comentarii

cultura in epoca moderna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce inseamna de fapt casatorie moderna? - de Ivy la: 29/07/2004 00:59:48
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta. Intotdeauna am gindit la "ce inseamna o casatorie fericita" sau la "cum sa ajungi sa ai o casatorie fericita"...Nu m-am gindit la "modern" neaparat. Suna bine ceva la genul "ne vedem in weekend, sau timp de 12-15 zile pe luna". "Ne iubim mai mult pentru ca ne vedem mai rar". Cred ca e chestie de persoana/persoane, de fel de a fi, si de modul in care iti place sa abordezi lucrurile in viata: de la departare sau implicare directa. Asa cum unii iubesc sushi iar altii urasc mincarea asta japoneza.
Banuiesc, ca pentru Jimmy casatoria moderna despre care vorbea inseamna in acelasi timp si casatorie fericita. Foarte frumos, nimic de acuzat.
Pentru mine ar fi ceva de genul asta: casatorie fericita=casatorie reusita=casatorie moderna...si asta inseamna exact ce am...Ne vedem in fiecare zi si ne telefonam de destule ori in cursul zilei. Imi place sa ma trezesc dimineata si sa il vad linga mine in pat...imi place sa adorm in bratele lui seara de seara si imi e groaznic de greu cind trebuie sa plece chiar si pentru o zi intr-un alt oras. Pregatesc dinner, dar sunt fericita simbata sau duminica cind primesc breakfast in pat...gatim impreuna, sau doar el, sau doar eu....suntem un team perfect in a ne ocupa de copiii nostri minunati...
Nu poate pleca dimineata spre work, fara a lasa multime de pupici pe obrajii mei...nu pot avea liniste in timpul zilei daca nu il aud macar o singura data.
La petreceri suntem intrebati cum de putem fi intr-o dragoste continua...iar prietenii admira relatia noastra.
Sunt poate si mici suparari..viata nu e roz intotdeauna, dar stim sa ne respectam, sa ne apreciem si ce e mai important stim sa iertam. Nu putem sta suparati unul pe altul niciodata....
Si...iubirea e mare..e ca la inceputuri..si asta in conditiile in care, locuim in acelasi oras, pe aceeasi strada si in aceeasi casa...in fiecare dimineata si seara..impreuna..

Asa vad eu..o casatorie moderna, fericita..

Ivy
#18522 (raspuns la: #18231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Henri Cartier-Bresson - de Dinu Lazar la: 05/08/2004 00:24:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O zi foarte trista pentru fotografie...

Domnul Andrei Pandele l-a cunoscut bine pe HCB si a scris despre intilnirea cu domnia sa citeva rinduri care merita recitite.

Sigur, in presa mondiala se vor putea citi acum multe articole importante si rememorari despre acest mare fotograf, care a marcat o epoca.

Despre viata si opera fotografilor romani care au murit si au fost uitati mult mai repede decit ar fi trebuit, presa din Ro macar - nici cea de specialitate, care de fapt nu exista - nu a scris un rind.

Astept sa vad un sit sau un album sau un premiu sau o sala in muzeul cel nou de arta moderna din Bucuresti sau o placa de bronz cu numele Aurel Mihailopol sau Armand Rosenthal sau Berman...
#19046 (raspuns la: #19023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Destin - de Little Eagle la: 06/08/2004 07:25:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy




































































































