • Pentru noi, crestini, moartea este doar o trecere, iar raiul si iadul sunt in primul rând niste stari: starea de iad (omul îl refuza pe Dumnezeu - cam cum au facut si fac duhurile rele, demonii) sau starea de rai (omul, cu pacate si patimi si lipsuri cu tot, îl primeste pe Dumnezeu, e cu fata la Dumnezeu).

    La aceste lipsuri si patimi si pacate se refera Apostolul când spune dupa moarte sufletul va trece ca prin foc: sufletul trece in lumea duhurilor cu toate ale lui, cu toate atasamentele lui fata de aceasta lume trecatoare; si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa, intre doua vointe si tendinte: intre tendinta pusa de Dumnezeu in om, ca sufletul sa "urce" (limbajul e obligatoriu impropriu) catre El, si tendinta sa proprie ca sa ramâna cu lucrurile de care s-a atasat în aceasta lume. Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente, intrate in noi insine (cum arde doctoul niste negi, niste veruci); si asta doare, cu atat mai mult cu cât aceste atasamente sunt mai adânci si mai puternice. Dar sunt niste legaturi care trebuie sa fie taiate...
  • Ei bine, pentru acestea trebuie sa fie sufletul pregatit, iar noi, fiecare dintre noi, ar trebui sa avem constiinta de a-i ajuta pe semenii nostri sa inteleaga si sa treaca peste, sa treaca cu.
  • Aceasta pregatire se face, în mod normal, într-o viata: in general, daca te uiti in jurul tau la oamenii mai in varsta, cei mai multi dintre ei deja au ajuns la o anumita constiinta a desertaciunii ("desertaciune sunt toate câte nu ramân dupa moarte" - zice o cântare de la înmormântare). Apoi, întreaga viata crestina este o viata cu Hristos cel mort si înviat, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
  • In sfârsit, Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" sunt mai mult decat rugaciuni: sunt niste ritualuri (uneori complexe), in care se citesc (sau se cânta) texte din Scripturi sau "poeme" care ajuta sufletul pe acest drum (si adesea, îi ajuta si pe cei care participa la aceste slujbe sa inteleaga mai bine si sa'si indrepteze viata).
  • Când noi spunem ca omul este trup si suflet (sau: trup, suflet, duh), în fapt nu vorbim de niste "parti" ale omului. Sufletul si trupul sunt atât de strâns unite, ca putem spune ca sunt una. Ei bine, când vine vremea ca sufletul sa se desprinda de trup, nu e usor:
    • omul poate fi speriat
    • omul poate fi debusolat de intrarea intr-o lume cu care nu s-a facut familiar deja din aceasta viata
    • omul are lipsuri, pacate si patimi
    • omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata

  • Relativ la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg):

    • Se zice deci ca 3 zile sufletul sta primprejurul corpului
    • Se zice deci ca apoi, pâna la 40 de zile, sufletul calatoreste prin toate locurile prin care a fost in viata, rememorandu-si tot trecutul (si in a 40-a zi s-ar produce o "judecata partiala" - insa aceasta inca ar trebui explicata, ca nu e deloc un soi de judecata de tribunal...)
    • La 1 an (si apoi in fiecare an) sunt pomenirile anuale care exista in multe traditii religioase.

  • Mai se face apoi, dar nu e un obicei general, la câtiva ani de la moarte, cam când se socoteste ca descompunerea s-a implinit desavarsit (în România la 7 ani, ca e mai umed, în Grecia la 3 ani, ca e mai uscat), o pomenire mai speciala, cu un ritual de dezgropare solemna a ramasitelor (a oaselor), care sunt unse cu mir, in semn de respect pentru trup, creatia lui Dumnezeu, si sunt puse la locul lor. E si o modalitate indirecta prin care se descopera sfintenia unor oameni (ramasitele unor oameni sunt bine-mirositoare, fac minuni etc.).

In final, acum cred ca intuiesti si singur care e rolul si folosul acestor rugaciuni si ritualuri pentru cei adormiti:


  • ne rugam Domnului pentru ei
  • ii ajutam, ii sustinem (dar nu bocind, obicei pagân din unele locuri, care în fapt îi trage oarecum în jos)
  • ne ajutam pe noi insine

Doamne ajuta.

An Nou plin de bucurii !

pr Iulian

#7485 (raspuns la: #7008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rugaciunile Parastaselor: Nedumeriri - de (anonim) la: 03/01/2004 09:20:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua!

Am citit cu interes explicatiile privitoare la invataturile si practicile Bisericii Ortodoxe in legatura cu cei care au murit. Totusi, am cateva nedumeriri la care m-as bucura sa primesc raspuns din partea pr. Iulian.

Eu sunt inginer de profesie si, daca totul merge bine, spre sfarsitul anului imi voi termina teza de doctorat in inginerie electrica. Pe langa aceasta, sunt foarte pasionat de citit. Printre altele, am citit si Biblia, deoarece cred ca orice om, care se respecta si vrea sa aiba o buna cultura generala, trebuie sa o citeasca. Orice s-ar spune despre ea, Biblia a fost si este cea mai raspandita si citita carte din lume, a influentat cel mai mult omenirea si doar un ignorant in materie de cultura poate sa spuna ca nu este interesat sa o citeasca.

Dar, sa revin la subiect. Mi se parea normal ca explicatiile pe care le-ati dat sa fi fost sprijinite de niste texte din Biblie. Prin urmare, as dori sa aflu ce argumente biblice aveti cand faceti urmatoarele afirmatii:
- sufletul trece in lumea duhurilor (...) si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa. (...) Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente
- Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" (...) ajuta sufletul pe acest drum
- omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata
- referitor la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg)

Invatatura Bibliei este ca "orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori" (Deu 17:6, Mat 18:16, 2Co 13:1, etc). Biserica Ortodoxa spune ca invatatura si practicile ei se bazeaza pe Biblie si pe Sfanta Traditie. Cum se procedeaza, insa, atunci cand Biblia si Traditia (sau traditiile, asa cum ati mentionat) nu converg, ba chiar exprima opinii contrare?

