culoarea fericirii

Se poate padure fara uscaturi?
Desigur. Exemple: Pădurea spânzuraţilor, Pădurea de piatră, Pădurea din frumoasa adormită (sic)...

Nu te saturi pana la urma de atata verde ca sa vrei si pamantiu?
Uneori, da. Alteori, tot da. Dar nu întotdeauna deodată. Şi nici în acelaşi timp!

Nu te saturi pana la urma de mereu dulce, dulce, ca sa simti si nevoia de amar?
Şi dacă da, ce? Nu există dulceaţa de cireşe amare?

Fara tristete ai putea intelege cum e sa fi etern fericit?
Întrebare fără obiect. Fericire nu există, iar tristul cuprinde în trunchiul său întreaga proteină omonimă.

Culoarea fericirii este sepia?

N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat.
Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza.

O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...)

O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina.

O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea.
In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul.

"Jurnalul fericirii" - Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia)

Nu imi propun sa-l "studiez"acum pe Sabin Balasa,insa atunci cand am comentat lucrarile tale gandul mi-a "fugit" la acest artist roman.
Poti urmari si face o paralela intre stilul si tematica lui si a ta...pentru inceput,mai tarziu intre culoare si dinamica.

Cu sinceritate,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Hello SB one,

Am citit ce ai postat,interesant si imi doresc ca tot mai multi de pe acest forum sa vina cu materiale comentarii si idei personale pe acest subiect.

Nu am inteles (de fapt am inteles insa nu sunt sigur...)ce sens ai acordat acestei fraze:

"-Si apropos culoare: Rosu, Galben, Albastru. Incearca sa le combini si vezi ce iese."???

De ce intreb?

Mi-a fugit gandul la tricolor...iar amestecand aceste culori...(am studiat culoarea...)ar iesi...

Astept precizarea ta.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Ce sa mai zic, vad ca iti face bine gadilatul. :} Ai dreptate in ce priveste deciziile admin-ului, si pt. prima data de cand sunt aici am sa fac front comun in problema pe care ai pus-o. Sincer, si admin-ul stie treaba asta fiindca m-am adresat lui personal pe private, pana acum n-am voit sa dau curs imboldului de a cere sa se faca dreptate si legile sa se aplice nediferentiat tuturor- m-am gandit ca nu mai trebuie turnat gaz pe foc. Insa la fel ca tine am observat aceasta indulgenta si "scaparile" (omenesti dealtfel) nu s-au lasat mult timp asteptate. Si ai cuvantul meu ca as fi trecut cu vederea acest incident daca ar fi fost unul izolat, dar cercetand aproape toate subietele mai vechi si mai noi in care s-a ajuns la ponegrirea intai-statatorilor Bisericii Ortodoxe Romane si concomitent cu asta s-au blocat subiectele referitoare la evrei, se poate trage o simpla concluzie logica: e mai usor sa arunci cu mizerie pe obrazul intregii biserici si, uneori, chiar pe-al unui intreg neam (romanesc), decat sa aduci in discutie problemele istoriei noastre atinsa in atat de multe locuri de evreii romani. Cumva este explicabila aceasta predispozitie, mai nou s-a instituit chiar o zi a holocaustului in Romania (cred ca ai auzit recent), si tare ma tem ca asta e doar inceputul unui lung sir de compromisuri pe care tara noastra va trebui sa le faca- nu mai explic ratiunea pt. care cred cu tarie afirmatiile acestea. De fapt compromisurile au inceput mai demult, cand ne-am ploconit pe la porti straine si-am pupat talpile celor care ne-au vandut placerea de a-si sterge picioarele cu noi. Dar stii ce m-a durut cel mai mult, ca in replica mesajului prin care aduceam la cunostinta admin-ului ce se intampla de fapt pe acest forum, mai-mai ca eram sa fiu luat pe sus. Nu vreau sa creada cineva ca incerc cine stie ce prin acest mesaj, nu caut nod in papura nimanui si cu atat mai putin acestui spatiu in care am placerea deosebita si cinstea de a ma afla alaturi de "ai mei". Sunt putini cei care au mai incercat, tardiv si timid uneori, sa atraga atentia asupra acestor lucruri, dar chiar de-ar fi fost o singura persoana care sa fi cerut sa se ia aminte, admin-ul avea obligatia morala de a-si insusi critica fara suparare si de-a vedea ce se intampla (deci si din pdv al minoritatii)- pt. a-si pastra credibilitatea si nepartinirea in fata utilizatorilor!