#19146 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dualitatea - de AlexM la: 16/08/2004 23:30:05
(la: Mitul dualitatii)
este dupa cum bine spui nea Goma/Gopo, adanc inradacinata in noi, nu e ceva modern , nu e ceva de la inceputul epocii istorice, ea, dualitatea a fost perceputa inca de dinainte de preistorie poate. In perioada preistorica dualitatea este prezenta in tot felul de cupluri cum ar fi cel a lui Castor si Polux, Apollo si Artemis, Cabirii Tracici, Soarele si Luna, Ziua si Noapte, Fartatul si Nefârtatul, viata si moartea. Incercand sa reducem la model matematic cum incerci dumneata, dam de bucluc. Stii de ce spun asta? Pentru ca, daca ne aducem aminte de la shcoala cand am inceput sa invatsam despre numere, pe acea axa a lor, aveam un punct de reper, considerat "origine" si care era notat cum bine spui cu "0". La dreapta aveam + infinit si la stanga - infinit ( stanga si dreapta versus + & - nu au nici o valoare aici, ele fiind pur si simplu orientative.). Acum vine insa buba. Pe pamant , pe o unitate mai mica sau mai mare, putem avea o linie dreapta. In univers insa, nu exista linii drepte. Toate liniile sint curbe. Ori orice linie curba, prelungita cat se poate de mult, se inchide la un moment dat intr-un cerc. Si ce avem? Avem ca + infinitul cu + infinitul la un moment dat devin unul si acelasi punct. Si pentru ca sa nu fie indeajuns, ca o belea nu vine niciodata singura, sa ne aducem aminte ca orice punct de pe cerc, poate fi originea. Acel punct numit "origine", acel "0" este punctul de reper fixat de noi, dar asta este numai si numai arbitrar, ca ajutor de orientare pentru ca pozitia sa pe cerc, nu sintem in stare sa o stabilim, nu stim cum, nu stim altfel decat sa inchidem ochii si sa zicem "aci, iaca, aci, ia-l pe asta ca punct de plecare".
Unde am ajuns? Originea + infinitul - infinitul pot fi identice daca facem abstractie de mijlocul de orientare. Si cum ramane cu dualitatea? Ea ramane in mediul palpabil si nu in cel al matematicii. Dar dualitatea aparent este perceperea simetreii a modului in care sintem construiti.

AlexM
Cris - de carapiscum la: 26/08/2004 13:34:16
(la: Tot romanu' stie)
Ca sa nu fiu eu cel ce-ti taie cracuta de sub piciorusele tale plapande si mai apoi sa fiu acuzat ca "nu-i las pe altii sa scoata capul afara", am sa interpretez mesajul tau ca unul ce vine din partea unei domnite cu reale dorinte de afirmare si cu spirit de aventura, ca sa zic asa. Vorbesc de spirit de aventura deoarece politica romaneasca e o aventura fara prea multe cunoscute, un fel de intalnire de gradul zero pe care n-o s-o mai poti uita niciodata. Imi dau seama ca mesajul tau ar mai putea veni si dintr-un oarecare sentiment patriotic dar crede-ma ca patriotismul nu mai este de multa vreme la moda in budoarele papitoilor la care le curge gelatina de sub gat. Asa ca eu cred ca ori va trebui sa renunti inca din start la astfel de afirmatii (fiindca, vezi matale, daca nu esti intr-un partid- cel putin mai marisor- n-ai nici o sansa reala de a ocupa un coltisor din "camera", iar daca te inscrii in unul atunci esti nevoita sa urmezi linia lui politica inclusiv atunci cand nu-ti convine si nu esti de acord cu o decizie), ori te vei lupta aproape singura cu morile de vant- pe la noi se zice ca nu poti face pipi in contra vantului.

Acuma, sigur ca o singura floare "de colt" (adica de "camera") nu poate face sa vina primavara europeana, insa am sa argumentez si-am sa-ti dau astfel o gura de oxigen ca cel putin ar putea sa vesteasca primavara! Eu cred ca daca sunt mai multe astfel de flori care cheama aceasta primavara, ea va trebui pana la urma sa vina, mai pe ocolite, mai incet, dar va veni.

Ai amintit de istoria trecutelor vremuri in care am fost napastuiti... Ce ti se pare, n-am prea inteles pana la urma, ca am dus-o bine si n-am stiut decat sa ne plangem? Ca ne-am lasat dusi de valuri fara a ne impotrivi? Dar CUM, CAND, CAT??? Tara asta a fost continuu secatuita, daca nu de asupritorii din afara atunci de boierii nostri si ramasitele lor pana astazi. Sa-ti amintesc nu mai departe de istoria oarecum moderna a Romaniei, de zilele grele ale razboiului al doilea mondial, in care soldatii nostri luptau ca si in epoca primitiva incaltati cu opinci si imbracati cu camasi de stofa grosolana? Dar poate ca tocmai de aceea ar trebui sa fim mai convinsi de rolul si "testamentul" nostru ce trebuieste indeplinit.