Cum raspunde Biserica Ortodoxa la acuzatiile protestantilor si neoprotestantilor, care spun ca ritualurile pentru cei morti sunt de origine pagana si au fost imprumutate din religiile orientale?

Cand este vorba de deosebirile dintre Biblie si Sfanta Traditie, cum se aplica invatatura apostolului Pavel din Galateni 1:8-12?

Cata greutate au principiile biblice in invatatura Bisericii Ortodoxe? Exista principii biblice care astazi sunt depasite, sau Biblia continua sa ramana autoritatea suprema, cand este vorba de credinta crestina?

V-am scris din punctul de vedere al cuiva care este in cautare sa se documenteze atat cu privire la invataturile bisericilor traditionale (ortodoxa si catolica), cat si cu privire la invataturile bisericilor protestante si neoprotestante.

Am acasa mai multe traduceri ale Bibliei: romana, franceza, engleza si spaniola. Pentru varianta romana, prefer traducerea facuta de Cornilescu. Chiar daca nu este populara printre clericii ortodocsi, consider ca limbajul este mult mai apropiat de limba romana moderna, care se vorbeste astazi in Romania, decat cel al traducerilor care poarta sigla Sfantului Sinod de la Bucuresti. Mai mult, aceasta traducere se poate gasi si in format electronic, devenind astfel si mai interesanta cand se doreste gasirea rapida a locurilor in care Biblia trateaza un anumit subiect.

As dori sa stiu, de ce Biserica Ortodoxa se incapataneaza sa accepte traducerea lui Cornilescu, care a fost un student si absolvent eminent al Facultatii de Teologie ortodoxa din Bucuresti, si continua sa puna in vanzare traducerea lui Gala Galaction si alte traduceri de acest gen, care utilizeaza o limba romaneasca arhaica, plina de exprimari slavone, pe care nici acum 150 de ani nu le mai gaseai in limba romana vorbita in popor si care fac lectura Bibliei deosebit de plicticoasa si neatragatoare. Este oare o strategie a Bisericii Ortodoxe Romane prin care urmareste sa-i tina pe oameni departe de Biblie, astfel incat preotii sa poata da orice fel de invataturi, fara ca cei care-i asculta sa-i poata verifica? Daca nu ai o traducere a Bibliei in limba pe care o vorbesti zilnic, cum se pot implini cuvintele din Ps 119, care spun "Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. (...) Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!" ?

M-as bucura daca as primi raspunsuri la aceste intrebari.

Cu respect,
Tavi
#7552 (raspuns la: #7485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Banuiesc ca prietenii nostri - de Daniel Racovitan la: 10/02/2004 07:18:05
(la: Jean Marie Le Pen redivivus)
"Banuiesc ca prietenii nostri de pe forum din acea regiune sunt trup si suflet alaturi de Jean Marie. Ma insel cumva?"

Uite, fraza asta o gasesc de kko., o provocare ieftina.
Spuneai ceva de prostia agresiva de pe forumuri?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
matei bumbutz - de Qbelle la: 31/03/2004 06:58:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
am vazut si eu galeria, se cunoaste ca a pus trup si suflet in multe din fotografiile acelea. Desi nu sunt un fan Bumbutz neaparat (nu ca as fi in masura sa-mi dau cu parerea mai mult decat ca si simplu privitor), trebuie sa spun ca am fost impresionata. Si simteam nevoia s-o fac si public.
Q
#13062 (raspuns la: #13051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. hgrancea - de Paianjenul la: 09/04/2004 13:08:47
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
...La "provocarea" ta (pt. paianjen#13028, de hgrancea la Tue, 30/03/2004 - 18:08) voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de mine insumi, despre SUFLET - evident FARA a avea pretentia ca opinia mea este "ultimul cuvint" care poate fi spus in acest domeniu.



--- Ce este "sufletul omului"? ---


- NIMIC mai mult decit SPIRITUL sau PERSONALITATEA lui.

...Nu am auzit niciodata afirmindu-se despre un bebelus de doua-trei luni - sa zicem - ca ar fi o persoana

spirituala / culta / inteleapta / pioasa / demna / cinstita / modesta / obtuza / ignoranta / aroganta / perversa / malitioasa / perfida / talentata / emotiva / sobra / prudenta / impulsiva / temerara /etc...

Toate trasaturile de caracter ale unui individ vor apare si se vor manifesta numai dupa ce creierul respectivului individ va fi atins un anume nivel de dezvoltare si maturizare intelectuala si emotionala, dupa ce acest individ a devenit CONSTIENT ca EXISTA... si are facultatea de a observa, analiza, sintetiza, asimila informatii, elabora idei... numai cind are deja VOINTA, si deci facultatea de a lua decizii, atitudini... in anumite circumstante... etc. Toate acestea sint strict legate de activitatea celui mai COMPLICAT si mai COMPLEX dintre toate organele: CREIERUL - singurul organ care pe linga functii strict fiziologice raspunde si de domeniul pshihic/intelectual al unui individ. Procesul de formare a caracterului si a personalitatii inceteaza in momentul in care creierul pierde controlul acestui domeniu, acest fenomen avind de obicei loc la moartea (creierului) individului. In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia, asa cum este imprimata orice fel de informatie in memoria unui calculator de unde poate fi "rechemata" si intrebuintata/alterata, dupa nevoie.

--- Poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului? ---

- NU.

Luat IZOLAT de trupul individului, SUFLETUL/SPIRITUL nu e decit un set de informatii care, asemenea unui program de calculator de pe un CD/floppy, e INUTIL, ATITA TIMP CIT nu exista un calculator care sa-l citeasca/activeze.

(... Cind creierul MOARE, caracterul/personalitatea individului "ingheata" in forma in care l-a surprins momentul mortii creierului).

--- Este muritor sau nemuritor? ---

- Este MURITOR - la sensul PROPRIU.

(...Poate sa fie "nemuritor" doar in sens figurat: o persoana poate sa "traiasca" si dupa ce a MURIT... in functie de mostenirea spirituala - idei, influente, creatii artistice, etc. - pe care le lasa posteritatii...).


...ASA inteleg EU, ca exista si functioneaza "sufletul omului"... NU pot sa DEMONSTREZ ca intelegerea mea e cea CORECTA... dar, e o interpretare care SATISFACE logica mea...
Mesaj de Sfintele Paşti - de SB_one la: 10/04/2004 08:13:48
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13663 (raspuns la: #13658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mare dreptate ai.... - de (anonim) la: 02/06/2004 07:03:49
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
Iti citesc mereu randurile tale...esti sincer si deschis...si imi place enorm cum gandesti....daca fiecare barbat ar gandi asa.....dar....mesajul de mai sus doream sa nu se termine...e mult adevar in tot ce ai scris....sa ne scrii mai mult sau sa le scrii mai mult barbatiilor din ziua de azi care au uitat ca FEMEIA ESTE MAI PRESUS DE ORICE ... O FIINTA CARE ARE NEVOIE DE IUBIRE...TRUP SI SUFLET ...SUFLET SI TRUP
#16067 (raspuns la: #14896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Texte din Biblie - de LMC la: 07/07/2004 00:46:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
1 Thessalonians 5:23
Hebrews 4:12
Job 32:7-9
Ecclesiastes 12:6-8

Omul = Trup + Suflet + Duh

Trup = Muritor

Sufletul = Poate fi Muritor, poate fi schimbat.

Suflet + Duh = Nemuritor

Duh= Nemuritor

Suflet = Constientul Omului (Personalitatea Omului)

Duh = Spiritul dat de Dumnezeu Omului; creat inainte de Suflet si Trup



about soul... - de enigmescu la: 04/08/2004 05:25:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
intrucat nu am acum destul timp la dispozitie sa dezvolt aici un comentariu pe tema adusa in discutie, am sa va dau cateva adrese pe net de unde va puteti documenta cu privire la acestea. din pacate materialul este destul de vast si va necesita multa rabdare din partea celor interesati spre a-l putea parcurge tot si a gasi lucrurile concrete. insa mai tarziu am sa incerc eu sa fac un mini-rezumat si voi cauta sa explic ce e cu sufletul omenesc.
1. http://www.bisericasfstelian.ro/revista/8.html
2. http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/ingeri.shtml
3. http://www.sfaturi-ortodoxe.fx.ro/
4. http://biserica.org/Publicatii/1995/NoVII/02_index.html
dintre acestea cel mai bine pus la punct mi s-a parut a fi al treilea. cititi, documentati-va si puneti la suflet cele descoperite, nu le ascundeti sub obrocul neincapator si intunecat al mintii, fiindca judecata fara simtire e ca trupul fara suflet!!!