Trecand insa peste acestea, ca sa nu ne obosim prea mult cu acest gen de lucruri, sa privim si latura buna a intamplarilor din ultima vreme- te las pe tine sa le cauti...! :} Am ajuns la conluzia ca ce e bun pt. unii, e rau pt. altii, si "vitavercea". Asa ca stradania de-ai aduce pe toti la o unire de cuget si simtiri este o simpla utopie sortita esecului inca din start. Stie fiecare ca "in gustul omului nu poti sa faci KK"- daca lui ii place mancarea afumata, ce ma deranjeaza pe mine? Sau ce-l deranjeaza pe el faptul ca eu mananc la restaurant si el de-abia isi duce zilele cu un codru de paine? Bogatia (in spirit si gandire) nu este garantul fericirii, tot la fel cum saracia (in spirit si gandire) nu este garantul nefericirii. Am intalnit oameni simpli care vorbeau aproape ca niste adolescenti, cu acea neprihanire a inimii, si care nu se cazneau sa gaseasca explicatii logice si sa faca teorii de tot felul pe marginea nu stiu carei teme, insa se vedea pe chipul lor senin cat de multa fericire zacea in ei; si-am vazut oameni culti, cu doctorate si diplome din cele mai cautate, oameni gata sa-ti faca o teorie lunga cat o zi de post pe marginea nu stiu carui subiect, dar care erau atat de crispati si de negurosi si de incruntati fiindca inca nu gasisera toate intelesurile lumii (numai pt. ei) sau fiindca ar fi vrut sa le arate ei tuturor cine sunt si nu puteau, incat mai-mai ca s-ar fi razboit cu toata lumea. Nu degeaba zice Hristos: Dumnezeu a facut de rusine invatatura lumii fiindca a descoperit copiilor si pruncilor cele nepatrunse ale omenirii... De asta si spune "lasati copiii sa vina la Mine", ca nu doar in sens fizic se referea El, ci si la sufletul omenesc vazut ca un copil.

Ar fi f. multe de zis pe marginea acestor lucruri dar cred ca ar trebui sa ma marginesc la atat. Mi-am facut un obicei (prost, zic eu) de a scrie mult, chiar daca si mie mi se pare adesea ca vorbesc dupa dreptate si adevar. Dar ma intreb apoi daca nu cumva acord prea mult timp vorbitului si prea putin pusului in practica...! De asta mi-e si mai mult frica, poate ca va veni ziua judecatii peste mine exact in scaunul asta ergonomic si voi fi intrebat: ce-ai facut pana acum? Pai, sa vezi Doamne, n-am facut mai nimic fiindca n-am avut timp decat de vorba, incercam sa le explic astora de aici cele despre Tine!... Si aici imi vine in minte imaginea aceea apocaliptica: "intrucat nu ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati facut". NU zice..."intrucat nu ati vorbit unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati vorbit"!!! Te las pe tine sa tragi concluzia aferenta.

P.S. M-am gandit la ce spuneai tu in mesajele tale referitor la conflict. Cred ca toate conflictele au o singura baza de pornire, acelasi sambure: mandria! In momentul in care nu mai conteaza decat sa ne simtim noi bine, cand egoismul se reflecta in tot ce spunem sau facem, cand hotaram sa rupem relatii pe motivul neintelegerii, cand se intampla toate acestea nu mai suntem crestini de nici o culoare. Si in acest caz nu mai putem vorbi despre crestinism purtati de resentimente si dusmanie si invidie, putem vorbi doar ca sa ne aflam in treaba.

Ok, iti doresc sa ai pace.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

in orasul in care locuiesc eu, sunt 12.000 de locuitori.de fiecare data cand echipa de fotbal(american) are meci acasa...vin in oras in jur de 60-70 mii de oameni.majoritatea sunt fosti studenti ai facultatii de aici, care vin din loialitate si spirit de traditie, zboara din toata america sau merg cu masina doua-3 zile special pt acest eveniment.