Vorbesti despre arena, despre lupta si spectatorii ei... Sa fim obiectivi, nu toti au puterea fizica si sufleteasca sa intre si sa lupte cot la cot cu ceilalti. Este o lege a firii si n-o putem noi schimba. Apoi, de unde stii ca rolul spectatorilor nu este tocmai acela de a-i incuraja pe cei ce lupta? Nu este asta tocmai rolul celor ce voteaza? Si voturile, ca si strigatele de incurajare in jurul arenei, sunt expresii ale sustinerii unuia sau altuia. Ca uneori asteptarile ne sunt inselate, e drept, si nu pierdem bani ci mai ales increderea si chiar curajul de a mai sustine pe cineva mai tarziu.

Referitor la strainul acela si la afirmatia lui, da-mi voie sa am indoielile si banuielile mele. Stii ce zice o vorba: "satulul nu-l crede pe cel flamand"!!! E usor a da verdicte din postura de conducator economic al lumii, intelegi ce vreau sa zic. Asta e mentalitatea occidentala, ne-au lasat prada tuturor si acuma ne intreaba ce-am facut sau ce vrem sa facem. Si cand ne-am aliat cu ei ne-au zis ca trebuie sa renuntam la multe din principiile noastre sanatoase de viata. Vorbesc in general dar si in mod particular. In general fiindca termenii de comparatie intre tari sunt de cele mai multe ori exagerati si inadecvati realitatilor existente. Iar dpdv particular vreau sa zic doar atat, mai sunt putine tari in lume in care sa se intample acest paradox: bogatii occidentali se sinucid si nu-si gasesc parca rostul lor in viata chiar daca au si ce noi nici macar nu visam; iar saracii romani isi duc viata asta grea pastrand inca speranta unei vieti mai bune, decente, si in plus mi se pare ca asta ii apropie atat de Dumnezeu cat si de ceilalti. Daca gresesc este vina faptului ca sunt unul dintre ei.

Uite cum facem, daca chiar te inscrii in acel sindicat iti promit ca te voi sustine si te voi vota mai tarziu. Numai, stii ceva, daca uiti dupa aia de unde ai plecat si incepi sa dai cu piciorul la crezurile tale de azi?? Banul si puterea schimba deseori in rau oamenii.

Mai ma intreb un lucru: care ar fi reactia romanilor de aici, peste cativa ani buni, cand aceasta Cristina va candida la functia dorita sperand sa faca ceva pt. tara si poporul ei, facand in acest fel concurenta "neloiala" sus-pusilor de ieri si de azi? Iti dau un sfat prietenesc: nu cumva sa-ti schimbi numele in Lia Roberts si s-o iei pe ea de model ca atunci eu sunt primul ce voi iesi in arena sa te trag de urechi. :}

TraiasCA CLAsa muncitoare!

So far, so good.
Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rolul spiritualitatii crestine pentru dinisor, - de DESTIN la: 04/09/2004 19:58:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Rolul spiritualitatii crestine,la nivelul fiintei umane,este cel de a depasi opozitia dintre ratiune si iubire,ce a provocat numai suferinta in lumea zilelor noastre.

Faptele rele,aceste actiuni ale "FORTE ALE RAULUI",(cum eu le numesc) sunt rezultatul abuzului de ratiune in totala uitare de iubire.

Mai mult chiar, au aparut ideologii care au inlocuit iubirea cu ura de rasa sau ura de clasa, provocand atatea distrugeri si suferinte spirituale si materiale ca si adevarate hecatombe umane.

Rolul spiritualitatii crestine este cel de a inalta cu ea catre Creatorul ei, caci nu numai omul dar si intreaga creatie este menita sa devina cer nou si un pamant nou in Imparatia lui Dumnezeu.

Credinta crestina nu inseamna izolare,ci comuniunea omului cu Dumnezeu si intreaga creatie in Hristos.

Nimeni nu pune la indoiala aspectele pozitive ale culturii moderne secularizate,dar din multe puncte de vedere, in special morale si spirituale, modernismul nu inseamna progres,ci intoarecere la omul cel vechi,la omul cazut prin propria trufie,dinainte de Hristos,atunci cand se imbata cu iluzia inaltarii lui prin firea proprie.

Adevarata modernitate este cea adusa de Hristos odata pentru totdeauna,anume moartea omului vechi,scufundat in propriul lui egoism si renasterea omului nou in Hristos,prin miracolul prefacerii egoismului in iubire,prin viata in Hristos si prin urmarea lui Hristos.

Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal.

Invatatura noastra de credinta dispune de valorile spirituale care ne permit sa depasim sfidarea care ne vine din partea lumii secularizate.

Pentru aceasta este inca nevoie sa cunoastem bine aceasta actualitate si sa traim in viata noastra de zi cu zi,pentru a o marturisi nu numai cu vorba,dar si cu fapta,fiindca numai astfel vom deveni credibili.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21025 (raspuns la: #21002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casa de cultura a studentilor... - de stanescoo la: 09/09/2004 13:51:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...am fost elev domnului urse in urma cu 3 ani, apoi am mai tot trecut pe la cursul dansului in anii ce au urmat. a fost frumos, cred ca voi face in curand o vizita, cum incepe din nou cursul...

n-as vrea sa-l vorbesc de rau acum, ar fi o mare greseala din partea mea / a noastra...insa, un lucru trebuie spus: cel mai mare avantaj pe care l-am avut in urma cursului sunt oamenii pe care i-am cunoscut acolo, si cu care sunt si acum foarte bun prieten, iesim la fotografiat in continuare...

pentru ca despre poze ale profesorilor vorbeam, de la asta a plecat discutia, nu am retinut nici una din fotografiile domnului urse, nu m-a impresionat in prezentarile sale dia sau in fotografiile facute de noi la curs pe care le elogia...probabil avem viziuni diferite asupra fotografiei. am invatat cate ceva, am rasfoit multe reviste foto, dar privind in urma raman cu gandul ca cel mai mare "bun" cu care am plecat de acolo sunt discutiile avute in cercurile noastre, mai restranse...fotografiile pe care ni le arata dansul insa, nu ne-au placut. si nu e doar parerea mea, astfel cred si alti participanti, care au totusi cultura foto - unul e asistentul domnului bumbut si student la arta foto, celalalat fotoreporter la evenimentul zilei, celalalt lucreaza intr-un laborator foto...

ei bine, se va spune acum ca asa suntem noi, romanii - ne vaitam ca nimeni nu face, iar cand cineva face insfarsit ceva, nu-i bine... n-as vrea sa cadem in aceasta extrema, sigur ca fiecare ar face altfel un lucru la care participa, dar nimeni nu prea pare sa se apuce concret de facut ceva...

astfel ca raman amintirile frumoase, prieteni, dar din pacate, de la acest curs nu am ramas cu fotografii ale domnului profesor pe care mi-as dori sa le am intr-un album sau chiar pe perete...
#21528 (raspuns la: #21511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RUSII, atunci, acum, si-intotdeauna - de kradu la: 11/09/2004 10:26:11
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Trebuie sa mai amintesc ca ostasul sovietic a mers pe sub ghiata cu tigara aprinsa pina la Berlin! Acest ostas cu votca in nas ori la comanda omoara tot ce-i iese in cale chiar si proprii parinti in numele revolutiei si al partidului! Rusi sunt un popor crud si salbatic aflat sub controlul mongolilor prea mult timp pentru a se civiliza indeajuns! Au sarit peste renastere, intrind in istoria moderna pe usa din dos cu o cultura medievala veche si inapoiata!
Dementa lui Ivan cel Groaznic si a lui Stalin sunt .....premergatore celei lui Putin! Nici Petru cel Mare nu era intreg la minte iar Ecaterina cu Orasele ei de carton o dovada ca "Imparatul e gol" mai tot timpul prin stepele pustii si goale, asa ..asa..pina-n zilele noastre!!
Rusia intreaga si chiar in acea marunta parte de la west de Urali e Asiatica! Respectul pentru cultura Europeana apartinea odata citorva nobili, putini la numar! Dupa 1917 omul nou creat dupa indicatiile lui V.I.Lenin nu are nici o consideratie pentru valorile civilizatiei westului "cosmopolit si decadent"!
Indobitocit, manipulat si alcoolizat poporul rus se considera pur si arian! O duritate si o mindrie sava domina toate paturile sociale!
Ca mindru slav Putin nu se va lasa "injosit" sa ceara sfaturi Mossadului!
Rusia e prea mindra, prea corupta, prea totalitara pentru a primii sfaturi ori ajutor din afara! Tarul Putin nici atit!
50% din copiii au fost impuscati de rusii! Asta e rugula Rusa!
Important pentru Putin a fost ca perioada de criza sa fie scurtata, neluind in considerare numarul de victime. Timpul scurt si pe urma .....mortii cu mortii.... vii cu vii!
In acelasi timp Rusilor le place grozav sa atite in partile alea rica intre minoritati sub supravegherea atenta a patrulei rusesti!
Transnistria si Cecinia si Caucazul sunt un exemplu!
Capitala Ceciniei, Groznii e un oras in ruine unde si-au pierdut viata mii de inocenti! Copii, femei,....batrini....si pe ici pe colo citiva luptatori! Cizma ruseasca nu a batut cazaciocul numai in batatura ori pe platoul de defilare, a calcat peste oase, peste fete, peste inimi! Lipsitii de orice sperata locuitorii acelor locuri in disperare au recurs la orice mijloace! Unele mai singeroase decit altele!
Nimic din toate astea nu justifica crimele teroristilor Cecinieni, dar nici pe cele ale teroristilor Rusi! Am ajuns la o axioma!
Blestematii de Rusi, blestematii de Cecinieni!
Nu vad ce as mai avea de spus si nici care ar fii calea de a rezova lucrurile aste teribile!
Las la indemana colegilor sa gasesca o rezolvare rezonabila.............. intr-un timp LUNNNGGG, lunggggg de
tot!
S-auzim numai de bine!
"K"
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toata cultura pe care a acumu - de Daniel Racovitan la: 23/09/2004 17:12:44
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Toata cultura pe care a acumulat-o nu i-a folosit la nimic.
Jalnic, Theodorescule.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
Cine reprezinta cultura si poporul roman... - de DESTIN la: 24/09/2004 03:02:34
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
...limba de lemn puternic infectata...intr-o stare de descompunere,comunismul la el in cultura proprie...(suc propriu)