just me
ozzy - de enigmescu la: 08/08/2004 12:29:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
nu stiu ce-ai sa crezi dupa ce vei citi acestea dar trebuie sa ti le fac cunoscute: Sf. Nicolae, un mare invatator si binefacator al bisericii crestine, desi era f. bland din fire, cand a venit in fata lui Arie, vestit pt. tendinta lui sectara (dealtfel curentul caruia i-a dat nastere si-a luat numele tot de la el- arianismul), asadar Sf. Nicolae vazand ca nu vrea sa se lepede de erezie si ca atrage pe altii dupa el sfasiind biserica, i-a tras o palma de a rasunat intreaga incapere sinodala in care se adunasera episcopii intregii lumi. si asta nu din rautate sau din invidie (sau mai stiu eu ce), ci din parerea de rau pt. crestinii care se lasau ademeniti de invataturile ariene si nu mai ascultau de biserica. iar Nicolae e unul dintre cei mai mari sfinti praznuiti de ortodoxie. daca el a facut asta intru apararea credintei, iar Petru a taiat urechea slujitorului in apararea lui Hristos, atunci eu de ce sa nu ma revolt si sa nu iau atitudine? nu ma aseman pe mine cu ei si nici nu vreau sa creada cineva ca am tendinte inchizitorii, dar adevarul de credinta se pastreaza si prin lupta.
daca vrei exemple de oameni sfinti care au trait dupa modelul lui Hristos, atunci trebuie sa iei un calendar crestin si sa citesti numele celor inscrisi acolo. ei sunt doar un infim procent din totalul celor care si-au dat viata martiric sau si-au inchinat-o prin infranare caii crestine. multi dintre acestia ne amintesc pana in ziua de azi de viata lor desavarsita prin trupurile lor care au fost daruite de la Dumnezeu cu: neputrezire, savarsire de minuni, curgere de mir s.a. spre deosebire de alte credinte care se inchina la zei de tot felul si-si aroga legaturi cu divinitatea, crestinismul autentic practica pana in ziua de azi cultul sfintilor, exact asa cum l-au practicat primii crestini. dar aceasta credinta se bizuie in primul rand pe un fapt fara precedent in istoria omenirii: HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! acesta este temeiul credintei crestine si tot acesta e temeiul pt. care nu ne inchinam lui Budha, Zoroastru, Mahomed... Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu intrupat iar trupul Sau, ca o pilda despre ce va fi la sfarsitul veacurilor cu trupurile oamenilor, s-a aratat inviat la f. multi dintre ucenicii Sai. asta spre deosebire de ceilalti fauritori de sisteme filosofice sau de asa-zise credinte care zac cu trupurile in aceleasi morminte in care au fost pusi.
un Sf. Parinte zicea ca "nu ma tem de moarte, ci de vesnicia ei". tot asa si eu, ma tem mai mult de moartea sufletului decat de moartea trupului- ca in fond la asta se refera. moartea sufletului inseamna trecerea intr-o stare de vesnica neodihna, unde "viermele cel neadormit" (constiinta proprie) nu inceteaza sa te mustre pt. faptele rele savarsite in viata si unde te chinuie gandul trairii departe de comuniunea cu Dumnezeu si Sfintii Sai. si fiindca atunci (in rai, dupa judecata universala) vom fi "ca ingerii in ceruri", deci fara placeri trecatoare si "nevoi pamantesti" (cum ar fi de pilda sexul), faptul ca multi din cei dragi ai nostri vor fi in iad nu va avea de ce sa ne mustre, fiindca la fel ca si noi au avut putinta de a savarsi preceptele Scripturii si libertatea de alegere intre bine si rau. iar "rai" inseamna starea de deplina pace si bucurie alaturi de ceata sfintilor, bucurie manifestata in mod obiectiv prin savarsirea Liturghiei Ceresti.
sa citim pilda bogatului si a saracului Lazar... cata profunzime, cata dreptate si acuratete in exprimarea celor ce vor fi!... un lucru e cert: odata trecut dincolo nu mai poti face nimic, atat pt. salvarea sufletului tau cat si pt. a celor ramasi in viata. aici e pilda. trebuie sa te ostenesti sa faci totul ca sa-ti castigi o inviere buna la venirea lui Hristos. altfel trupul tau va invia doar pt. a merge la chinuri. cam cum zice romanul: dupa fapta, si rasplata! si apropo de trup, spune cineva dintre Sfinti ca "trupul e o buna sluga dar un rau stapan"... asta este in totala concordanta cu ce scrie in Biblie: trupul slujeste acum pt. desavarsirea sufletului, nimic mai mult. iar daca va reusi aceasta, atunci amandoua, si trupul si sufletul, se vor indumnezei (atentie ca nu am spus "vor fi dumnezei" sau "ca Dumnezeu"- asta a fost greseala primordiala!). fara trup, dealtfel, sufletul nici nu s-ar putea manifesta intr-o lume fizica cum e pamantul. de aceea zice ca "va fi un cer nou si un pamant nou", ca toate vor corespunde noilor cerinte ale trupurilor spirituaizate. prin trup spiritualizat intelegem "patruns de spirit", asa cum a fost trupul lui Hristos care putea trece prin usile incuiate.
si ca un ultim aspect, cine pacatuieste in trup acela pacatuieste si in sufletul sau, dupa cum cine pacatuieste in sufletul sau nu poate pacatui in afara trupului. pt. ca in asa fel sunt alcatuite toate acestea ca nimeni sa nu aiba motiv de impotrivire la judecata zicand ca ori numai sufletul, ori numai trupul e pacatos.
multam pt. rabdare.
ca o paranteza, mesajul este adresat si celorlalti.
just me
#19368 (raspuns la: #19146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si comentariu ...psihologic - de mauna kea la: 12/08/2004 17:59:32
(la: Din viata)
am fost si clara si angelica si carna si cu buza sparta
ca si clara n-am fost de nici un folos angelicai care n-a apreciat deloc comentariile mele intelepte si perspectiva obiectiva (si total lipsita de simpatie) pe care i-o ofeream asupra intamplarii
ca si angelica putin imi pasa de cine are dreptate si ma asteptam ca prietenii sa fie cat pot ei de subiectivi, adica trup si suflet alaturi de mine
carna fiind mi-a pasat atat de putin de angelicele istorice incat le luam chiar apararea daca baiatul meu cu buza sparta rabufnea intarziat la adesa lor
Viata de dupa moarte...ca raspuns al comentariului tau Paianjenu - de dinisor la: 20/08/2004 21:51:04
(la: Viata dupa moarte)
Modul in care iti expui punctul de vedere este interesant. Ma face sa ma gandesc la cateva intamplari ce au avut loc in existenta mea in ultimii ani. Si incerc, prin prisma teoriei tale, sa le plasez la pct.1. pct.2.
Ideea este ca dupa pierderea celui batran, viziunea asupra vietii mi s-a schimbat radical. Si dintr-o pragmatica si sceptica totalmente am devenit deschisa noului, necunoscutului si dornica sa patrund pe acest taram al vietii de dupa. M-am intrebat de multe ori ce se va intampla cu mine, dupa ce tic-tac-ul fizic va inceta sa bata. Traiesc cu speranta ca ii voi reintalni pe cei dragi care s-au dus deja. Asta ar fi linistitor si ar inlatura incertitudinea privind moartea, ca act in sine. Pe de alta parte insa, reintalnindu-i nu inseamna ca ne intoarcem cumva de unde am plecat, adica sa fiu din nou fiica tatalui meu si nepoata bunicii mele? Ce se intampla atunci cu evolutia? Cum ma despart in cazul asta de viata actuala, de identiatea actuala? Sau poate ca nu e menit sa ne rupem cu totul de identitatea actuala? Poate ca putem (avem voie) sa luam cu noi partea buna si frumoasa a eu-lui actual si sa perpetuam valorile mai departe in viata urmatoare...? Ti s-a intamplat vreodata sa cunosti , sa stii, sa poti sau sa reusesti fara ca macar sa te fii pregatit vre-o clipa pentru acel moment? Sa poti raspunde fara a fi citit despre? Sa poti alina, fara a intelege de unde vine intelepciunea vorbelor tale? Sa poti reusi fara a te simti stapan pe tine? Ei bine, cateva din aceste trairi le-am experimentat. M-au surprins si m-au bucurat! De aceea spun si sper ca vom primi o viata viitoare care ne va da dreptul sa perpetuam proiecte incepute si neterminate, trairi si dorinti, vise. Ca va muri si trupul si sufletul de acum , nu stiu? Ca sufletul e vesnic, iara nu stiu... Si nimeni nu s-a intors de acolo sa ne povesteasca.Tot ce stiu este ca intotdeauna mai e o sansa.Caci omul fara sperantza e un pustiu. Mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi va afla adevarul.
Cu stima,OM
#20034 (raspuns la: #16652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Biserica si afuriseniile... - de ampop la: 27/08/2004 10:02:31
(la: "Biserica afuriseste administratia PSD")
Termenul generic de 'biserica ortodoxa' care afuriseste administratia PSD pare sa fie mult prea bombastic. O fi biserica ortodoxa 'biserica neamului', nu vreau sa-i ofensez pe credinciosi autentici si pe bunii preoti ortodocsi care au murit in har de sfintenie...dar...de circa 60 de ani Biserica Ortodoxa, mai bine spus marii ei ierarhi, sunt trup si suflet alaturi de Stat. Care a fost acela...comunist, 'democrat'...In anii '50 a fost complice la desfiintarea bisericii surori unita cu Roma,la exterminarea preotilor greco-catolici la Sighet, Pitesti, Canal...Ceausescu l-a determinat pe Teoctist sa-i preamareasca 'opera' si sa fie de acord cu demolarea bisericilor din Bucuresti. Pr.Gheorghe Calciu Dumitreasa a facut ani grei de puscarie iar ierarhii ortodocsi l-au infierat cu manie proletara. Dupa '90 Teoctist s-a retras putin, cateva luni, de frica oprobriului public, dar cum a scos Securitatea capul, l-a scos si el din vizuina. Preotia a devenit o afacere. Se construiesc sute de biserici, pentru preoti si nu pentru credinciosi, un fel de birouri notariale sau cabinete avocatiale, afaceri de familie. Azile de batrani sau case de copii mai rar. Comunismul i-a invatat pe preoti ceva, religia este 'opiu pentru popor' si dupa '90 dau mult 'opiu'. Atei notorii mai demult isi fac 'cruci' ostentative, pana la buric, in fata camerelor de luat vederi. "Soborul de preoti" binecuvanteaza monumente, birouri dar si stabilimente rau famate.
Ma gandesc daca treaba asta cu 'afurisenia' o fi venind de la sectia securistica a Bisericii care ar vrea sa promoveze alianta PD+PNL... cine stie. Schimbarea o fi necesara, dar fara imixtiunea popilor...Preotul sa ramana preot si sa nu faca politica. Si in Marea Adunare Nationala a lui Ceausescu erau ceva popi, daca imi aduc bine aminte, poate gresesc?...