NU numai ca traficul este infernal si ma calca ingrozitor pe nervi( odata mi-a luat 3 ore sa ajung acasa,pt ca nu am putut da coltul pe strada mea-politia blocase circulatia acolo din cauza meciului, si a trebuit sa traversez tot orasul si s a vin pe o alta parte,asteptand dupa cele 60 de mii de masini ), dar de fiecare data sper, in mod secret desigur, ca echipa locala s a piarda.NU pot suporta spiritul de turma, mai ales cand este vorba de sporturi.La ultimul meci, cele doua echipe au decis ca s-au saturat de fotbal ,asa ca s-au reprofilat pe box....intr-un meci transmis de telviziunea nationala...ma rog..

Problema este urmatoarea: culoarea oficiala a echipei este..PORTOCALIUL...toti cei 80 de mii d e indivizi, poarta tricouri de aceasta culoare, plus steaguri, plus vopsele pe mecle,burti sau piepturi goale...magazinele au embleme portocalii, canile sunt portocalii, scaunele,caciulile,brelocurile,caietele,chilotii, maieurile,sosetele.TAT!

pentru ca aici este la Moda de vreo 50 de ani, ma tin departe de aceasta culoare care m-a suprasaturat.

pacat, pentru ca imi sta tare bine in portocaliu:):):)

"Eyes are now open to the beauty of the oneness of humanity, of love and of brotherhood."A>B>

Si in Romania si in Ukraina, portocaliul este culoarea opozitiei care se pare ca pierde alegerile prin frauda in masa... Sper ca Bombonel sa devina pana la urma albastru la fata! (Albastru e culoarea adoptata de mafiotii care se pare ca vor castiga alegerile, atat in Ukraina cat si in Romania).

Dan

E culoarea renuntarii (India).

Culoarea portocalie nu este decat un simbol si daca totusi, Basescu va pierde alegerile nu nva fi din cauza culorii. Taranul roman de care vorbesti tu nu stie sa faca analiza culorilor si a simbolurilor, dar taranul roman il vede mai des pe Bombonel cu fata lui binevoitoare si vorbele care curg atat de linistite si egale, ca pana la final ayuitat esenta, dar, "uite ce frumos vorbeste, manca-l-ar mama de mumos". Si apoi, de unde sa aiba DA atatia bani pentru excursii in tara ca si PSD?

Culoarea,aceasta fermecatoare insusire a tot ce este in jurul nostru,aduce cu ea in sufletul nostru bucuria ori tristetea,aceea caldura sau raceala... de ne pastrat,aceea liniste sau freamatul,agitatia ...

Ne apropie ca fiinte sau ne departeaza,ea culoarea.

De felul cum stim s-o folosim ,de felul cum stim s-o percepem,cu discretie ,cu rafinament,cu gust si placere...si chiar cu fantezie,ajungem a percepe acel echilibru,aceea liniste interioara,in asa masura incat trairile noastre sa fie parte din bogatiile afective de care sa uzam.

Sunt atatea de discutat pe acest subiect ...cu siguranrta voi reveni.

Cu bine,

Excelenta intrebare:

"Destin, ce culoare are Viata?"

Eu am sa comentez din ceea ce eu gandesc,insa astept parerile colegilor de cafenea, a tuturor celor ce vor citi aceasta intrebare.

Omul material si omul spiritual... rezulta omul intelectual, deoarece mintea are atat calitati materiale cat si spirituale.

Culoarea, mediu cromatic al vietii noastre cotidiene dar si ancestrale.

Fiinta care aspira la cunostinte elevate, trebuie sa-si dezvolte latura intelectuala a firii ei, pentru a-si intari credinta ca poate sa-si concentreze toate fortele sale catre si in planul pe care-l doreste.

Uriasa cautare a Luminii, a Vietii si a Iubirii incepe in primul rand din planul material...cata culoare!!!

Oare ce culoare are viata?

Directionata(cautarea) catre planul ultim, scopul ei final este fuziunea completa cu Constiinta Universala, (precis viu colorata...)

Activitatile fiintei umane pornite spre exterior se pot reprezenta prin culoarea rosie,actiuni de autoconservare prin culoarea verde,albastru.

Asezarea fundatiei in planul material este primul pas...mozaic.

Abia apoi vine si scopul suprem al realizarii spirituale,Lumina,din Lumina! culoare in lumina...