A te adresa semenilor tai in acest mod...te definesti singur...

Diaspora si nu numai ea, nu trebuie sa admita asa ceva.

Nu este vorba numai politic,cultural,...se naste intrebarea cata intelepciune mai pastreaza asemenea creaturi?


Cine se teme de suferinta va suferi de teama
#23249 (raspuns la: #23222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O casatorie moderna?! Hm! O c - de anatati la: 24/09/2004 14:41:56
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
O casatorie moderna?! Hm! O casatorie moderna implica respect si incredere si impartirea tuturor sarcinilor. Inseamna iubire, iar cand se termina indragosteala (care se termina inevitabil), trebuie sa ramana o prietenie si un respect ce ne vor impiedica sa aruncam tot ce am trait inainte alaturi de el sau ea.

Never feel sorry for yourself!
#23284 (raspuns la: #18522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sanctuarul neolitic de la Parta - de desdemona la: 24/09/2004 17:56:05
(la: Afla despre Trecut!!!)
Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici
A se cunoaste... - de DESTIN la: 26/09/2004 18:31:57
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)



Marija Gimbutas, profesoara la Universitatea din Los Angeles, California, spune:

"Romania este vatra a ceea ce am numit "vechea Europa", o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 B.C., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile Indo-Europenizate patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului.

A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu cateva milenii pe cea Sumeriana, facand imposibila ipoteza conform careia civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob".

Spatiul Carpato-Dunarean este una din putinele zone ale Europei care nu a fost afectata direct nici de calota glaciara, nici de cea alpina, ramanand in cea mai mare parte zona cu conditii de vietuire atat pentru om cat si pentru animalele si plantele ce-i asigurau traiul, desi pe inaltimi s-au format ghetari in cateva masiva muntoase: Rodnei, Caliman, Bucegi, Fagaras, Cindrel, Parang, Retezat.

Astfel, cercetarile fara repros de la Universitatea din Cambridge au stabilit ca singurul "spatiu" care corespunde conditiilor din vechea literatura Vedica este cel Carpatic si sub titulatura "Ancient Indian", plaseaza faza primara a culturii Vedice la noi.

Dupa invatatii englezi (si nu romani), cetatea Carpatica face parte din "habitatul primitiv al arienilor".


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23433 (raspuns la: #23400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
> Dar de unde poti afla calen - de Dragos Bora la: 28/09/2004 13:25:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
> Dar de unde poti afla calendarul targurilor si sarbatorilor
> din aceasta tara.