Mario
Paianjenul - de carapiscum la: 01/09/2004 18:37:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iti raspund tie acum fiindca Pt. Destin am nevoie de mai mult timp si, asa cum mi-a recomandat, n-am sa mai stau pana tarziu (dupa ora 1 noaptea) sa-i scriu.

Notiunea de moarte comporta doua intelesuri: spiritual si fizic. In credinta crestina moartea este vazuta ca o trecere din viata de pe pamant la viata de dincolo (in cazul in care "x" este vrednic de rai) sau poate sa insemne ruperea oricarei legaturi cu Dumnezeu si "ancorarea" in iad pt. vesnicie (in cazul celor nevrednici de rai). Dar si intr-un caz si in celalalt sufletul nu se desfiinteaza! De aceea expresia "a trecut in nefiinta" este improprie crestinismului si s-a inoculat oamenilor in greii ani de comunism ateu. Sufletul nu poate sa se distruga odata ce a fost creat de Dumnezeu, asta trebuie sa intelegem. Chiar si chinurile iadului nu sunt spre distrugerea sufletului, ci spre chinuirea lui. De ce s-a zis ca "singura atee este moartea"? Tocmai pt. ca moartea in sine nu-l poate accepta pe Hristos Cel inviat, asa dupa cum Hristos nu poate accepta ceva necurat sa intre in imparatia Sa. Aminteste-ti: "intre noi si voi este o prapastie in asa fel incat de ar incerca sa treaca cineva de la noi la voi, sau de la voi la noi, sa fie cu neputinta." (am parafrazat din Scriptura). Aici e vorba de o moarte pur spirituala, o moarte a faptelor celor bune concomitent cu savarsirea celor rele- asta atrage automat "mania" divina.

Daca insa ne referim la moartea trupului, atunci e cu totul alta problema. Chiar si asa, cu toate ca trupul "se intoarce in pamantul din care a fost luat", nici acesta nu se desfiinteaza definitiv. Pt. ca spune ca toti vor invia la trambita arhanghelului si la glasul lui Dumnezeu. Cum asta? Unii parinti au zis ca va fi cam la fel cum se intampla cu pilitura de fier ce se alege din nisip cand apropiem un magnet. Asa si trupul se va restaura si va invia odata cu sufletul. Asta probabil pt. ca din inceput omul a fost creat trup si suflet deopotriva, nu numai trup, nu numai suflet. Si apoi ingerii au fost creati fapturi spirituale, singur doar omul a fost creat din aceste doua elemente.