PS Sub impresia unor impulsuri launtrice, ocrul-rosu, rosul in ansamblu a fost comparat cu chipul soarelui cu vatra de jaratic a focului aprins, cu sangele, acesta ca semn al vietii terestre.(dintr-un comentariu ce l-am scris la acest subiect,anterior intrebarii tale!)

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

dar culoarea se poate schimba si artificial...
ia sa vedem, alte semne de maturizare...:))) alte idei?

Simona anomiS, numele rezultat imi aduce aminte de botanica (sic!)

1. Definitia majoritatii celor emigrati inainte de ’89.
“sanatate rezonabila, loc de munca cu o leafa cit de cit decenta, locuinta in care nu te ploua..., "bomba" pe care poti conta sa te deplasezi de la punctul "A" la punctul "B", mincare "pe saturate", apa calda la robinetul din baie si... hirtie igienica la toaleta?...

Acest stil defineste automultumirea care nu creeaza nici progres si nici fericire celor din jur! Produsul acestor tipuri de oameni necesita ... “multa hirtie igienica la toaleta”. Tipul Al Bundy. Nu-i va deranja ca locuinta si masina creeaza cele mai mari stress-uri ale omului modern (taxe, intretinere, imprumuturi bancare, etc.). Ei zic ca sunt cu adevarat fericiti! Si trebuie sa-i credem!

2. Fericire in stil american. Iata cum imi definea un prieten nivelul de fericire in Florida (SUA). Avea un prieten american, John. La un moment dat acesta a inceput sa fie foarte nefericit, parea ca i se innecasera toate corabiile. De ce credeti? Colegii lui John trecusera barcile pe motoare de 200 cai putere si rideau de el ca ramasese cu 100 cai putere (omul avea o jena financiara). Acesta este tipul de om care nu va dormi linistit pentru ca vecinul are “o capra mai laptoasa”.

3. Definitia fericirii pe termene: “daca vrei sa fi fericit o zi taie un porc, pentru o saptamina cumpara un computer nou, pentru un an insoara-te, iar daca vrei sa fi fericit o viata construieste-ti o gradina.”

4. In sens biblic. Da totul saracilor si vei fi cu adevarat liber!

Chiar nu mai lipseste nimic? Astept si alte definitii!

Cand eram mai mititel si ca virsta si ca minte, o tanti care se ocupa cu tot felul de horoscoape si citit in “orice”, mi-a spus ca “sunt pe aceasta lume ca sa invat ce este umilinta”. Nu prea am bagat de seama pentru ca la acea vreme nici nu prea stiam adevaratul sens al cuvantului. Tirziu, cand ca am fost lovit tare si nedrept, am avut ca o revelatie, aducandu-mi aminte de acea tanti si de o serie de intimplari in care am cazut de fazan pe nedrept, incepind cu scoala primara. Iata ca probabil am fost dotat cu o fire “speciala” pentru ca unele evenimente trecute le consider (acum) niste copilarii dar care pe mine m-au afectat teribil, poate chiar schimbandu-mi viata. Citind cele scrise de “cafegii” imi dau seama cat de multi suntem.

Pentru sufletele supuse in permanenta incercarilor umilitoare, definitia fericirii e cu totul alta. Pentru ei va exista “sentimentul de vină, vina celui sătul, care totuşi mai crede celui flămând şi însetat”. Responsabilitatea fata de cei din jur ii va face sa accepte “mediocritatea combinată cu siguranţa”, etc. Poate ca nu vor fi fericiti decit in unele momente din viata. Fericirea va veni mai mult ca “impulsuri” de apreciere din partea societatii sau a familiei, “suficiente pentru a-mi reda speranţele şi încrederea”... Printre aceste “suflete nelinistite” se afla creatorii de valori, umane si chiar materiale.


P.S. Cuvintul pasarela este mult utilizat in Bucuresti. Gara de Nord “a ajuns”, de-alungul anilor, in buricul tirgului. Trecerea peste liniile de cale ferata, dintr-un cartier intr-altul se face pe pasarele care sunt destinate numai pietonilor (la intrare si iesire sunt scari). Am vazut ca multe pasarele au aparut si pe drumul national Bucuresti-Ploiesti. Daca zici pod, automat se duce omul cu gindul la masina, tren, caruta, bicicleta plus oamenii care trec pe acolo.