comentarii

culeg fructe


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Roadele vietii - de zaraza sc la: 16/08/2006 14:52:30
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
Sufar de o boala incurabila...de optimism...plingeti-ma, voi, care sinteti normali!! Ma incapatinez in fiecare an sa culeg fructele acestei vieti, chiar daca uneori sint mere padurete ;) La inceput am cules ciresele, apoi mere, struguri, intr-un tirziu vreau sa string de pe cimp stiuleti de porumb cu boabe galbene, coapte, grabita sa nu cada bruma. Dintr-odata se va face frig si am sa mor. Dar nu pot muri putin cite putin.

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#139535 (raspuns la: #139260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 17/08/2006 19:55:01
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Dragul meu...nu am inteles nimic, uite, mai jos bat campii :)
In cazul bunurilor mobile, in speta paharul cu apa, opereaza prescriptia instantanee, prevazuta de art. 1909 Cod Civil, adica orice bun mobil care este in stapanirea ta este prespus a-ti apartine. Este o prezumtie relativa - juris tantum, care poate fi rasturnata prin proba contrarie...dar buna credinta se prezuma :D
Ca proprietar, eu am dreptul de a imi stapani bunul, de a-i culege fructele, a ma folosi de el si a dispune asa cum cred de cuviinta, deci inclusiv dreptul de a-l distruge.
Desi cu viata poti face toate acestea...totusi, viata nu e un bun nici mobil nici imobil...
#139814 (raspuns la: #139764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maxyy7 - de Mimoza la: 02/11/2006 20:12:39
(la: Ce Ai Visat?)
Am citit undeva ca daca visezi zapada vara.. nu se intimpla lucruri prea bune. Daca visezi iarna, e puritate, lucru luminos. Dar daca zapada e murdara lucrurile sunt pe la mijloc ..bune doar pana la jumatate.
Sa culegi fructe...unii spun lacrimi dar eu nu cred. Sa culegi este bine, te imbogatesti cu ceva..poate spiritual, poate material.
#154916 (raspuns la: #113900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh (si & ) - de cheri la: 03/02/2007 14:08:55
(la: Isus + Maria Magdalena)
De la inceput trebuie sa spun ca asta este doar "parerea mea!" (asa cum am spus si despre religia ortodoxa, asa cred eu, "nu ca asa este !")
Nu cred ca Dz. se teme de om. Ce idee ! Cred ca atunci cand l-a "gonit" din rai si-a frecat mainile (metaforic vorbind caci nu cred ca are maini) si a declarat: "Gata, incepe!". Acum asteapta sa ajungem la pomul vietii, celalalt pom din care se asteapta sa culegem fructul oprit.
Dumnezeul biblic, sau mai bine spus ceea ce numesc eu Dumnezeu, are pentru om un plan bine trasat de inainte de a-l crea si-i urmareste evolutia intervenind doar atunci cand trebuie. Cand l-a gonit, asa trebuia, omul nu era pregatit sa mearga mai departe. Trebuia sa treaca prin ceea ce urma, altfel nu putea ajunge la celalalt pom si daca nu ajungea acolo, pentru cine l-ar fi sadit ?
Sper ca nu deranjez credinta cuiva expunand aici idei mai putin "duse la biserica".Daca este cineva suparat de ce scriu eu sa ma opreasca fara suparare si imi cer scuze anticipat.
#172997 (raspuns la: #172977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodica - de om la: 05/03/2008 19:09:02 Modificat la: 05/03/2008 19:21:36
(la: matrimoniale)
pcte pe i:)

1-Citeva intrebari pentru a vedea seriozitatea agentiei tale: = nu este o agentie! este o confa si nici macar nu mai am drepturile de autor (Daniel culege fructele :)

2-De ce la cutia cu litere??? = am explicat! Nu o lua ca un refuz din partea mea, dar mai simplu de atat nu mai pot explica! Scuze rodica!

3-Tu ce rol ai usier, matroană sau poate jurnalist la o publicatie de scandal? = pare greu de crezut pt cei pusi pe chilipir/scandal, dar nu am nici un rol:) Crezi ca publicatiile de scandal se inspira de pe cafenea?