Inca un aspect important... Daca trupul se restaureaza si insoteste sufletul, inseamna ca nici acesta nu se poate desfiinta definitiv. El trece prin moarte doar provizoriu. Moartea sufletului trebuie inteleasa ca o perpetuare a raului spre rau si o rupere a relatiilor personale cu divinitatea. Iar aceasta moarte a sufletului poate fi temporara in perioada dintre judecata particulara si cea universala- doua evenimente distincte si importante. Dupa judecata universala sufletul nu mai poate fi salvat de la condamnarea in iad. De aici si rostul rugaciunilor si al jertfelor pt. sufletele celor "adormiti" (asa sunt pomeniti in slujbele bisericii, ADORMITI, nu morti).

Si ca sa revin la afirmatia mea care te-a nedumerit, e nevoie sa citesti din nou ce am mai scris pe aici. A trai departe de Dumnezeu este tocmai o moarte spirituala. A trai prin El si cu El inseamna dobandirea vietii vesnice. De asta am si zis ca principiul este relativ simplu de inteles. Sper ca am reusit cat de cat sa-ti dau un raspuns pe masura asteptarilor tale.

So far, so good.
#20791 (raspuns la: #20777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul - de carapiscum la: 05/09/2004 19:05:48
(la: America si puterea petrolului)
Sincer sa fiu pe mine nu ma framanta mai mult aceasta atitudine a unor semeni decat aceea a nepasarii. Nepasarea nu e mai putin vinovata decat complacerea. Dar la urma urmelor se pune intreba ce-ar putea lumea asta sa schimbe daca n-ar fi nepasatoare si/sau cazuta in complacere?

Eu nu ma tem de nimic, nici macar de "accidentele" care mi s-ar putea intampla pt. ca am vorbit "ce nu trebuia". Zice undeva in Scriptura: "sa nu va temeti de cei care ucid trupul dar sufletul nu pot sa-l atinga; ci temeti-va de aceia care ucid trupul si pot si sufletul sa-l piarda"! Asadar de asta imi e cel mai mult teama, de pierderea sufletului. Si nu numai in ce ma priveste pe mine personal, dar chiar si atunci cand un suflet oarecare se pierde pe cale, din pricina banditilor cu fata umana, ma doare inima pt. el. In acest context spun eu ca terorismul modern nu tine de uciderea fizica a unor mase de oameni, ci de uciderea lor spirituala si psihica. Cine crede ca teroristul care se foloseste de arme neconventionale este vinovat de razboi si de atatea neajunsuri, sa priveasca intai la ce a adus lumii intregi "democratia" si libertatea (pana si statuia libertatii este un simbol idolesc ce-i inculpa pe toti cei care i se inchina si in acelasi timp ii aduc jertfe omenesti). Statuia aceasta profaneaza pur si simplu ideea de libertate in sine pt. ca libertate nu poate exista in abuzuri facute in numele ei.

Va atrag tuturor atentia asupra unui lucru si anume ca trebuie sa aveti grija ce, cum si unde vorbiti anumite lucruri. Poate nu va vine sa credeti dar am gasit intr-o oarecare librarie o carte (pe care dealtfel nu mi-am permis-o fiind prea scumpa- dar din care am spicuit cate ceva) in care se explica in ce moduri suntem urmariti (mai ales prin mijloacele informatice) si indeobste cercetati si in ce fel se strange o uriasa cantitate de informatii ce va fi utilizata la momentul oportun de anumiti oameni. Pare o aberatie. La fel am zis si eu la inceput... Daca totusi am sa mai gasesc aceasta carte am sa va dau titlul ei si autorul, poate va intereseaza.

Si ca sa inchei vreau sa zic ca nu exista lucru fara un scop anume, fara o directie anume si fara o cauza mai mult sau mai putin ascunsa. Ganditi-va de zece ori inainte de a trage niste concluzii, puneti-va intrebarea de ce se intampla asa si cui foloseste. Asa veti putea ajunge, cel putin teoretic, mai usor la adevar.

Scuze, Paianjenule, ca in final am vorbit tuturor si nu tie personal.

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21116 (raspuns la: #21098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marele paradox, cum il numesti tu, consta in aceea ca Hristos a fost si Dumnezeu adevarat si om adevarat, asa cum marturisim in Simbolul de Credinta: (cred)...Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut. Care pt. noi oamenii si pt. a noastra mantuire S-a coborat din cer si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om; si S-a rastignit pt. noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si S-a ingropat Si-a-nviat a treia zi, dupa Scripturi." Asadar Fiul lui Dumnezeu S-a coborat pe pamant la vremea proorocita, a luat trup asemenea noua si a murit pt. pacatele noastre, NU ca Dumnezeu ci ca om asemenea noua. Cum a fost posibil? F. bine, fiindca firea umana INTREAGA (deci si trupul si sufletul) trebuia restaurata. De aceea s-a folosit de trup omenesc, in aceleasi neputinte si nevoi ca toti oamenii, fiindca daca ar fi fost crucificat numai ca Dumnezeu atunci oamenii ar fi spus la judecata ca El nu stie ce inseamna suferintele trupului omenesc, ca El n-a simtit durerea si chinurile in mod fizic. Ori El nu numai ca le-a suportat cu stoicism (ca dovada ca a si murit f. repede), dar n-a voit nici macar sa guste din otetul amestecat cu fiere cand era in agonie pe cruce. De fapt pt. ce era menit acel amestec? Unii cred ca era o forma a bataii de joc, dar nu este adevarat. Acel amestec dadea muribundului o stare de ameteala, ca dupa droguri, stare ce-i permitea sa nu mai simta chinurile in toata durerea lor. Era, daca vreti, o ultima dorinta ce i se implinea condamnatului daca acesta accepta. Dar Hristos ce-a facut? A REFUZAT ca sa simta chinurile pana la capat. Si mai trebuie adaugat aici ca la chinurile fizice s-au adunat si cele psihice pt. ca vedea pe poporul Sau cum Il reneaga si se lasa condus spre rau. Inca o dovada ca El a fost si om si Dumnezeu este aceea ca in ultimele clipe striga: "Eli, Eli, lamah sabahtani?" (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pt. ce M-ai parasit?) Este strigatul de durere cumplita pe care o suporta ca om. Probabil ca acum mi se va spune ca atunci a fost numai om, nu vad eu ca zice ca L-a parasit Dumnezeu, adica Tatal Sau? In realitate nu este asa, El recita dintr-un psalm al lui David care incepe chiar asa: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, ia aminte la Mine, pt. ce M-ai parasit?" (Ps. 21, 1).