Va salut! Asta este o mai veche durere. Cu autoritatile noas-
tre sint pe deplin lamurit. Asa ca incerc sa string de unul
singur, de pe unde apuc, informatii de felul celor pomenite
de dumneavoastra, altele decit expozitiile.

Pe mine ma mahneste altceva. Ca pasionatii de fotografie ras-
pinditi prin tara nu spun cam care sint ocaziile foto perio-
dice (anuale s.a.m.d.). Mi-ar fi mult mai usor sa le centra-
lizez, sistematizez s.a.m.d.

Intr-adevar, de Dragaica, de Junii Brasovului, de raliul ma-
sinilor de epoca stie cam toata lumea.

De fapt, in contextul interesului general pentru cultura
(arta, stiinta, tehnica), cred ca nici nu prea intereseaza.
Oricum, cel cu adevarat interesat, vorba vorbei, gaseste.







#23556 (raspuns la: #23546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intre avangarda si integrare - de homeless la: 05/10/2004 08:41:56
(la: Avangarda literara in epoca virtualului)
Cred ca sunt puse doua probleme care, in buna parte, sunt independente.
a. Avangarda literara autohtona in epoca virtualului
Avangarda, experimentul, apare ca reactie la clasicism, la inchistare in forma si continut, la ruperea "artei oficiale/academice" de problemele omului contemporan. Foarte adevarat ca literatura romana mai mult a imitat revolutiile de prin alte parti decat sa le genereze ea singura, iar atunci cand a facut-o, si a facut-o, acest lucru s-a intamplat prin reprezentanti integrati altor culturi (Tzara, Ionesco).
Poate ca nu exista o avangarda activa si originala in literatura romana pentru ca nu avem un curent mainstream atat de consistent si influent pe piata culturala incat sa "enerveze". De aceea apar doar imitatii ale unor fenomene de pe alte meridiane, ce raman doar experimente literare, nu se constituie intr-o avangarda. Pe moment, totul este supravietuire in literatura romana, nici clasicismul nu o duce prea bine, asa ca avangarda ca protest innoitor nu are de ce sa apara.
b. Literatura romana in satul global
Desi la prima vedere pasunismul si provincialismul ar fi principalele frane in integrarea literaturii romane in satul global, cred ca nu este adevarat. Literaturile mici au "exportat" doar atunci cand au oferit ceva nou, ceva exotic, ceva altfel. Pentru a fi altfel, pentru a fi curiozitatea care se vinde, tocmai acel pasunism si provincialism, ca atmosfera, nu ca stil, poate fi o sansa.
Pentru ca tratarea de aici a temelor care circula in cultura anglo-saxona va ramane mai mult sau mai putin artificiala si fara acoperire. Au nevoie americanii sa afle de problemele bucuresteanului ingrozit de o mare metropola? Au deja sute de volume despre insingurarea in New York.
I-ar interesa insa, asa cum i-a interesat literatura sud-americana, sa descopere un alt univers, guvernat de alte reguli, cu alte probleme.
Oricat ar parea de ciudat, un roman despre cooperativizare, despre viata sub dictatura, un roman incarcat de magie ortodoxa, ar fi mari succese.
Cu o conditie!
Sa fie scrise pentru cititorii de acolo, sa aiba o poveste solida, sa ofere o interpretare interesanta, sa nu fie crispate, sa fie "ecranizabile".
De altfel, intr-o intalnire cu un scenarist american, am fost rugat sa caut in literatura romana contemporana tocmai astfel de lucruri, considerate si de el ca avand potential.
Inca nu am gasit...
Menaj modern - de Simeon Dascalul la: 12/10/2004 12:19:01
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))

Adică într-un menaj modern şi civilizat partenerii ar fi piese complet interşanjabile, în funcţie de cum dictează cerinţele economice.
Scenariul 1: Soţia vine acasă pe la opt seara, epuizată, bagă maşina de firmă-n garaj şi soţul o aşteaptă cu plăcinte fierbinţi pe masă şi casa curată ca un pahar.
Scenariul 2: Amândoi lucrează până nu mai pot, mănâncă în oraş, vin acasă frânţi şi casa se umple încet, încet de gunoi. Sau plătesc pe cineva (tot o femeie!) să le cureţe prin casă.
Recunosc că nu-i corect ca femeia să fie împovarată şi cu muncile casnice de vreme ce lucrează la serviciu la fel de mult cu bărbatul. Dar ar trebui să aibă un serviciu mai uşor sau, ideal, deloc.
E tare asta cu menajul modern - de mya la: 12/10/2004 14:41:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
E tare asta cu menajul modern. Modern...auzi, ce termen...