4-In rest vad ca esti la curent cu procedurile ,dar nu stiu daca in general, ca ocupatie de baza, sau doar asa pe cafenea. = prost (sau rau voitor interesat) sa fie cineva ca sa nu observe "oftarile" din cafenea prezente cam prin toate confele :)

5-Sper ca nu esti printre cei dezamagiti sau cu o dragoste neîpartăsita caci, nu ai putea modera conferinta din cauza emotiilor. = am un scop pragmatic pur personal: sa-i adun aici pe potentiali imbarligati ca sa ofteze aici, lansand alte confe in pace. Si...apoi..daca ofteaza aici...se modereaza ei si singuri;) NU este stilul meu sa stau in "kurdistanul" lor ca paravan ;)


Ma declar amatoare si declar ca nu sunt nici batrina nici cuplata. = chiar daca nu este o supriza (cel putin pt mine) ai un CV sumar - plin de cuvinte cheie ;) Bafta :))))))))

#290751 (raspuns la: #290748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(1). - de Areal la: 25/06/2008 15:48:01
(la: POVESTIRI CU TALC)
...Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. . Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie. Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. .Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
#320195 (raspuns la: #320054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(2) - de Areal la: 25/06/2008 15:48:43
(la: POVESTIRI CU TALC)
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
RH - de Alitalia la: 30/07/2008 21:08:06
(la: Punct. Si de la capat)
Cum sa nu conteze mana celui care culege fructul?
#330513 (raspuns la: #330426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Materialul incepe defapt asa... - de Baby Mititelu la: 23/04/2010 20:14:43
(la: Ce se intampla in padurea Baciu?)

În inima Ardealului, într-o zonă cu aparență atemporală, se găseşte, probabil, cel mai misterios loc din România. Multă cerneală a curs pe marginea subiectului pădurii Hoia-Baciu, la fel cum mulţi paşi ai curioşilor au străbătut această poartă între lumi, în speranţa surprinderii unei fărâme de paranormal. Unii dintre ei au avut într-adevăr parte de experienţe inexplicabile, care provoacă fiori reci chiar şi celor curajoşi. Cercetătorii nu au încotro şi ridică neputincioşi din umeri, lăsând loc liber celor mai diverse speculaţii, care înflăcărează imaginaţia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea strămoşilor

Pădurea Hoia-Baciu, este cu siguranţă cel mai faimos loc din România, unde au fost investigate şi analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona în sine a devenit cu adevărat celebră pe mapamond de abia în anul 1968, cu toate că localnicii ştiau de existenţa sa încă din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rău, unde se întâmplă lucruri peste puterea de înţelegere a omului obişnuit. Toţi ştiau din moşi strămoşi că odată intraţi printre copacii al căror foşnet venea parcă din altă lume, toate spaimele subconştientului uman, prind brusc viaţă şi apar în calea celui îndeajuns de nesăbuit încât să se aventureze în acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele că odată ce au intrat în pădure pentru a tăia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de pădure sau ciuperci, ceva straniu se întâmplă cu absolut oricare dintre ei.





Încă de la primii paşi printre copaci, sătenii se pomeneau asaltaţi de stări inexplicabile de greaţă, anxietate, senzaţii de vomă, dureri de cap şi chiar arsuri apărute pe piele. Multă vreme, pădurea Baciu din vestul oraşului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oamenii temându-se să aducă vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu, sau mai rău, însăşi sălaş al Necuratului. Cel care a întreprins o adevărată muncă de pionierat la aceea vreme în studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).

Profesorul Sift a fost atras de faima pădurii Baciu, intrigat fiind de poveştile şi întâmplările incredibile pe care le auzea de la localnici. În decada anilor 1950, a întreprins numeroase călătorii în pădure, observând la fiecare incursiune între copaci, o serie de umbre ciudate care îl însoţeau. Fire curajoasă, nu a abandonat cercetările, izbutind să fotografieze"umbrele". Surprizele şi-au făcut apariţia încă de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe lângă"umbrele" în cauză, multe alte forme, lumini şi siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetările lui Sift au continuat până în pragul anilor 1960, când tot mai mulţi cercetători români i-au preluat studiile şi aveau să fie atraşi de explorarea pădurii Baciu.