O alta "contradictie" si un alt paradox ar fi acela ca Hristos a murit dar a si inviat! Cine scoate din context rastignirea si apoi moartea Lui lasand la o parte invierea, n-are cum sa inteleaga ce s-a petrecut cu adevarat si nu-si poate nici macar imagina cum a putut Fiul lui Dumnezeu sa ia chip de rob ca sa moara pt. omenire. De aceea crestinii nu se saluta cu "Hristos S-a ingropat!", ci cu "Hristos a inviat!"

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21148 (raspuns la: #21133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesia exista din vesnicie fiind de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. El este fara de inceput si fara de sfarsit, altfel spus El este "inceputul si sfarsitul, alfa si omega". Prin urmare toate proorociile VT vorbesc despre El si misiunea Lui. Gasim in VT mai multe referiri la Sfanta Treime, din care face parte si Hristos, Cel ce avea sa vina pe pamant pt. a sterge pacatul stramosesc. Facerea 1, 26 si Isaia 6, 3 sunt doar doua exemple. Cel mai concludent este episodul in care Sfanta Treime se coboara in chip firesc, omenesc (sub chipul a trei tineri) la stejarul Mamvri, unde sunt intampinati cu cuvintele: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta"...(adica desi erau trei persoane distincte, Aaron li se adreseaza ca uneia singure).

Ce am vrut sa zic prin toate acestea? Ca Hristos a existat din vesnicie, ca si Fiu al lui Dumnezeu, si ca la vremea hotarata EL A VOIT sa coboare pe pamant, n-a fost obligat. Dar vremea hotarata nu trebuie inteleasa ca fiind hotarata din afara, cum se pare ca intelegi tu, ci hotarata de STAREA SPIRITUALA A LUMII- deci nu e vorba de nici un destin prescris aici fiindca Dumnezeu a stiut dinainte ce va face omenirea, dar n-a voit sa-i incalce libertatea si ca atare n-a intervenit printr-un act dur ca s-o oblige la a respecta Legea caci n-ar mai fi fost atotdrept atunci.

Pui intrebarea "cine e Isus atunci ca el nu este amintit nicaieri inainte de a lua forma umana?" Insa inainte de asta faci o remarca: "Isus a existat inainte de Isus deoarece el a coborat si a luat o forma umana." Tocmai in aceasta consta dualitatea Lui (Dumnezeu si om in acelasi timp), ca a existat dinainte ca Dumnezeu si Si-a insusit trupul omenesc in spatiu si timp. Dealtfel ar fi fost ilogic sa vina ca Dumnezeu in afara trupului omenesc fiindca faptura umana n-ar putea percepe formele spirituale si natura divina in maretia ei, ci ea poate sa o perceapa doar daca persoana divina se supune legilor firii/materiei/fizice. Cine este Iisus? Sper ca ti-am raspuns. Daca ai fi vrut sa se vorbeasca inca din VT despre Fiul ca venind si luand numele Iisus, atunci te inseli. Asta ar fi dus inevitabil la nasterea unei multimi nemasurate de Mesia contrafacuti fiindca si-ar fi luat de buna seama acest nume si s-ar fi folosit de el in scopuri personale (mai ales ca acest nume era intre cele mai uzuale la evrei).

Spui apoi ca "a murit forma umana pe care a luat-o, deci nu forma divina, ca atare deicid= nimic". Paianjenul a incercat sa spuna ceva referitor la aspectele legate de crucificare si ce insemnau ele pt. condamnati- si pt. ceilalti. Tin sa punctez un aspect extrem de important la acest capitol: crucea era nu numai un instrument de tortura extrema, dar si un mijloc de lapidare a moralitatii persoanei respective. Si chiar daca acesta era un mijloc de ucidere legala la romani, evreii au adoptat destul de usor acest mijloc in practicile lor fiind mai feroce si mai drastic decat uciderea cu pietre in mijlocul pietei. De remarcat ca nici macar ei insisi nu doreau sa fie partasi la asa o executie fiindca mortul "spanzurat pe lemn" era considerat profanator pt. cei ce s-ar fi atins de dansul. Asta nu-i impiedica totusi pe curiosi sa se stranga ca la balci in jurul crucii. Prin urmare invinovatirea de deicid vine pe fondul interpretarii urmatoare: Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca lumea. Insa evreii, fiind sub jugul ocupatiei romane si dorindu-si un eliberator nu din chingile pacatelor ci din cele ale tiraniei straine, asteptau un reformator social, un fel de haiduc care sa-i dezrobeasca si sa intemeieze statul Israel in "pamantul fagaduintei". Prin urmare venirea lui Mesia s-a facut imediat subiect de dispute in chiar sanul Sanhedrinului, cei mai multi punand sub semnul indoielii persoana lui Hristos care, pe deasupra, se aratase in dese randuri impotriva practicilor lor invechite in faradelegi. Asta insemna subminarea puterii israelite, in opinia lor, si o incercare de substituire in persoana lui Mesia- ceea ce, sa fim obiectivi, era inacceptabil. Numai ca ei nu intelesesera ce fel de imparat venise sa fie acest Mantuitor, n-au inteles ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta (cum El Insusi marturiseste in fata lui Pontiu Pilat). El le vorbea pe fata de o imparatie a sufletului iar lor li se parea ca vorbeste asa doar ca sa-i faca pe ei de rusine. De aici si invidia si rautatea lor (precizam ca nu e vorba de toti evreii, ci de mai marii fariseilor si carturarilor). Razbunarea pt. cuvintele Lui rostite cu indrazneala a fost posibila tinand sfat "ca sa-L omoare". Deci nu ca sa-L chestioneze, ci ca sa-L omoare! Inca inainte de a ajunge la judecata, soarta Sa era pecetluita.