Am lucrat cu randul, cand el nu lucra gaseam casa luna, potolul pe masa, cainele plimbat, pisica frecata si cazuta lata (leguma!) etc. Chiar daca veneam epuizata ne caram instantaneu afara, ne plimbam, ne duceam la sala, la piscina sau la rau (chiar si noaptea...se poate face baie si e bestial!).

Cand lucram amandoi, nu lucram pana nu mai puteam...ci cat sa ne ajunga banii (si sa ne ramana ceva lunar). Asa ca serile erau tot la fel, plimbat afara, mancarea rapida (salate si omlete trantite rapid pe masa). Mancarea e ceva asa...pe langa. Eu pot sa mananc 3 morcovi si 2 mere seara si sunt super plina la mat! Iar tipul e in delir dupa mamaliga si aia se face rapid asa ca...

Cel mai misto e sa lucreze doar el, asa a fost in ultimul timp. Eu sunt studenta...asa ca...Invat de rup. Si ...si mai misto e ca el lucreaza de acasa ;-).

Noi nu suntem impovarati de treburile casei, nici nu suntem unul mai sef ca altul. Daca avem un sot care sa ma puna sa fac zilnic tocana, snitele si sa dau cu aspiratorul...ii dadeam cu tigaia in cap si o taiam ;-). Deabia imi spal eu izmenele...da´sa mai spal si pentru altii. Noroc cu ala care a inventat masina de spalat. Destept a fost!´

#24808 (raspuns la: #24795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Menaj modern.... aiurea! - de nasi la: 13/10/2004 01:13:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Simeon
Scenariul 1: sotia vine acasa seara, epuizata. daca sotul a venit primul acasa nu-i cere nimeni sa o astepte cu placinte fierbinti, dar nici nu-i cade rangul barbatului daca pune mina sa deretice casa si sa incropreasca ceva de potol sa vada ce anume trebuie facut si sa puna mina sa faca, fara sa astepte sa vina sotia. in fond, daca sotia ajunge mai devreme acasa, ea nu face toate aceste lucruri?
Scenariul 2: daca amindoi lucreaza la fel, de ce trebuie neaparat sa se umple casa de gunoi cind pot sa deretice impreuna? si poate nu isi permit sa plateasca menajer(a) ca in alte tari nu-i musai sa fie femeie!!!!

ce ziceai tu? ca femeia ar trebui să aibă un serviciu mai uşor sau, ideal, deloc? n-ar trebui! ai o idee gresita. femeia daca e in stare sa faca fata unui serviciu mai solicitant pt ca e pregatita profesional, atunci n-ar trebui sa fie tinuta in loc de muncile aditionale ale casei. cit despre a nu avea serviciu deloc (ideal) mai scuteste-ma! de ce "ar trebui" ca femeia sa renunte la implinirea sa profesionala? pai daca e sa fie ideal ca femeia sa nu aiba serviciu deloc, haideti domnilor sa regindim societatea, sa nu mai risipim de pomana cu efortul de a educa si partea feminina a populatiei (la scoala ma refer), daca n-o sa aiba serviciu, la ce-i trebuie ei sa mearga la scoala? ce-i trebuie ei sa invete sa citeasca macar? poate ca daca vrei sa dovedesti ca nu la asta te-ai gindit cind "a zburat porumbelul" ai sa spui ca ba da, si femeia trebuie sa fie scolita.... te intreb: la scoli speciale pt fete-femei, unde sa invete crosetatul si tehnici avansate de stergere a prafului?

hai s-o lasam moarta. ideile pe care le-ai enuntat tin de alta epoca apusa, iar subiectul de fata se refera pur si simplu la barbatul roman si mentalitatea acestuia in comparatie cu barbatul occidental - cu referire in consecinta la preferinta barbatului roman pt romance si a romancelor catre barbati straini.
#24890 (raspuns la: #24795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...