OZN-uri în toată puterea cuvântului

Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea în vârstă de 45 ani, ignorând avertismentele sătenilor, se afla în pădurea Baciu pentru a petrece un sfârşit de săptămână departe de stresul oraşului. Împreună cu el se aflau la acea dată prietena sa, Zamfira Matea şi alţi doi prieteni de familie, care au dorit să-şi păstreze anonimatul. În preajma orei 13.00, pe când se afla în căutarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Întors în poiană, alături de prietenii săi, Emil Barnea a apucat să vadă ceea ce părea un OZN care survola la viteză mică pădurea Baciu, fără să scoată niciun sunet. Straniul aparat zburător a început să strălucească brusc, făcând în aer o manevră de rastunare. Fără veste, OZN-ul a accelerat spre cer într-o direcţie uşor oblică. Urmărindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reuşit să-l mai surpindă în trei cadre. După developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialiştii internaţionali ai fenomenologiei OZN aveau să clasifice drept " cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat în România şi fără îndoială, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodată în lume".





Până la acest moment, Emil Barnea intrase deja în contact cu Florin Gheorghiţă şi Ion Hobana, probabil cei mai prestigioşi ufologi români, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. După ce fotografiile au trecut şi de "filtrul" autorităţilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agenţia naţională de presă, şi făcute publice, inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea să atingă noi culmi în decursul anului 1977, când au fost prezentate de câte profesorul C.S. Vonkeviziczky în cadrul Congresului Internaţional de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cărţile şi revistele din lumea întreagă, care vizează cazuistica OZN.
adina - de zaraza sc la: 30/06/2014 12:27:20 Modificat la: 30/06/2014 12:33:35
(la: Dezbatere )
Cu asemenea intrebare aparent retorica mi-era teama ca discutia se va opri aici. Desi a trecut foarte putin timp de la postarea ei! Dar teama ne face sa actionam fara sa gandim la rece.
Asaaa... ma gandeam la un sistem de educatie... cum naiba sa reusesti ceva cand mentalitatea tuturor e cea care trebuie schimbata. De atatea sute de ani, chiar milenii, invatamantul s-a bazat pe asimilarea de cunostinte si foarte rar pe educatie. Eventual pe dresaj, pe manipularea viitorilor cetateni in directia dorita. La asta suntem foarte buni.
Si m-am gandit... copiii stiu instinctiv ce e bine pentru ei. Singura problema care apare e ca ei vor sa incerce aia si ailalta, iar adultul, speriat (teama din el!) ii va interzice sa: puna mana pe fierul de calcat, sa treaca strada prin locuri nepermise, sa se uite la tv etc etc. Si copilul creste plin de refulari. Oricat de bine ai incerca sa il cresti. Dar daca am reusi sa gasim educatori potriviti, care sa il indrume sa faca ce vrea, ce ii place? Vrei sa faci rachete? Ok, ne propunem sa facem racheta aia. Pentru asta ai nevoie de aia si de aia... Si in 12 ani de scoala el, elevul, a facut aproape o racheta. E un exemplu... in mintea mea nu erau exemple concrete ci ideea ca oricine e bun la ceva. Fie si pentru ca ii place sa invete din toate cate ceva, doar de curiozitate.
2. Cum sa gasesti educatorii? Surpriza!!! Sa ii aleaga copilul. Adio examene, definitivat (bine, exagerez), dar copilul va refuza educatorul! In schimb educatorului i se va cere sa aduca elevul in stare sa faca ceva cu placere. Ceva, evident, care ii slefuieste personalitatea, care il provoaca sa fie si politicos, si constient de ceea ce face.

Probabil asta e viitorul, nu vor mai exista "ziduri". Nu va mai fi "scoala", ci eventual un sediu, dar activitatile se vor desfasura si pe camp, si in fabrici, oriunde. Societatea actuala are probleme fiindca ne-am indepartat tot mai mult de natura. Omul e viu, e si el o fiinta, respira, a-l separa de natura inseamna sa vrei sa faci din el un robot. Asta nu se poate, el trebuie sa stie cum se ingrijeste un animal, cum se creste graul, cum se culeg fructele. Apoi trebuie sa stie cum se fabrica una-alta. S-a spus ca de la el, de la copil, putem invata. Cred asta. Nu mai stim sa traim, doar sa facem bani... Fara inocenta copilariei si visele adolescentului nu suntem decat niste mosi ursuzi.

#652163 (raspuns la: #652162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa... - de sanjuro la: 24/10/2003 07:46:08
(la: A venit toamna...)
...este locul in care iti e sufletul.
Duminica am sa ma duc la pescuit de bibani, si abia astept sa culeg gherghine, macese, fructe de porumbar, mure...Le usuc, si cand zapada o sa-mi acopere geamul, o sa beau o cescuta fierbinte din darul naturii...

sanjuro
#2075 (raspuns la: #2072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


Stiai, draga Belle, ca masca de capsuni... - de Jimmy_Cecilia la: 26/06/2004 21:10:32
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..)
masca de capsuni zdrobite, putina zeama de morcovi si ulei de masline câteva picaturi = o masca antiriduri formidabila
aplici pe pleope si in jurul ochilor, in plus de fata si gât...