De ce au fost invinovatiti totusi de deicid? Sa citim la parabola lucratorilor viei: "33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis." (Matei cap. 21). Ce ne spune aceasta pilda rostita de Mantuitorul in chiar ziua intrarii in Ierusalim, cand se pregatea de patima Sa? Spune f. multe! Pur si simplu nici nu trebuie sa mai completez nimic. Dar ca sa revin la intrebarea de la care am pornit am sa mai dau un citat: "Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac." (Hristos pe cruce). Aparent evreii nu stiau ce fac. Oricum, nu toti stiau, asta e clar. Daca n-a fost evident ca instigatorii au dorit moartea Lui din dorinta de razbunare, atunci cum se interpreteaza acest text: "10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie." (Marcu 15)? Sigur ca ei n-ar fi putut sa ucida pe Dumnezeu, departe de noi gandul acesta, insa faptul ca si-au invartosat inimile si s-au impotrivit lui Dumnezeu Insusi cerandu-I moartea, desi faceau varsare de sange nevinovat si puteau (daca ar fi fost sinceri cu ei insisi) sa renunte la simulacrul de proces fie numai si pt. ca ar fi putut fi intr-adevar Dumnezeu, acest fapt zice multe despre moralitatea acelora si despre scopurile lor ascunse. Insasi ideea de ucidere a Celui Care le dovedise in atatea randuri ca este Fiul Omului, ucidere menita sa distruga trup si suflet deopotriva, este o idee indreptata impotriva Duhului Sfant si a voii divine.

Scenariul tau e ca un film pt. copii, menit copiilor si conceput copilareste, nu te supara. In primul rand e doar un scenariu. In al doilea rand este gresit fiindca, daca prin absurd am accepta acestea, atunci nu se mai pune problema neimplinirii Scripturilor, ci aceea a nemantuirii omenirii! Pt. ca Hristos n-a venit (numai) ca sa implineasca Scriptura, ci ca sa desavarseasca omenirea. Proorociile despre El n-au fost date pt. ca mai tarziu in timp El sa le adevereasca, nu acesta a fost scopul lor, ci acela de a face cunoscute SEMNELE venirii/persoanei Lui, la fel ca si in cazul apocalipsei. Asadar nu proorociile sunt conditia venirii Sale, ci venirea Sa este conditia pt. care au avut loc proorociile.

Afirmi ca: "intr-o discutie teologica trebuiesc lasate crezul religios personal si credinta in sine la o parte. Daca nu o facem, atunci discutia o sa aibe o natura "credincioasa" dar nu teologica ( teos= zeu, logos= a vorbi ) si atunci nu mai e necesar sa ne pierdem timpul despicand firul in 4." Teologie (din greaca) nu are intocmai sensul dat de tine. Theos inseamna Dumnezeu (zeu daca vrei tu neaparat) iar logos inseamna cuvant. Prin urmare teologie se traduce prin "Cuvantul lui Dumnezeu", adica Fiul lui Dumnezeu. Vorbirea "teologica" (vorbirea despre Dumnezeu) in afara crezului religios personal ("credintei in sine") este vorbire in afara lui Dumnezeu si nu mai este teologica, daca-mi permiti sa-ti atrag atentia. Poate fi cel mult "logica", va fi cu siguranta profana si, repet, in nici un caz despre Theos. Cum ai putea patrunde spiritual asa niste lucruri sau vorbi despre ceva ce nu cunosti si nu poti patrunde cu sufletul? Ca unde e loc numai de logica, nu prea mai ramane pt. simtirea interioara. Eu incerc pe cat posibil sa nu despic firul in 4, cum zici tu. Iti fac cunoscute unele chestiuni, daca vrei, dar sa stii ca n-am sa arunc margaritarele credintei in gura porcilor fiindca, asa cum zice Hristos, daca fac aceasta porcii se pot intoarce spre mine sa ma rupa. Eu iti spun o data, de doua ori, poate si de noua ori, dar dupa aia nu mai avem ce "teologhisi" impreuna, daca vad ca doar te prefaci a asculta ceea ce zic.

Toti invatam cate ceva in viata asta, mai mult sau mai putin. Eu nu dau sfaturi nimanui, atrag atentia asupra unor lucruri si atat. Ca o fac cu ceva ravna, nu mi-e rusine si nu ma tem de reactiile nimanui. Fiecare va da socoteala si pt. tot cuvantul rostit, la vremea cuvenita. Ceea ce stiu spun cu tarie fiindca nu stiu de la mine insumi, ci de la cei care au experimentat timp de 2000 de ani si-au pus in valoare aceasta stiinta despre Dumnezeu. Eu doar vorbesc despre ele. Daca nici macar vorbele nu sunt suferite, atunci cum ar mai putea sa fie suferita viata dupa preceptele Scripturii?!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21351 (raspuns la: #21153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...