Sa nu crezi ca la mine capsunile le-as putea culege fara gardul electric...
ca in fundul terenului incepe padurea si apoi muntii..si sunt porcii mistreti cu duiumul...care adora capsunile...si pepenii...si strugurii...
in fiecare an instalez un gard electric daca vreau sa cultiv ceva si sa recoltez...
Ciresele sunt mâncate de pasari, capsunile de tzarci si merle, caisele de gândaci si asa mai departe

Contra pasarilor si a gandacilor am o super-solutie : agat naftalina in copaci, ca nu le place mirosul...
nu-mi place sa tratez cu produse chimice, ca mor albinele si apoi cine mai fecundeaza florile???
cate o data mai pun si un voal pe capsuni, insa metoda cea mai buna este sa fie tare dese, ca fructul sa fie ascuns sub frunze..

Belle, n-ai incercat un gard electric??? cu o baterie de 12 volts?

Ce te impiedica sa vizitezi Egyptul, Belle?
Este o tara formidabila, un popor ospitalier, poti faci curse : haine, lucruri in piele, aur si altele, salariile acolo sunt cam ca cele din RO, un inginer: 200 euro/luna, castigi enorm cu schimbul...
Si ai ce vedea...pentru o prima vizita trebuie luat o plimbare pe Nil, cu vaporul : Luxor+ Assouan combinat cu vizita Cairo si Imprejurimi..

Apoi bucataria... un deliciu.. de fiecare data iau cate 2 Kg in plus..
noroc ca le dau repede jos... :))

Sunt multe promotii de ultimul minut la 400 euro calatoria, inafara perioadelor de vacante...
#16815 (raspuns la: #16393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu sunt un "capsunar" - culeg - de (anonim) la: 17/09/2004 18:46:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu sunt un "capsunar" - culeg capusuni in Spania. Fac un ban si mantorc in Romania. E bine aici da tot in Romania ma intorc. Am auzit ca in Romania este ceva mai bine, poate om duceo mai bine in continuare.
Voi ce ziceti care mai sunteti pe afara nu va intoarceti si voi dupa ce faceti un ban. Mai intru peste cateva zile sa vad daca mi-ati raspuns.

Multa sanatate.

Sergiu.
sanctuarul neolitic de la Parta - de desdemona la: 24/09/2004 17:56:05
(la: Afla despre Trecut!!!)
Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici
Organic vs anorganic - de Adrian Marchidann la: 02/11/2004 22:42:08
(la: Obezitatea la americani)
Anisia, ozzy se referea la alimente organice ca la cele fara pesticide, ingrasaminte, aditivi ori hormoni. Antonimul nu este anorganic. Acest termen nu exista in Romania, desi cum el spunea, la tara exista alimente organice.

Din pacate, nici in Romania nu mai poti fi sigur ca alimentele sunt organice pentru ca atat fermierii cei mai bogati cat si taranii cei mai saraci folosesc tot felul de substante.

Gustul bun nu este echivalent cu organic. Gustul fad al alimentelor din Occident vine cred de la supraproductie ori de la culegerea legumelor si fructelor cand sunt verzi inca. In State, ca sa declari un aliment organic, trebuie sa indeplinesti niste cerinte foarte stricte.
#27404 (raspuns la: #27196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lasa ca aici nu toate aliment - de mya la: 30/12/2004 03:14:20
(la: Obezitatea la americani)
Lasa ca aici nu toate alimentele sunt "contaminate" asa cum nici in Romania nu sunt toate curate ca lacrima. Poa' sa bage destule porcarii in ele peste tot. Vezi Germania ca exemplu. Nu dau banii pe alea bio decat foarte rar insa recunosc ca nu cumpar oua decat de la gaini crescute liber. Sunt putin mai scumpe, e drept. Am vazut niste reportaje cu camera ascunsa gen "Crima si pedeapsa" despre cum sunt crescute animalele (de toate felurile) in ferme si mi-a pierit cheful definitiv. Asa ca atunci cand luati carne de pui ieftina...sa va aduceti aminte ca gainile pe care le mancati s-au omorat unele pe altele in lupte crancene, genocid! Le injecteaza cu hormoni ca sa creasca mai babane si pe urma din cauza nervozitatii (de la hormoni)...se ataca si omoara intre ele. Mor incet, in timp. Reportajele erau filmate in Germania (film de groaza!!!).

Eu imi cumpar fructele de la standuri tinute de particulari si nu costa mai mult decat la supermagazin. Particularii de unde iau eu sunt vecini cu mine, cresc portocalele si lamaile pe deal aici. Imi culeg avocado cand ies sa ma plimb. In mod normal nu as avea voie da' vecinii mi-au dat voie sa iau din cand in cand, nu am abuzat. Facem un fel de troc, ei imi dau fructe si eu le alerg cainii si le fac masaj ;-).

In orice caz, eu sunt de principiul ca mai bine mananci putin si bun (si sanatos) decat mult si prost, nu? Tot atata platesti pana la urma da' macar mori sanatos. In Romania la toate mesele la care ma duc se indoapa toti ca spartii..."Ia cu paine tata', mai toarna o tuica nenica..."etc. Sa vedeti dupa Revelion cate cazuri de internari or sa dea la stiri.

La Remulti ani!
#32438 (raspuns la: #32300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trecutul este trecut sau viitor? - de carmen-mihaela la: 23/03/2005 19:44:28
(la: trecutul este trecut sau viitor?)
Trecutul este Viitor adica Prezent!

Chiar daca, nu ne amintim de celebrul fizician care a spus, si a demonstrat ca : "atat timpul cat si spatiul sunt relative",
si ne raportam doar la propria noastra biografie, afirmatia, de mai sus, se argumenteaza singura, indiferent ca ne place sau nu sa ne asumam o RESPONSABILITATEA participarii la constructia viitorului.

Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga totul se transforma, este o posibila definitie a unei legi universale: karma, care ne spune ca orice efect este consecinta unei cauze.

posibile demonstratii:

1.demonstratia biologica: "ce semeni, aia culegi"

2.demonstatia genealogica: "parintii au mancat agurida si copiiilor li
sa-au strepezit dintii"

3.demonstaria ezoterica, esoterica si meteorologica: "a semana vant si a culege furtuna"

4. demonstratia culturala (si agri-culturala): "explozia mugurelui-parfumul florilor-gustul fructului copt-degenerescenta-astepatea samantei ingropate-explozia mugurelui- etc-etc, sau pur si simplu ciclicitate in care trecutul=prezent=viitor, intr-un imens carusel al iluziilor
inaltandu-se pe spirala timpului.

5. demonstratia religioasa: am prezentat-o in comentariul despre nemurirea sufletului, asa ca nu o mai reiau. va reamintesc numai pilda seminterlor din Evanghelii si marele adevar ca exista doar un singur timp PREZENTUL Continuu.

6. demonstatia matematica, sau a clipei:
clipa: trecut (T)= prezent (P)
clipa: Prezent (P)= Viitor (V)

deci T=V, altfel sintagma clipa de fata ar fi un pleonasm, ceea ce nu este deoarece clipa este tridimensionala, si cu cat operam cu variabile mai mici, precum bataia din aripi a pasarii colibrii cu atat acest lucru este mai evident.

c.m.
ceausescu era de fapt fructul - de popix la: 07/04/2005 21:44:20
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
ceausescu era de fapt fructul nostru,se spune ca orice popor isi merita guvernantii..asa o fi si inclin personal sa cred ca e adevarat.noi romanii l-am meritat din plin, asa era natia noastra pe vremea aia.el si haita lui oglindea din plin ceea ce era atunci poporul nostru.sau mai bine zis generatia parintilor nostri, cei care l-au acceptat pana in panzele albe, atunci cand reagan si gorby au spus "basta" cu imperiul sovietic si acolitii...ce sa regretam, si totul si nimic, suntem un popor cu o enorma capacitate de adaptare, ne vom multumi intotdeauna cu ceea ce reusim sa "scoatem" pe piata.vreti domnilor sa spuneti ca ilici,tapul sau basescu sunt mai buni?nuuuuuuuuuu!nu crez.asa ca putem regreta totul sau nimic.
Cine seamana vant culege furt - de Honey in the Sunshine la: 27/04/2005 18:03:26
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
Cine seamana vant culege furtuna.

Unde dai si unde crapa!

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ.

Decat sa vezi paiul din ochiul altuia mai bine vezi barna din ochiul tau.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...